Profetul care a fugit de Dumnezeu

Who’s who in Anticul Orient Apropiat

Daca pe vremea Vechiului Testament ar fi existat optiunea de cautare ,,Who’s who” pentru Orientul Apropiat atunci cu siguranta despre Iona nu ar fi fost prea multe de spus.Iona,al carui nume inseamna ,,Porumbel”,a fost un slujitor al Domnului din Gat-Hefer (II Regi 14:25),oras ce apartinea semintiei lui Zabulon(Ios 19:10,13).A trait pe timpul Regelui Ieroboam II al Regatului de Nord(II Regi 14:23-25)iar profetia sa conform careia granitele Israelului se vor extinde (II Regi 14:25)in timpul lui Ieroboam s-a adeverit.Acest profet evreu,fiul al lui Amitai(ce inseamna ,,cel adevarat”)a fost singurul profet din Vechiul Testament care a incercat sa fuga de Dumnezeu.Cu toate acestea Iona a fost unul dintre cei patru profeti din Vechiul Testament la lucrarile carora s-a referit Hristos,ceilalti fiind Ilie,Elisei si Isaia,el,alaturi de primii doi fiind printre profetii care desi au activat in Israel au fost chemati sa lucreze si printre neevrei(Ninive,Fenicia,Siria).Unii critici au sugerat faptul ca Iona nu are cum sa fie autorul cartii,referintele din text fiind la persoana a treia dar nu trebuie uitat ca si Moise,in redactarea Pentateuhului,a folosit acest procedeu chiar cu privire la propria sa persoana.Intrucat pasajul din II Regi il leaga pe Iona de domnia lui Ieroboam II este posibil ca evenimentele descrise in carte sa fi avut loc undeva in intervalul 793-753 i.Hr.Profetia lui Iona,cu privire la extinderea granitelor,fapt petrecut la inceputul domniei lui Ieroboam,il plaseaza contemporan cu Amos si Osea iar referinta lui Iona cu privire la Ninive,la timpul trecut,i-a determinat pe alti cercetatori sa afirme ca acesta a trait mai tarziu,dupa distrugerea orasului din anul 612 i.Hr,lucru ce ar pune-n discutie aspectul istoric concret al cartii.Winston Churchill spunea ca singurele profetii pe care le-ar face sunt cele de dupa producerea evenimentelor si probabil pe acesta logica micul nationalist Iona l-ar fi privit cu o nedisimulata simpatie si cu un ranjet in directia orasului Ninive.Insa planul divin urma sa aiba putine-n comun cu ,,sa moara si capra vecinului” pe stil iudaic.

Situatia istorica cu lumini si umbre

Ieroboam al II-lea,in timpul caruia a profetit Iona,a fost cel mai puternic rege al Regatului de Nord(II Regi 14:23-29).Mai inainte Asiria si-a impus suprematia in Orientul Apropiat si l-a obligat pe Iehu(841-814 i.Hr)sa plateasca tribut.Desi situatia parea cenusie pentru israeliti,dupa ce i-au zdrobit pe sirieni,asirienii au avut o perioada de decline temporar datorita disensiunilor interne iar acest aspect era o invitatie mult prea tentanta pentru liderul Regatului de Nord,genul de sansa ,,odata-n viata”.Prin urmare in acesta perioada de slabire a ambitiilor imperialiste ale Asiriei,Ieroboam printr-o abila tactica si-a extins teritoriile,ajungand sa conduca cel mai intins regat de la perioada lui David si Solomon,incorporand inclusiv regiuni ce apartinusera Siriei(la nord-est spre Damasc si nord spre Hamat).Cum se spune ,,ghinionul unuia inseamna norocul altuia”si asta cu siguranta nu este genul de fraza pe care un evreu sa o inteleaga prea greu.

Daca din punct de vedere militar si politic totul pare sa mearga precum o roata proaspat unsa,in spatele scenei situatia era in cadere libera.Viata religioasa a Israelului era atat de decazuta incat Dumnezeu i-a trimis pe Osea si Amos sa avertizeze poporul cu privire la judecata iminenta.Semnalul divin era clar precum cristalul:din cauza incapatinarii acestora poporul urma sa cada-n mainile instrumentului ales de Dumnezeu pentru manifestarea maniei Sale,un popor neevreu din Rasarit.Amos a avertizat poporul ca Dumnezeu ii va duce-n robie dincolo de Damasc(Amos 5:27)iar Osea a identificat fara echivoc poporul care va birui Israelul:,,Asirianul va fi imparatul lor,pentru ca n-au voit sa se intoarca la Mine”(Osea 11:5).Prin urmare pe cerul prognozei istorice se adunau nori negri si amenintatori:Asiria,precum un urias adormit,urma sa se trezeasca si sa faca una cu pamintul Regatul de Nord.

Daca la acel moment ati fi mizat la bursa realismului istoric fie si un penny pe judecata evreilor ati fi ramas cu ochii in soare si fluierand a paguba.Oamenii pur si simplu avea propria lor agenda de prioritati,care nu coincidea cu planul divin, si prin urmare,in mod logic, prezicerea se implineste in anul 722 i.Hr,cand Saragon al II-lea duce Regatul de Nord in captivitate(II Regi 17).In general lectiile cele mai bune sunt dupa ce te dai cu capul de prag si iti admiri mandru cucuiul,fie si in lanturi prin sclavie.Profetiile lui Amos si Osea pot constitui o explicatie a ezitarilor lui Iona de a predica in Ninive,oras aflat pe malul estic al raului Tigru,la 900 km de Samaria,capitala Regatului de Nord.Orasul,protejat pe sistem babilonian de un zid interior de 15 metri latime si 30 m inaltime cunoscuse cateva evenimente notabile inainte de sosirea lui Iona:doua epidemii( 756 si 759 i.Hr)si o eclipsa totala de soare in 15 iunie 763 i.Hr.Evenimentele au fost considerate ca semne ale maniei divine si prin urmare sosirea lui Iona a fost picatura care a umplut paharul anxietatii ninivitene.In mod ironic nici paharul frustrarii lui Iona nu era deloc gol la momentul intalnirii cu cei pe care i-a fi vrut sa-i vada intr-un singur mod:la doi metri sub pamint.

Cand criticii moderni se razboiesc in rationamente savante

Cercetatorii biblici,cu prejudecatile moderne impotriva evenimentelor supranaturale,au negat autenticitatea cartii lui Iona invocand mai multe motive.In primul rand criticii au ridiculizat povestea cu pestele urias care l-a inghitit pe profet dar alti cercetatori au demonstrat ca evenimentul este posibil(AJ Wilson ,,Sign of the Prophet Jonah and Its modern confirmations”, Princeton Theological Review 1927),pestele urias fiind un mamifer,probabil un casalot(Catodon Macrocephalus),specie despre care se stie ca este capabila sa inghita obiecte neobisnuit de mari,inclusiv un rechin de aproape cinci metri(Frank T.Bullen ,,Cruise of the cachalot round the world after sperm wales”London,1898).Au existat si relatari conform carora rechinii balena(Rhinedondon Typicus)au inghitit oameni care au fost gasiti vii in stomacurile lor.Daca doriti sa aplicati proba veritatii pe pielea dvs ori chemati pe unu satul de viata ori pe un membru al neamului pe care doriti,in mod convenabil,sa-l stergeri din testament.Puteti sa-i spuneti ca o face in interesul stiintei,daca asta il va consola cu ceva.

Alti critici au atras atentia ca in poveste exista un curcubete care creste precum in ,,Jack si vrejul de fasole” dar dat pe derulare rapida.In realitate planta este posibil sa fi fost ricinul,recunoscut pentru cresterea lui rapida,inaltimea si frunzele mari.Sa nu ne impiedicam in detalii,cine are chef de polemici din domeniul stiintelor naturii sa-si puna un papion,sa vorbesca cu emfaza pe nas si sa plictisesca pe cine prinde.Eu nu am de gand sa ma las doborat de un curcubete cu dereglari in dezvoltare(dpdv al criticilor moderni)cu privire la a carui enigmatica crestere am starni compasiunea divinitatii cu logica noastra.Tot pe sistem curcubete.

Un nationalist cu idei putine si fixe

Iona este probabil cel mai cunoscut dintre profetii minori,iar calitatea mitica asigurata de prezenta pestelui il face pe Iona memorabil in comparatie cu oricare alt profet din categoria sa si chiar cu unii dintre profetii mari,Daniel cu rugaciunea sa prin care imblanzeste lei fiind poate un concurent serios.Desi succesul neintarziat al profetului in fata ninivitenilor probeaza talentul sau oratoric, Iona capteaza imaginatia prin rejucarea incercarii arhetipale de a fugi de Dumnezeu.In esenta insa Iona nu era deloc genul de individ cu care ai fi vrut sa fii vecin,daca nu erai cumva suficient de norocos pentru a figura intr-un antic tabel al descendentilor dintr-o semintie a unui trib israelit.In caz contrar ti-ar fi taiat cu placere furtunul de stropit gradina si si-ar fi dus catelul sa se usureze pe ziarul tau de dimineata lasat la usa.Un studiu al actiunilor si motivatiilor acestuia il arata ca fiind un profet cu spirit rebel si prioritati gresite sugerate in rezumatul facut de Insusi Dumnezeu la finalul povestirii(Iona 4:10-11).Ironia textului este ca Iona fuge in directia opusa celei unde ar fi trebuit sa fie,nereusind sa-si depaseasca propria lui dorinta de razbunare(Iona 4:2).Este ca si cum Dumnezeu v-ar spune ,,Robul meu du-te sa le duci vesti celor din Brasov”si tu zici ,,Bine Doamne” si o tulesti la Plovdiv,razand in sinea ta intrucat Dumnezeu nu te vede.Sa recunoastem,la asa ceva pana si o mangaiere plina de compasiune pe crestet ar putea parea un gest de mila exagerata.

Rugaciunea din pantecele pestelui pare doar o pocainta temporara,partiala,din momentul in care Iona atinge solul,vechile sentimente de ,,simpatie" fata de Ninive revenind.Sa nu-l condamnam prea aspru,cati dintre noi nu ne-am cerut iertare si la scurt timp il trimeteam pe altul,cu o scurta injuratura,la aghiuta-n brate.Sa spunem ca eternul farmec al ipocriziei umane nu si-a pierdut niciodata sustinatorii.Cand proclamarea lui referitoare la judecata asupra cetatii Ninive rezulta in totala si sincera pocainta a acestora,el ii cere lui Dumnezeu sa-l omoare,preferand sa nu fie martor la mila lui Dumnezeu cu privire la cetatea Ninive,si aparent alegand sa ignore mila lui Dumnezeu fata de el cand era in burta creaturii umane.Si asa,prin comportamentul sau meschin, s-a dus pe ,,apa Sambetii" si placuta simetrie a milei lui Dumnezeu,recunoscuta in acest mod si de catre om,in cazul nostru un profet cu grave probleme de atitudine.

Starea de nemultumire a lui Iona persista pana la sfarsit.Lectia lui finala implica o planta care ii tine umbra si de care acesta devine foarte atasat pana cand acesta se usuca.Prin urmare Iona face iar ce stie mai bine: pledeaza pentru moarte,motivele depresiei sale fiind usor comice.Dumnezeu insa are ultimul cuvant(Iona fiind probabil in acel moment ocupat sa se dea cu capul de toti copacii vazind niniviteni in pragul salvarii):,,Tie iti este mila de curcubetele acesta, care nu te-a costat nicio truda si pe care nu tu l-ai facut sa creasca, ci intr-o noapte s-a nascut si intr-o noapte a pierit Si Mie sa nu-Mi fie mila de Ninive, cetatea cea mare, in care se afla mai mult de o suta douazeci de mii de oameni care nu stiu sa deosebeasca dreapta de stanga lor, afara de o multime de vite!”(Iona 4:10-11).

Problema lui Iona este ca el era un mare nationalist in timp ce Dumnezeu era un si mai mare internationalist iar datorita rebeliunii si miopiei sale spirituale cartea devine o emblema a suveranitatii lui Dumnezeu si a milei Sale fata de pacatosii care se pocaiesc,acest lucru explica utilizarea cartii in calendarul evreiesc liturgic in Ziua Ispasirii,celebrand astfel iertarea lui Dumnezeu.Naratiunea din Vechiul Testament il trateaza pe Iona ca pe un antiprofet ce intreprinde o antimisiune,pentru a scapa de prezenta lui Dumnezeu(o imposibilitate ironica in esenta,martor fiind Psalmul 139:7-11>versiunea protestanta a Bibliei)si pentru a eluda misiunea sa profetica.Desi Dumnezeu il foloseste pe Iona in ciuda a ceea ce este,Iona se dovedeste a fi un etnocentrist ingust si irascibil,total impotriva milei universale a lui Dumnezeu.Nu ca ar fi dus lipsa de amici prin istorie.Practic,prin felul sau de a intelege ceva ce il depasea complet el devine obiectul ridicolului satiric in cartea Vechiului Testament care ii poarta numele.

Cand Lumina Lumii salveaza eterna meschinarie umana

In timp ce naratiunea Vechiului Testament si referintele la Iona in I Imparati 14:25 il considera pe Iona in mod literal o persoana istorica,referintele din Noul Testament amplifica acesta perspective tinand cont de importanta figurativa a lui Iona.Cat priveste istoricitatea lui Iona,Mantuitorul compara sederea Sa din mormant cu sederea timp de trei zile a profetului in pantecul pestelui si ii prezinta pe oamenii din Ninive,ce au reactionat cum trebuia la predica lui Iona,ca stand la judecata finala.Dar dincolo de a confirma istoricitatea lui Iona ca persoana,Noul Testament il trateaza pe Iona ca si prototip al lui Hristos,si astfel simpaticul dar incapatanatul profet evita sa ramina in istorie pentru toate motivele gresite din lume,dupa cum ar spune britanicii.Matei si Luca
inregistreaza referintele la Cristos ca ,,semnul lui Iona”prefigurand moartea,ingroparea si invierea Mantuitorului.

Dumnezeu il provoaca pe Ioan sa-si schimbe atitudinea si fiind Stapin atat al cerului cat si al uscatului(lucru admis inclusiv de Iona in 1:9)foloseste un fruct al pamintului,la fel cum folosise o creatura a apelor,pentru a-I da o lectie profetului Sau.Lectia consta in faptul ca lui Iona ii pasa mai mult de propria sa placere de a se adaposti sub o planta pe care nu o cultivase el,decat de ingrijorarea lui Dumnezeu fata de un mare oras aflat fata-n fata cu extinctia prin judecata.Exista inscriptii pe peretii zidurilor asiriene care afirma ca Dumnezeu este la fel de bun fata de toate oile Sale iar Iona trebuia sa invete,precum ucenicii Domnului in Ioan 10:16,faptul ca in ciuda opozitiei sale Domnul avea oi si in alte locatii decat si-ar fi dorit el.Pacatul lor era nascut din ignoranta(4:11)iar pocainta lor a fost binevenita in fata unui Dumnezeu plin de mila.Acest gen de teologie este prezenta si in Noul Testament(I Timotei 1:13)dar mai apare la fel de pronuntat si in alte pasaje din cadrul Vechiului Testament(Ezechiel 18:28).

In esenta misiunea profetului,precum a tuturor alesilor Domnului din acesta categorie,este sa transmita mesajul oriunde ar fi trimis.Finalul sau rezultatul,dupa cum demonstreaza cartea lui Iona cititorilor sai,este responsabilitatea lui Dumnezeu si doar a Lui.A trebuit sa mai treaca mult timp pana cand un alt evreu,cunoscut ca fiind Apostolul Pavel,confruntat cu o problema teologica similara sa exclame:,,O, adancul bogatiei, intelepciunii si stiintei lui Dumnezeu! Cat de nepatrunse sunt judecatile Lui si cat de neintelese sunt caile Lui! Si, in adevar, "cine a cunoscut gandul Domnului? Sau cine a fost sfetnicul Lui?”(Romani 11:33-34).Cateodata pentru a ajunge la intelepciune trebuie sa treci si prin revolta,desi se poate scurge mult timp pana cand intelegrea va intra pe fagasul sau normal insa pentru Cel de Sus timpul curge altfel decat pentru noi,vesnicii Iona,fiecare sub curcubetele patimilor,meschinariei si limitelor sale.

(Nota:acest material contine parafrazari intercalate din cel putin trei lucrari si i-as mentiona drept autori pe Barton, Muddiman, Ryken, Wilhoit si Walvoord).

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de Scotland The Brave

[font=Verdana]Alti critici au atras atentia ca in poveste exista un curcubete care creste precum in ,,Jack si vrejul de fasole” dar dat pe derulare rapida.In realitate planta este posibil sa fi fost ricinul,recunoscut pentru cresterea lui rapida,inaltimea si frunzele mari.

Nu ştiu de unde vine chestia cu acest "curcubete". Vulgata Sfântului Ieronim, o traducere pe care Biserica Catolică a considerat-o mereu ca fiind divin inspirată, foloseşte termenul "hedera". Această "hedera" înseamnă atât iederă, cât şi orice plantă agăţătoare care creşte repede (e un termen foarte generic). Poate de la hedera s-a ajuns la o curcubitacee având în vedere că planta îi ţinea umbră lui Iona ? (Cucurbitaceele, precum dovleacul ori pepenele, au frunze foarte generoase). Nu ştim ce a fost: cert e că urmarea este una dintre situaţiile nu foarte frecvente în Biblie care dovedeşte că Dumnezeu are un umor teribil. Vasăzică, Iona era tare enervat pe niniviteni. Se aşează în afara cetăţii, ca să vadă cu ochii lui distrugerea ei. Dar Dumnezeu îi dă umbră, fâcând să crească hedera, sau rapiţa, ori curcubetele. Pe cât de repede creşte planta a cărei specie ne chinuim să o identificăm, pe atât de repede se usucă din cauza unui vierme, pe care Dumnezeu îl îngăduie la rădăcina ei. Prilej pentru Iona, rămas cu ochii în soare, să se enerveze a doua oară. Dialogul îl citim în ultima parte a cărţii lui Iona.

[MariS_]

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Nu ştim ce a fost: cert e că urmarea este una dintre situaţiile nu foarte frecvente în Biblie care dovedeşte că Dumnezeu are un umor teribil. Vasăzică, Iona era tare enervat pe niniviteni. Se aşează în afara cetăţii, ca să vadă cu ochii lui distrugerea ei. Dar Dumnezeu îi dă umbră, fâcând să crească hedera, sau rapiţa, ori curcubetele. Pe cât de repede creşte planta a cărei specie ne chinuim să o identificăm, pe atât de repede se usucă din cauza unui vierme, pe care Dumnezeu îl îngăduie la rădăcina ei. Prilej pentru Iona, rămas cu ochii în soare, să se enerveze a doua oară. Dialogul îl citim în ultima parte a cărţii lui Iona.

Viermele acela era viermele mandriei: "-Eu sunt cel in credinta cea buna, eu merit sa ma mantuiesc! Voi astialalti, amaratilor, vai si amar de voi, habar nu aveti pe ce lume traiti! Va propovaduiesc eu pocainta, dar doar asa ca sa nu aveti motiv de dezvinovatire, sa nu spuneti ca n-ati auzit cuvantul Domnului! Insa, iadul va mananca, ca asta meritati!"
E un mod de propovaduire care nu e deloc placut Domnului. Dar, iata ca Domnul S-a folosit si de un astfel de profet. Cat de nebanuite si de neintelese sunt caile Domnului! Si cat de nelimitat este El!
Har, smerenie si jertfa de sine.

[catalin2]

În prealabil postat de MariS_

Viermele acela era viermele mandriei: "-Eu sunt cel in credinta cea buna, eu merit sa ma mantuiesc! Voi astialalti, amaratilor, vai si amar de voi, habar nu aveti pe ce lume traiti! Va propovaduiesc eu pocainta, dar doar asa ca sa nu aveti motiv de dezvinovatire, sa nu spuneti ca n-ati auzit cuvantul Domnului! Insa, iadul va mananca, ca asta meritati!"
E un mod de propovaduire care nu e deloc placut Domnului. Dar, iata ca Domnul S-a folosit si de un astfel de profet. Cat de nebanuite si de neintelese sunt caile Domnului! Si cat de nelimitat este El!
Har, smerenie si jertfa de sine.

MariS, iar nu ai scapat ocazia de a mai spune ceva impotriva celor ce nu au aceleasi conceptii ca si tine, ecumeniste. Spui da, da si faci tot ca tine, filozofia ta e mai importanta decat ce spune Biserica. Eu am mai intrebat, unde se gaseste aceasta filozofie ecumenista diferita de invatatura Bisericii, ca nu am gasit-o niciunde, poate de aceea unii spun doar din ce rationeaza ei si nu dau si citate din sfinti sau invatatura. Unde o pot citi si eu, ca sa inteleg ce sustine exact aceasta invatatura. Prima porunca ce spune?
E adevarat ca unii evrei erau poate increzuti din cauza ca erau poporul ales, asa cum poate si unii ortodocsi ar putea sa gandeasca asa. Dar era mia mult mandria de neam, pentru ca evreu putea deveni si cel ce nu se nascuse evreu, asa cum de exemplu egiptenii au chemat evrei sa traduca Vechiul Testament. Nu era vorba de a face parte dintr-un popor, ci de a te inchina la Dumnezeu cel Adevarat. Cum explici atunci de ce spune Iisus femeii samarinence ca ei se inchina la ce nu stiu, pe cand evreii la Dumnezeu cel Adevarat? "Voi vă închinaţi căruia nu ştiţi; noi ne închinăm Căruia ştim, pentru că mântuirea din iudei este. Dar vine ceasul şi acum este, când adevăraţii închinători se vor închina Tatălui în duh şi în adevăr, că şi Tatăl astfel de închinători îşi doreşte. "
Dar pasajul asta ce spune? "Iar El, răspunzând, a zis: Nu sunt trimis decât către oile cele pierdute ale casei lui Israel. Iar ea, venind, s-a închinat Lui, zicând: Doamne, ajută-mă. El însă, răspunzând, i-a zis: Nu este bine să iei pâinea copiilor şi s-o arunci câinilor. Dar ea a zis: Da, Doamne, dar şi câinii mănâncă din fărâmiturile care cad de la masa stăpânilor lor."
Toata Sfanta Scriptura e adevarata, nu putem lua doar pasajele care ne convin noua, cum fac unii neoprotestanti.

In legatura cu Iona, aceia urmau sa aiba aceeasi soarta ca Sodoma si Gomora. Si aceia s-au pocait, au crezut in Dumnezeu cel Adevarat, nu spune ca s-au dus sa se inchine la Baal sau sa cugete liber. Asa cum probabil inainte de potop nu era idolatrie si toti credeau in Dumnezeu, dar faceau fapte diferite (exemplu Cain). Idolatria a inceput la un moment dat si cuprinsese aproape toti oamenii, de aceea Dumnezeu a ales pe cineva care ramasese cu Dumnezeu, Avraam, ca sa nu creeze un popor care sa creada in Dumnezeu, sa nu se inchine la idoli.
Probabil Ioan nu a vrut sa se duca pentru ca i-a fost frica sau i-a fost rusine de ce zice lumea de acolo. Ca abia la sfarsit a fost vorba de iertarea cetatii de la distrugere, la inceput Iona trebuia sa spuna doar de distrugerea iminenta a cetatii. Iona s-a suparat apoi, poate tot din ce va zice lumea, ce imagine va avea dupa. Dau si eu cu presupusul aici.

[Mihai36]

Bine ..planta respectiva nu-i musai sa creasca intro zi ci in mai multe ziele avind in vedere posibilitatea ca omul nostru sa mearga mai multe zile la rind si sa astepte deznodamintul iminent.

Insa pilda trebuie retinuta -in sensul ca alti (restull) ar fi din start pierduti- iar in sprijinul ei mai exista inca un verset undeva prin VT in care Domnul cearta preotii care judeca "neamurile cu partinire" uitind Primul Legamint.

Ceea ce inseamna ca adevarata interpretare a Primului Legamint nu este in favoarea vreunei religii sau biserici si in defavoarea celorlalte in mod automat ci ca de fapt acea credinta singura peste toti oamenii se refera la speranta, incredintare, nazuinta.

Cu toate ca mai sint si altele prin care se arata ca la judecata "Eu voi judeca neamurule fara partinire ,
si inca faptul ca (dincolo de orice context insa in alta carte VT) lui Dumnezeu toate neamurile ii "aduc inchinare si arderi de la un cap al pamintului pina la celalalt " si asta inca pe atunci in vremea VT.

Ceea ce inseamna ca unele inchinari gresite nu sint o regula ci o exceptie.
Si ca acele inchinari idolesti se reefra doar la cele de care evreii aveau cunostinta-ele fiind mai multe acolo in zona.

În prealabil postat de Scotland The Brave

Dumnezeu il provoaca pe Ioan sa-si schimbe atitudinea

E, aici ai nimerit-o! Jos palaria! .... (hihihihi....:))))

P.S. Tare compunerea ta! Welcome!... Slava lui Dumnezeu! AMIN+

În prealabil postat de ioan cezar

E, aici ai nimerit-o! Jos palaria! .... (hihihihi....:))))P.S. Tare compunerea ta! Welcome!... Slava lui Dumnezeu! AMIN+

Desi sunt inclinat sa nu cred in coincidente de acest tip trebuie sa recunosc ca observatia ta m-a surprins in ipostaza unei mate privind intr-un calendar :) Ti-am spus eu in trecut ceva de tipul ,,gura pacatosului adevar graieste?" Nu mai zic nimic da tu sa nu fi Iona ci precum Ioan,ucenicul cel iubit :) Dumnezeu sa-ti ajute om bun fie si in situatia in care a hotarat sa iti transmita ceva printr-un vas de lut lipsit de slava.

[MariS_]

De ce a fugit Iona de Dumnezeu? Raspunsul il aflam in ultimul capitol.

Capitolul 4.
1. Şi Iona a fost cuprins de mare supărare şi s-a aprins de mânie.
2. Şi a rugat pe Domnul, zicând: "O, Doamne, iată tocmai ceea ce cugetam eu când eram în tara mea! Pentru aceasta eu am încercat să fug în Tarsis, că ştiam că Tu eşti Dumnezeu îndurat şi milostiv, îndelung-răbdător şi mult-milosârd şi Îţi pare rău de fărădelegi.

Iona recunoaste sincer ca el credea intr-un Dumnezeu milostiv, dar si al pedepselor, un Dumnezeu bun, dar si neindurator, un Dumnezeu al iubirii, dar si al dreptatii. Insa dreptatea, asa cum o vedea el: mila pentru ai Lui, neindurare pentru ceilalti. Era mai degraba un soi de "calcul" din care trebuia sa reiasa ca Dumnezeu era bun doar cu "poporul ales". Pentru "poporul ales" era necesara mila, aici o admitea si Iona si se bucura daca o afla, dar nu si .."pentru catelusi", nu pentru altii, nu pentru cei ce nu faceau parte din "poporul ales". Iata, insa, ca Dumnezeu nu il pedepseste pe Iona, ii da doar o lectie! Aceeasi lectie o va da mai tarziu si "poporului ales".
Har, smerenie si jertfa de sine.

[catalin2]

În prealabil postat de MariS_

De ce a fugit Iona de Dumnezeu? Raspunsul il aflam in ultimul capitol.

Capitolul 4.
1. Şi Iona a fost cuprins de mare supărare şi s-a aprins de mânie.
2. Şi a rugat pe Domnul, zicând: "O, Doamne, iată tocmai ceea ce cugetam eu când eram în tara mea! Pentru aceasta eu am încercat să fug în Tarsis, că ştiam că Tu eşti Dumnezeu îndurat şi milostiv, îndelung-răbdător şi mult-milosârd şi Îţi pare rău de fărădelegi.

Iona recunoaste sincer ca el credea intr-un Dumnezeu milostiv, dar si al pedepselor, un Dumnezeu bun, dar si neindurator, un Dumnezeu al iubirii, dar si al dreptatii. Insa dreptatea, asa cum o vedea el: mila pentru ai Lui, neindurare pentru ceilalti. Era mai degraba un soi de "calcul" din care trebuia sa reiasa ca Dumnezeu era bun doar cu "poporul ales". Pentru "poporul ales" era necesara mila, aici o admitea si Iona si se bucura daca o afla, dar nu si .."pentru catelusi", nu pentru altii, nu pentru cei ce nu faceau parte din "poporul ales". Iata, insa, ca Dumnezeu nu il pedepseste pe Iona, ii da doar o lectie! Aceeasi lectie o va da mai tarziu si "poporului ales".
Har, smerenie si jertfa de sine.

Si ce legatura are cu poporul ales? Iona spunea ca se va face de ras, ca va profeti ca cetatea va fi nimicita si apoi nu se va intampla asta. Ii era teama din cauza pierderii slavei lumesti. Tu toate le vezi prin prisma ecumenismului.