Noutati de la Centrul de Presa Basilica

[cristiboss56]

† IOACHIM

Arhiepiscop al Romanului şi Bacăului

Iubitului nostru cler, cinului monahal şi tuturor dreptmăritorilor creştini din această de Dumnezeu păzită şi binecuvântată eparhie, har, milă şi pace de la Îndurătorul Dumnezeu, iar de la noi părintească dragoste!



Iubiți fii și fiice duhovnicești,

Nașterea Domnului nostru Iisus Hristos este actul de iubire ce pune în lumină taina minunată a lui Dumnezeu Care, în toată slava Sa neînchipuită, ia firea noastră omenească și se revelează în noi, ca pe toți să ne mântuiască dându-ne șansa de a deveni părtași la dumnezeirea Sa. Iisus Hristos este realitatea absolută ce, prin întrupare, aduce umanității noastre în dar putința de a deveni universul în care se reflectă intimitatea spirituală a lui Dumnezeu.

Nașterea umană a Iubirii Dumnezeiești întrunește și exprimă simultan contrarii greu de imaginat coexistând: măreția divină cu smerenia absolută, sărăcia supremă cu bogăția deplină ce hrănește lumea întreagă, viața în toată consistența ei care asumă moartea și o depășește, sănătatea deplină ce acceptă boala și o vindecă sau dreptatea care asumă toată nedreptatea eliberându-i pe toți cei striviți sub povara ei.



Dreptmăritori creștini,

La Nașterea lui Hristos, corul de îngeri cânta: „Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu și pe pământ pace, între oameni bunăvoire”. Hristos spune clar: „Pacea Mea o dau vouă” (Ioan 14,27), adică iubirea Mea de Frate v-o dau vouă. Iisus Hristos este „pacea noastră”. (Efeseni 2,14). „Precum Eu v-am iubit pe voi, așa și voi să vă iubiți unul pe altul” (Ioan 13,34). De aceea misiunea noastră este să primim pacea și iubirea Lui și să le răspândim. Numai primindu-L pe Hristos înlăuntrul nostru El devine izvorul păcii, unității și iubirii interpersonale. Prin nașterea ca om a Fiului lui Dumnezeu s-a născut, de fapt, izvorul de pace între oameni, dar și între Sine și oameni, aceștia fiind ridicați la calitatea de fii ai Săi, ca frați ai Fiului Său.

Nașterea Mântuitorului Hristos semnifică venirea lui Dumnezeu întru ale Sale, așa cum spune Sfântul Evanghelist Ioan: „a venit întru ale Sale, dar ai Săi nu L-au primit”. „Ale Sale” la care a venit și „ai Săi” care nu L-au primit reprezintă creația întreagă adusă la existență de Tatăl prin Cuvânt, iar „ai Săi” sunt oamenii creați după chipul și întru asemănarea cu Dumnezeu printr-un act special. Deci lumea și omul, creații ale Logosului, sunt premise ale venirii Fiului lui Dumnezeu în lume, necesară în vederea (restaurării lor) mântuirii acestora după cădere. „Căci se cădea cu adevărat – afirmă Sfântul Maxim Mărturisitorul – ca Cel ce este după fire făcătorul ființei lucrurilor să se facă și autorul îndumnezeirii după har al celor create, ca astfel Dătătorul existenței să se arate și ca Dătătorul fericirii veșnice a existenței” („Răspunsuri către Talasie” – Filocalia românească, vol.3).

Ȋntruparea Mântuitorului Hristos este cea mai concludentă probă a existenței lui Dumnezeu. Dacă încercăm să fim raționali, vom vedea că în afara lui Iisus Hristos, adică a lui Dumnezeu experiat de oameni, orice afirmație despre Dumnezeu este calcul, convenție și presupoziție. Iar presupoziția sau calculul nu pot fi niciodată imperative. Acest fapt trebuie să-l conștientizăm și să-l transmitem mai departe chipurilor lui Dumnezeu care se vor naște și vor continua fiecare, prin particularitatea libertății sale, manifestarea credinței în Dumnezeul-Om – Iisus Hristos.

[cristiboss56]

Fiecare generație de chipuri ale lui Dumnezeu este o nouă renaștere a istoriei în care Iisus Hristos – Emanuel – Ȋși pune speranța de a fi recunoscut.



Iubiți fii și fiice duhovnicești,

Creștinismul oferă generațiilor de chipuri tinere ale lui Dumnezeu o perspectivă cu totul nouă despre viață, care satisface profund setea de faptă și ideal a lumii din toate timpurile și mai ales de astăzi. E cunoscut că Ȋnsuși Mântuitorul nostru Iisus Hristos a arătat o deosebită dragoste față de tineri, iar apostolul Iubirii, Ioan, stând cu capul plecat pe pieptul lui Iisus, a devenit peste veacuri imaginea simbol a relației dintre aceștia și Biserică.

Ȋn revista „Gândirea” din luna martie a anului 1934, Nichifor Crainic afirma următoarele: „Vremea noastră este vremea tineretului. O lume veche se dărâmă, o lume nouă își caută formele de viață. Pulsul ei zvâcnește în arterele tineretului. Biserica este aceea căreia îi rămâne sarcina să capteze și să filtreze valorile afirmative ce-i năvălesc în prag sau să îndiguiască valurile negative și rebele ce-i bat în coastă”.

Cert este că dintre toate vârstele, tinerețea este preferată în mod deosebit de Mântuitorul Hristos, tinerii fiind cei cărora li se oferă, înaintea tuturor, Împărăția cerurilor. Dacă-L ai pe Dumnezeu cu tine, înțelegi că măsura omului desăvârșit nu este înțeleptul, ci copilul. Măsura desăvârșitei viețuiri este nevinovăția pruncului care primește cu toată ființa și în mod dezinteresat prezența lui Dumnezeu. Perpetua întoarcere la starea pruncului desăvârșit devine astfel exercițiul ascetic care ne pregătește pentru întâlnirea cu Pruncul dumnezeiesc, într-un dialog ce ne conduce spre tinerețea veșnică, spre vârsta deplinătății lui Hristos. Nu pruncii trebuie să fie ca noi, ci noi trebuie să fim ca pruncii. Dar, cum spunea același Nichifor Crainic, „în cultură, savantul este măsura copilului; în religie, copilul este măsura savantului”.

Pe de altă parte, din păcate, de multe ori, darul libertății de gândire cu care-i înzestrat omul produce în mintea revoluționară a timpului concepții potrivit cărora bătrânii sunt socotiți anacronici și deformați de ideologii și sisteme nerealiste. Totuși, „Cel vechi de zile” sădește în fiecare dintre noi un sâmbure de adevăr care poate încolți și în final rodi în toamna bătrâneții înțelepte a multora. De aceea fiecărei vârste i se cuvine respect.



Iubiții mei,

Sărbătoarea Nașterii Domnului trebuie să pună în lumină, în mintea fiecăruia dintre noi, reînnoirea ontologică și morală a lumii. Prin noul Adam-Hristos Fiul lui Dumnezeu se înnoiesc continuu cei ce vin la El prin lucrarea Duhului Sfânt în Biserică.

E foarte periculos ca în această lume, care se învechește tot mai mult în libertatea de-a păcătui, omul să se străduiască, conștient sau nu, să-și fundamenteze valorile pe orice altceva în afară de învățătura creștină. Să luăm aminte și să nu contribuim la „omorârea” lui Dumnezeu prin indiferență!

De douăzeci de veacuri s-a cântat în lume „Cu noi este Dumnezeu”! Dar astăzi, în această lume a îndoielilor și nesiguranței, se iscă întrebarea: „Mai este Dumnezeu cu noi!?”

Acum mai bine de un sfert de veac, în decembrie 1989, în preajma Crăciunului, tineri entuziaști animați de dorința înlăturării regimului represiv și ateu, au ieșit pe străzi cerând să fie liberi. Între lozincile lor era și dictonul Cu noi este Dumnezeu. Când treceau prin fața unei biserici, se opreau, îngenuncheau, își făceau semnul sfintei cruci și rosteau rugăciunea Tatăl Nostru, conștienți fiind de faptul că Dumnezeu este prezent în Biserică și că se jertfește liturgic pe fiecare Sfânt Altar. Unde mai sunt acei tineri? Ce-au devenit ei? De ce oare acum unii dintre ei nu mai cântă „Cu noi este Dumnezeu”, nu mai rostesc Rugăciunea Domnească, nu mai vor să muncească, să construiască nimic...., iar când trec prin fața aceleiași biserici strigă: „nu mai vrem catedrale!” Oare de ce tânărul de astăzi nu mai vrea să-L întâlnească pe Emanuel?! Sub influența căror mișcări seculariste a rămas prizonier căutărilor fără răspuns?

[cristiboss56]

Toate întrebările noastre își găsesc răspunsul doar în Hristos, căci El este înțelesul ultim al tuturor realităților, El este Axa lumii în jurul căreia gravitează totul.

Fără Nașterea Mântuitorului nostru Iisus Hristos, timpul n-ar fi fost timp, istoria n-ar fi fost istorie și omul n-ar fi fost om. Timpul, istoria și omul nu pot avea sens decât dacă sunt raportate la o Persoană absolută, o Persoană capabilă să nu decadă în nonsens și neființă. Aceasta este Iisus Hristos. Că vrem sau refuzăm, Emanuel este în mijlocul nostru și ne caută, ne cheamă. Ascultați-L!



Iubiți credincioși,

Biserica împlinește în lume activitatea misionară a lui Hristos Domnul, ea este prelungirea filantropiei hristice în societate. Ea ține în brațele ei părintești pe tânărul de astăzi care se confruntă cu neajunsurile vieții și care caută un sens în tot ceea ce face. Purtarea de grijă a Bisericii față de tineri a fost și motivul pentru care anul care se încheie a fost dedicat de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române educației religioase a tineretului ortodox. În acest context, în Arhiepiscopia Romanului și Bacăului au fost implementate cu succes mai multe proiecte eparhiale prin intermediul Sectorului Social-filantropic, ai căror beneficiari au fost tinerii. Dintre acestea amintim aici doar câteva:

Proiectul social dedicat tinerilor diagnosticați cu cancer și boli terminale „Păstrarea unui sens al vieţii în cazul tinerilor bolnavi de cancer”;
Proiectul social eparhial „În temniță am fost și ați venit la Mine!” – dedicat tinerilor privați de libertate;
Proiectul social de prevenire a delincvenței juvenile, adresat tinerilor de la gimnaziu și licee;
Campania de conștientizare și informare dedicată tinerilor cu dependență de alcool și stupefiante;
Proiectul social-educațional inter-eparhial „Tineri români în căutarea valorilor credinței creștine și tradiției populare autentice”;
Programul social-educațional de prevenire a abandonului școlar - „Lăsați copiii să vină la Mine și nu-i opriți!” adresat elevilor la începutul și la sfârșitul anului școlar. Sute de elevi din fiecare protopopiat au primit, cu această ocazie, rechizite școlare, ghiozdane echipate și dulciuri;
Programul social-cultural dedicat tinerilor cu rezultate excepționale la învățătură, vizând toți șefii de promoție din liceele aflate pe raza administrativ-canonică a eparhiei;
Proiectul social dedicat tinerilor cu posibilități financiare reduse, dar cu rezultate bune la învățătură, prin intermediul căruia zeci de tineri din cele șase protopopiate au primit burse școlare pe tot parcursul anului școlar și universitar.


Pe această cale dorim să aducem mulțumire atât colaboratorilor noștri care au sprijinit implementarea acestor programe, cât și celor ce au susținut financiar și logistic lucrarea noastră educațională și social-caritabilă.

De asemenea, vă aducem la cunoștință faptul că, la propunerea Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a declarat anul 2017 ca fiind „Anul omagial al iconarilor și pictorilor bisericești și Anul comemorativ Justinian Patriarhul și al apărătorilor Ortodoxiei în timpul comunismului în Patriarhia Română”. Cu acest prilej, în Arhiepiscopia Romanului și Bacăului vor fi organizate activități cultural-educaționale și social-caritabile care vor pune în valoare tezaurul iconagrafic pe care Biserica îl deține cu responsabilitate și vor așeza în lumină semnificația jertfei mărturisitorilor care au apărat Ortodoxia suferind în timpul regimului de tristă amintire.



Iubiți fii duhovnicești,

Închei cuvântul meu pastoral cu un colind inspirat din tradițiile noastre populare, care împodobesc marele eveniment al Nașterii Domnului, având încredințarea că această sărbătoare a bucuriei și a familiei e pururea nouă și înnoitoare:



Cânt de Crăciun



În amurg de seară, când cerul s-aprinde,

Îngerii din ceruri vin să ne colinde,

Oamenii i-ascultă, nu doarme niciunul,

Sunt cu toții veseli, c-a venit Crăciunul.



Pruncii puși în leagăn, deși nu cuvântă,

Colinda din ceruri cu îngerii cântă.

Slava cea cerească inundă pământul,

Iar în orice casă se naște Cuvântul.



Mama pregătește scutece din pâine,

Tata sfarmă-n piuă cânepă și grâne,

Copiii își lasă lunga lor hârjoană,

Când preotul vine cu sfânta icoană.



Cântă împreună imnul sfânt de praznic

Și simt cum un înger le rămâne paznic.

Plăvanii puternici, mieii și asinii

Simt și ei, din staul, că e Casa pâinii.



Pe când toți sătenii merg la Liturghie,

Văzduhul se umple cu fum de tămâie.

Împăcați cu toții și-mbrăcați frumos

Gustă din potirul Pruncului-Hristos.



Se întorc acasă veseli și cucernici

Lui Iisus dând slavă că i-a făcut vrednici.

S-așază la masă cu toți împreună

Casa lor e plină doar de voie bună.



Vin copii cu steaua și-s primiți în casă,

După ce colindă sunt poftiți la masă,

Li se pun în traistă daruri diferite,

Că Hristos e Darul lumii infinite.



Îți mulțumim, Doamne, Cel ce ne-ai creat

Că ne-ai smuls din mâna celui necurat,

Intră-ne în templu pentru a Te naște

Și-n inimi curate, Tu Te recunoaște!



Al vostru păstor şi pururea către Domnul rugător,

† IOACHIM

Arhiepiscopul Romanului şi Bacăului

[cristiboss56]

Mesajul de Crăciun al Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române:

Sărbătoarea Nașterii Domnului Iisus Hristos sau Crăciunul ne arată iubirea smerită și milostivă a lui Dumnezeu pentru întreaga umanitate. Fiul lui Dumnezeu cel necuprins și nemuritor Se face om muritor, pentru ca să dăruiască oamenilor viața veșnică.

La Nașterea Domnului Iisus Hristos în Betleem, îngerii din ceruri preamăresc pe Dumnezeu și cheamă pe oameni să trăiască pe pământ în pace și bunăvoire. Păstorii din Betleem primesc pe Pruncul Iisus cu bucurie, iar Magii de la Răsărit Îi aduc daruri de mare preț ca unui împărat: aur, tămâie și smirnă.

De aceea, astăzi, copiii și tinerii binevestesc Nașterea Domnului, ca și îngerii odinioară, prin cântări frumoase, numite colinde, iar preoții și diaconii, asemenea păstorilor din Betleem, binevestesc Nașterea Domnului purtând icoana Sa pe la casele oamenilor, în timp ce toți oamenii milostivi și nobili la suflet, asemenea Magilor din Răsărit, oferă daruri copiilor și tuturor celor nevoiași.

Prin urmare, sărbătoarea Nașterii Domnului ne cheamă să dăruim oamenilor pe care îi întâlnim iubire din iubirea lui Hristos, pace și bucurie, lumină și speranță, mai ales celor bolnavi și singuri, săraci și neajutorați.

Totodată, sărbătoarea Crăciunului ne cheamă să ne amintim, prin rugăciune și semne de prețuire, de românii din jurul României și din diaspora română. Pe toţi românii care se află în țări îndepărtate și au dor de Țară și Neam să-i îndemnăm să revină acasă.

De asemenea, să ne rugăm în aceste zile și pentru toți cei care suferă din cauza războiului, a persecuțiilor și a violenței în diferite părți ale lumii, ca Hristos-Domnul Păcii să îi ajute să nu-și piardă speranța păcii şi a mântuirii.

Cu prilejul sărbătorii Nașterii Domnului Iisus Hristos, Anului Nou 2017 și Botezului Domnului, vă adresăm tuturor doriri de sănătate și mântuire, pace și bucurie, împreună cu urarea tradițională: La mulți ani!

† DANIEL

Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române

[cristiboss56]

Înaltpreasfințitul Părinte Varsanufie, Arhiepiscopul Râmnicului, a oficiat joi, 22 decembrie 2016, slujba de pomenire pentru cei trecuți la Domnul în luna decembrie a anului 1989, notează site-ul oficial la Arhiepiscopiei Râmnicului.

Evenimentul a fost oficiat la monumentul ridicat pe esplanada din fața Tribunalului Vâlcea. La slujba de pomenire au participat reprezentanți ai autorităților centrale și locale care. La final, au depuse coroane de flori la monumentul ridicat în memoria revoluționarilor vâlceni.

Slujbe de pomenire au fost oficite și la bisericile unde sunt înmormântați cei căzuți în anul 1989.

[cristiboss56]

La Catedrala Arhiepiscopală din Curtea de Argeș a fost săvârșită joi, 22 decembrie 2016, o slujbă de pomenire pentru eroii revoluției din decembrie 1989. Slujba a fost oficiată de Înaltpreasfințitul Părinte Calinic, Arhiepiscopul Argeșului și Muscelului.

În cuvântul rostit, Părintele Arhiepiscop a arătat rolul deosebit de important pe care l-a avut şi îl are Biserica Ortodoxă Română în istoria poporului român, atât prin cler, cât şi prin fiii ei, cu referiri speciale la evenimentele ce s-au petrecut în decembrie 1989 care au dus la căderea dictaturii comuniste.

***

Potrivit statisticilor Institutului Revoluţiei Române din Decembrie 1989, au fost un total de 1.166 victime în orașele declarate martir: Alba Iulia, Arad, Brașov, Brăila, București, Buzău, Caransebeș, Cluj-Napoca, Constanța, Craiova, Cugir, Hunedoara, Lugoj, Reșița, Sibiu, Târgoviște, Târgu Mureș, Timișoara.

[cristiboss56]

La multi ani surori si frati
Ce prin suflet colindati
Dumnezeu prea bunul sa va dea Craciunul.
Sa va fie casa dalba ca matasea
Florilor de mar.
Sa va fie gandul ca izvorul
Sopotind curat.
Sa-si gaseasca locul, cerul,fericirea
Care v-au uitat.



Să ne pregătim să-l primim pe Pruncul Iisus în casele noastre, în familiile noastre, în sufletele noastre şi să dăruim cadouri, bucurie şi dragoste celor de lângă noi şi celor din jurul nostru,sa ne bucuram in fiecare clipa a vietii noastre,de aceasta importanta Sarbatoare a omenirii,Nasterea Domnului si Mantuitorului nostru Iisus Hristos,sa primim si sa purtam in suflete caldura si dragostea.
Doamne ajuta!

[cristiboss56]

Fiul Preaiubit al lui Dumnezeu-Tatăl,
Soarele şi Mântuitorul
cu Care încep toate sărbătorile noastre,
Cel ce Se naşte în ieslea Betleemului,
prin zvonul fericitului colind,
să renască fiorii deplinei bucurii
şi pacea înfrăţirii în sufletele tuturor ,
şi să vă fie nedespărţit însoţitor
pe drumul mântuirii!

[cristiboss56]

Să se bucure cerul, să se veselească pământul! Că S-a născut pe pământ Mielul lui Dumnezeu, dând izbăvirea lumii. Cuvântul, Cel ce era în Sânurile Tatălui, a ieşit fără de sămânţă din Fecioară; de Acela magii s-au înspăimântat, văzându-L născându-Se în Betleem ca un Prunc; pe Care toate Îl slăvesc.
Amin , amin , amin !

[cristiboss56]

Patriarhul României le-a spus credincioşilor că Naşterea lui Hristos, venirea Lui în lume, are ca scop principal sfinţirea noastră. În cuvântul rostit în cadrul Sfintei Liturghii oficiată, la Catedrala Patriarhală, în ziua sărbătorii Naşterii Domnului – 25 decembrie 2016, Părintele Patriarh a explicat tuturor că „omul nu este destinat mormântului” şi că a devenit muritor din cauza păcatului protopărinţilor noştri Adam şi Eva, însă „Hristos Domnul a venit să ne dăruiască viaţă veşnică”.

În prima zi de Crăciun sute de credincioşi au participat la Sfânta Liturghie oficiată la Patriarhie şi au ascultat cuvântul Întâistătătorului Bisericii Ortodoxe Române. Slujba a fost săvârşită de Preafericirea Sa alături de care a slujit şi Preasfinţitul Părinte Varlaam Ploieşteanul, Episcop vicar patriarhal.

În omilia sa, Patriarhul României a evidenţiat că Mântuitorul Iisus Hristos se naşte ca om din mamă fără tată, după cum din veşnicie se naşte din Tată fără mamă. De asemenea, Patriarhul nostru a explicat de ce Hristos Domnul se naşte din Fecioară, din umanitatea Maicii Domnului:

Se naşte din interiorul umanităţii pentru ca să sfinţească omenirea din interiorul ei, se naşte în peşteră pentru ca să sfinţească pământul din interiorul lui.

Ieslea din peştera Betleemului are semnificaţia faptului că El vine în lume pentru viaţa lumii şi se dăruieşte nouă ca noi să primim viaţa Lui veşnică, a mai spus Preafericirea Sa.

Hristos este pus în ieslea necuvântătoarelor lipsite de înţelepciune ca pe noi, cei cuvântători, să ne facă înţelepţi. Odată ce este pus în iesle, în Betleem, care înseamnă „casa pâinii”, El, Hristos Domnul, ni se arată ca fiind pâinea cea vie coborâtă din cer care în Sfântă Euharistie ni se va dărui ca hrană pentru viaţa veşnică.

De asemenea, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a mărturisit celor prezenţi că Dumnezeu cel veşnic se face om pentru ca omul să devină fiu al lui Dumnezeu după har şi că Hristos a transformat peştera din Betleem în Biserică.

Naşterea lui Hristos, venirea Lui în lume, are ca scop principal sfinţirea noastră. De aceea, Sfinţii Părinţi ai Bisericii au spus că Fiul lui Dumnezeu cel veşnic se face om pentru ca omul să devină fiu al lui Dumnezeu după har. Dumnezeu ia trup pentru ca omul să primească pe Duhul Sfânt. Dumnezeu se face om ca omul să devină Dumnezeu după har, ne spun Sfântul Irineu de Lyon şi Sfântul Atanasie cel Mare. Coborârea Lui are ca scop ridicarea noastră, smerenia Lui are ca scop împărtăşirea noastră de slava Lui, deci El se face smerit ca să ne dăruiască nouă slava veşnică a Împărăţiei Cerurilor. Deci, toate le face din iubire pentru noi şi pentru mântuirea noastră.

Un alt aspect evidenţiat de Preafericirea Sa este legătura dintre Naşterea şi Învierea Domnului, surprinsă în mod deosebit de Sfinţii Părinţi şi iconografii ortodocşi. În acest sens, Patriarhul României a spus celor prezenţi că sărbătoarea Crăciunului cuprinde în mod concentrat toată taina mântuirii în Iisus Hristos.

Scutecele preînchipuie giulgiul de la Înviere, iar peştera întunecoasă preînchipuie mormântul Învierii. Deci, Hristos vine în lume, se naşte din Fecioara Maria fără să îi strice fecioria după cum înviază din mormânt fără să rupă peceţile mormântului şi trece prin uşile încuiate, stă în mijlocul apostolilor cărora le spune „Pace Vouă” după Învierea Sa din morţi. Un înger veşteşte aici Naşterea Domnului către locuitorii Betleemului, un înger strălucitor de lumină vesteşte femeilor mironosiţe învierea Lui. Cu alte cuvinte, Hristos Domnul care se naşte în Betleem este deja îndreptat spre cruce şi înviere. Planul Lui nu este rămânerea în peşteră sau simpla vizitare a pământului, ci ridicarea noastră din păcat şi moarte şi înălţarea, prin Înviere şi prin ridicarea Sa la Cer, în împărăţia iubirii Preasfintei Treimi.

***

Evanghelia Duminicii Naşterii Domnului

Matei 2, 1-12

„Dacă s-a născut Iisus în Betleemul Iudeii, în zilele lui Irod împăratul, iată magii de la Răsărit au venit în Ierusalim, întrebând: unde este împăratul iudeilor, Cel care s-a născut? Căci am văzut la Răsărit steaua Lui şi am venit să ne închinăm Lui. Şi auzind împăratul Irod, s-a tulburat şi tot Ierusalimul împreună cu el; şi adunând pe toate căpeteniile preoţilor şi cărturarii poporului, i-a întrebat: unde trebuie să se nască Hristos? Iar ei i-au zis: în Betleemul din Iudeea, căci aşa este scris prin proorocul: şi tu, Betleeme, din pământul lui Iuda, nu eşti nicidecum cel mai mic dintre căpeteniile lui Iuda, căci din tine va ieşi Povăţuitorul, care va paşte poporul meu Israel. Atunci Irod a chemat în ascuns pe magi şi a aflat de la ei lămurit în ce vreme s-a arătat steaua. Şi, trimiţându-i la Betleem, le-a zis: mergeţi şi cercetaţi cu de-amănuntul despre Prunc şi, dacă-L veţi afla, să mă vestiţi şi pe mine, ca să vin şi eu să mă închin Lui. Iar ei, ascultând pe împărat, au plecat şi iată steaua, pe care o văzuseră în Răsărit, mergea înaintea lor, până ce a venit şi a stat deasupra, unde era Pruncul. Când au văzut ei steaua, s-au bucurat cu bucurie foarte mare. Şi intrând în casă şi văzând pe Prunc împreună cu Maria, mama Lui, s-au aruncat cu faţa la pământ şi s-au închinat Lui; apoi, deschizându-şi vistieriile lor, I-au adus daruri: aur, tămâie şi smirnă. Dar, primind înştiinţare prin vis să nu se întoarcă la Irod, pe altă cale s-au dus în ţara lor”.