Nu inteleg ceva

[Eliana]

Am tot stat si m-am gandit si nu inteleg ceva: de ce atunci cand avem nevoie de ajutor ne rugam diferitilor sfinti si nu Mantuitorului direct? Sunt perfect de acord sa-i respectam, sa-i cinstim cand apar in calendarul nostru crestin ortodox insa totusi de ce am ajuns ca sa socotim ca pentru fiecare tip de problema ne rugam unui sfant diferit "am probleme de sanatate, ma rog la sfantul cutare; am probleme in familie ma rog la alt sfant.

Sa ma ierte Dumnezeu, nu vreau sa desconsider niste oameni care au ajuns sfinti insa de fiecare data cand citesc pe forum respunsurile "du-te la moastele/icoana sfantului cutare" la intrebari de genul "am o problema, cui sa ma adresez/rog" am senzatia ca ma duc la un ghiseu si cer indrumare catre un departament anume.

Eu nu cred ca in credinta ortodoxa treburile ar trebui sa stea asa. Cred ca Mantuitorul este cel care ne ajuta si ne mangaie cand ne e greu, tot el, tot Dumnezeu ne pedepsesc.

Apoi mai e si treaba cu moastele. Dumnezeu este Dumnezeu celor vii. Ce treaba are el cu osemintele? Din puctul meu de vedere astea is practici un pic pagane...adica avem un necaz si ne asteptam ca daca sarutam o icoana ( facuta de mana omului ) sau daca sarutam niste ramasite pamantesti in loc sa ne rugam direct lui Dumnezeu o sa ne fie bine...

Si, presupunand ca niste oameni care au devenit sfinti in acesti 2000 de ani au ajuns in cer, au ei oare vointa separata de cea a Lui Dumnezeu? pot ei oare sa faca ceva ce Dumnezeu nu poate sau nu vrea? Adica daca cineva se roaga Lui si sa zicem ca nu sesizeaza ajutorul Sau, trece la planul B cum ar veni adica icoane facatoare de minuni, moastre etc?

Poate ma insel eu caz in care sper ca Dumnezeu sa ma lumineze prin raspunsurile voastre.

[dobrin7m]

Am sa iti raspund cu o intamplare traita de mine cu ceva ani in urma.
in 1993 am fost sa vizitez manastirile din Moldova impreuna cu sora mea prin intermediul unei excursii organizate. Eu nu credeam atunci in posedati si recunosc, ca aveam aceleasi intrebari ca si tine acum, in legatura cu moastele. La manastirea Secu am vazut pentru prima data o femeie si un adolescent posedati de diavol. Nu povestesc acum intamplarea aceasta, cert este ca toti membrii din autocar am fost complet ravasiti dupa cele vazute la Secu. De acolo ne-am indreptat spre manastirea Neamt. Ajunsi in biserica de acolo, o maicuta m-a vazut pe mine si pe sora mea si inca o persoana incercand sa ne linistim reciproc. Aveam o senzatie de rau, de agitatie dupa cele vazute la Secu. Aceasta maicuta ne-a spus: veniti cu mine la moastele sfantului ... si aici imi cer iertare ca nu mai tin minte ce sfant era. Maicuta a spus: pune-ti mana pe oseminte , rugati-va, cum stiti voi si veti vedea ca totul va fi bine. Asa am facut. Si intr-o clipita am simtit o stare de liniste interioara, de bucurie. Toata frica, nelinistea si agitatia a disparut.
Asa am invatat ca indrumarile spuse de oameni, du-te la acel sfant ca te vindeci, sau acolo ca e mai bine sunt de fapt venite din experienta altor oameni. Altcineva inaintea ta a fost acolo, la acel sfant si a vazut ca s-a vindecat sau ca i-a fost mai bine si normal ca a indrumat si pe altii.
Sfatul meu e sa mergi tu insuti si sa vezi daca nu crezi. Desi nu e bine sa te incerce sarpele indoielii. Ca asa am facut si eu , am fost Toma necredinciosu, si am vazut cu ochii mei. Acum pot sa spun ca lucrurile nu stau asa cum gandesti acum tu , cum am gandit si eu acum in urma cu ceva ani. Multi oameni rastalmacesc totul, in legatura cu religia, dar daca vrei cu adevarat sa vezi adevarul, Dumnezeu cu siguranta ti-l va arata.
Toata cheia sta intr-un singur cuvant: a crede. Cine nu crede nu poate vede adevarul.

[Marius22]

Eliana, noi ii consideram pe sfinti "prieteni" ai lui Dumnezeu, ca unii ce prin viata lor au bineplacut Lui. Insa trebuie sa ii consideram pe sfinti si prieteni ai nostri. In aceasta calitate, ei mijlocesc pentru noi inaintea lui Dumnezeu.

Cunoastem icoana Mantuitorului, Deisis, in care de-o parte si de alta a lui Hristos, se afla Maica Domnului, respectiv Sfantul Ioan Botezatorul. Deisis tocmai acest lucru inseamna, rugaciune in sensul de mijlocire, a interveni in favoarea cuiva. In acest sens, intalnim in Evanghelii numeroase exemple in care Mantuitorul a savarsit minuni nu la rugamintea persoanei in cauza, ci prin mijlocirea unei alte persoane.

Faptul ca Sfantul Nectarie, de exemplu, este recunoscut ca vindecator de cancer sau ca Sfantul Ciprian dezlega farmecele si blestemele, se intemeiaza in general pe viata sfantului. Se mai intemeiaza pe marturiile celor ce au dobandit vindecare in urma rugaciunilor catre respectivul sfant.

Cultul sfintelor moaste este intalnit in Biserica inca din primele secole. Nu are nimic in comun cu obiceiurile sau credintele pagane. Ramasitele pamantesti ale martirilor izvoratoare de mir (de buna-mireasma) sau nu, au constituit obiectul evlaviei comunitatilor crestine. Dupa cum pe mormantul martirilor s-au ridicat biserici, tot asa, pana in zilele noastre, toate bisericile sfintite au o particica de moaste in piciorul Sfintei Mese si in Sfantul Antimis.

In viata fiind, sfintii nu au lucrat minuni prin ei insisi, ci prin rugaciune au primit harul lui Hristos facator de minuni. Tot astfel lucreaza si dupa moartea lor, prin rugaciune, mijlocind pentru noi inaintea lui Hristos. Iar noi rugandu-ne oricarui sfant, il slavim, de fapt, pe Hristos intru el.

[Eliana]

Cuvantul "mijlocire" cred ca m-a lamurit. Am inteles ca si ei lucreaza prin harul de la Dumnezeu. Singura frica a mea este sa nu cumva sa fie gresit sa ne rugam la "altceva/altcineva" si in felul asta sa suparam pe Dumnezeu. Ma consolez cu ideea ca suntem iertati cand gresim daca intentiile ne sunt crestine si nu este cazul aici ca as fi ca Toma necredinciosul doar ca vreau sa fiu precauta ca sa evit sa gresesc. Sunt multe lucruri si prectici in ziua de azi care par a fi crestine si sunt de fapt rele mascate...de ele incerc eu sa ma feresc.
Citind in Biblie uneori, felul in care oamenii de atunci precticau credinta este mult mai simplu si mai "pur" ca sa zic asa, nealterat de diferite practici si superstitii si asta ma face sa ma intreb care sunt in prezent cele autentice si care nu.
Oricum eu va multumesc pentru raspunsuri si ma rog ca Dumnezeu sa ne judece in final dupa ceea ce este in sufletele noastre cu adevarat si nu dupa ceea ce am facut din erori.

[georgeval]

În prealabil postat de Eliana

Cuvantul "mijlocire" cred ca m-a lamurit. Am inteles ca si ei lucreaza prin harul de la Dumnezeu. Singura frica a mea este sa nu cumva sa fie gresit sa ne rugam la "altceva/altcineva" si in felul asta sa suparam pe Dumnezeu. Ma consolez cu ideea ca suntem iertati cand gresim daca intentiile ne sunt crestine si nu este cazul aici ca as fi ca Toma necredinciosul doar ca vreau sa fiu precauta ca sa evit sa gresesc. Sunt multe lucruri si prectici in ziua de azi care par a fi crestine si sunt de fapt rele mascate...de ele incerc eu sa ma feresc.
Citind in Biblie uneori, felul in care oamenii de atunci precticau credinta este mult mai simplu si mai "pur" ca sa zic asa, nealterat de diferite practici si superstitii si asta ma face sa ma intreb care sunt in prezent cele autentice si care nu.
Oricum eu va multumesc pentru raspunsuri si ma rog ca Dumnezeu sa ne judece in final dupa ceea ce este in sufletele noastre cu adevarat si nu dupa ceea ce am facut din erori.

Cuvantul "mijlocire" in cazul Sfintilor nu este sinonim cu cel de mantuire. Biserica ne invata ca singurul Mijlocitor- ca Mantuitor este Iisus Hristos. In cazul Sfintilor acestia se alatura la rugaciunile noastre si staruiesc in rugaciuni inaintea lui Dumnezeu pentru noi cei de pamant. Daca ingerii sunt intr-o solidaritate fata de noi cei de pe pamant si nu sunt de aceeasi fire sau natura, de ce Sfintii care sunt de aceeasi natura cu noi sa nu ramana in solidaritate cu noi cei de pe pamant? Invocarea Sfintilor in rugaciune lipseste in teologia protestanta si neoprotestanta pentru ca acestea considera ca in urma mortii sufletul cade intr-o stare de somn- fiind trezit la adoua venire a lui Hristos.

[Daniel777]

Cand vorbesti cu un sfant,poti sa o faci mai liber,indraznesti poate sa-i spui lucruri mai marunte,mai omenesti,te imprietenesti cu el.La Domnul nostru Iisus Hristos,te adresezi in primul rand ca si unui Stapan,Imparat,Creatorul tau.
Sunt momente in viata cand vrei sa vorbesti cu un sfant,altadata cu Domnul nostru,iar in alte momente cu Maica Domnului.
In functie de viata care a dus-o,sfantul constituie si un exemplu pentru noi,faptul ca SE POATE.
Prin viata sa,sfanul poate sa aiba asemanari cu viata noastra,si atunci sa gasim motive in plus ca sa ne rugam lui.
Atunci cand vrem sa ne rugam ca unei mame,ne rugam Preasfintei Fecioare.
Cand vrem sa ne rugam ca unui prieten,ne adresam unui sfant.
Cand vrem sa ne rugam direct,ne adresam Domnului nostru Iisus Hristos,ca unui imparat.

In privinta moastelor,lucrurile sunt inca si mai clare,dar las si pe altii sa spuna.

[Daniel777]

Sfintii sunt si impreuna-lucratori cu Iisus Hristos.Ei sunt trimisi de catre Dumnezeu catre toti cei care au nevoie de ajutor,si prin rugaciuni cer izbavire.

[IonelS]

Cred ca este si un gest de smerenie. Adica ne credem noi atat de importanti incat numai cu "cei" de la Hristos in sus stam de vorba ? Stam de vorba si cerem de la cei care au incercat calea lui Hristos si s-au mantuit. Intelegem si alt aspect: acestia, ajungand acolo sus, iata ca mai fac ceva , pe langa obtinerea fericii proprii..Ne ajuta pe noi ! Este o cale pt intelegerea dimensiunii sfinteniei.

[Daniel777]

Intr-una din rugaciunile de la aghiazma mica se spune ca mult pot rugaciunile Maicii spre imblanzirea Fiului. Deci ea este mijlocitoare reala catre Fiul sau.
Dar unul este “Mijlocitorul intre Dumnezeu si oameni, omul Iisus Hristos .” (I Tim 2,5). Sectarii cred ca Maica Domnului se confunda cu Hristos sau ia locul Lui in procesul mijlocirii. Insa este o diferenta intre mijlocirea Maicii Domnului si cea a Fiului ei. In timp ce termenul folosit pentru a reda mijlocirea Maicii Domnului este cel de πρέσβεια (solitoare), pentru mijlocirea Mantuitorului se foloseste termenul de μεσιτεuέι care inseamna o mijlocire prin El insusi.
Cu aceasta nu am spus totul despre mijlocirea Maicii Domnului, Ea poate si trebuie sa mijloceasca pentru noi. Ea este Maica lui Dumnezeu si sta de-a dreapta Fiului ei. Caci “mantuirea , insemnand o unire cu Hristos, iar Hristos fiind unit cu Maica Sa mai mult decat cu orice om mantuit, a fi unit cu Hristos inseamna a fi unit cu Maica Sa.” 1
Ea nu mijloceste pentru noi numai prin rugaciuni si cereri, ci in mod direct. Mijlocirea inseamna ajutor, iar ajutorul inseamna har, energie a Duhului Sfant, putere de crestere duhovniceasca. Asadar, Maica Domnului ne da si har, ne da ea insasi ajutor si intarire spre mantuire. Şi aceasta pentru ca ea e plina cel mai mult de harul divin. Ea sta langa Fiul ei Care este izvorul harului: “Maica Domnului e adancul harului, fantana imbelsugata a aceluiasi har si a luminii adevarate care nu seaca.” 2 Insusi harul divin care ne vine prin Maica Domnului nu este ceva propriu ei. Pentru ca harul e energie necreata a Duhului Sfant, deci nu poate sta separat de Acesta. Harul pe care ni-l transmite Maica Domnului izvoraste din Fiinta dumnezeirii, dar il primim si prin ea, cea care s-a invrednicit sa poarte in pantece intreaga dumnezeire. De aceea, “ea nu numai ca intervine la Dumnezeu sa creeze in noi gratia, ci e si o mijlocitoare reala de energie dumnezeiasca, deoarece nu este exterioara lui Hristos, ci e invaluita mai mult decat oricine de lumina lui Hristos.” 3
Teofan al Niceei afirma ca ne si comunica prin ea insasi harurile si darurile dumnezeiesti revarsate in ea din Hristos. El sustine chiar ca toate darurile si harurile trec ontologic din Hristos spre noi, prin ea. 4
Maica Domnului cuprinde in ea toate darurile Sfantului Duh, ea este plinatatea desavarsita. “Bucura-te, canta Sf. Andrei Crite, parga rezidirii noastre, capatul final al fagaduintelor si al prezicerilor lui Dumnezeu cu privire la noi.” 5
Fecioara Maria, ca una in care s-a implinit fagaduinta Duhului Sfant, este garantia mantuirii noastre. Iubirea lui Dumnezeu fata de noi si marirea ce a gatit-o omului, nascut cu pacatul stramosesc, nu s-ar fi aratat deplin daca nu ar fi fost ridicata alaturi de Iisus Hristos chiar un om dintre noi, anume Maica Domnului si Maica noastra.
“Daca n-ar fi fost ridicata si Maica Domnului ca om dintre noi pana la tronul imparatesc insusi, nu s-ar fi descoperit nici sensul deplin al ridicarii umanitatii purtata de ipostasul Cuvantului , pe tronul dumnezeiesc. inaltarea Lui si dupa umanitate ar fi putut fi considerata ca o rasplata personala.” 6
Prin faptul ca Iisus e Fiul Mariei, iar noi suntem frati ai Lui, spunem ca noi toti suntem fii ai Maicii Domnului. Ea este Maica noastra si e normal ca mama sa-si ajute ontologic fiii, sa le dea ajutor nu numai prin mijloace indirecte, ci mai ales in mod direct. Cuvintele Mantuitorului de pe Cruce: “Femeie, iata fiul tau” (In. 19, 26-27) reprezinta un mesaj catre lume dar si o raspundere conferita Maicii Domnului. Prin aceasta toti oamenii au devenit fii ai Mariei. Iisus recapituleaza in Sine intreaga umanitate, deci Maica Domnului , fiind mama Sa, e mama umanitatii. Ea este Maica Vietii pentru ca a purtat in sine insasi Viata (In 14, 6); ea devine “mama a celor vii” si “incepatoare de viata” (τῆς ζωῆς κατάρξασα) 7, de viata adevarata, de viata in Hristos. Aceasta intrucat viata e semnul lucrarii lui Dumnezeu. Scopul lui Hristos e sa dea lumii viata in Dumnezeu, lucru facut posibil prin unirea ipostatica, trupul lui Hristos devenind principiu de viata. Astfel, Maica Domnului impartaseste de la Fiul Sau acest privilegiu si devine vistier al vietii.
Rolul de rugatoare al Maicii Domnului sta in stransa legatura cu rolul de imparateasa, de Stapana, de Doamna, de Daruitoarea, cu cinstea de a sedea de-a dreapta Fiului. Nu se poate renunta la nici unul din ele fara ca prin aceasta sa se simplifice in mod condamnabil rolul si pozitia ei in ansamblul doctrinei ortodoxe. “A vedea in Maica Domnului numai pe rugatoarea, ar insemna s-o dezbracam de majestatea imparateasca, s-o coboram de pe Scaunul cel de-a dreapta Fiului, pe care a asezat-o Hristos, precum si a o priva de rolul de rugatoare ar insemna s-o consideram nu indumnezeita, ci Dumnezeu prin ea insasi.” 8
Ca rugatoare , ea se arata a fi om, dar ca mijlocitoare ea se arata a fi mai presus de omenire prin participarea la slava lui Dumnezeu. Maica Domnului se afla la hotarul care desparte creatura de Creator si asa cum mijlocirea intre aceea si Acesta este cu totul de neajuns, asa e cu totul de neajuns Maica Domnului.”

[Daniel777]

Mare este Dumnezeu,care se descopera prin sfintii sai.