Mandrie sau marturisirea lui Hristos?

În prealabil postat de anita

In zilele noastre cand multi nu mai vor sa stie de Dumnezeu a spune ca postesti inseamna a-ti afisa habotnicia ,nicidecum a te lauda.
Postul trebuie tinut ca sa ne intarim in lupta cu patimile si de ce sa nu recunoastem eu vad postul ca o victorie asupra vrajmasului (i-ai aratat ca tinanad post ai biruit ispitele si capcanele pe care ti le intinde).
E destul ca de multe ori facem pacate cu vorba sau gandul ,macar acest post de bucate ,sa incercam sa il tinem ,pentru ca nimeni nu stie daca poate sa il duca pana in ultima zi.

Unii, da, catalogheaza tinerea postului habotnicie,altii lauda si altii moda. Dar eu zic ca cei care tin post pentru ca "se poarta", s-o faca pt ca, uite-asa usor, usor, intai de moda, apoi de lauda, apoi din obisnuinta... or sa vina si ei pe calea Adevarului. Eu imi incurajez prietenii, colegii sa tina post. Chiar daca la inceput ei nu o fac pentru jertfa, pentru Hristos, nu-i nimic. Dumnezeu cu Harul lui lucreaza si face minuni.... Azi un pic de post, de moda, maine o plimbare la biserica, la Sf. Liturghie, apoi la un Maslu... si asa le mai face si pe ale lui Dumnezeu, chiar daca nici nu stie de ce le face. Dumnezeu vede si-l intoarce pe om la cele bune.

[ana ana]

În prealabil postat de vsovivi

Nu te teme că nu păţeşti nimic, te apropii de moarte, te apucă ameţeala dar nu moare omul de la post, ci de frică şi de superstiţii căci apoi îndrăzneţul se supără şi şi-o face, se răzbună pe Dumnezeu.

Dacă ajungi în disperare, cere ajutorul şi lasă-te ajutat, şi chiar dacă ţi se dă ceva de mâncare tu nu refuza şi nu spune nimănui că posteşti ci prefă-te bolnav, dă-te slab de la natură, pune-ţi pe tine haine largi care să umple golul, şi fii vesel şi fericit şi nu te arăta nimănui că posteşti ca să iei plată de la Dumnezeu, căci doar aşa posteşti pentru El şi nu pentru oameni. Nu te smoli la chip ca să fi compătimit de cineva sau lăudat.

Deci nu te teme dacă nu mănânci nimic.

Cata intelepciune in vorbele dumneavoastra ,VSOVIVI!
Multumesc tutuor celor care si-au spus parearea in acest topic! sunteti intr-adevar oameni cu suflet mare si colaborati cu placere pe acest forum! :X Sper ca fiecaruia dintre noi sa ne ramana in inima macar putin din aceste sfaturi minunate!

[vsovivi]

În prealabil postat de ana ana

Cata intelepciune in vorbele dumneavoastra ,VSOVIVI!
Multumesc tutuor celor care si-au spus parearea in acest topic! sunteti intr-adevar oameni cu suflet mare si colaborati cu placere pe acest forum! :X Sper ca fiecaruia dintre noi sa ne ramana in inima macar putin din aceste sfaturi minunate!

Nu e înţelepciune că eu turui vrute şi nevrute, ci adevăratul post este la limba vicleană, la cuvintele care ies din gură şi stau pe buzele dulci şi la a avea mereu grija de a nu lăsa să se aşeze dracool pe limba ta ca să-ţi dea satisfacţii sadice la plăsele îndemnându-te să poţi huli şi mârâi şi apoi furla în gura mare toate spurcăciunile pentru tot felul de nimicuri grozave. Eu n-am înţelepciunea asta a păzirii Cuvântului deşi ăsta este adevăratul sens al postului, căci numai Cunoaşterea de Dumnezeu Cuvântul îţi poate oferi fericire, şi cum ai să poţi cunoaşte Binele dacă pe limba ta sălăşluieşte răul nărăvaş şi prefăcut şi viclean? Cuvintele unui înţelept sunt vii căci izvorăsc din Dumnezeu, ale unui desfrânat izvorăsc din oportunismul lui nemăsurat şi lacom... un fel de talmeş balmeş.

Adevărata înţelepciune se dobândeşte doar atunci când fiecare cuvânt rostit are semnificaţia adâncimii smereniei după ce a fost mai înainte împlinit, deci abea atunci când vorbind nu te ia nimeni în seamă sau în serios... aşa ca pe băbuţele cu pricina... : - e de post maică? -e voie? Fără să te superi dacă se vede că habar n-ai de nimic şi te iau unii peste picior: -păi sigur că e de post!....... dar rugăciunea? de ce se uită rugăciunea cea tainică a minţii? Poate de aia că omul crede el că el poate posti... deşi omul după 2-3 zile de post negru moare. Dar dacă totuşi reuşeşte să postească apoi să vezi cum se mândreşte mereu că cică el a postit, şi să vezi ce grijuliu e apoi... nu de altceva ci îşi aduce aminte cât de bine a fost când a putut el posti. Deci se laudă şi se mândreşte cu el însuşi, că cică Domnul îl încurcă şi-l încomodează de la o vreme. Nu se mai poate mândri în largul lui şi de aceea nu suferă omul ca să nu amintească mereu de perioada lui de post. I-a intrat în obijnuinţă nu postul ci ca să se mândrească cu el, că de Domnul nu mai vrea să ştie.

[Aghioritul]

Banuiesc, dupa nepriceperea mea, ca la intrebarea "Tii post?" raspunsul trebuie sa fie in Duhul lui Hristos, adica Il pui pe El inainte si apoi neputinta omeneasca sau ajutorul de la El: Cu ajutorul si Harul lui Dumnezeu, pana acum am reusit, de azi tot cu Harul Lui de ma va ajuta voi putea, ca sunt slab si eu fara El nu pot face NIMIC!, sa nu Il excludem pe Dumnezeu nici din faptele noastre, nici din cuvinte, ci pomenirea Lui "pururea in gura mea" (Ps.33)

-"Mergi regulat la Biserica?"
-Cu ajutorul si cu Harul Lui am reusit sa merg pana acum!! pt ca sunt unii care lucreaza in asa fel incat una - doua duminici pe luna LUCREAZA si nu sunt prezenti la Sf.Liturghie, dar ei pot fi cu DUHUL si cu INIMA, si apoi intr-adevar ei SUNT REGULAT la Sf.Liturghie si acelasi Har il au ca si cei care merg si sunt prezenti! Sau altfel, mergi si nu esti deloc cu mintea acolo...

SI pt asta va las sa vizionati un filmulet foarte graitor si plin de incurajare duhovniceasca si care NE invata cum sa FIM CU LUARE-AMINTE la Sf.Slujbe si ca Dumnezeu sa NE auda Rugaciunile http://www.youtube.com/watch?v=Vhex5zSIy1w

In legatura cu cartile de Rugaciune, SA NU NE ASCUNDEM, smerenia ma invata: ASTA SUNT EU! Asta imi place mie sa fac, asa sunt eu! Cu ajutorul lui Dumnezeu si cu Harul Sau, incerc sa ma rog!!!

FARA DE MINE NU PUTETI FACE NIMIC!

[tabitha]

În prealabil postat de Aghioritul

SI pt asta va las sa vizionati un filmulet foarte graitor si plin de incurajare duhovniceasca si care NE invata cum sa FIM CU LUARE-AMINTE la Sf.Slujbe si ca Dumnezeu sa NE auda Rugaciunile http://www.youtube.com/watch?v=Vhex5zSIy1w

Multumim pentru filmulet, care desi simplist este o buna pilda in imagini despre cum ar trebui ca, macar in biserica, sa ne fie gandul la Domnul si nu la grija cea lumeasca.

Referitor la intrebarile Anei : Da, sa spunem ca tinem post si mergem la biserica, daca asta intereseaza pe cineva. Si nici sa nu ascundem cartile de pe noptiera.

[glykys]

Deja asta cu ascunsul cartilor de pe noptiera... imi aduce aminte de intamplarea aceea cu oamenii care vin in vizita la un crestin si vad pe pereti multe icoane: ce de icoane! O fi sectant...

E bine sa ascundem, adica sa maturam praful si mizeria, dar nu cartile, icoanele si alte lucruri sfinte! Mie mi se pare revoltator sa imi vina cineva acasa si sa imi zica: ia uite, ce ai aici (indiferent ce am), dar asta de ce e asa?! Spatiul privat al unei persoane trebuie respectat! Si multa atentie pe cine aduceti in casa! Sunt cate unii care vin numai in inspectie si isi plimba ochii prin toate cotloanele, pentru ca apoi sa barfeasca: ia uite ce are X prin casa! De altfel, bunica m-a invatat ca prietenia se opreste la usa, iar parintele meu recomanda stropirea cu agheasma cel putin o data pe luna! Sunt destule locuri prin oras unde poti socializa.

[vsovivi]

„Înțelepciunea” superstițiilor că dacă ești văzut de oameni... va fi bine. Nu va fi.

Și crezi ca fraierul că e extraordinar de înțelept... ceea ce faci... cugetarea, cunoașterea... și te vezi frumos că o să te știe oamenele.

Păi e mândrie să arăți cuiva credința ta, e mândrie să ieși în evidență cu credința ta prin ceva, e mândrie să arăți că poți să arăți credința ta, e mândrie să lași altora în memorie credincioșenia ta, sfințenia ta, faptele tale, sentimentele, socotelile, afacerile, îndreptățirile că asta e slavă lumească, omenească.

Dar ca să scapi de năravul ăsta, de striptisul ăsta al credinței tale, nu înseamnă că trebuie să te dezbraci de portul duhovnicesc, de ascultările Domnului, de sentimentele curate, adică nu trebuie să te rușinezi că ești creștin ci trebuie să faci lucrurile în ascuns cu convingerea că Cel ce vede în ascuns știe cui slujești așa că e cel mai simplu să nu te semețești.

Știind că Domnul știe faptele tale și vrednicia ta, atâta cât este ea, tu trebuie să faci în așa fel încât să nu-ți mai pese de ochii oamenilor ca să trebuiască să le arăți lor mereu una sau alta crezând că e frumos să știe și ei, să observe, deci Domnul ne învață ca să lepădăm grija de a da socoteala cuiva afară de El, de a arăta ce ești și ce faci, ce ai ajuns, ori ce crezi că vei ajunge ci tu chiar trebuie tot mai mult să ascunzi toate cele bune pe care le faci din ascultare, atât de bine și total să le ascunzi, încât să nu le iei în seamă nici tu, să uiți unde le-ai ascuns, de parcă chiar nici n-ai fi făcut nimic decât rele, și apoi cu relele cine se laudă?

E foarte trist ca să ai impresia că trebuie să dai sfaturi, să dai lecții, să crezi că după tine se vor lua alții, să ai impresia că tu ești sau vei fi pildă, e trist deoarece mândria etalării sulimenelilor credinței crește în loc să scadă, iar dacă neghina ajunge fasole și fasolea se face arbore de cafea, atunci e tragic, fiindcă drogul ăsta va fi greu de scos. Devi un fel de gigolo, dar tu crezi că ești credincios. Nu ești credincios ci faci striptese, dar nu cu piei și goliciuni ci cu „sfințișorime”, adică te lauzi tot așa cum se laudă și ceilalți, și fiindcă și ceilalți se laudă crezi că e bine ce faci și stai așa mulțumit în grandomania asta exchibiționistă ajungând un cosmopolit.

Deci ce trebuie să faci:

-după ce îmbraci portul credinței : liturghii, post, canon, duhovnic, port cuvios, rugăciuni, smerenie, ascultare, dragoste frățească și de Dumnezeu în inimă... te strădui să nu tăgăduiești puterea credinței, prin aceea că ar fi bine să începi să ascunzi binele, să lepezi mândria, meritele personale, și astfel încet încet te strădui să ascunzi tot tot tot ce ține de Credință ca să fie cât mai bine tăinuit și ținut cât mai în ascuns chiar și față de tine, ca o cutie cu valor la care îți interzici accesul, nu pentru a avea oamenii ce găsi și desconspira mai târziu și ce fura, adică nu căutând să lași indicii ca să se ajungă la comoara cu care o să intri în istorie, comoara care ai devenit, sau ai strâns-o în cer, ci urmând calea spre taina tuturor lucrurilor făcute sau purtate de tine, până acolo încât nici tu să nu mai știi de ele, și așa ai să scapi de un balast, ai să scapi de o grijă care te sufocă, de o răutate a mândriei și a curviei de care nu erai conștient... și eliberat de povara propriilor „datorii” ai să ai mult mai multă vreme pentru relația curată cu Dumnezeu și cu apropiații, căci nu va mai trebui să faci atât de multă muncă în zadar duhului minciunii măririi de sine.

Dacă lepezi credința și ascultarea nu ai să scapi de mândrie, iar dacă etalezi altora credința și ascultarea și faptele nu ai să scapi de prostie.

Deci taina Domnului care răzbate prin creștini și din creștini trebuie bine tăinuită de creștini, nu în scopul de a fi găsită mai greu și mai frumos de străini, ori de urmași, ci ca orice taină, ea are scopul de a elibera omul de grijile deșarte ale discuțiilor și convingerilor inutile, de grijile ajungerii la putere, la puterea altuia... puterea absurdă și spurcată și fără pic de credință.

Adică lăsați în seama lui Dumnezeu puterea și mărirea și slava... iar El pe cei ce se smeresc îi va înălța iar pe cei ce se înalță pe sine însuși le va sta împotrivă.

Deci nu e altceva decât eliberarea de cea mai spurcată dintre grijile și patimile omului: frumusețea deșartă sulimenizată spre pofte, căci spune Domnul că până și crinii câmpului sunt îmbrăcați de Tatăl mai frumos decât Solomon în toată măreția lui. Deci pentru ce vă îngrijorați? Sau nu e Viața mai de preț decât ceea ce vede sau ce aude omul sau ce simte omul păcălit de vraja naturală? Dar creștinul nu mai știe care e lumina lumii. Deci Lumina lumii va lumina în întuneric și abea atunci toate se vor vedea în adevărata lor mărime... până atunci așteptați în taină ca să vă luați răsplata... nu de la oameni.

În prealabil postat de vsovivi

„Înțelepciunea” superstițiilor că dacă ești văzut de oameni... va fi bine. Nu va fi.

Și crezi ca fraierul că e extraordinar de înțelept... ceea ce faci... cugetarea, cunoașterea... și te vezi frumos că o să te știe oamenele.

Păi e mândrie să arăți cuiva credința ta, e mândrie să ieși în evidență cu credința ta prin ceva, e mândrie să arăți că poți să arăți credința ta, e mândrie să lași altora în memorie credincioșenia ta, sfințenia ta, faptele tale, sentimentele, socotelile, afacerile, îndreptățirile că asta e slavă lumească, omenească.

Dar ca să scapi de năravul ăsta, de striptisul ăsta al credinței tale, nu înseamnă că trebuie să te dezbraci de portul duhovnicesc, de ascultările Domnului, de sentimentele curate, adică nu trebuie să te rușinezi că ești creștin ci trebuie să faci lucrurile în ascuns cu convingerea că Cel ce vede în ascuns știe cui slujești așa că e cel mai simplu să nu te semețești.

Știind că Domnul știe faptele tale și vrednicia ta, atâta cât este ea, tu trebuie să faci în așa fel încât să nu-ți mai pese de ochii oamenilor ca să trebuiască să le arăți lor mereu una sau alta crezând că e frumos să știe și ei, să observe, deci Domnul ne învață ca să lepădăm grija de a da socoteala cuiva afară de El, de a arăta ce ești și ce faci, ce ai ajuns, ori ce crezi că vei ajunge ci tu chiar trebuie tot mai mult să ascunzi toate cele bune pe care le faci din ascultare, atât de bine și total să le ascunzi, încât să nu le iei în seamă nici tu, să uiți unde le-ai ascuns, de parcă chiar nici n-ai fi făcut nimic decât rele, și apoi cu relele cine se laudă?

E foarte trist ca să ai impresia că trebuie să dai sfaturi, să dai lecții, să crezi că după tine se vor lua alții, să ai impresia că tu ești sau vei fi pildă, e trist deoarece mândria etalării sulimenelilor credinței crește în loc să scadă, iar dacă neghina ajunge fasole și fasolea se face arbore de cafea, atunci e tragic, fiindcă drogul ăsta va fi greu de scos. Devi un fel de gigolo, dar tu crezi că ești credincios. Nu ești credincios ci faci striptese, dar nu cu piei și goliciuni ci cu „sfințișorime”, adică te lauzi tot așa cum se laudă și ceilalți, și fiindcă și ceilalți se laudă crezi că e bine ce faci și stai așa mulțumit în grandomania asta exchibiționistă ajungând un cosmopolit.

Deci ce trebuie să faci:

-după ce îmbraci portul credinței : liturghii, post, canon, duhovnic, port cuvios, rugăciuni, smerenie, ascultare, dragoste frățească și de Dumnezeu în inimă... te strădui să nu tăgăduiești puterea credinței, prin aceea că ar fi bine să începi să ascunzi binele, să lepezi mândria, meritele personale, și astfel încet încet te strădui să ascunzi tot tot tot ce ține de Credință ca să fie cât mai bine tăinuit și ținut cât mai în ascuns chiar și față de tine, ca o cutie cu valor la care îți interzici accesul, nu pentru a avea oamenii ce găsi și desconspira mai târziu și ce fura, adică nu căutând să lași indicii ca să se ajungă la comoara cu care o să intri în istorie, comoara care ai devenit, sau ai strâns-o în cer, ci urmând calea spre taina tuturor lucrurilor făcute sau purtate de tine, până acolo încât nici tu să nu mai știi de ele, și așa ai să scapi de un balast, ai să scapi de o grijă care te sufocă, de o răutate a mândriei și a curviei de care nu erai conștient... și eliberat de povara propriilor „datorii” ai să ai mult mai multă vreme pentru relația curată cu Dumnezeu și cu apropiații, căci nu va mai trebui să faci atât de multă muncă în zadar duhului minciunii măririi de sine.

Dacă lepezi credința și ascultarea nu ai să scapi de mândrie, iar dacă etalezi altora credința și ascultarea și faptele nu ai să scapi de prostie.

Deci taina Domnului care răzbate prin creștini trebuie bine tăinuită, nu în scopul de a fi găsită mai greu și mai frumos de străini, ci ca orice taină, ea are scopul de elibera omul de grijile deșarte ale discuțiilor și convingerilor inutile, de grijile ajungerii la putere... puterea absurdă cea spurcată și fără pic de credință. Adică lăsați în seama lui Dumnezeu puterea și mărirea și slava... iar El pe cei ce se smeresc îi va înălța iar pe cei ce se înalță pe sine le va sta împotrivă.

Deci nu e altceva decât eliberarea de cea mai spurcată dintre grijile și patimile omului: frumusețea deșartă sulimenizantă spre pofte, căci spune Domnul că până și crinii câmpului sunt îmbrăcați de Tatăl mai frumos decât Solomon în toată măreția lui. Deci pentru ce vă îngrijorați? Sau nu e Viața mai de preț decât ceea ce vede sau ce aude omul sau ce simte omul păcălit de vraja naturală. Dar creștinul nu mai știe care e lumina lumii. Deci Lumina lumii va lumina în întuneric și abea atunci toate se vor vedea în adevărata lor mărime... până atunci așteptați în taină ca să vă luați răsplata.

Nu credeam sa traiesc ziua sa mai citesc asa ceva,mai ales in aceste timpuri.Auzi ma Vivi,tu stii ce i-a spus Mantuitorul acelui carturar,in Evanghelia dupa Marcu,capitolul 12,cand a raspuns ce trebuia.Asa sa-ti ajute Dumnezeu.

[vsovivi]

În prealabil postat de Scotland The Brave

Nu credeam sa traiesc ziua sa mai citesc asa ceva,mai ales in aceste timpuri.Auzi ma Vivi,tu stii ce i-a spus Mantuitorul acelui carturar,in Evanghelia dupa Marcu,capitolul 12,cand a raspuns ce trebuia.Asa sa-ti ajute Dumnezeu.

Adică asta pare că ar fi concluzia:

„Si chemandu-i la Sine pe ucenicii Sai, le-a zis: "Adevar va graiesc ca aceasta vaduva saraca a aruncat in cutia milelor mai mult decat au aruncat toti ceilalti. Pentru ca toti au aruncat din prisosul lor, pe cand ea, din saracia ei, a pus tot ce avea, totul de la gura ei". ”

Așa și noi trebuie să aruncăm în cutia ascunsă și tainică totul de la gura noastră, de la buzele viclene și de la limba cea slobodă, dacă vrem să nu cumva să ajungem mari cărturari ce intră în istorie ca cei mai citiți și apreciați de mase.

Deci vezi cărturarul știe să dea răspunsul dar asta nu înseamnă că îl plinește ci îl știe ca să se mîndrească cu răspunsurile cele mai exacte și cele mai perfecte... căci el are memorie din aia de milițian corector. O folosește spre osândă, osânda altora. Adică ei sunt un fel de învățători viceversa... știu dar nu fac niciodată ceea ce știu să răspundă, decât total îăntâmplător spre a fi văzuți sau citiți de oameni.

[vsovivi]

Adică dacă începi să nu mai vrei să te răzbuni și să nu mai vrei să profiți trupește ori să ai marea fericire de sine de parcă nu te-ai văzut de mult sau n-ai auzit demult vorbindu-se frumos despre tine, atunci începi deja să-L mărturisești pe Hristos, căci dacă nu mai ți-e dor de tine înseamnă că ai loc să primești să-ți fie dor de Dumnezeu. Și dacă nu-ți cauți slava și mărirea ta și frumusețea și averea ta, nu e clar oare că ești pe calea ieșirii din mândrie și semeție? Așa că superstiția că mândrindu-te ești fericit vine din faptul că te proiectezi ca un om fericit printre oameni „fericiți”... nebăgând de seamă că toți joacă piesa asta iluzorie a fericirii doar pentru a înșela vremea și a mai amâna tragismul cu un timp mort că defapt se vede că răul își face plinul și moartea pune stăpânire pe viața ta și poftele rele pe sufletul omului, adică se subânțelege că până la urmă tot pofta ochilor și trufia vieții se arată biruitoare peste tine mai devreme sau mai târziu. Deci ce poate fi mai trist pentru un credincios decât faptul că ai amânat și tu cu ceva timp pierdut răspunsul la confruntarea cu întrebările esențiale: cine suntem, de unde venim și încotro mergem, cine este Tatăl nostru... pentru ce trăim pe pământ, și cât o să mai trăim pe pământ în halul ăsta înșelător? Momelile sunt multe dar nu știu cum o să poți fi de fericit în acvariul satanei unde o să fii îngrășat spre a fi carne bună spre consumarism, viermilor. Viermii ăia care văd, aud, discută, poftesc, șușotesc și te devorază apoi numai din priviri. pardon, ... Deci e rău răul oricâtă „fericire” visăm privind la noi înșine cu coada ochiului. Dar Dumnezeu a făcut oamenii fericiți iar apoi, după marea cădere în răutate oamenii se păcălesc cu fericirea lor care nu este altceva decât otravă și orbire. Ca să recâștigi fericirea de la Dumnezeu trebuie să o lepezi complet pe aia a omului, că aia a omului e înșelare senzorială și complacere printre poftele rele. Dar oricât ai să te zbați în nisipul mișcător, singur n-ai să faci decât o și mai mare groapă plină de mândrie, așa că poți începe prin a nu mai da din coate.