Patima cheltuirii banilor peste masura

[fallen]

S-ar putea crede ca aceasta este o patima exclusiv a celor bogati, care au bani, insa din pacate ii afecteaza deopotriva si pe saraci, fiind chiar unul din motivele pt care acestia raman asa -necumpatarea.
Se poate constata de asemenea ca fenomenul e mai acut la persoanele care au suferit o vreme indelungata de privatiune, apoi dintr-o data se trezesc cu bani pe mana ( vezi unii politicieni).
Am mai amintit fenomenul in discutia despre candidatii nostri la presedentia tarii.
Dureros, dar mai rau ne doare parca atunci cnd fenomenul se intampla chiar in ograda noastra si chiar noi suntem autorii.
Incerc sa va descriu pe scurt ce am patit, si sa imi spuneti unde am gresit, dpdv moral si/sau administrativ, daca va pricepeti.
Lunea trecuta am luat chenzina ( jumate din salariu), 600 lei si ai aveam 100 dinainte ( mai luasem vineri 200). Eu lucrez la un magazin. A doua zi la prima ora stiam ca am o plata cash de vreo 400 lei si ca nu am de unde sa o platesc, asa ca am tinut banii la mine, sperand ca pana seara ii recuperez, cum se intampla de obicei.insa de data asta vanzarile au mers prost si numai i-am recuperat pe toti. Ziua urmatoare la fel, samd. Pana vineri mai ramasei cu 200 de lei in portofel. Iar vineri trebuia sa platesc chiria ( o parte) 700 lei si lumina 150 lei. ..ce puteam sa fac? As fi amanat-o pt luni, mizand pe incasarile din weekend. Insa de obicei banii de pe weekend ii ia sefa duminica la inchidere, imi lasa doar cat sa dau restul la 100 lei...iar cand e vb de platit chirie, mi se spune ca trebuia sa fac economie, sa aman alte plati. Mie imi este acest lucru cu neputinta, din 2 motive: 1) mi-e rusine, nu stiu cum sa le spun celor care vin dupa bani ca nu am sau ca nu vreau sa le dau; 2) este posibil in 90% din cazuri sa nu mai pot face aprovizionare, pana saptamana urmatoare, cand ar fi necesar sa platesc 2 facturi care vin la rand,, ceea ce e practic imposibil ; 3) daca vanzarile merg prost in conditiile in care te dai peste cap sa mentii aprovizionarea corespunzatoare, in momentul cand aceasta ar fi blocata si ti-ar lipsi produsele cele mai cautate ( care, logic, se epuizeaza primele), mai mult ca sigur incasarile vor scadea si mai rau. Chiar daca ti se pare ca magazinul e ticsit de marfa, daca lipsesc produsele de baza, n-ai facut nimic. Nu avem zahar, de exemplu, dar luati o ciocolata ; Nu avem antibiotice, dar va putem oferi un sampon. Aici desigur ca se poate da vina pe cel care a facut achizitiile, ca nu le-a facut bine. Dar in orice magazin va exista o marfa blocata, stationara, care se vinde greu, si o marfa cu rulaj mare, rapid.
Asadar, ca nu stiu dacaam zis, vineri cum am salvat situatia : am sustras de acasa plicul in care ma puseseal meu sa pun la pastrare 700 de lei de la chenzina precedenta...si i-am dat doamnei proprietare.
Deci am incheiat saptamana de lucru cu o datorie de 1200 lei... Desi se spune ca e mai bine sa sti ca ai de luat, decat de dat. Insa in primul rand ma simt vinovata fata de al meu, care mi-a interzis clar aceasta practica de sponsorizare a firmei din banii mei, si tot weekendul m-am perpelit rugandu-ma sa nu ma intrebe cati bani mai am si evenual unde snt. Si cred ca orice sot e indreptatit sa stie ce face sotia lui cu banii... cu toate astea conflictul interior era ca eu pe de o parte stiam, consideram in sinea mea ca am procedat cum era mai bine pentru toata lumea, chiar daca el nu e de acord...snt eu, in concluzie, vinovata, am gresit fata de el, nerespectandu-i hotararea, atata timp cat eu cred in continuare ca am avut dreptate?
Al doilea aspect de care inca ma tem,desi slava Domnului sefa nu mi-a luat banii, de data asta, i-am gasit aic de dimineata, este ca nici dansa nu e de acord cu ce fac eu, ci ar prefera mai bine sa-i las pe furnizori cu ochii in soare...( cu toate ca probabil stie ca la fel vor face si dansii), si cine stie sa imi dezvolt skilluri de a prosti clientii sa cumpere ce am, nu ce vor ei... pe de alta parte, exista si posibilitatea nefasta ca sefa sa ia banii, pe motiv ca daca eu i-am dat inseamna ca nu-mi trebuiau, pecand ei ii trebuie..( fosta sefa asa i-a facut unei colege), sau ar fi putut si inca poate sa nu ma creada ca am dat banii aia de la mine, ci ca mint, ca sa ii mai iau odata...deci dimineata imi lasase vorba ca ma suna sa ne lamurim, iar eu m-am perpelit toata ziua asteptandu-ma sa ma certe pt ce am facut...
Si a treia problema ar fi ca desi am trait cu speranta ca atunci cand imi voi recupera banii ii voi ingropa adanc, aruncand cheia, acum imi dau insa seama ca s-ar putea ca saptamana asta istoria sa se repete ...
Nu-i inteleg pe oamenii astia, care desi afaceristi cu vechime, traiesc cu impresia ca banii stau mai bine intr-un plic in dulap, in loc sa fie reinvestiti, asta fiind singura modalitate de a-i inmulti...bine, ideal ar fi sa faci asta cand esti sigur de investitie, nu sa ii blochezi achizitionand ceva ce nu se vinde...
Credeti ca e posibil sa ma scoata pe mine vinovata de acele achizitii neinspirate, in care stau banii blocati, zeci de mii de lei, in loc sa circule sau sa stea in siguranta in contul firmei? ( vreti sa va mai spun un paradox: unul din furnizorii de marfa care se vinde din an in pasti sau nici atunci, e chiar sotul meu; practic mi-a bagat pe gat niste obiecte care zice el s'ar putea sa-mi trebuiasca vreodata, iar apoi m-a stresat seara de seara ca sa-i aduc banii pe ele...si tot timpul are impresia ca as tine mai mult cu firma decat cu propriile mele interese personale...dar ceea ce nu realizeaza, bag seama, e ca daca nu as face aceste eforturi si nu mi-as asuma aceste riscuri, atat cat ma duce capul, ca nu e nimeni sa ma invete, ci as face doar ascultare fat de ei, in virtutea faptului ca au mai multa experienta, afacerea asta ar fi de mult moarta si ingropata . Sau bunii afaceristi simt si parasesc corabia care se scufunda?
Poate fi un angajat ( cu responsabilitati de management, achizitii, gestionare a marfii si a capitalului) tras la raspundere pentru insuccesul unei companii? De exemplu daca toti banii sunt blocati in marfa si nu mai sunt lichiditati pt plata salariilor, utilitatilor, darilor catre stat? Cum? Adica afara de blocarea salariului, ce altceva ii poti face? Il poti plati in natura, adica sa-i dai marfa care a achiitionat-o prosteste, sa se spele pe cap cu ea, sau s-o manance el cu ai lui? Pentru chirie si taxe, pui bani de la tine, si ii recuperezi apoi oprind din salariul angajatului -manager, ma gandesc, in limitele legale ( adica ori ii dai sal minim pe economie, ori jumate din acesta, ii faci contract pe 4 ore, ca retinere nu poti sa-i faci decat daca dovedesti legal ca ti-a facut o paguba...) si cu toate astea nu vad cum il poti opri sa nu plece sa te lase balta...sau il poti da in judecata daca face asta, exista vreo cale legala de a-l face sa plateasca prejudiciul facut prin nepricepere ( sau il poti banui chiar de rea intentie, ii poti pune in carca infractiuni pe care chiar tu ca patron le-ai facut, cum ar fi lipsa marfii din gestiune sau a banilor din casa...sau poate nu faci nimic din toate astea ci doar il sperii ca o poti face, ca sa accepte conditiile tale ...
In fine, nu ma astept ca cineva sa imi dea un sfat managerial, desi mi-ar prinde tare bine, ci macar sa stiu daca ma considerati vinovata moral de situatia la care s-a ajuns, atat din nepricepere, cat si din neasculatare. Era mai bine poate sa ascult de sefi chiar daca asta ar fi dus la inchiderea magazinului, decat sa ma incapatanez sa incerc sa-l fac sa mearga ??? Si mai ales, gresesc fata de partenerul de viata, punand interesul firmei mai presus, ( sa supravietuiasca cat mai mult) apoi al meu personal - sa am un serviciu sigur si cat de cat comod, si mai ales, la care sa fiu lasata sa imi fac de cap, in loc sa imi caut altul mai neplacut, mai solicitant, dar mai profitabil pentru familie, pt noi ca cuplu, sa aduc mai multi bani in casa?
Gresesc si fata de sefi, insistand sa tin in viata o afacere care nu e profitabila pt dansii, doar ca sa am eu un loc de munca, in loc sa-mi caut altul iar dansii sa scape de o investitie proasta si sa isi recupereze banii ( desi singura si cea mai sigura metoda pt dansii ca sa faca asta, era sa mi-o vanda mie, si au insistat s-o faca timp de doi ani, dar nu a vrut al meu s-o cumparam pt ca are o problema in contabilitate ( gestiune); iar acum, problema e ca nu stiu cine o va lua asa, dar probabil ma considera pe mine obligata moral sa o fac, pt ca nici eu nu am avut grija sa fac ceea ce era necesar sa nu se ajunga acolo-eu nemaiavnd pana aici atributii de management, ci fiind doar pe functii de executie...). Vedeti, o modalitate de a manipula omul nu e doar aceea de a-i spune ca e prost cand defapt e mai bun ca tine, ci si cea de a-i spune ca e bun, ca ii dai mana libera, ca ai incredere in el, pt ca acesta sa se mandreasca, sa creada ca poate, si apoi sa-l faci pe el responsabil de toate greselile ( a, si mai si insista ca nu trebuie sa ascult de barbat, ca el nu are incredere in mine, etc; iar el imi spune ca sunt idioata daca cred ca altcineva strain imi poate vrea binele, iar el care e sotul meu sa-mi vrea raul ...)