"Si a vazut Dumnezeu ca este bine"

[Florin-Ionut]

Am citit textul, dar încă aştept răspunsul la întrebarea: de ce atunci a mai lăsat Dumnezeu roadele pămîntului dacă nu spre mîncare? Numai şi numai spre hrana animalelor?

În prealabil postat de Eugen7

omul locuia cu trupul intr-un loc cu totul dumnezeiesc si foarte frumos, iar cu sufletul locuia intr-un loc foarte inalt si incomparabil de frumos. Dumnezeu, care locuia in el, era casa lui; Dumnezeu era imbracamintea lui stralucitoare; harul lui Dumnezeu il invesmanta; se desfata ca un alt inger cu singurul fruct prea dulce al contempl arii lui Dumnezeu;

Da, e credibil. Adam-Eva erau pe pămînt cu trupul şi în Rai cu sufletul, adică în stare de extaz sau de rugăciune contemplativă, în comuniune directă cu Dumnezeu.

În prealabil postat de Eugen7

cu aceasta contemplare se si nutrea; aceasta pe buna dreptate a fost numita pomul vietii.

Mă îndoiesc, pentru că din pomul vieţii omul nu a mîncat. Dacă ar fi făcut-o, nu ar mai fi murit şi mîntuirea de păcatul ulterior nu ar mai fi fost posibilă prin înviere.

În prealabil postat de Eugen7

Sau se poate ca prin “pomul vietii” sa se inteleaga cunostinta Dumnezeiasca (In text: mai dumnezeiasca.), care se capata din toate cele sensibile, si inaltarea prin ele la facatorul, creatorul si (Tradus prin corectarea textului editiei din Migne PG, dupa editia de la Verona, 1531, f. 41v.) cauza tuturor. Pentru aceasta l-a numit si “tot pomul”, indicand prin aceste cuvinte desavarsirea, nedespartirea, care poarta in sine singura participare la bine. Prin “pomul cuno stintei binelui si raului” indica mancarea sensibila si placuta care in aparenta este dulce, dar in realitate pune pe cel care se impartaseste cu ea in comunitate cu relele. Caci spune Dumnezeu: “Din tot pomul din rai sa mananci” (Facerea II, 16.). Prin aceste cuvinte socotesc ca a vrut sa zica: “Suie-te, prin toate fapturile, la Mine, facatorul, si culege din toate un singur fruct, pe Mine, viata cea adevarata. Toate sa-ti rodeasca viata, iar impartasirea cu Mine fa-o intarirea existentei tale. In chipul acesta vei fi nemuritor”. “Dar din pomul cunostintei binelui si raului nu mancati din el; caci in ziua in care veti manca din el cu moarte veti muri” (Facerea II, 17.), in chip natural mancarea sensibila este o completare a ceea ce se pierde, ea se da afara si se distruge. Este deci cu neputinta ca sa ramana nestricacios cel care se impartaseste cu mancarea sensibila." Sfantul Ioan Damaschin - Dogmatica, Despre Paradis.
http://www.resurse-ortodoxe.ro/carti...espre-paradis/

"Sau se poate că."

Îmi place că Sfîntul declară că nu este sigur de interpretările proprii. Este o atitudine perfect ortodoxă, care necesită confirmare şi din partea altor Sfinţi Părinţi cu cunoştinţe teologice îmbunătăţite. De aceea avem noi sinoade şi nu declarăm automat literă de lege ceea ce spune unul sau altul dintre teologi.

[Eugen7]

În prealabil postat de Florin-Ionut

Îmi place că Sfîntul declară că nu este sigur de interpretările proprii. Este o atitudine perfect ortodoxă, care necesită confirmare şi din partea altor Sfinţi Părinţi cu cunoştinţe teologice îmbunătăţite. De aceea avem noi sinoade şi nu declarăm automat literă de lege ceea ce spune unul sau altul dintre teologi.

Bineinteles de aceea trebuie sa ii studiem corespunzator pe Sfintii Parinti, in Duh si in Adevar, nadajduind ca Hristos ne ajuta sa intelegem ce spun ei.
:)

Doamne ajuta. Har si pace.

[vsovivi]

Cui cu cui se scoate, dar trebuie să scoţi la sfârşit şi ultimul cui dacă vrei să te faci complet sănătos.

Drac cu drac se scoate dacă eşti înţelept, moartea cu moartea călcând, dar problema e că trebuie să scoţi şi ultimul drac rămas: ascultarea pentru slava de sine, că aşa parcă zicea un sfânt că e mare dibăcie ca să pui diavolii să se lupte între ei şi tu să-l alungi prin smerenie pe ultimul: mândria şi lepădarea de Dumnezeu.

Recomandarea mea în cazul cancerului osos sau a oricărui cancer este să foloseşti diavolul buruienii rostopască, crucea voinicului, nigelariţă, care este o plantă foarte otrăvitoare, care poate provoca moartea sau hepatita sau altele... în contra diavolului cancerului sau al altor boli incurabile.

Se pune nu un mănunchi ci numai una desprinsă din mănunchi deci doar o plantă întreagă obijnuită proaspătă: rădăcină, tulpină şi frunze, tot, în 2 sau 3 litri de apă proaspătă, care se bagă apoi într-o sticlă de plastic etichetată vizibil ca otravă şi cap de mort şi se scrie şi pericol de moarte pe ea, ca să nu cumva să bea cineva din greşală crezând că e apă, şi se ţine la rece şi la întuneric şi se ia din ea zilnic câte o linguriţă = 5-10 grame. La soare sau prin uscare se pierde efectul.

Deci pentru oricefel de cancer se bea în fiecare zi cîte 3 linguriţe de zahăr (5-10 grame o linguriţă mică) pentru persoane mature de peste 50Kg, respectiv 1 linguriţă pentru persoanele mai slabe sau copii sub 50Kg. Pentru evitarea complicaţiilor se poate consuma câte 1-2 linguriţe mici zilnic amestecate în orice lichid: ceai, supă, apă...

Tratamentul se face pe timp de 1 lună, după care se face pauză o săptămână sau două săptămâni sau mai mult şi se reia tratamentul ce poate dura până la 6 luni. În caz de apariţia oricăror semne, simptome de greaţă, stare toxică, se opreşte tratamentul.

Interzis pentru sugari sau gravide sau copii sub 10Kg sau în cazuri de hepatită sau stări toxice.

Merg şi împachetări sau comprese cu frunze proaspete pe locul bolnav, deci pentru uz extern nu se foloseşte suc din plantă sau lichid sau plantă dizolvată căci e pericol de otrăvire ci se pun doar frunze proaspete în zona respectivă cu piele bolnavă sau cu edeme sau cu oricefel de boli. Trebuie evitat contactul cu saliva, înghiţirea frunzelor sau punerea direct în ochi sau urechi sau organele genitale sau anale a lichidului din plantă. Deci frunzele se pun direct pe piele şi nu pe răni deschise.

După ce se retrage concerul ori alte boli incurabile din pricina acţiunii rostopaştei, se trece la eliminarea elixirului miraculos din închipuire, căci trebuie eliminată apoi preamarea credinţă în medicamente şi leacuri şi buruieni şi trebuie revenit la dreapta credinţa în Dumnezeu, singura care ne mântuieşte cu adevărat.

Doamne ajută şi grijă mare căci răspunderea este a celui ce îndrăzneşte şi foloseşte aşa ceva. Orice doză mărită sporeşte pericolul otrăvirii ori al întoxicării.

(nu aici am vrut să postez, dar... a văzut Dumnezeu că este bine şi am lăsat şi aici)

[paulika]

„Cel dintâi cuvânt al lui Dumnezeu a creat lumina, a risipit întunericul, a pus capăt tristeţii, a veselit lumea, a adus dintr-odată, peste toţi şi peste toate, privelişte veselă şi plăcută...După ce a fost făcută lumina, a fost şi eterul mai plăcut, iar apele au ajuns mai luminoase; nu primeau numai strălucirea luminii, ci tri¬miteau şi ele în schimb reflexul luminii, sărind din apă, din toate păr¬ţile, strălucirile ei.” (Sf. VASILE, Hexaemeron, p. 93)

„Priveşte-mi, iubite, şi aici, cât de mare este pogorământul cuvinte¬lor! Ce? Nu ştia, oare, Dumnezeu că lumina este frumoasă înainte de a o face? Trebuia să vadă Creatorul frumuseţea ei, după ce lumina fusese adusă la fiinţă? Care om cu mintea întreagă ar putea spune aceasta? Dacă un om, care are o meserie oarecare, ştie la ce are să folosească un lucru făcut de el mai înainte de a-l face şi mai înainte de a-i da forma cuvenită, apoi cu mult mai mult Creatorul universului, Care cu Cuvântul le-u adus pe toate de la nefiinţă la fiinţă, ştia că lumina este frumoasă, chiar mai înainte de a o crea.

[Mihai36]

Probabil ca lucrurile trebuie luate si in sens metaforic , trebuie vazut si cui se adreseaza acel text -adica de la oameni simpli care nu stiu ce insemna foton si viteza luminii pina la savanti care studiaza dovezile ca universul este facut in mod inteligent.
Asa incit fiecare sa intelaga cite ceva dar impreuna sa ramina totusi cu ideea ca Dumnezeu a facut ceea ce exista.

[user11]

În prealabil postat de Dj_Andrew

Apucandu-ma sa citesc Biblia, am vrut sa inteleg tainele fiecarei fraze inca de la inceput. Pe langa faimoasa contradictie "ziua unu (creaza lumina) - ziua a 4a (creaza soarele)", la care si acum mai caut intrebari, am vazut ca dupa anumite pasaje (Geneza - Cap1) se specifica faptul ca Dumnezeu a vazut ca este bine("Si a vazut Dumnezeu ca este bine"). Va rog sa-mi explicati si mie care este intelesul si rostul acestei fraze!

Cuvantul este Lumina.

Iisus ne spune despre vremurile din urma :

MC 13:
24. Ci in acele zile, dupa necazul acela, soarele se va intuneca si luna nu-si va mai da lumina ei.

Cam asa a fost si cu inceputul. Nu a existat un cer senin.

[paulika]

Din cate stiu eu a picat inainte de crearea pamantului....Si e si logic,deoarece se spune ca diavolul era in sarpe,deci logic ca a picat inainte de caderea lui Adam si Eva...

[tara tara vrem ostas]

De ce a picat?Cum a picat daca sarpele era in Rai?

[paulika]

În prealabil postat de tara tara vrem ostas

De ce a picat?Cum a picat daca sarpele era in Rai?

Din ce stiu eu,Diavolul era ingerul cel mai iubit de Dumnezeu,dar el a crezut ca si el poate fi Dumnezeu,si de asta a picat.Diavolul poate face orice,dar doar cu voia Domnului.Cum a picat daca era in Rai...Ce intrebare...Dar ce diavolul nu poate intra in Biserica,sau ce?Poate merge oriunde,si face orice daca tu il urmezi....

[tara tara vrem ostas]

În prealabil postat de paulika

Din ce stiu eu,Diavolul era ingerul cel mai iubit de Dumnezeu,dar el a crezut ca si el poate fi Dumnezeu,si de asta a picat.Diavolul poate face orice,dar doar cu voia Domnului.Cum a picat daca era in Rai...Ce intrebare...Dar ce diavolul nu poate intra in Biserica,sau ce?Poate merge oriunde,si face orice daca tu il urmezi....

si ce e rau in a fi dumnezeu?cum putea diavolul sa intre in Rai dupa cadere daca oamenii nu au mai putut dupa ce au cazut?