Sfanta Maria este mama lui Dumnezeu

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de laurastifter

Topic-ul acesta mi-a amintit de un cuvânt minunat al vrednicului de pomenire părinte profesor Dumitru Stăniloae: "În Sfânta Treime bate o Inimă omenească".

Probabil aţi auzit de un curent de opinie care animă pe unii teologi germani şi nu numai. Dealtfel, studiind timp de doi ani într-o facultate catolică din Germania, se poate ca părintele Dumitru Stăniloaie să fi intrat în legătură cu adepţii acestei teorii (fiica părintelui trăieşte şi acum în Germania). Este vorba de o teorie, pe cât de frumoasă pe atât de îndrăzneaţă, potrivit căreia nu numai noi, oamenii, ne-am schimbat în urma Întrupării, ci şi Dumnezeu S-a schimbat, înomenindu-se. De aceea Dumnezeu ar avea, în prezent, o altă perspectivă asupra umanităţii decât o avea în vremurile vechi. Poate că dv ştiţi mai mult despre această opinie şi ne puteţi spune mai multe ?

[tabitha]

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Este vorba de o teorie, pe cât de frumoasă pe atât de îndrăzneaţă, potrivit căreia nu numai noi, oamenii, ne-am schimbat în urma Întrupării, ci şi Dumnezeu S-a schimbat, înomenindu-se.

Ce folos teoria asta? Eu una știam că Dumnezeu este același mereu, nu se schimbă.
Schimbate pot fi doar percepțiile noastre despre Dumnezeu, ceea ce nu e același lucru.

[Mihailc]

În prealabil postat de mirela.t

Ce folos teoria asta? Eu una știam că Dumnezeu este același mereu, nu se schimbă.

Atenție mare când facem uz de vorbire metafizică. În felul cum ai formulat mai sus pot înțelege că Dumnezeu ar fi limitat de o trăsătură a firii Sale, or El este liber în mod absolut de orice fel de determinări. Schimbare în Dumnezeu nu înseamnă alienare sau entropie, ci îmbogățire perpetuă a bogăției depline.
Întruparea Domnului a însemnat pentru noi revelarea libertății absolute față de ceea ce numim noi, cu aproximație riscantă, fire dumnezeiască iar Învierea Domnului înseamnă (și) eliberarea de toate limitările naturii umane, dintre care cea mai plină de consecințe este moartea. Și mai mult, ridicarea naturii umane înviate la plenitudinea Sfintei Treimi.

El a luat pârga naturii noastre (adică natura omenească în a ei desăvârşire) şi a dat-o iarăşi Tatălui, făcând ca un lucrător de pământ care aduce lui Dumnezeu pârga roadelor, ca prin aceasta Dumnezeu să binecuvânteze tot câmpul. El a adus Tatălui pârga naturii omeneşti, şi Tatăl a admirat jertfa, şi pentru vrednicia Celui ce a adus jertfa, şi pentru însăşi curăţia jertfei. Aşa că Tatăl a luat-o cu mâinile Sale şi a pus-o lângă Sine, zicând: „Şezi de-a dreapta Mea” (Psalmul 109, 1).
Dar cărei naturi a grăit Dumnezeu? Către natura cea omenească, ori către natura cea dumnezeiască a lui Hristos? Arătat este că aceleia căreia îi spusese odinioară: „Pământ eşti şi în pământ te vei întoarce” (Facerea 3, 19).
Nu era destul că natura omenească, prin Hristos, s-a ridicat la cer? Nu era destul că ea a ajuns în lăcaşul îngerilor? Nu era, oare, această cinste negrăită? Însă ea a trecut mai presus de îngeri, s-a înălţat peste arhangheli, peste heruvimi şi serafimi, şi nu s-a oprit până ce a şezut pe tronul lui Dumnezeu. Socoteşte cât de jos stătea înainte natura omenească şi cât de sus s-a ridicat! Nu se putea să cadă mai jos decât căzuse omenirea, şi nici mai sus nu putea a se ridica decât a ridicat-o Hristos. Căci natura omenească prin Hristos s-a ridicat la cer. (Sfântul Ioan Hrisostom - Omilie la Înălțarea Domnului)

[Mihai36]

Nu vad legatura titlului topicului cu tema luata in discutie .

Din punctul meu de vedere Dumnezeu este deplin iar ceva deplin nu mai are loc de alte impliniri caci altfel 'ar da pe alaturi'.

In rest daca ni se pare ca ceva este nou este doar manifestarea acestei deplinatati in diferitele ei forme.

Noi nu putem spune cu exactitate ce este omenensc si ce divin pentru ca nu avem o suficienta cunoastere de sine ca parte a cunoasterii lui Dumnezeu.

Daca contientizam faptul ca indepartind tot ceea cee ste imperfect in noi nu poate ramine decit perfectiunea , idepartind tot ceea cee ste omeensc ramine doar ceea ce este divin ei abia atunci ne dam seama ca nu mai avem cu ce il umaniza pe Dumnezeu ci doar noi trebuie sa ne indumnezeim .

Tema firii duble a lui Hristos una divina si una umana iar este una falsa din moment ce tot binele din noi provine de la Dumnezeu- din firea Sa deplina.
Cum mai poate incape ceva in plus care sa fie adaugat perfectiunii?

Desigur am putea intra in anumite detalii legate de cerurile imparatiei interioare , calitati , defecte , cizelare si spalare cu mentiunea ca noi avem mai putine calitati si care sint in curs de desavirsire iar Dumnezeu are mai multe si toate desavirsite .
Si atunci ce avem noi bun si Dumnezeu nu are?
El le are pe toate doar ca le manifesta la alte nivele si in alta ordine avind alte prioritati care vin din intelepciune desavirsita, cunoastere desavirsita si asumarea mersului intregului Univers -urmarind cele doua -trei scopuri pentru care a fost creat ca manifestare a Sa.

[Lucian008]

În prealabil postat de Mihai36

Despre Fecioara un arhiereu din primul secol spunae ca din punct de vedere al desavirsirii ea este in al 3 -lea cer insa acest lucru este imposibil in conditiile in care doar serafimii si heruvimii peste care este sefa sint probabiil in al 13 lea iar Dumnezeu Unic in al 22 lea.( ceruri numite si Luminarii)

Aveti un link sau o sursa documentata unde pot fi verificate cele sustinute? Nu spun ca nu este asa doar ca as vrea sa aprofundez.
1. Sursa potrivit careia un arhiereu din primul secol sustine ca Fecioara Maria este in al 3-lea Cer.
2. Sursa potrivita carei heruvimii si serafimii sunt in al 13-lea Cer.
3. Sursa potrivit careia sunt 22 de Ceruri si Dumnezeu este in acesta din urma.

[Mihailc]

În prealabil postat de Mihai36

Nu vad legatura titlului topicului cu tema luata in discutie .

Mai caută și cugetă îndelung când ți se pare că ai găsit ceva.

Din punctul meu de vedere Dumnezeu este deplin iar ceva deplin nu mai are loc de alte impliniri caci altfel 'ar da pe alaturi'.

M-am bucurat că nu s-a poticnit un ortodox de aparenta stranietate a formulării. Totuși teologia primului mileniu este plină de asemenea exprimări paradoxale, ca să nu mai vorbim de termenii dogmatici, dintre care aș aminti doar o formulă în măsură să pună în dificultate gândirea contaminată de raționalism mundan:

Aşadar, urmându-i pe Sfinţii Părinţi, susţinem toţi, în deplin acord , că să mărturisim pe unul şi acelaşi Fiu, Domnul nostru, Isus Hristos, acelaşi desăvârşit în dumnezeire şi acelaşi desăvârşit în umanitate , cu adevărat Dumnezeu şi cu adevărat om, acelaşi din suflet raţional şi din trup, consubstanţial cu Tatăl după dumnezeire şi acelaşi, consubstanţial cu noi după umanitate , în toate asemănător nouă, fără păcat, născut din Tatăl înainte de veci, după dumnezeire, şi acelaşi, în zilele din urmă pentru noi şi a noastră mântuire [născut] din Fecioara Maria, născătoare de Dumnezeu , după umanitate, pe unul şi acelaşi Hristos, Fiu, Domn, unul-născut , făcut cunoscut în două naturi , în chip neamestecat , neschimbat , indivizibil , inseparabil , deosebirea naturilor nefiind în niciun caz anulată de unirea lor, iar specificitatea fiecărei naturi fiind păstrată şi având împreună ca rezultat o singură persoană şi un singur ipostas , nu împărţit sau divizat în două persoane, ci unul şi acelaşi fiu, Dumnezeu unul-născut , Cuvânt, Domnul Isus Hristos, precum ne-au învăţat mai înainte profeţii cu privire la El şi însuşi Isus Hristos, şi cum ne-a transmis nouă crezul părinţilor noştri. (Mărturisirea de credință de la Calcedon - 451 )

[tabitha]

În prealabil postat de Mihailc

Atenție mare când facem uz de vorbire metafizică. În felul cum ai formulat mai sus pot înțelege că Dumnezeu ar fi limitat de o trăsătură a firii Sale, or El este liber în mod absolut de orice fel de determinări. Schimbare în Dumnezeu nu înseamnă alienare sau entropie, ci îmbogățire perpetuă a bogăției depline.

Mulțumesc de atenționare, Mihai.
Dar nu m-am gândit la faptul că Dumnezeu ar fi limitat. Ci la faptul că este Atotcuprinzător, deci nu are cum să se "îmbogățească" prin trăsături umane. În fine, nu știu ce mi-a venit să mă bag și eu ca musca în lapte în discuția voastră (de bărbați), sorry..

[costel]

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Este vorba de o teorie, pe cât de frumoasă pe atât de îndrăzneaţă, potrivit căreia nu numai noi, oamenii, ne-am schimbat în urma Întrupării, ci şi Dumnezeu S-a schimbat, înomenindu-se. De aceea Dumnezeu ar avea, în prezent, o altă perspectivă asupra umanităţii decât o avea în vremurile vechi. Poate că dv ştiţi mai mult despre această opinie şi ne puteţi spune mai multe ?

Dumnezeu nu S-a schimbat. Fiul lui Dumnezeu devine Om fara a inceta sa ramana ceea ce era - Dumnezeu. Trebuie sa facem o distinctie clara intre cele doua firi - omeneasca si dumnezeiasca prezente intr-un singur ipostas.

Ceea ce s-a schimbat in Hristos a fost firea omeneasca pe care a asumat-o, a desavarsit-o.