Luna se micsoreaza lent, ca un mar care se usuca

[absolutep0wer]

Luna îşi reduce circumferinţa lent, la fel ca un măr care se usucă, au declarat specialiştii NASA, care explică această contracţie prin răcirea internă a singurului satelit natural al Pământului.
Imaginile publicate, joi, în revista americană Science prezintă anumite modificări ale suprafeţei Lunii, nedetectate până de curând, care indică faptul că circumferinţa lunară "s-a redus cu aproximativ 100 de metri în trecutul recent" - aproximativ un miliard de ani -, a declarat Thomas Watters de la National Air and Space Museum din Washington, principalul autor al studiului.
Concluziile sale au fost formulate pe baza fotografiilor realizate de camerele performante de la bordul Lunar Reconnaissance Orbiter (LRO), o sondă spaţială pe care NASA a plasat-o pe orbita lunară în iunie 2009.
Aceste fotografii indică existenţa unor pliuri ale suprafeţei lunare. Este vorba despre "faliile inverse", care se găsesc în principal în regiunile montane cu altitudini medii, distribuite pe întreaga suprafaţă a Lunii. Aceste falii indică faptul că Luna se contractă, la fel cum o fac podurile din fier, iarna, din cauza frigului.
Aceste formaţiuni geologice au fost deja fotografiate în apropiere de ecuatorul Lunii de către camerele panoramice utilizate în timpul misiunilor Apollo 15, 16 şi 17, la începutul anilor 1970. Pe imaginile de înaltă definiţie realizate de LRO apar alte 15 falii inverse, necunoscute în trecut.
Luna s-a format în urmă cu aproximativ 4,5 miliarde de ani, în momentul apariţiei sistemului nostru solar. Circumferinţa ei la ecuator este de 10.920 de kilometri, de 3,7 ori mai mică decât cea a Terrei (40.000 de kilometri).
Luna se află la o distanţă medie de 384.000 de kilometri faţă de Terra, de care se îndepărtează cu 3,8 centimetri pe an.

[ingerul_pazitor]

luna se usuca, planetele se aliniaza, cutremurele s-au intensificat, clima s-a modificat, toate se grabesc, numai oamenii nu observa ca sunt niste semne.

[Bast-et]

wow, si stiai ca pamantul incetineste din cauza lunei cu 0,0016 pe secol? Adica de la aparitia omului (acum 200.000) pana acum ziua s-a marit de 4 secunde, iar acum 4,6 miliarde de ani Terra avea ziua de numai 21 de ore.
Foarte interesanta fisica, si pe mine ma fascineaza.

[Bast-et]

În prealabil postat de ingerul_pazitor

luna se usuca, planetele se aliniaza, cutremurele s-au intensificat, clima s-a modificat, toate se grabesc, numai oamenii nu observa ca sunt niste semne.

pai nu e clar? ne apropriem de 2012

[ingerul_pazitor]

În prealabil postat de Bast-et

pai nu e clar? ne apropriem de 2012

abia astept

[Samy02]

De fapt biata luna e un imens drob de sare , iar oitele lucreaza constincioase la Nasa.......numarand de zor ridurile care se formeaza ......

[The_Fallen]

În prealabil postat de Bast-et

wow, si stiai ca pamantul incetineste din cauza lunei cu 0,0016 pe secol? Adica de la aparitia omului (acum 200.000) pana acum ziua s-a marit de 4 secunde, iar acum 4,6 miliarde de ani Terra avea ziua de numai 21 de ore.
Foarte interesanta fisica, si pe mine ma fascineaza.

Maaaaaa!!!Sa nu se opreasca Pamantul!Valeu!

nu se intimpla doar ce vrea Dumnezeu sa se intimple,si este scris.

[I.Calin]

Dumnezeu pre-știe, nu pre-scrie. Deciziile sunt ale noastre.
Momentele începutului și sfârșitului sunt în afara înțelegerii noastre și nu fac parte din ceea ce ni s-a dat spre știință. Știința noastră, fiind finită, se bazează pe acumulări cantitative (informații și date peste informații și date, revizuibile permanent), care niciodată nu vor face saltul calitativ de la finit la infinit. Progresul este un atribut al existenței finite, nu al existenței infinite, dacă putem vorbi despre o "existență infinită" și nu este cumva o contradicție în termeni. Iar, în cazul unei așa zise existențe infinite, dincolo chiar de coordonatele noastre spațio-temporale, stabilirea atributelor și caracteristicilor nu cred că se poate realiza prin mijloacele finite.
O analogie, oarecum deplasată: o ființă bidiminesională poate gândi o ființă tridimensională? O astfel de ființă nu va încerca, oare, să o reducă permanent la un univers cu două dimensiuni și la cunoștințele obținute din perspectiva unei existențe limitate? va face saltul către cea de-a treia dimensiune altfel decât prin credința în existența ei?

De fapt, de ce am spus toate acestea? Deoarece orice evenimente de natură științifică sunt doar niște firicele de praf în progresul nostru, darămite dincolo de cuantumul nostru spațio-temporal. Putem cel mult să ne bucurăm că ni s-a dat posibilitatea de a cunoaște, chiar dacă nu ne folosește prea mult în afara credinței. Din păcate, orgoliul uman nu poate admite că nu poate explica nimic. Saltul adevărat pe care trebuie să-l facem este spre eliminarea mândriei și pretenției absolute de a explica ceva și să ne limităm la condiția noastră de "viermi de pământ" care se pot bucura de darurile primite de la Dumnezeu.