|
#231
|
|||
|
|||
Trebuie sa fii dintr-un anume aluat facut, ca sa fii ruda cuSfintii. Nu, noi suntem oameni obisnuiti si nu trebuie sa neautoflagelam. Dar de ce sa apelam la extreme, cand stim ale cui sunt extremele!
Neintelegerea dintre noi doua consta in faptul, ca tu accepti placerea pe drumul spre mantuire, iar eu nu. aceasta e diferenta , nu alta. Dupa mine, cat timp ne traim viata - foarte bine ca facem acest lucru - nu suntem inca pe drumul mantuirii, care dupa parerea mea, incepe atunci cand lucram intens si constiincios la indepartarea de pacate. Nu le poti amesteca, caci ce darami pe o parte,aduni pe alta parte. Si inca ceva: nu cred ca lui Dumnezeu ii plac jumatati de masura. Ne amagim crezand ca putem sa ne mantuim cu minimum de efort personal. In cuvintele lui Costel, iubirea nu este iubirea dintre soti, caci aceasta este neutra. El te iubeste, tu il iubesti; v-ati primit deja rasplata. Iubire e cea la care nu primesti rasplata: iubirea de aproapele, de dusman. |
#232
|
|||
|
|||
Citat:
"Ieromonahul Ioachim Spetieris (1858-1943) povesteste urmatoarele experiente personale din perioada sederii sale in manastirea Sf. Sava din Ierusalim: In a 4. duminica a Postului Mare, in anul 1888 slujea in biserica manastirii, ieromonahul Gherman. Era un adevarat calugar, simplu, drept, cuvincios si linistit. Dupa intrarea cu Sfintele Daruri, cand a iesit la usile imparatesti sa binecuvanteze credinciosii, am vazut chipul lui ca o flacara. - Ce a patit parintele Gherman? am intrebat pe parintele Chiril, crezand ca i s-a intamplat ceva rau. - Taci, mi-a spus, a fost transfigurat de catre harul divin. spiritual nu mai traieste in aceasta lume. Se gaseste in cer. Nu vezi cum se misca ca un robot? Aceasta se intampla de fiecare data cand slujeste". ( din cartea "Minuni si descoperiri din timpul Sfintei Liturghii) Sa remarcam atributele celui transfigurat: simplu, drept, cuviincios si linistit. |
#233
|
||||
|
||||
Citat:
Eu am un papagal mic si de fiecare data cand ma uit la el imi vine sa spun: Doamne, ce minune. Ma gandesc ca cel care incearca sincer sa se aseze pe Cale va putea face diferenta intre placerea nevinovata si pacat (sau mai degraba Domnul le-o va dezvalui), si se va putea nevoi liber, din dragoste. Nu cred ca placerea e pacat, ci cautarea placerii, refuzul suferintei si incercarea de a o inlocui cu placere (si de aici toate patimile si viciile- fumatul, drogurile, alcoolul, mancatul in exces, mania).
__________________
http://www.youtube.com/watch?v=XHbI2...eature=related |
#234
|
||||
|
||||
Citat:
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie. (Părintele Alexander Schmemann) |
#235
|
||||
|
||||
Citat:
Da, si cei care se retrag din lume o pot face din egoism: frica de oameni, de a se deschide in fata lor, de a se smeri si umili, de a accepta nedreptatile-sau dreptatile oamenilor...sau poate fi de vina sentimentul ca "sunt prea bun pentru lumea asta rea", ca sunt altfel decat lumea etc. De exemplu, mie imi vine sa ma izolez, dar din aceste motive. Adevarul e ca oamenii si evenimentele ma arata mie insami asa cum sunt, si e mai greu decat sa ma retrag undeva si sa traiesc cu imaginea mea ideala. Eu cred ca Dumnezeu poate fi descoperit foarte bine traind intre oameni. Sa nu uitam ca in fiecare este Chipul lui Hristos si pe fiecare trebuie sa-L slujim ca pe Hristos...si ca trebuie sa ne iubim aproapele ca pe noi insine. Dar ne-am cam indepartat de subiectul opicului..
__________________
http://www.youtube.com/watch?v=XHbI2...eature=related |
#236
|
||||
|
||||
Citat:
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie. (Părintele Alexander Schmemann) |
#237
|
||||
|
||||
Citat:
__________________
Ma plangeam ca n-am bani pentru sandale, pana cand m-am intalnit cu un om fara picioare... "Cred, Doamne! ajuta necredintei mele!"(Marcu, 9:24) |
#238
|
|||
|
|||
Citat:
Sf. Apostol Pavel spune doar 'multuiti-i lui Dumnezeu in toate' (in greaca apara aici cuvantul euharistizo, ca verb - euharistie inseamna etimologic multumire). Deci, in toate, faceti euharistie. Toate jertfitii-le lui Dumnezeu. Toate dati-le lui. De ce nu, si pentru o rochie pe care ti-o cumperi? Sau pentru o mancare buna? sau pentru un moment bun petrecut intre sot si sotie..? Cum stii foarte bine, putem deveni ipocriti si cadea in pacate spirituale si postind de mama focului. Vezi fariseul din pilda, si vezi toti marii asceti care cad in mandrie la un moment dat, sau in alte pacate. Ispita exista in tot ceea ce facem, si in abtinere, si in abundenta, si in post, si in sarbatoare. Sigur, in felul asta de traire, trebuie sa tinem seama si de necesitatea cumpatarii (orice e exagerat e rau). Si trebuie sa ne cercetam inima mereu - ca si atunci cand postim, dar de alte ispite, poate. Sigur, exista ispita iubirii de placere pentru ea insasi si pentru trup pentru el insusi, o autoiubire. Dar daca sunte constienti de pericol si incercam, putem sa le invingem, asa cum putem sa invingem, cu ajutorul lui Dumnezeu, si ispitele postului, incetul cu incetul (mandria, vanitatea, multumirea de sine etc ) Mie mi s-a spus: trebuie sa i le dam pe toate lui Dumnezeu, sa le jertfim lui. Dar a i le jertfi nu inseamna neaparat a renunta la ele! Inseamna a le trai cu Dumnezeu. Atat grijirle, necazurile, durerile, cat si bucuriile si placerile. (Cum relatia dintre soti este icoana a relatiei dintre Dumnezeu si om, inchipuie-ti un cuplu in care femeia ar imparti cu sotul numai suferintele, durerile si necazurile. Numai pe ele i le-ar impartasi. Ce cuplu ar fi asta?) Sau alt exemplu: ni se cere sa tinem postul mare. Il tinem, ne rugam, facem eforturi ascetice de tot felul, si vine Pastele. Ce sa facem la paste? De Paste, dupa ce ne bucuram duhovniceste si ne rasbucuram, ne bucuram si de mancarea de dumlce, care ni se pare cu atat mai buna dupa post, si ii multumim cu atat mai mult lui Dumnezeu de ea. Ne bucuram si de alte lucruri pe care am renuntat sa le mai facem in post. Si bucuria asta capata caracter nelumesc. Eu am simtit asta de fiecare dat&a la prima masa de dupa post - hrana avea ceva ca din rai.. E greu de exprimat. Bucuria duhovniceasca se raspandea si in trup. Din pacate nu sunt eu cea care ar putea sa-ti vorbeasca din prea mare experienta despre aceste lucruri. In buna parte sunt si la mine inca la nivel foarte teoretic. Asa ca stiu ca nu suna prea convingator, cu toate talentele apologetice pe care mi le atribui. :-) Dar este calea pe care mi-am ales-o si este cea am inteles eu de la parinti, si de la duhovnic.
__________________
"Dacă nu putem fi buni, să încercăm să fim măcar politicoși." (Nicolae Steinhardt în Jurnalul fericirii) |
#239
|
|||
|
|||
Citat:
Nu prea este spiruitualitate ortodoxa asta... Mai mult catolica (una dintre). Citat:
Sigur ca trebuie sa luptam impotriva pacatului!! Am dat eu sa se inteleaga altceva? Citeste ce i-am scris Annei ca raspuns, vorbeam si eu de ispite si pacate prezente pretutindeni. Exista multe feluri de pacate. Si nu am vorbit de jumatati de masura. Am vorbit de transformarea vietii lumesti intr-o viata in deplina comuniune cu Dumnezeu, intr-o viata de tip euharistic (adica de multumire, de slava, de jertfa). Asta nu se face cu jumatati de masura si automultumire de sine si complacere in pacate. Sigur ca nu! Cum ii spuneam si Annei, este si asta o cale grea (poate mai grea decat cea monastica), dar este in principiu calea mirenilor. Adevarata iubire, si cea dintre soti, se pare ca este cea gratuita, in care nu astepti rasplata. Tu de fapt ce propui pentru un om care nu este calugar si este casatorit, ca sa ajunga la sfintenie? Caci toti suntel chemati la sfintenie. 'Fiti sfinti, cum Tatal meu este sfant'. 'Rugati-va neincetat' Numai pentru calugari sunt spuse astea? Numai rugandu-ne precum calugarii vom ajunge sa ne rugam neincetat? Sau transformandu-ne, incetul cu incetul, viata asazis obisnuita in rugaciune? (vezi parabola cu cel care lucreaza in fata unui rege) Ce sa faca un om casatorit? Sa ia numai durerea si necazurile si cu ele sa lucreze pentru sfintenie? Si deci, daca Dumnezeu ii da in viata bucurii, sa le refuze, ca sa aunga la sfintenie? In rezumat, dupa tine, placerea si bucuria sunt piedici in calea sfinteniei? sau chiar a mantuirii?? Caci spui: "Neintelegerea dintre noi doua consta in faptul, ca tu accepti placerea pe drumul spre mantuire, iar eu nu." Ne-am cam departat de la topic...
__________________
"Dacă nu putem fi buni, să încercăm să fim măcar politicoși." (Nicolae Steinhardt în Jurnalul fericirii) |
#240
|
|||
|
|||
Citat:
Daca ai cunoaste harurile primite de sfinti, nu te-ai mai mira de nevointele deosebite, pe care le-au luat asupra lor, acestia. Atata timp, cat i-am citat pe Pr. Staniloae si acesta la randul lui pe Sf. Maxim, cred ca nu fac nici o confuzie. Dar daca tu nu il crezi pe Pr. Staniloae, ce sa mai spun?!? |
Tags |
intinaciune, moliftelnic, nastere, pacat |
|
Subiecte asemănătoare | ||||
Subiect | Subiect început de | Forum | Răspunsuri | Ultimele Postari |
tinuta femeii in biserica | lore86 | Tinuta in Biserica | 469 | 04.08.2016 15:47:33 |
Discriminarea și prigonirea Ortodoxiei și a ortodocșilor de către catolicism | Decebal | Biserica Romano-Catolica | 37 | 25.08.2013 15:06:04 |
Discriminarea - o boala a societatii in care traim - | razvan_andrei | Generalitati | 23 | 27.02.2012 12:47:06 |
Imaginea ideala a femeii laice in biserica | sophia | Tinuta in Biserica | 55 | 22.01.2012 06:11:46 |
|