Postul negru

[Florin-Ionut]

În prealabil postat de AlinB

Faptul ca ar putea corpul consuma mai multa grasime pentru a produce mai multa apa - ma indoiesc, energia rezultata trebuie sa se manifeste cumva: agitatie, temperatura crescuta, ori stim f. bine ca asta nu se intampla in timpul postului negru, fie el cat de uscat.

Ce pot spune e că am citit din postările celor ce au postit fără apă că sînt niște diferențe față de cel cu apă, cum ar fi că temperatura corpului nu mai scade spre extremități, fiind străbătuți de valuri neobișnuite de căldură, că postul uscat e mult mai ușor de ținut nefiindu-ți foame în primele zile cum știi că se întîmplă dacă bei apă.

Acum, o nota practica, am obs. ca in timpul postului negru cu apa, pierderile de greutate pot fi mai mari, chiar si 1kg pe zi in timpul primelor 7 zile desi la unele persoane poate fi si de doar 2-300g/zi.

Nu am o explicatie pentru pierderile astea mari, fara doar si poate este si multa apa in acele cantitati, continutul traseului digestiv putand fi probabil si 1/4 din acea cantitate.

Și toxinele au greutatea lor, dar nu știu dacă o poți estima. Dacă nu ai mai postit niciodată, la prima sesiune pierderile sînt relativ mari. La mine de fiecare dată au fost 10 kg (în total) în 10 zile, am citit că e o medie la cei ce practică sportul ăsta.

Problema ingrijoratoare, cum am subliniat, e alta, daca nu exista excretie, inseamna ca nici toxinele nu se elimina.
Teoretic, s-ar putea ca sa existe cat de cat, prin piele (transpiratia) dar intr-o zi normala nu cred ca depaseste 500-1000 ml/zi si nu stiu in ce masura functia excretoare a pieleii o poate inlocui pe cea a rinichiului.

Există eliminare la postul hidratat, dar se întîmplă de obicei după ceva vreme. Am înțeles că dacă postești 30-40 de zile, minim o dată la 15 zile trebuie să stai pe veceu. Acum dacă ești pe uscat, mecanismele pot fi diferite și probabil se grăbește eliminarea deșeurilor grosiere în caz de nevoie.

Eu sunt totusi curios daca si in ce masura se produce urina in timpul postului "uscat".
Ai gasit referinte in acest sens?

Nu prea e documentație, n-am găsit nimic în afară de acest Filonov. Majoritatea resping ideea asta și foarte puțini o practică.

Îmi rămîne să fac o încercare de cîteva zile, dar trebuie să mai citesc, să înțeleg exact cînd trebuie să întrerup - adică să beau apă.

[AlinB]

Poti sa stai mult si bine, nu iese nimic decat daca bei multa apa deodata.
Si abia atunci ai sa-ti dai seama de ce apa e importanta, daca vrei sa vorbesti de "detoxifiere" si "curatare".

O sa incerc de curiozitate post negru uscat 2-3 zile, mai ales ca ai spus ca se atenueaza mult mai mult senzatia de foame din primele zile.
Primele 2-3 zile sunt groaznice :)

Insa vara cred ca este si mai riscant, mai ales daca natura activitatii/expunerii te face sa transpiri mult.

[Florin-Ionut]

În prealabil postat de AlinB

Poti sa stai mult si bine, nu iese nimic decat daca bei multa apa deodata.
Si abia atunci ai sa-ti dai seama de ce apa e importanta, daca vrei sa vorbesti de "detoxifiere" si "curatare".

O sa incerc de curiozitate post negru uscat 2-3 zile, mai ales ca ai spus ca se atenueaza mult mai mult senzatia de foame din primele zile.
Primele 2-3 zile sunt groaznice :)

Insa vara cred ca este si mai riscant, mai ales daca natura activitatii/expunerii te face sa transpiri mult.

Cu detoxul stau bine, zic eu, sau stăteam cel puțin... Mă interesează mai mult reparațiile care se pot face.

Da, rețeta ideală e să începi cu un post scurt fără nimic, după care începi să bei apă cînd corpul îți cere. Așa am văzut că practică cei care mai postează ca să afle și alții din experiența lor. Se zice că intri în ketoză mult mai repede, putem face niște teste comparative pe aceeași persoană, cu / fără apă.

Poți începe vineri la amiază, dacă duminică nu mergi la împărtășit. Îți rezervi un weekend de test în interesul cititorilor. Pot să mă alătur nevoinței ca să fie mai ușor pentru amîndoi. :)

[vsovivivi]

Făţarnicool cu multul, viclean cu multul, pare vrednic cu multul căci a judecat mult cu răutate!.. necrezând lui Dumnezeu.

''Cu măsura cu care măsori vei fi măsurat şi cu judecata cu care judeci vei fi judecat şi cu sita prin care sităleşti vei fi sitălit... iar dacă vei fi dus înaintea maimarilor ca să fi dovedit drept păcătos sau rău înaintea oamenilor n-avea grija apărării tale şi nu te acuza singur căci procurorii trebuie să-ţi dovedească faptele rele şi nu tu însuţi ca să le faci pe plac şefilor sau gâzilor crezând că scapi mai uşor şi dacă n-ai niciogrijă poţi fi sigur că te va apăra Hristos.. mai ales dacă ai căutat în viaţa ta să nu judeci cu răutate pe nimeni.

Iar dacă ai judecat şi judeci pe alţii pentru păcatele şi faptele lor rele oare nu înseamnă asta că ştii şi să te aperi şi singur? Deci s-ar putea ca Iisus să-ţi respecte opţiunea de mare judecător 'vrednic' şi să te lase să te aperi singur din moment ce faci parte din cler şi din breasla avocaţilor şi procurorilor şi ai şi judecat de păcate pe fraţii tăi şi pe surorile tale dându-le un dispreţ şi o răzbunare ca să le ţină minte şi ca să fie un exemplu pentru toţi păcătoşii.

Deci precum ai judecat aşa vei fi apărat... după formula 9. ''Să nu ridici mărturie mincinoasă împotriva aproapelui tău'' ci dacă tot vrei să ridici mărturie atunci mai degrabă ridică mărturie adevărată în favoarea aproapelui tău... cu multul! Tu vei fi adevărat căutând să faci voia Tatălui Ceresc şi a părinţilor şi vei ruga pe Dumnezeu şi pe dreptul judecător cu multul în favoarea aproapelui tău pentru iertare şi îndreptare spre slava Domnului. Fă-o tainc că altfel s-ar putea fie să împrăştii neghină vopsită sub formă de ouă de şarpe fie să faci streaptease ca beroul prefăcându-te smerit smorit ca să iei slavă de la oameni în primire... sau mai rău o să te ascunzi în gaură de şarpe ca nu cumva să fii văzut de cineva păzind ca Basmodeu pateul ateu ca să fie bine mâncat tot împărţit în prăjiturele nedospite şi nebăgate la cuptor făcute din aluatul acela bun de tot care sminteşte!

Satana blestemată din tine te sfătuie cu cuvinte şi fără cuvinte, cu ispite şi învârtoşeli.. să pui botu' ca credoolul şi să crezi ca p-rostul încântat şi eliberat că cică păcatul nu-i păcat ci ceva bun şi de dorit şi că ispita neascultării nu-i o ispită ca un laţ şi ca o capcană ci e un viitor frumos şi plăcut şi că cică viciul nu-i un viciu amar şi chinuitor ca o sclavie rea în care eşti biciuit de toate viciile acompaniatoare-oare care se distrează de tine batjocorindu-te ştiind că nu le poţi face faţă şi dându-ţi ordine şi munci păcătoase de făcut ca să scapi cică păcălindu-te că cică o să şi profeeţi... adică cică viciul nu-i un ban murdar ci defapt e chiar unul foarte curat ce-ţi dă o putere minunată, un dar ascuns, un talent foarte bun pentru orice joc 'sportiv longeviv'. Nu-ţi zice nimeni însă că e vorba de cruzime şi trădare plină de răceală şi încruntare geroasă care te izbeşte de toţi pereţii!

Defapt satana din om şi dracool diversionist de afară vrea să laşi după ei ţie când tu trebuia să laşi după ei lor, nu şi ţie ci doar lor, că şi aşa oricum n-ai ce-i face dacă nu vor să asculte până la sfârşit şi nu vor să plece şi să piară de la faţa Domnului şi din Calea dată omului spre topirea sfatului lor viclean ca ceara şi risipirea lui ca fumul... şi dacă nu vor atunci eşti nevoit să-i rabzi pe ei însă nu şi viciul lor blestemat căci deajuns ţie Harul Domnului. Dă afară viciile răbdând!

Practic tu trebuie să laşi mereu după Iisus, după Dumnezeu, dar urmându-L că dacă laşi după El lepădându-L sau abandonându-L n-ai făcut decât să-L amărăşti şi să-L contrazici cu viclenie ca să arunci vina pe alţii..cu multul ca să ţi să pară în suflet că auto-îndrăgostirea asta de sine negativistă de tip victimă crEMOasă ar putea fi luată drept înţelepciune de fraierele drăgăLaşe ce cred cu credulitate şi ele miturile şi basmele gLumii.

Problema ascultării şi îndreptării însă se pune nu numai la televizor ci mai ales atunci când ajungi între fete, adică ce faci tu oare atunci cînd ajungi între tot felul de fete în tot felul de locuri şi de situaţii?

Oare nu foloseşti fata care-ţi place ca să-ţi strici pământul ispitindu-te la trădare că cică o să-ţi vezi scularea şi întărirea şi vei fi potrivit pentru mecanica robotică a trădării căci fiind mai mare şi mai gros ca de obicei vei putea forţa nota asemănându-te cu băieţii deştepţi din energie? Lucru care cică fetelor le-ar plăcea de minune, căci aşa este mitul malahiştilor şi aşa te îndeamnă basmele şi poeziile fermecaţilor auto-încântaţi de ei înşişi. Oare nu vezi că e cruzime şi trădare aicea pe undeva? Nu vezi că te pregăteşti să faci din Domnul Iisus un gigolo şi din Tatăl ceresc o satană-rege ca să le faci Lor pe plac cică prin duhul rău de mare sminţişor ce vine din erete şi nu prin porumbelul alb al păcii, adică nu Lor ci fireşte că instituţiilor pe care le proiectezi în ei cu credulitate ca să scapi. Tu satanei, dracoolui şi proorocului mincinos vrei să le faci pe plac cu ardoare, da' tu din păcate nu-ţi dai seama fiindcă vrând împreună cu viciul te pui şi aperi voia ta viciată, corcită, voia aia de a-ţi deschide ochii curioşi, ochii martorului pârâcios ce se vrea a se vedea şi a se revedea păcătuind din greu de parcă s-ar lovi ca să ia aminte şi să se îndrepte. Şi privind şi poftind şi stricând pământu' cel bun, pământu' făgăduinţei, chiar strici pământul cu fata pe care o placi să o foloseşti ca să strici şi să pătezi căci şerpochiului propriu îi dărâmi puşcăria, îi scoţi frâul de pe bot şi lesa de pe grumaz cică din 'milă' de şarpe defapt e milă de viciu şi nu-ţi dai seama că buretochiul din tine situat pe stomac odată stors prin apăsarea privirii cu degetul ţi se umple imediat în tine de tot felul de spurcăciuni pe care le iei în primire drept bune din pricina credulităţii căci tu chiar crezi ca p-rostul că: ''...şi totuşi e bună păcatul...'' după cum te-a sfătuit satana şi pe tine ca pe Eva şi Adam care era de faţă.

...Şi apoi crezi pe mai departe că chiar e bun păcatul la ceva, aşa simţi, aşa pricepi şi aşa înţelegi ca teorie că sigur e bun şi face bine în general de parcă te-ar întinerii şi ţi-ar da şi ţie un viitor bun aşa ca oricărei oi din turmă, turmă pământească de blestemaţi fricoşi.. şi apoi chiar vrei chinul cel veşnic păcătos ca să-l cunoşti tot mai bine dând dreptate păcatului încât te iei la ceartă să contrazici pe Dumnezeu ca să te încurci de tot şi încurcându-te să laşi după sfatul ăsta absurd al şarpelui lacom şi pismaş şi lăsând după el să ajungi la marea realizare de a trăi conform cu el din neputinţă şi nepăsare şi delăsare ca să te odihneşti cică, să poţi trândăvii în săţietatea tuturor poftelor 'bune' de tot ca un bellfer până la sfârşit. Doar că sfârşitul nu vine ci repetarea obligatorie a păcatului cu o înmulţire a sa, asta e tot ce vine...

Însă cireaşa de pe tort a alintatului bun de nimic vine abea acuma căci nemulţumirea, plângerea vicleană, abea acuma porneşte la atac plină de reproşuri şi de trufaşa grijă a grijaniei gLumii, abea acuma începe să te joace ca pe ţambal disperarea 'constructivă' ca să te lauzi căci tot satana susţine şi tu-l crezi că cică mândria cu ispita neascultării, cu păcatul şi viciul e cel mai bun lucru ce ţi se putea întâmpla şi e cel mai gustos leac la orice şi vei fi până la urmă cel mai tare foto-model încât te vei pootea considera împreună cu gLumea ca cel mai mare berou al tuturor timpurilor, al întregii istorii, exact aşa ca satana un mare revoluţionar, defapt un revoluţionar căzut în propria sa gură ce-şi îndeamnă inima şi sufletul să se păgânizeşe şi să se sălbăticească prin tot felul de cuvinte rostite în ascuns în prorpia inimă slabă la lăcomia semeaţă de păcate şi batjocuri 'sfinte' ce te ajută să cazi în judecăţi 'înălţătoare' pline de ură şi răutate vicleană.

Deci e vorba de credulitate prostească şi de prostie credulă căci dulceaţa cireşei de pe tort eşti chiar tu pe post de mare prost măscărici fiindcă-ţi place să fii un prost, un păcălit, luat de tâmpit de toţi căci astfel crezi tu că eşti şi vei fii pe placul publicului şi al şefilor şi astfel crezi tu că ei vor pricepe mai bine gLuma ta foarte înţeleaptă care te va face vedetă cu nume mare.. de scenă: artist, poet, scriitor, om politic, de afaceri, inventator, cântăreţ, 'sfânt', 'duhovnic', mafiot, terorist şi tot felul de alte îndeletniciri seducătoare ce-ţi conferă statutul de mare pilaş privirilegiat.

Credulitatea e bună dacă nu e rea şi proastă şi superstiţioasă căci superstiţia e o spurcăciune în credinţa credulă!

Defapt e vorba de născocirea perpetuă a fanteziilor perverse cu aluzii spurcate şi ironii înscenate ce aruncă vina pe alţii făcând trimitere la trădare vicleană şi răzbunare... pe Dumnezeu ca o gLumă. Visezi şi vrei ceea ce crezi că e bun şi de dorit în gLume: bordele, baruri, bănci, jocuri semeţe şi crude cu mingea, lozuri, cazinouri, războaie, terorisme stradale şi bătăi de ţapi înverşi care vor să fie ei cât mai sus pe orice munte foarte înalt. Ţapul învârtoşat e avid de putere şi de stăpânire şi de conducere şi cârmuire ca să profite furând şi înşelând şi vrând cu orice preţ ca să fie slujit şi ascultat el şi temut şi nu cumva Dumnezeu ce te curăţă de păcat... şi aşa e viciul din om: se erijează la putere şi nu o mai cedează niciodată până te omoară de tot... duhovniceşte.

Deci te rog omule p-rost ce te-ai înhăitat cu păcatul să ai cu multul milă de fete şi nu-L mai lua pe Dumnezeu de la ele cu forţa sau cu ispita căci dacă nu le iubeşti cu Adevărat ca pe nişte surori ale tale atunci pentru ce le priveşti curios şi ce vrei de la ele?! Vrei să faci rele şi să le deposedezi de averea lor? Vrei să vă auto-îndrăgostiţi de voi înşivă împreună trădând cu cruzime dragostea curată şi tainică pentru lecuirea deznădejdii aşa ca-n orice joc neputincios născocit de om, de omul satanizat ce şi-a făcut idol din minge?

Jos dictatura viciului şi a p-rostiei amare!

[vsovivivi]

Ştiu că pare ciudat şi necreştin acest îndemn însă e cât se poate de corect şi serios:

Răsculaţi-vă şi vă revoltaţi şi depuneţi plângere numai la Hristos Cuvântul!.. dar căutaţi ca plângerea voastră să fie nemincinoasă şi nevicleană exact aşa cum au făcut sf. Ioan Botezătorul şi ucenicul Natanael.

Dacă vă vine revoluţia în suflet pornită din lăcomie sau nedreptăţire sau fiindcă vă aflaţi în situaţie grea, în capcană roşie, în prilej de păcătuire, în ispitire roşie, în patimi şi vicii spurcăcioase şi amare, în îndoieli şi trădări roşii şi în orice situaţie dificilă plângeţi-vă Domnului cât se poate de serios, nemincinos şi neviclean şi El sigur vă ajută să ieşiţi albi şi biruitori asupra oricărei pofte roşii, rele şi necuvincioase căci cuviinţa este biruinţă asupra satanei, antichristului roşu şi asupra proorocului mincinos, dar nu cuviinţa aia de faţadă şi prefăcută şi ţinută doar de ochii oamenilor şi nici politeţea aia de tip castă elevată şi exclusivistă de îndrăgostiţi de ei înşişi şi de valoarea lor roşie şi nici prefăcătoria aia prin care daţi impresia că nu vă prefaceţi deloc imitând beţivii sau foarte-apropiaţii joviali sau prietenii gLumeţi de la semeţi roşii asemănându-vă cu băieţii deştepţi şi competenţi roşii sau cu 'marii' duhovnici roşii ce răspândesc neghină vopsită şi ouă de şarpe 'înţelept' şi vă hrănesc cu aluat roşu de farisei făţarnici şi cu adunări roşii la ziduri de biserică instituţionalizate în roşu căci mâncarea asta nu e plăcută lui Dumnezeu şi aduce mânia asupra tuturor ci voi asemănaţi-vă în strigătele şi revoltele voastre cu sf. Ioan Botezătorul şi cu ucenicul Natanael!.. urmând sfinţii şi proorocii şi biserica cerească şi toată făptura ce slujeşte Domnului în iubire curată, jertfelnică şi tainică.

Nu vă lăsaţi încurcaţi ca să ajungeţi nehotărâţi în a face binele şi a veghea ca să nu faceţi răul căci acolo te păcăleşte corceala încurcată în încurcături ca încurcându-te să te delaşi şi de frică să-ţi pierzi hotărârea şi îndoindu-te sa ajungi nehotărât şi din nehotărâre în lene şi neputinţă căci te predai păcatului şi mitului malahist al gLumii şi păcatul înseamnă despărţirea de Dumnezeu şi pierderea războiului şi căderea în robia care te scoate din casă şi din pacea cu Dumnezeu.

Deci nu vă pierdeţi hotărârea în fidelitate faţă de credinţa în Dumnezeu prin tot felul de încurcări şi încurcături şi nehotărâri sau invers prin tot felul de false biruinţi şi mari hotărâri foarte grozave şi descurcăreţe şi foarte reci şi încruntate, lacome, arogante şi trădătoare! Fiţi calzi la faţă, la inimă, la duh, la dragoste şi Cuvânt.

[AlinB]

Mda, se pare ca atunci cand nu bei apa, parca nici foamea nu se declanseza.

Nu stiu daca are vreo legatura cu faptul ca a venit si caldura, si de obicei cand e cald scade pofta de mancare.

Iti zic mai sigur maine cand se fac primele 24h.

As vrea sa reusesc sa tin macar 48 sau 72h, pana se declanseaza ketoza si atunci foamea se reduce/dispare prin alte mecanisme.

Sa trec de cele 72h ar fi chiar o chestie interesanta versus ideea impregnata ca 3 zile fara apa este o limita biologica severa.

Poate in situatia limita e vorba de 3 zile cu mancare si fara apa..

[Florin-Ionut]

În prealabil postat de AlinB

Mda, se pare ca atunci cand nu bei apa, parca nici foamea nu se declanseza.

Nu stiu daca are vreo legatura cu faptul ca a venit si caldura, si de obicei cand e cald scade pofta de mancare.

Iti zic mai sigur maine cand se fac primele 24h.

As vrea sa reusesc sa tin macar 48 sau 72h, pana se declanseaza ketoza si atunci foamea se reduce/dispare prin alte mecanisme.

Sa trec de cele 72h ar fi chiar o chestie interesanta versus ideea impregnata ca 3 zile fara apa este o limita biologica severa.

Poate in situatia limita e vorba de 3 zile cu mancare si fara apa..

Mai demult, la mine a fost o zi jumate de post total la începutul unei sesiuni de 10 zile pentru simplul motiv că nu mi-a fost sete în prima fază. Dar nu rețin cît de sete mi-a fost atunci cînd am decis să beau apă, poate aș fi putut continua fără efort încă un pic. O zi jumate e un interval general din cîte am văzut pe net.

O să încerc și eu varianta de post uscat continuat cu post hidratat peste puțin timp. Revin cu comentarii...

[vsovivivi]

În prealabil postat de vsovivivi

Ştiu că pare ciudat şi necreştin acest îndemn însă e cât se poate de corect şi serios:

Răsculaţi-vă şi vă revoltaţi şi depuneţi plângere numai la Hristos Cuvântul!.. dar căutaţi ca plângerea voastră să fie nemincinoasă şi nevicleană exact aşa cum au făcut sf. Ioan Botezătorul şi ucenicul Natanael.

Dacă vă vine revoluţia în suflet pornită din lăcomie sau nedreptăţire sau fiindcă vă aflaţi în situaţie grea, în capcană roşie, în prilej de păcătuire, în ispitire roşie, în patimi şi vicii spurcăcioase şi amare, în îndoieli şi trădări roşii şi în orice situaţie dificilă plângeţi-vă Domnului cât se poate de serios, nemincinos şi neviclean şi El sigur vă ajută să ieşiţi albi şi biruitori asupra oricărei pofte roşii, rele şi necuvincioase căci cuviinţa este biruinţă asupra satanei, antichristului roşu şi asupra proorocului mincinos, dar nu cuviinţa aia de faţadă şi prefăcută şi ţinută doar de ochii oamenilor şi nici politeţea aia de tip castă elevată şi exclusivistă de îndrăgostiţi de ei înşişi şi de valoarea lor roşie şi nici prefăcătoria aia prin care daţi impresia că nu vă prefaceţi deloc imitând beţivii sau foarte-apropiaţii joviali sau prietenii gLumeţi de la semeţi roşii asemănându-vă cu băieţii deştepţi şi competenţi roşii sau cu 'marii' duhovnici roşii ce răspândesc neghină vopsită şi ouă de şarpe 'înţelept' şi vă hrănesc cu aluat roşu de farisei făţarnici şi cu adunări roşii la ziduri de biserică instituţionalizate în roşu căci mâncarea asta nu e plăcută lui Dumnezeu şi aduce mânia asupra tuturor ci voi asemănaţi-vă în strigătele şi revoltele voastre cu sf. Ioan Botezătorul şi cu ucenicul Natanael!.. urmând sfinţii şi proorocii şi biserica cerească şi toată făptura ce slujeşte Domnului în iubire curată, jertfelnică şi tainică.

Nu vă lăsaţi încurcaţi ca să ajungeţi nehotărâţi în a face binele şi a veghea ca să nu faceţi răul căci acolo te păcăleşte corceala încurcată în încurcături ca încurcându-te să te delaşi şi de frică să-ţi pierzi hotărârea şi îndoindu-te sa ajungi nehotărât şi din nehotărâre în lene şi neputinţă căci te predai păcatului şi mitului malahist al gLumii şi păcatul înseamnă despărţirea de Dumnezeu şi pierderea războiului şi căderea în robia care te scoate din casă şi din pacea cu Dumnezeu.

Deci nu vă pierdeţi hotărârea în fidelitate faţă de credinţa în Dumnezeu prin tot felul de încurcări şi încurcături şi nehotărâri sau invers prin tot felul de false biruinţi şi mari hotărâri foarte grozave şi descurcăreţe şi foarte reci şi încruntate, lacome, arogante şi trădătoare! Fiţi calzi la faţă, la inimă, la duh, la dragoste şi Cuvânt.

De ce era supărat fratele lui Iacov? Pentru ce se posomorâse faţa lui Cain mai înainte de a-l pârâ şi a-l trăda pe fratele său Abel? Pentru ce stăm aşa nehotărâţi şi speriaţi şi împietriţi în ură şi răzbunare?

Păi copilul credincios foarte a păcătuit cu preasfânta chiar înaintea Domnului, sau cu altceva în prezenţa sau în locul unde îl vedea pe el Dumnezeu şi păcătuind el aşa şi distrându-se în deşert ca un alintat al gLumii, chiar în casa Domnului sau în închipuirea sa cu Dumnezeu sau în inima sa privind vre-o tânără drăgălaşe iată că de la un momentdat a început să simtă ceva rău şi să-şi dea seama că începe să-l doară ceva şi să-şi dea seama că ceva în el îi face rău şi că nu-i va mai fi bine în curând şi atunci s-a speriat căci a intrat superstiţia în el că din pricina lui Iisus se întâmplă asta pentru că El era aproapele său prezent la cele ce le simţea el ca un rău asupra sa de parcă era otrăvit sau păcălit sau bătut pe nedrept şi mult chinuit şi atunci a aruncat vina pe Iisus Hristos Cuvântul lui Dumnezeu.

Şi cum lucrurile s-au tot repetat a început tot mai des să arunce vina pe Iisus fiindcă mereu era de faţă şi fiindcă nu se mai putea opri din repăcătuire, din viciu. Şi reacţia asta prin care arunca vina şi se semeţea cu răutate era tot mai prezentă şi nu se liniştea decât atunci când cu răzbunare dorind repăcătuirea îl excludea pe Hristos din atenţia lui căci îl deranja, din viaţa lui căci nu se putea realiza.. şi aşa s-a obijnuit săracool să caute altceva, orice afară de Iisus fiindcă ştia că de acolo îi vine şi lui răul şi fiindcă începuse să creadă că Iisus este un ispisălog care-l ispiteşte la nemulţumire şi răzbunare pe Dumnezeu şi care deci îi vrea răul din moment ce îi bate mereu la uşă sau este prezent când el sărăcuţul vrea să facă mereu altceva.

Şi aşa a început copilaşul p-rost să creadă cu tărie în aluatul vremelnic din vedere inoculat de farisei şi care era mereu încurcat şi amestecat pe undeva în vederea lui ca să nu-l deosebească şi să creadă şi mai şi în vina altora căci aruncarea vinei pe alţii devenise pentru el un obice simpatic şi o plăcere petrecăreaţă şi distractivă căci îi dădea semeţia răutăţii şi 'liniştirea' în joc şi atunci el credea cu tot mai multă siguranţă şi deductivitate demonstrată că îi face bine acest comportament, această lucrarea firească din moment ce avea impresia trupească şi sufletească cum că precis o să scape odată şi odată de chinul ăsta ispisălog dacă apără şi va apăra cu înverşunare şi cu multă milă inversată această p-rostie că cică Domnul l-a minţit, l-a păcălit, l-a otrăvit şi îi vrea răul fiindcă Dumnezeu este un egoist şi nu vrea să-l mai lase odată în pace ca să se liniştească fiindcă el a văzut doar şi parcă vede iar că din pricina prezenţei lui Dumnezeu îi vine lui rău atunci când păcătuieşte.

Şi aşa sărmanul copil p-rost apără de atunci 'fericirea' asta cu multă credulitate şi cu multă râvnă fanatică nevrând să se mai întoarcă la locul unde a greşit în prezenţa Domnului cu preasfânta sau cu altele ca nu cumva să arunce el iară şi iară vina pe păcat sau pe sine însuşi căci ştie că musai el are dreptate şi nu Dumnezeu.

Ce e de făcut deci?.. Şi cine oare poate să-l alunge pe satana-viciul care a intrat în copil ca să-l pârască şi să batjocurească şi să îndemne la adâncirea în starea de păcătuire tot mai vicioasă şi din ce în ce mai înrobitoare şi competent muncitoare în aruncarea vinei?

Plângeţi-vă Domnului cu umilinţă căci El este soluţia şi rezolvarea la toate durerile şi necazurile ce vor veni peste păcătosul superstiţios, credul şi p-rost care se crede foarte sminţişor şi foarte asemănător cu băieţii... ăia 'deştepţi' din energie!

[oaie_cugetatoare]

Si cine e Mikidutzul ?

[vsovivivi]

În prealabil postat de oaie_cugetatoare

Si cine e Mikidutzul ?

Păi Mikiduţul este îngerul rău al lui EDOM cel roşu de la păcate, mare comunist capitalist mafiot ce umblă cu pecetea cea rea, fratele lui Iacov, fiul lui Isaak şi Rebecca, fiul lui Avraam şi Sarra, robii lui Dumnezeu.

Mikiduţul este mik fiindcă el ca să zboare are nevoie de energie multă, de combustibil, deoarece fiind un înger corupt, viclean şi păcătos, el atârnă greu spre satana şi cade la fundul pământului şi ca atare el ţine post negru foarte aspru dar nu şi la păcate ci la greutate ca să poată zbura mai uşor pe deasupra fraierilor şi nu pentru a se îndrepta şi a ieşii din vicii şi viclenii ci pentru a ştii să nu cumva să facă şi binele. Deci e mic, cât se poate de mic fiindcă el nu are sfinţenie de la Dumnezeu căci decum o primeşte o şi spurcă imediat prin lucrarea lui de mândrie şi de aia îi e şi frică să crească în mărime bună ca nu cumva să-i fie afectată lenea duhovnicească mai rea ca o fiară din moment ce ştie că păcătoşii cad la fund tot mai greu ca beroii.

Kid vine de la Bill the kid adică e cel mai mare criminal lăudăros şi cel mai mare păcălici viclean iubind semeţia răutăţii căci te ucide pentru slavă deşartă ca beroii crEMOţionaţi de la na-ţional.

Uţu vine de la necredinţa U şi de la ţap, duhovniceşte, căci ţapii ca făpturi făcute de Dumnezeu n-au nicio vină, ci e vorba de ţapul duhovnicesc care se află în ceartă cu Dumnezeu şi în contradicţie cu ţapii obijnuiţi. Ţapii obijnuiţi se suie pe munţii cei mai înalţi şi lasă caprele şi iezii lor să ajungă cât mai sus şi-i apără de rău dând cu coarnele în toţi intruşii lupi ce vor să ajungă la carnea cea dulce de ieduţ. Ţapul duhovnicesc e altfel, el este plin de ispismă şi nu vrea ca altcineva afară de sine însuşi să fie cel mai sus ajuns pe munte şi pentru asta dă cu coarnele şi aruncă jos de pe munte pe oricine indiferent dacă e ţap, capră, ied, oaie, iepure sau lup, nu-i pasă,.. şi de acolo de sus se laudă la cer şi la toţi de parcă s-ar fi suit nu pe un munte sterp ci în semeţia răului a turnului Babel şi astfel s-a ajuns beroul tuturor şi cel mai mare şef, nu altfel ci prin merite sfinte: cică 'vrednic este' asemănând fraierii cu băieţii necredincioşi ca un bidol plin cu păcură abea aşteptând să aibă motiv ca să ia foc... foc la ţigară şi să dea la toţi foc la valiză.

Problema e că bântuindu-te din exterior şi din viciu Mikiduţu' te bagă în neiubire de Iisus Hristos Cuvântul ca să te lauzi cu meritele tale ce vin din furăciuni şi cu crimele de care nu eşti conştient, cu poftele din desfrâu aşa ca un mânz ce şi-a lepădat 'ochelarii de cal'!

Aşa că daţi anatemă viciului neiubirii de sfântul Iisus Christos şi Cuvântul lui Dumnezeu căci dacă tu nu-L iubeşti pe Fiul atunci sigur nu-L iubeşti nici pe Tatăl Carele L-a trimis şi nici pe Maica Precistă şi sigur decum Duhul îţi împărtăşeşte ceva de la Dumnezeu tu sigur îndemnat de pofta cea rea vei spurca prin făţărnicie şi prin lucrarea făţărniciei toată sfinţenia apărându-te până-n pânzele albe prin aruncarea vinei pe alţii ca dezvinovăţindu-te şi lepădând pe Hristos să beneficiezi de 'fericirea' şi privirilegiile ce ţi le oferă păcătul cel nou şi proaspăt, carnea porcoolui akedian, şi căderile în recidivă cu tot felul de vicii ispititoare şi întâmplătoare care te cheamă să le satisfaci ca beroul la orgoliul nemăsurat al lăcomiei.. de idoli găunoşi săturându-te cu pateu.

Anatemă să fie viciului neiubirii de Hristos ce te ispisălogiceştie cu multul că cică tata Lui Iisus nu e Tatăl Nostru şi că maica Lui Iisus nu e şi mămica lui Ioan... Botezătorul, că al apostolului Evanghelist Ioan, asta ştie toată lumea că a fost şi este.