Marturii

Am avut cu cativa ani in urma niste vecini foarte tineri, o familie abia intemeiata. Noi fiind dupa o pierdere grea, iar ei fiind de varsta copilului meu aproape, niste tineri cuminti, educati, sociabili, ne-am apropiat foarte mult..
Au trecut cativa ani, cand a venit vremea sa plece de acolo mi-au cerut sfatul legat de noua casa, am mers cu ei sa alegem... Ca in familie, as zice, cereau sfatul in general in problemele mai importante, parintii lor fiind putin mai departe...Asa a ramas relatia noastra si mai departe, si in ziua de azi.
Au trecut cativa ani, cei doi s-au realizat profesional in mod cu totul exceptional, dar... era un gol.. Nu aveau un copilas, nu voia sa vina. Au incercat toate tratamentele posibile, inclusiv fertilizare in vitro, de mai multe ori, dar.. nimic.
Acum vreo doi ani a venit la mine ea, trista, amarata, nu spunea, dar am citit-o..... Mi-am dat seama de unde vine tristetea, mai mult de atat, incepusera sa se indeparteze unul de altul, fiecare alerga doar pe partea profesionala pentru ca aici aveau reusite, o compensatie.
Nu i-am zis nimic atunci, apoi intr-o zi am gasit la biserica Acatistul Sfintilor parinti Ioachim si Ana. Am sunat-o si ne-am intalnit, i-am dat carticica: acu' cereti si la Cine trebuie!
A trecut o vreme, nu foarte mult, cred ca o jumatate de an, nu mai stiu exact.. Ma suna. Nu am asteptat sa vorbeasca prea mult si i-am zis: vine bebe!! Da !!!!!! Am continuat: vine bebe si e fetita, nu stiu de unde mi-a venit gandul asta. Asa credea si ea, asa simtea.... Continui: daca e fetita va trebui sa o cheme Ana, ca sa multumiti cui a mijlocit. Nu a zis nimic atunci, mi-am dat seama ca alesesera deja alte nume, daca va fi fetita, Sofia si Elena.
Anul acesta, la inceput, a venit pe lume bebeluta! Apoi botezul. Un botez atat de frumos cum nu cred ca am mai vazut, facut cu mare rabdare de parintele din Floresti, care ne-a explicat fiecare lucru, etapa pe care o parcurgea. Cand a inceput botezul, parintele intreaba mama: cum o cheama? Ana Sofia? Mama fetitei casca ochii mari si se uita la mine uimita...Nimeni dintre noi nu rostise acest nume, Ana..... Ii spune parintelui numele alese (doar parintele vazuse certificatul de nastere, a uitat oare numele????) si incepe botezul.
I-am facut semn mamei ca totul e bine, am considerat ca acea scapare a parintelui era doar o aducere aminte a celor care au mijlocit pentru venirea pe lume a fetitei, sa nu se uite!

Au inchinat-o Sfintilor parinti Ioachim si Ana, drept multumire pentru marele dar ce l-au primit de la Dumnezeu prin mijlocirea lor!
Fie ca acestia sa o ocrotesaca totdeauna!

[Ekaterina]

Vreau sa marturisesc si eu o minune traita de mine la nasterea celui de-al doilea copil. Perioada sarcinii a fost plina de emotii si asteptare, ma temeam insa de nastere, mai exact de dureri. Fiind la a doua nastere stiam ce ma asteapta si de cate ori ma rugam Maicii Domnului, Sfintilor (aici este o lista tare lunga) rugamintea sa am o nastere usoara o faceam cu mai multa simtire. Chiar de Sfantul Dimitrie anul trecut veneam de la ultimul control, doctorita mi-a spus ca de acum in orice moment poate sa se declanseze nasterea, colul era deschis, si ma gaseam intr-o stare de nerabdare. Am urcat si eu pe deal la Sfantul Dimitrie si m-am rugat de departe (nu am putut sa stau la rand) sa imi ajute sa nasc cu bine. Am mai asteptat aproape o saptamana si nimic.

Soacra mea si cateva matusi au dorit sa ajunga la Parintele Ilie Lacatusu sa se inchine si mi-am dorit sa merg si eu. Sotul nu prea era de acord sa mai plec in situatia in care eram, ii era putin teama, insa vazand ca imi doresc mult ne-a dus chiar el. M-am rugat Parintelui Ilie Lacatusu sa nasc cu bine (imi doream sa pot naste normal, sa fie bebe sanatos in primul rand si sa usureze durerile nasterii). Dupa doua zile am sunat-o pe doctorita sa-i spun ca inca nu s-a intamplat nimic si atunci m-a chemat la spital sa ma mai vada o data. Am plecat cu sotul, am mers relaxati, am ajuns cam intr-o ora, am mai asteptat in masina ca ajunsesem mai devreme.

Cand m-a vazut doamna doctor mi-a spus ca sunt la jumatatea travaliului si ca daca mai stateam putin nasteam acasa. Mi-a spus ca intr-o ora o sa nasc, lucru care s-a si intamplat. De dureri nu am scapat, insa ii multumesc Domnului, Maicii Domnului si tuturor Sfintilor care m-au ajutat ca au scurtat atat de mult durata lor si le doresc din tot sufletul tuturor femeilor, sa nasca asa cum am nascut eu, sa nu se chinuie mult, sa nasca repede, natural, copii sanatosi in primul rand si Maica Domnului sa le ajute sa alapteze micii puiuti.

Nici nu stiu cum sa povestesc intamplarea asta….

Pare desprinsa din filme comice, de alea cu caraghiosi (adica eu :) ).

8 ianuarie- trebuie sa fac o investigatie, la care toate femeile merg cu inima cat un purice.

Merg. Pe drum, in gand, o rog pe Sfnata Xenia sa vina cu mine, daca nu e cazul sa-mi fac probleme, sa faca ceva incat sa nu mai fac investigatia, sa strice aparatul ( :) )… apoi zic, aaaa nu, ca poate au altii nevoie de el, sa incurce programarea, hartiile, cevaaaaa, ceva … Ajung, aparatul e bun, programarea in regula, fac investigatia, ajung la rezultate….. uitasem rezultatele anterioare acasa (  ), doctorita mi le cere, nu le am, imi spune sa vin a doua zi cu ele.
Deja stiam ca totul e bine :D !

9 ianuarie- ma suna o prietena: hai ca este proaspat, viu, langa mine e o masina cu peste, de multe feluri.
Merg. Iau un ten. E viu. Vanzatorul vazand ca ma uit stramb la peste ca e viu, intreaba: ii dau una in cap? NU! Lasati-l asa, oi vedea eu ce fac! Iau punga, ala sare, eu incep sa tip, pana la urma se linisteste… trec pe la prietena: de ce ai luat de ala?? Du-te ia fitofag, ca ala e mai nu stiu cum!
Merg inapoi. Dau tenul, iau doi fitofagi, unul mort si altul viu. Stau cuminti in punga. Vin acasa cu ei. Ii pun in chiuveta, fara apa, astept sa moara si celalalt ca sa-i pot curate. Aud zgomote in bucatarie, ma duc, din usa vad pestele ala viu, iesise din punga, dand din urechiuse si cascand gura in chiuveta. Fug in camera si nu ma mai uit inapoi. Astept sa moara. Din cand in cand aud zgomote din chiuveta. Am mai mers de vreo doua ori, uitandu-ma cu groaza doar din usa. Ala tot asa. Ce ma face eu cu asta?????
Dupa doua ore jumate nu mai rezist sa-l aud sarind in chiuveta, ma duc in bucatarie, iau pestele, da sa-mi sara din mana, stai nu mai sari ca te duc acuma in apa!! il duc in baie, ii pun apa in cada. Dupa zece minute ala facea salturi in cada, mai sa sara afara, de nu-mi venea sa intru in baie. Treaba ta, fa ce vrei, din partea mea innoata cat poftesti!
10 ianuarie- Pestele e bine mersi, da ture la cada. Ii pun si niste paine, macar sa nu rabde foame. Ce ma fac eu cu el?????? :O
Dau telefoane: iti trebuie un peste? Viu? Nimeni nu-l vrea!! :O :O :O
In sfarsit o sun pe prietena cu pricina: tu m-ai facut cu el, tu sa ma scapi de el! Hai dupa peste!!! Aia mirata: cum, nu l-ai prajit inca? Nu, ca e bine mersi in cada, inoata! Hai si ia-l!
Intra pe usa vorbind la telefon: da, sa vii pe la mine sa-mi tai un peste. Vorbeste cu vreo trei, nimeni nu vrea sa taie pestele.
O duc in baie sa i-l prezint, se duce aproape de cada, ala cand o vede incepe sa sara iar, prietena tipa si fuge urgent in mijlocul camerei! :D
Se duce la usa baii si arunca un ochi spre cada: ce facem cu asta?
Da cu ochii de o iconita: aaaaaa, uite-o pe Sfanta Xenia!!! Maine e praznuirea ei!!! Era sa uit si eu, credeam ca a fost in 9 ianuarie si ce bine ca e maine!!!

Cummmmmmmmmmmm?? Maine????? Eu stiam ca pe 24 ianuarie! :O

Nu, maine e, da cartea sa-ti arat! Luam cartea, asa e!! Scrie acolo, Sfanta Xenia e praznuita pe 11 ianuarie si 29 august.

Atunci am inteles toata istoria cu pestele!!!!

Era sa uit -sa incurc mai bine zis- de ziua prietenei mele!!!! Eu asteptam ziua de 24 ianuarie si cand colo era in 11. Iar noi eram in 10 ianuarie!!! :O

Trebuia sa vina cineva care sa-mi spuna acest lucru!!! Sa nu uit de Sfanta Xenia!!!!!!!!! Nici unul din toti ceilalti pe care i-am imbiat, nu ar fi stiut sa-mi spuna asta!!!!!!!!

Uite cum a gasit Sfanta sa-mi atraga atentia, sa nu trec cu vederea praznicul ei! Tocmai eu, care am cerut atat de multe ori ajutorul ei, am purtat-o pe toate coclaurile dupa mine, sa ma ajute, sa nu ma lase singura la nevoie!!!

Pestele in cada, inoata. Ce facem cu el?
Hai sa-l ducem la Somes, ii dam drumul, dar moare acuma acolo, oricum
Prietena zice: dă drumul la apa. Io? Ba! Dă tu! Dă ea! Il lasam acolo si fugim in camera. Se aud zgomote din baie, ala sare pe uscat acolo.

Punem Zorba Grecul, sa nu-l mai auzim. Prietena zice, a ce frumos, si eu stiu sa dansez ca Zorba!! Imi si arata !!! :D
(cred ca a ras si Sfanta de noi! )

Nu se mai aude zgomot din baie. Trec vreo 20 minute, poate nici atat, ne uitam din usa.
Liniste. Nu mai misca!!! L-am pus in punga, de atunci nu a mai miscat. Nu a fost nevoie sa-l mai taie cineva.

Cine nu crede e problema lui!!

[Yasmina]

În prealabil postat de Adriana Cluj

Nici nu stiu cum sa povestesc intamplarea asta….

Pare desprinsa din filme comice, de alea cu caraghiosi (adica eu :) ).

8 ianuarie- trebuie sa fac o investigatie, la care toate femeile merg cu inima cat un purice.

Merg. Pe drum, in gand, o rog pe Sfnata Xenia sa vina cu mine, daca nu e cazul sa-mi fac probleme, sa faca ceva incat sa nu mai fac investigatia, sa strice aparatul ( :) )… apoi zic, aaaa nu, ca poate au altii nevoie de el, sa incurce programarea, hartiile, cevaaaaa, ceva … Ajung, aparatul e bun, programarea in regula, fac investigatia, ajung la rezultate….. uitasem rezultatele anterioare acasa (  ), doctorita mi le cere, nu le am, imi spune sa vin a doua zi cu ele.
Deja stiam ca totul e bine :D !

9 ianuarie- ma suna o prietena: hai ca este proaspat, viu, langa mine e o masina cu peste, de multe feluri.
Merg. Iau un ten. E viu. Vanzatorul vazand ca ma uit stramb la peste ca e viu, intreaba: ii dau una in cap? NU! Lasati-l asa, oi vedea eu ce fac! Iau punga, ala sare, eu incep sa tip, pana la urma se linisteste… trec pe la prietena: de ce ai luat de ala?? Du-te ia fitofag, ca ala e mai nu stiu cum!
Merg inapoi. Dau tenul, iau doi fitofagi, unul mort si altul viu. Stau cuminti in punga. Vin acasa cu ei. Ii pun in chiuveta, fara apa, astept sa moara si celalalt ca sa-i pot curate. Aud zgomote in bucatarie, ma duc, din usa vad pestele ala viu, iesise din punga, dand din urechiuse si cascand gura in chiuveta. Fug in camera si nu ma mai uit inapoi. Astept sa moara. Din cand in cand aud zgomote din chiuveta. Am mai mers de vreo doua ori, uitandu-ma cu groaza doar din usa. Ala tot asa. Ce ma face eu cu asta?????
Dupa doua ore jumate nu mai rezist sa-l aud sarind in chiuveta, ma duc in bucatarie, iau pestele, da sa-mi sara din mana, stai nu mai sari ca te duc acuma in apa!! il duc in baie, ii pun apa in cada. Dupa zece minute ala facea salturi in cada, mai sa sara afara, de nu-mi venea sa intru in baie. Treaba ta, fa ce vrei, din partea mea innoata cat poftesti!
10 ianuarie- Pestele e bine mersi, da ture la cada. Ii pun si niste paine, macar sa nu rabde foame. Ce ma fac eu cu el?????? :O
Dau telefoane: iti trebuie un peste? Viu? Nimeni nu-l vrea!! :O :O :O
In sfarsit o sun pe prietena cu pricina: tu m-ai facut cu el, tu sa ma scapi de el! Hai dupa peste!!! Aia mirata: cum, nu l-ai prajit inca? Nu, ca e bine mersi in cada, inoata! Hai si ia-l!
Intra pe usa vorbind la telefon: da, sa vii pe la mine sa-mi tai un peste. Vorbeste cu vreo trei, nimeni nu vrea sa taie pestele.
O duc in baie sa i-l prezint, se duce aproape de cada, ala cand o vede incepe sa sara iar, prietena tipa si fuge urgent in mijlocul camerei! :D
Se duce la usa baii si arunca un ochi spre cada: ce facem cu asta?
Da cu ochii de o iconita: aaaaaa, uite-o pe Sfanta Xenia!!! Maine e praznuirea ei!!! Era sa uit si eu, credeam ca a fost in 9 ianuarie si ce bine ca e maine!!!

Cummmmmmmmmmmm?? Maine????? Eu stiam ca pe 24 ianuarie! :O

Nu, maine e, da cartea sa-ti arat! Luam cartea, asa e!! Scrie acolo, Sfanta Xenia e praznuita pe 11 ianuarie si 29 august.

Atunci am inteles toata istoria cu pestele!!!!

Era sa uit -sa incurc mai bine zis- de ziua prietenei mele!!!! Eu asteptam ziua de 24 ianuarie si cand colo era in 11. Iar noi eram in 10 ianuarie!!! :O

Trebuia sa vina cineva care sa-mi spuna acest lucru!!! Sa nu uit de Sfanta Xenia!!!!!!!!! Nici unul din toti ceilalti pe care i-am imbiat, nu ar fi stiut sa-mi spuna asta!!!!!!!!

Uite cum a gasit Sfanta sa-mi atraga atentia, sa nu trec cu vederea praznicul ei! Tocmai eu, care am cerut atat de multe ori ajutorul ei, am purtat-o pe toate coclaurile dupa mine, sa ma ajute, sa nu ma lase singura la nevoie!!!

Pestele in cada, inoata. Ce facem cu el?
Hai sa-l ducem la Somes, ii dam drumul, dar moare acuma acolo, oricum
Prietena zice: dă drumul la apa. Io? Ba! Dă tu! Dă ea! Il lasam acolo si fugim in camera. Se aud zgomote din baie, ala sare pe uscat acolo.

Punem Zorba Grecul, sa nu-l mai auzim. Prietena zice, a ce frumos, si eu stiu sa dansez ca Zorba!! Imi si arata !!! :D
(cred ca a ras si Sfanta de noi! )

Nu se mai aude zgomot din baie. Trec vreo 20 minute, poate nici atat, ne uitam din usa.
Liniste. Nu mai misca!!! L-am pus in punga, de atunci nu a mai miscat. Nu a fost nevoie sa-l mai taie cineva.

Cine nu crede e problema lui!!

Ma bucur ca ati mai intrat sa ne spuneti istorioara asta!
Foarte hazlie dar cu un mesaj destul de serios!

Cum sa nu va credem?Eu una am patit-o cu pestii,pe cand eram in Romania.
Tot asa o colega de serviciu,m-a trimis sa ma intalnesc cu cineva sa cumpar peste proaspat din sursa sigura.Pestele era deja ambalat intr-o punga de plastic,ma astepta,eu am dat doar banii si m-am intors acasa cu el.Pe drum,ma uit in punga...
Erau atat de proapeti,incat...respirau.
Mie mi-a venit rau;toti ma stiu ca nu omor nici macar o insecta,dar vreun peste?Doamne fereste!
Am pus pestele viu in apa din chiuveta si mi-am facut planuri de transport si salvare a pestelui spre o apa curgatoare din apropiere.L-am pus intr-un recipient cu apa,iar recipientul intr-o traista mare si am plecat.
Pana la lacul Tei sa tot fi facut vreo 15-20 minute...chiar cand am ajuns si ma pregateam sa-l arunc in apa,am observat ca murise.
M-am intors cu pestele acasa,dar l-am dat altcuiva sa-l gateasca,nu mi-a mai ars dupa patania asta.

Abia acasa am observat care era istoria pestelui: omul care-l prinsese il lovise de pamant ca sa moara(era ranit),dar uite ca nu murise pe moment.A mai trait cateva ore,indeajuns ca sa-mi faca mie viata amara :))

Daca nu ar fi avut rani,poate ar fi scapat...

[Yasmina]

Foarte frumos topicul acesta,nu stiu unde a fost ratacit pana acuma,ma bucur sa dau peste el :)

[Cornel Urs]

În prealabil postat de Yasmina

Ma bucur ca ati mai intrat sa ne spuneti istorioara asta!
Foarte hazlie dar cu un mesaj destul de serios!

Cum sa nu va credem?Eu una am patit-o cu pestii,pe cand eram in Romania.
Tot asa o colega de serviciu,m-a trimis sa ma intalnesc cu cineva sa cumpar peste proaspat din sursa sigura.Pestele era deja ambalat intr-o punga de plastic,ma astepta,eu am dat doar banii si m-am intors acasa cu el.Pe drum,ma uit in punga...
Erau atat de proapeti,incat...respirau.
Mie mi-a venit rau;toti ma stiu ca nu omor nici macar o insecta,dar vreun peste?Doamne fereste!
Am pus pestele viu in apa din chiuveta si mi-am facut planuri de transport si salvare a pestelui spre o apa curgatoare din apropiere.L-am pus intr-un recipient cu apa,iar recipientul intr-o traista mare si am plecat.
Pana la lacul Tei sa tot fi facut vreo 15-20 minute...chiar cand am ajuns si ma pregateam sa-l arunc in apa,am observat ca murise.
M-am intors cu pestele acasa,dar l-am dat altcuiva sa-l gateasca,nu mi-a mai ars dupa patania asta.

Abia acasa am observat care era istoria pestelui: omul care-l prinsese il lovise de pamant ca sa moara(era ranit),dar uite ca nu murise pe moment.A mai trait cateva ore,indeajuns ca sa-mi faca mie viata amara :))

Daca nu ar fi avut rani,poate ar fi scapat...

emotionant...dar totusi, in ce consta marturia?