Intrebare

[Fani71]

În prealabil postat de Noesisaa

Si daca nu le dadea voie, ce crezi ca se intampla? Sa fim seriosi.

Exact, asta vroiam si eu sa zic mai sus, Noesisaa: adica ce cauta duhovnicul in problemele astea? Insasi expresia 'a da voie' pe mine ma socheaza, si in legatura cu alte lucruri legate de patarnitatea spirituala.

[fragmente]

[COLOR=#993300]4. Sensul spiritual al “datoriei conjugale”[/COLOR]
[COLOR=#993300]a) ”Datoria conjugală” privită ca o problemă religios-morală.[/COLOR]
În viziunea moralei ortodoxe, ideea datoriei conjugale propriu-zise, respectiv a unirii fizice între soţi, e cuprinsă în noţiuniea de taină care nu e niciodată omisă din definirea căsătoriei.
Sfântul Duh se uneşte cu cei doi soţi, creându-i din nou într-un singur trup, pentru a se sălăşlui în inimile lor şi pentru a le comunica într-un grad maxim dragostea divină


http://tainacasatoriei.wordpress.com...ele-monastice/

[Fani71]

Interesant! Tot de acolo:

"Făcând din naşterea de prunci unicul scop susceptibil prin care să se justifice căsătoria, creştinismul din Apus, în frunte cu Fericitul Augustin, subordonează acest scop relaţiilor fiziologice care însoţesc pierderea fecioriei, supunându-le unui dispreţ metafizic şi considerându-l ca stare inferioară.

De la spiritualitatea excesivă până la angelism nu mai este decât un pas. Continuarea neamului omenesc ar implica pierderea integralităţii, aservirea persoanei şi a spiritului unui element generic inconştient, în cele din urmă materiei. Un rigorism ostil sensului datoriei conjugale licite identifică în bloc trupul, iubirea şi păcatul. Faţă de această atitudine, Biserica sinoadelor ecumenice a reacţionat în mod hotărât. Abstinenţa conjugală suprimă erosul fără să-1 transfigureze. Dragostea curată dintre soţi deschide un alt drum de apropiere către Dumnezeu.

Sfântul Ioan Gură de Aur, în perioada de maturitate a gândirii sale, susţine cu deosebită energie această dreaptă învăţătură, restabilind în mod magistral echilibrul tradiţional."

[kosmy022]

În prealabil postat de Noesisaa

Ce urat suna, parca se vorbeste de animale, nu de fiinte umane cu sentimente... Chiar nu se poate sa se renunte la limbajul asta de lemn??

Erau doar niste cuvinte, eu nu-s asa sensibil la ele. Poti sa zici cum vrei: impreunare, contact sexual etc. Sau din Vechiul Testament : "a intrat la femeia sa", "a cunoscut-o pe femeia sa". Cum vrei tu. E unul si acelasi lucru.

În prealabil postat de Noesisaa

Si daca nu le dadea voie, ce crezi ca se intampla? Sa fim seriosi.

Nu stiu ce se intampla.

[kosmy022]

În prealabil postat de Fani71

Iar in ceea ce priveste duhovnicul, eu cred ca in chestiile astea care privesc viata intima a cuplului fiecare poate hotari si singur (mai bine zis, in doi) dupa raspunderea si constiinta pe care i-a dat-o Dumnezeu, si mai ales dupa dragostea pe care si-o poarta unul altuia.

...sau mai ales dupa recomandarile pe care le da Biserica in sensul acesta (si dupa traditiile vechi ale romanilor, care aici coincid f bine cu ce zice Biserica), ca doar de aia suntem membri ai Bisericii, si nu niste singuratici cu propria morala si propriile conceptii

În prealabil postat de Fani71

Duhovnicul n-are ce cauta in dormitor (cum spunea patriarhul Athenagoras) - decat daca vrem noi sa ii cerem sfatul, sau daca avem un pacat in domeniul asta de marturisit.

intru totul de acord cu tine. M-am mirat totdeauna de oamenii care se tin de duhovnici care le fac "program", altul decat cel firesc. Sunt unii care exagereaza cu martea si joia etc

În prealabil postat de Fani71

Multi duhovnici nici nu interaba astfel de lucruri.

Nici al nostru nu intreaba

[Fani71]

Pai eu cred ca noi atunci poate parerile noastre nu diferea asa mult.. ;-)

În prealabil postat de kosmy022

...sau mai ales dupa recomandarile pe care le da Biserica in sensul acesta (si dupa traditiile vechi ale romanilor, care aici coincid f bine cu ce zice Biserica), ca doar de aia suntem membri ai Bisericii, si nu niste singuratici cu propria morala si propriile conceptii

Sigur, si dupa recomandarile Bisericii, adaptate la viata lor proprie si trecute prin filtrul situatiei lor folosind constiinta crestina.
De fapt nu vroiam sa zic ca sa nu tinem post, sa nu avem si o asceza. Vroiam sa zic ca asceza aia e proprie fiecarui cuplu si recomandarile care se dau slujesc doar ca orientare.

În prealabil postat de kosmy022

intru totul de acord cu tine. M-am mirat totdeauna de oamenii care se tin de duhovnici care le fac "program", altul decat cel firesc. Sunt unii care exagereaza cu martea si joia etc

Da.. asta vroiam si eu sa zic.

[kosmy022]

În prealabil postat de Fani71

Pai eu cred ca noi atunci poate parerile noastre nu diferea asa mult.. ;-)

Da, nu difera foarte mult :) cu exceptia, observ eu, a "regulilor" si "recomandarilor" pe care eu le inteleg mai strict. Adica in cazul nostru, consideram pacat contactul intr-o zi de post sau de sarbatoare (duminica etc), sau in perioada lunara.
Despre abstinenta din timpul sarcinii si a alaptatului n-am ce spune ca n-a fost cazul. Inca.

[Fani71]

În prealabil postat de kosmy022

Da, nu difera foarte mult :) cu exceptia, observ eu, a "regulilor" si "recomandarilor" pe care eu le inteleg mai strict. Adica in cazul nostru, consideram pacat contactul intr-o zi de post sau de sarbatoare (duminica etc), sau in perioada lunara.
Despre abstinenta din timpul sarcinii si a alaptatului n-am ce spune ca n-a fost cazul. Inca.

Lucrurile astea sunt foarte intime... Fiecare are o experienta proprie legata de situatia lui de viata.
Ideile unora cu abstinenta totala in tot timpul sarcinii si al alaptatului (uneori se alapoteaza si peste un an) mi se pare, sa ma ierte cei care cred altfel, o aberatie.
Dar iarasi, este o chestiune intima si de trait in fiecare cuplu altfel, probabil. Pentru unii poate sa fie valabila, ce stiu eu.

Dumnezeu sa va ajute!

[kosmy022]

În prealabil postat de Fani71

Ideile unora cu abstinenta totala in tot timpul sarcinii si al alaptatului (uneori se alapoteaza si peste un an) mi se pare, sa ma ierte cei care cred altfel, o aberatie.

Un citat despre aceasta "aberatie" :

<<O mare dezarmonie constă în faptul că instinctul bărbatului e în conflict cu instinctul femeii. Instinctul bărbatului vrea mereu femeia, ca prilej al descărcărilor sale genetice. Instinctul femeii însă e maternita¬tea. Copilului până se desprinde de mamă, îi trebuie doi ani, deci, după rânduială firii, trebuie să fie lăsată în pace.>>

<<însuşirile copilului atârnă de gradul de pervertire la care a ajuns instinctul maternităţii la femeie. Dacă i-a fost stârnită senzualitatea - ceea ce e o decădere de la rostul firii sale, o pervertire convenabilă pentru mascul - evoluţia embrionului în atari condiţii de viaţă intrauterină aduce pe lume un copil uşor aplecat spre onanie precoce şi târzie, şi va fi un copil arţăgos, ereditar nervos, şi predispus spre boli nervoase. Toată această povară îşi are rădăcina numai în această trezire afară de cale a senzualităţii mamei.

Invers, dacă mama n-a fost încă împinsă în acea aprindere a senzualităţii, nici în vremea dezvoltării intrauterine n-a fost tulburată de bărbat şi nici în vremea alăptării copilului, noul venit va fi un copil prea puţin înclinat spre trezirea genetică prematură, neatras spre ona¬nie şi aproape deloc dispus spre nervozitate.>>

Am citat din cartea "Cararea Imparatiei", cap "Ereditate si spirit", subcapitolul "O radacina a durerilor". Autorul : pr Arsenie Boca. Pt multi nu e nevoie de prezentare, insa celor care nu-l cunosc le pot spune ca parintele, desi vietuitor in manastire, a fost foarte preocupat de problemele de ereditate, studiind cursuri de medicina.

In continuare:

<<Deci, dacă mama îşi perverteşte rostul maternităţii sale, aduce pe lume copii predispuşi unor pervertiri sporite care le va distruge sistemul nervos sau, de se vor căsători, vor mări decăderea şi necazu¬rile. Ăsta-i ocolul de cercuri şi se soldează cu stingerea neamului celui ce apucă pe panta pervertirii rosturilor firii.


De aci şi de până aci, urmează că toată vremea sarcinii şi a alăptării bărbatul trebuie să se înfrâneze, ca să nu tulbure viaţa viitoare a celui ce vine în lume cu un anumit rost de la Dumnezeu.
Desfrânarea bărbatului şi pervertirea femeii zădărniceşte rosturile urmărite de Dumnezeu cu oamenii, de aceea El a dat oamenilor poruncă, frâna a şaptea: "Să nu desfrânezi".>>

[Fani71]

În prealabil postat de kosmy022

Un citat despre aceasta "aberatie" :

<<O mare dezarmonie constă în faptul că instinctul bărbatului e în conflict cu instinctul femeii. Instinctul bărbatului vrea mereu femeia, ca prilej al descărcărilor sale genetice. Instinctul femeii însă e maternita&not;tea. Copilului până se desprinde de mamă, îi trebuie doi ani, deci, după rânduială firii, trebuie să fie lăsată în pace.>>

<<însuşirile copilului atârnă de gradul de pervertire la care a ajuns instinctul maternităţii la femeie. Dacă i-a fost stârnită senzualitatea - ceea ce e o decădere de la rostul firii sale, o pervertire convenabilă pentru mascul - evoluţia embrionului în atari condiţii de viaţă intrauterină aduce pe lume un copil uşor aplecat spre onanie precoce şi târzie, şi va fi un copil arţăgos, ereditar nervos, şi predispus spre boli nervoase. Toată această povară îşi are rădăcina numai în această trezire afară de cale a senzualităţii mamei.

Invers, dacă mama n-a fost încă împinsă în acea aprindere a senzualităţii, nici în vremea dezvoltării intrauterine n-a fost tulburată de bărbat şi nici în vremea alăptării copilului, noul venit va fi un copil prea puţin înclinat spre trezirea genetică prematură, neatras spre ona&not;nie şi aproape deloc dispus spre nervozitate.>>

Am citat din cartea "Cararea Imparatiei", cap "Ereditate si spirit", subcapitolul "O radacina a durerilor". Autorul : pr Arsenie Boca. Pt multi nu e nevoie de prezentare, insa celor care nu-l cunosc le pot spune ca parintele, desi vietuitor in manastire, a fost foarte preocupat de problemele de ereditate, studiind cursuri de medicina.

In continuare:

<<Deci, dacă mama îşi perverteşte rostul maternităţii sale, aduce pe lume copii predispuşi unor pervertiri sporite care le va distruge sistemul nervos sau, de se vor căsători, vor mări decăderea şi necazu&not;rile. Ăsta-i ocolul de cercuri şi se soldează cu stingerea neamului celui ce apucă pe panta pervertirii rosturilor firii.


De aci şi de până aci, urmează că toată vremea sarcinii şi a alăptării bărbatul trebuie să se înfrâneze, ca să nu tulbure viaţa viitoare a celui ce vine în lume cu un anumit rost de la Dumnezeu.
Desfrânarea bărbatului şi pervertirea femeii zădărniceşte rosturile urmărite de Dumnezeu cu oamenii, de aceea El a dat oamenilor poruncă, frâna a şaptea: "Să nu desfrânezi".>>

Am auzit despre aceste pareri ale parintelui Arsenie Boca, iar aceasta discutie poate si-ar avea locul la topicul despre calugarii care dau sfaturi.
Cu tot respectul, nu sunt de acord cu el.

1) Prezinta 'senzualitatea' ca pe un lucru rau in sine; nu o spune, dar asta rezulta din ce zice. Ea ar putea dupa el sa il influenteze negativ pe copilul zamislit sau alaptat. Dar de ce?? Nu este dragostea trupeasca un fel de a trai dragostea? Un cuplu de parinti care se iubeste, de asta are nevoie un copil.

2) Sigur, daca femeia nu mai simte inclinatia spre asa ceva (se intampla uneori, poate chiar des, am citit), atunci ar trebui ca sotul sa o respecte si sa faca asceza. Dar daca nu? Uneori se intampla chiar invers. sau in orice caz nu se schimba mare lucru.

3) Oricat de sfant ar fi fost parintele Arsenie Boca, nu era nici medic, si nici nu a fost in aceasta situatie, cu atat mai putin ca femeie.
Pe ce studii se bazeaza el? Nu cred sa se fi facut asemenea studii. Tendintele sexuale timpurii pot aparea la copii din foarte multe cauze. Uneori si din cauza unei pudori exagerate in mediul in care traiesc, a unei ascunderi a realitatilor sexuale de catre parinti si societate. Sau a unor probleme pishologice. Sau a unei cerebralitati exagerate care neaga trupul (iar el 'se razbuna'). Este un domeniu misterios.. El prea se grabeste sa traga concluzii pt care nu are competentele necesare.

4) Sa ne amintim de ce sfatuieste sf Ioan Gura de Aur... Asta pune chiar in discutie comportamentul unei femei care s-ar refuza barbatului ei asa, vreo aproape 3 ani. (cum propune p. Arsenie)