Forum Crestin Ortodox Crestin Ortodox
 
 


Du-te înapoi   Forum Crestin Ortodox > Despre Forum > Reguli generale de utilizare a forumului
Răspunde
 
Thread Tools Moduri de afișare
  #51  
Vechi 31.08.2013, 19:41:25
cezar_ioan cezar_ioan is offline
Banned
 
Data înregistrării: 17.11.2012
Locație: Benidorm, Hotel Bali
Mesaje: 1.946
Implicit

Citat:
În prealabil postat de antoniap Vezi mesajul
Imi place sa mai citesc cate-o revista de psihologie, sa-mi fac cate-un test din cand in cand, asa pentru divertisment. Imi place sa ma cunosc, totusi, dar intr-un mod placut, in ritm propriu, nu contra cronometru.
Păi vezi, cam ăsta e nivelul tău de lucru cu sine: divertisment. La fel îți e și viața, implicit.
Chestii faine, nu? Mișto. Drăguț, nu?

Să te cunoști în mod plăcut?... Așa te-au învățat sfinții? În ce revistuțe? (în "Viețile" în nici un caz și nici în alte cărți ziditoare de suflet. Pesemne însă că nu le citești deloc sau o faci, nu-i așa, tot "pentru divertisment").
Cred că nu te-au învățat cuvioșii, în nici o scriere duhovnicească, despre divertismentul și plăcerea de a te cunoaște, de a te smeri așadar, de a te ține la pocăință.
Dimpotrivă, din câte cunosc, cuvioșii ne îndeamnă la nevoință întru spulberarea părerii de sine și descoperirea smerită a faptului că suntem țărână, așa cum ne-a făcut Dumnezeu.

Și nici psihologii adevărați nu-ți vor vinde gogoașa că a se cunoaște omul pe sine e ceva plăcut. Dimpotrivă, de obicei te vor avertiza că e greu și neplăcut. Și te vor susține, chiar de tu îți bați joc de ei în insolența ta ignorantă, te vor susține ca să faci față cu folos grelelor experiențe de autocunoaștere autentică, de data asta, în sfârșit.
Iar când îți pică măștile și iluziile îți cam piere râsul de pe buze, o vreme... Dar fii liniștită, oamenii aceia cumsecade și pricepuți vor ști și vor putea să îți ofere sprijin părintesc, chiar dacă nu-l meriți. Doar că nu-i cauți, că ai găsit cuibușor de nebunii în chiar Sfânta Biserică, oh, sărmano...

Cât despre "contracronometru", Antonia...
Unul din minunatele daruri pe care Dumnezeu le face oamenilor prin psihologi, este acesta: în sfârșit, în cadrul relației terapeutice, omul se poate explora fără grabă pe sine. Terapeutul temporizează mereu ritmul, spunînd deseori explicit: "ai timp, ai destul timp, cugetă pe-ndelete dacă voiești, e important să nu lași mintea să fugă, observă cu răbdare, lent, lent, rar etc." Din acest motiv și durează, uneori, luni sau ani întregi terapia/consilierea.
Dacă o casă se ridică în câteva luni (asta în varianta unei case, nu a unei încropituri oarecare din bca-uri și vopsele), dacă un corp omenesc are nevoie de 9 luni pentru a-și lega țesuturile și organele, cât de cât, la modul incipient: cam cât crezi că trebe pentru a îndrepta o întreagă lume sufletească (o întreagă lume de obișnuințe, de mecanisme, de trăsături stabile de personalitate) și a o face funcțională?
Și oare de ce, mutînd acum discuția în planul duhovnicesc, etapa curățirii de patimi se face în ani și zeci de ani?...
E un proces LUNG și DUREROS, oh, Antonia....

Apelăm mereu la răbdarea clientului în explorarea de sine și, acolo unde nu prea există răbdare, încercăm să o sporim, avînd la rândul nostru multă răbdare cu clienții noștri. Legat de asta mișcările noastre sunt reținute și moi (calde), deloc grăbite, rare, calme. Vorba asemenea - blândă, domoală, înțelegătoare. Prin toate sugerăm disponibilitate fără grabă, altminteri procesul explorării și reconstrucției nu funcționează. Nu știai? Nu. Atunci de ce vorbești? Ca să te dai dășteaptă? Uite că te-ai dat, ai vândut iar castraveți grădinarului...
E un dar minunat acet ritm rar, la pas/în acord cu posibilitățile reale ale clientului întrucât, în general, tocmai de aici vin și problemele: ÎN VIAȚA DE ZI CU ZI, TOTUL SE FACE ÎN VITEZĂ, SPORIND NEÎNȚELEGEREA ȘI ARBITRARIUL, ÎNTÂMPLĂTORUL.
Nu ți se lasă timp să cugeți la toate aspectele vieții tale și a semenilor, ți se cere să iei decizii superficiale, pripite. Și dacă faci așa an după an, de mic copil până la vârsta adultă: te mai miră că, de fapt, casa sufletului tău e o șandrama încropită în grabă, care nu rezistă unei încercări mai serioase ridicate de viață?
Așadar, exact invers decât ai afirmat, cu insolența ignoranței tale vădite, oh Antonia, în relația de consiliere (psihoterapie) lucrurile se iau cu încetinitorul, ca la TV "în reluare". De ce? Ca să pricepem detaliat cum s-a întâmplat de-am luat gol după gol, până am ajuns șvaițer. Și ca să putem re-alege, re-decide etc., în mod mai sănătos, adaptativ. Și solid.

Dar tu, care pe toate le vezi ca divertisment și te cunoști la modul plăcut, probabil nu ai avut timp să zăbovești asupra acestor aspecte.
Deși le judeci, desigur.
Cine te împiedică pe tine să fii ignorantă și insolentă? Oare cipul? Cip-ul din măseaua de minte (sau unde zici că îți mai este aparatul ăla prin care te teleghidează forțele malefice?) oare te face să spui vrute și nevrute, bașca, să mă faci bou ca replică la întrebarea mea privind "boii" minții - adică puterile sufletești (atenția, concentrarea și flexibilitatea minții, gândirea, sensibilitatea, bunul simț și celelalte stihii). Iar căruța e însăși persoana în întregul ei.

Ce să-i faci, fiecare e cum e. Ne iubește Domnul pe toți, nu-i bai.

Sănătate!

P.S. Cu adevărat chestia cu cipul și cu altele asemenea pe care le deversezi din când în când pe forum, spre distracția multora, NU e treabă de psiholog. Mă tem că nici măcar de psihiatru. Cu adevărat tu nu ai nevoie de psiholog. Cel mult de un dentist cumsecade...

Last edited by cezar_ioan; 31.08.2013 at 20:08:09.
Reply With Quote
  #52  
Vechi 31.08.2013, 20:02:47
antoniap
Guest
 
Mesaje: n/a
Implicit

Nu am avut rabdarea sa-ti citesc intregul mesaj. Credeam ca pe forum ai intrat in calitate de crestin, nu de psiholog. Te-ai pus cineva sa-i evaluezi pe forumisti?
Reply With Quote
  #53  
Vechi 31.08.2013, 20:11:12
cezar_ioan cezar_ioan is offline
Banned
 
Data înregistrării: 17.11.2012
Locație: Benidorm, Hotel Bali
Mesaje: 1.946
Implicit

Tocmai: ai răbdare (mai corect spus: fă răbdare) și citește.
Altminteri iar te sabotezi din "rebel".

Nu e cipul, e "rebelul".
Reply With Quote
  #54  
Vechi 31.08.2013, 20:53:02
antoniap
Guest
 
Mesaje: n/a
Implicit

Citat:
În prealabil postat de cezar_ioan Vezi mesajul
Tocmai: ai răbdare (mai corect spus: fă răbdare) și citește.
Altminteri iar te sabotezi din "rebel".

Nu e cipul, e "rebelul".
Iarta-ma, frate, eu fac abstractie de profesia ta. Hai sa facem pace, ca rade dracul de noi. Nu trebuia nici tu sa te infurii asa de usor. Ar fi fost mai elegant sa-mi arati importanta profesiei de psiholog intr-un mod care sa te avantajeze...

Crezi ca nu stiu ca sunt gasca? Crezi ca nu stiu ca in aceasta lupta cu fortele raului ma ranesc uneori? Da, exista urcusuri si cobarasuri de care fiecare dintre noi avem parte.
Reply With Quote
  #55  
Vechi 01.09.2013, 16:26:21
cezar_ioan cezar_ioan is offline
Banned
 
Data înregistrării: 17.11.2012
Locație: Benidorm, Hotel Bali
Mesaje: 1.946
Implicit

Citat:
În prealabil postat de antoniap Vezi mesajul
Iarta-ma, frate, eu fac abstractie de profesia ta.
Ar fi fost mai elegant sa-mi arati importanta profesiei de psiholog intr-un mod care sa te avantajeze...
Iartă-mă și tu,
însă nu cred că e folositor și nici realist să faci abstracție de profesia mea.
Nu e folositor, întrucât bune sunt, cele ale psihologilor, în multe situații de viață. Cei care au lucrat în domeniu, ca psi ori ca și clienți, pot depune mărturie pe larg. Au și făcut-o, dealtfel.

Nu există, în miezul lucrurilor (exceptînd agitația suprafețelor sclipicioase ale arțagului și prostiei mincinoase), confruntare între Biserică și psihologie.
Ci-i completare, continuă împletire, psihologii avînd, spun iar și iar și iarăși, rolul de slujitori ai Bisericii. Chiar de sunt atei (și sunt destui), de fapt psihologii asta și fac (ori înceracă să facă, în marea lor majoritate): slujesc aproapelui, pentru sănătate și dezvoltare, iar prin aceasta slujesc lui Dumnezeu și Bisericii Lui.
Mulți oameni ai Bisericii se folosesc azi de cele ale psihologiei. Inclusiv învățământul teologic este azi tot mai puternic dispus să folosească (după înțelepciunea creștinească dintotdeauna care ne îndeamnă să luăm aminte de la albină) descoperirile și practica psi.

Dacă există un ghimpe în relația dintre psihologie și Biserică, eu îl văd așa:
a) Unii dintre psi nu au ajuns la maturitatea de a înțelege limitele profesiei și capacităților lor; uneori confrații mei împing lucrurile prea departe, din narcisism profesional ori personal; pur și simplu minimalizează ori de-a dreptul elimină pe Dumnezeu din ecuația vieții. Și foarte rău fac ei, pentru ei înșiși și pentru clienții lor. Sunt buni de iertat, că nu știu ei ce fac de fapt; precum sunt buni și de mustrat și de învățat.
b) Există teorii psi cu oarecare influență (la mințile plăpânde și necoapte) care consideră că omul credincios este un închipuit ale cărui credințe sunt iraționale și atât; măgarii de autori ai acestor teorii explică (după obiceiul măgăresc de a explica totul), reducționist desigur, că toate cele ale credinței sunt scorneli omenești, afaceri psi în sensul cel mai trivial al cuvântului. Rău fac acești măgari, printre care, cândva, m-am numărat și eu, foarte tânăr fiind și ambetat de dulci iluzii. M-a lecuit Dumnezeu, Bunul, între timp!
c) Furați de puterea unor instrumente cu rol terapeutic (de pildă hipnoza, ca să dau doar un exemplu), unii psi ajung fără voia lor în teritorii foarte umbroase ale vieții sufletești și, fără ca ei să dețină întreaga putere de a stăpâni fenomenul, riscă deranjamente și dereglări serioase ale vieții clientului și ale propriei vieți. Unii fac chiar excursii la mama dracului, la cel mai propriu mod - în văzduhuri cu "lumini". Dar nu își dau seama ce fac, lipsindu-le cunoașterea, priceperea, smerenia, prevederea, trezvia. Ghidajului Duhului, în definitiv...
Mare risc e acesta și tocmai de a ceea, la noi și în lume, fiecare psi are supervizorul lui, de opinia căruia ține cont așa cum preotul ține cont de cuvântul duhovnicului său. Pentru că fără binecuvântare lucrurile o iau razna, adeseori. Mânjii tineri duc căruța-n gard.
d) Există și pericolul ca relația psihoterapeutică să fie confundată cu relația duhovnicească. E cu totul neadevărat. Relațiile acestea sunt asemănătoare, cum dealtfel se aseamănă și cu relația dintre părinte și copil, dintre profesor și elev etc. Dar aceste relații nu sunt identice, ci doar asemănătoare. Creștinii știu de ce (sau ar trebui să știe, să cunoască).
e) În fine, la polul opus, se află credincioși și chiar slujitori ai Bisericii care desconsideră (și chiar critică neîncetat) rolul psihologiei și al psihologilor în lumea de azi. Motivele sunt asemănătoare cu acela pe care le au psihologii imaturi despre care scriam mai sus. Entuziasm ieftin și ignoranță agresivă. Lipsă de discernământ și de cunoaștere a limitelor și diferențelor de nuanță dintre psihologie și teologie. Proastă cunoaștere a omului, proastă cunoaștere de sine, mai întâi. Mult rău fac și acești oameni, după opinia mea (și a celor care practică deja, în lume, psihoterapia ortodoxă), arătîndu-se ei incapabili să își înțeleagă și să își respecte limitele, și purtîndu-se cam ca unul care, când ți s-au rupt pantofii, te oprește să mergi la pantofar. Bine ar fi ca oamenii, atunci când nu stăpânesc un domeniu, să întrebe mai întâi, să se informeze cu atenție, să aibă nițică smerită cugetare iar nu infatuare. Oricine ar fi omul, absolut oricine.

Cât privește modul de prezentare al psihologiei, cum spui, așa încât să mă avantajeze (???), îți aduc la cunoștință că:
1) nu doresc nici un avantaj aici pe forum din faptul că sunt psiholog, nici unul, pe nici un plan;
2) doresc, chiar, de vrei tot adevărul despre ce doresc, doar dezavantaje și umilință din partea semenilor obtuzi și încrâncenați, amărăciuni pe care le folosesc ca tratament în lucrul meu cu mine însumi, cu multele mele neputințe și limite;
3) nu pot oferi bogăția de cunoștințe pe care am strâns-o, prin voia lui Dumnezeu, celor care nu ascultă de nimeni și nu prețuiesc decât propriile lor jocuri psihologice dintre tâmple. Și care își închipuie, vai, că sunt binecredincioși. Iar eu știu bine că realitatea omenească e o taină mare... Mă țin așadar deoparte, până la limita în care ignoranța agresivă mă înfurie. Dar mă liniștesc relativ repede, în general nu apune soarele peste mânia (sau mai precis peste mâhnirea, amărăciunea) mea...

Cei care ar fi vrut să nu fie păcăliți de duhul înșelător al lumii ăsteia (duh care folosește din plin roadele psihologiei, prezentînd-o deseori mincinos, distorsionat, spre deserviciul oamenilor - deși ea e pusă spre folos, de la bun început), m-au avut la dispoziție.
Sunt ani de când scriu pe forum.
Ar fi fost destul timp și mii de prilejuri pentru ca acela care era dornic de o lămurire să mă întrebe. Cu onestitate, din nevoie asumată lucid, iar nu din iscodire sau ispitire, cum mulți (mai exact: multe) au făcut - și nu le-am răspuns nesimțiților. I-aș fi scutit pe mulți de iluzii, de mistificări, de minciuni puse în cârca psihologiei, de varii denaturări, de farse grotești ș.a.m.d.
Dar nu ați făcut-o. Ați ales disprețul și ignobila manifestare a urii viscerale.
Pentru aceasta nici nu am oferit mare lucru. M-am ținut în oglindă, după ritmul fiecăruia, lăsîndu-vă cu bucuria tristă de a vă autosabota mai departe, în iluzia că nu aveți nevoie de cunoștințele, priceperea și experiența de viață a unui om care cunoaște destul de bine amărăciunea condiției umane sub soare. Precum și Poarta spre Lumină. Care e Biserica, mai înainte de toate, se-înțelege. De fapt e unica Poartă spre Lumină. Dar pe ea nu intră, să mă iertați, cei care disprețuiesc sufletul omenesc și care stau călare pe un bălegar de iluzii doar pentru că li s-a spus (iar ei s-au grăbit să și creadă!), de către prietenii întunericului, că psihologia și psihologii sunt, în totalitate, dăunători omului și dușmani ai mântuirii noastre.
Oh, popor credul, popor-copil-de-țâță, popor care te nefericești din mândrie prostească, popor împietrit din prea multe dulcețuri și amăgit cu luminițe roz și cu dulcegării de peste mări și țări, popor căruia ți se usucă holdele pe câmpuri, popor căruia îți mor pruncii nenăscuți în burta mamelor, popor îmbătat la amiază, popor plimbăreț și guraliv, popor drogat cu circul fotbalului și al manelelor multe, popor care ți-ai uitat tradițiile și zarea, popor care îți omori înțelepții, popor care nu îți crești puieții de aur ci ți-i chinuiești și ți-i vinzi pe nimica, popor făcut și contrafăcut de cine te-a vrut, popor furat și batjocorit și care-ai învățat pe de rost că locul tău în istorie e la coșul de gunoi al națiunilor, iar locul tău în Împărăție e în ghena gheenei.
O, poporul meu din care am deprins rostirea adevărului și-a minciunii, popor în care-am învățat iubirea și ura, popor în care m-am întors la Dumnezeu - poporul meu, până când te vei silui singur? Până când vei fi miștocar și tâmpit? Gură-cască smintit?
Până când vei scuipa semințe de bostan și floarea-soarelui prin mahalaua existenței pe care o numești, mințind și îngropîndu-te singur de viu, Viață?
Viața trece și prin mahalaua noastră, poporul meu, dar nu se oprește aici.
Ea trece, ca un nor luminos, spre alte zări. Ori ca un tren accelerat, o clipă, prin halta noastră de obiceiuri tâmpite, adunate prin vremi. Dar nu poposește prea mult!
Noi, doar, rămânem prin gări tot sordide, pline de gunoaie, de muște, de cutii de bere și prezervative, bolnavi ai uitării de sine, despicați pe mijlocul inimii și între cap și piept, de barda minciunii și a deznădejdii.

Popor care atât de mult iubești moartea încât o numești Viață: până când vei risipi?
Poporul meu, nu trebuia să vin eu, un oarecare păcătos nevrednic, să te chem pe nume (rosti-ți-aș mustul dulce-al numelui, în veci!)!

S-ar fi cuvenit să îți asculți bătrânii, înțelepții și preoții lui Hristos - mai înainte de toate.

Ascultă-i, măcar, de acum mai departe! AMIN+
Reply With Quote
  #56  
Vechi 01.09.2013, 21:47:42
antoniap
Guest
 
Mesaje: n/a
Implicit

Citat:
În prealabil postat de cezar_ioan Vezi mesajul
Iartă-mă și tu,
însă nu cred că e folositor și nici realist să faci abstracție de profesia mea.
Nu e folositor, întrucât bune sunt, cele ale psihologilor, în multe situații de viață. Cei care au lucrat în domeniu, ca psi ori ca și clienți, pot depune mărturie pe larg. Au și făcut-o, dealtfel.
Promite-mi ca nu te superi daca te rog sa te detasezi putin de profesia ta cand intri pe forum. La fel fac si eu. Tinem seama de specificul forumului.

Am cunoscut doua studente la psihologie... E trist ca in acest domeniu atat de sensibil se lasa atata loc arbitariului pe diverse planuri (personal, concepte, practici).

Nu spun ca nu exista oameni bine intentionati care isi ajuta cu adevarat semenii. E riscant sa mergi la psiholog la intamplare, asta observi si tu.

Ar mai fi o problema legata de scaderea nivelului vietii duhovnicesti. Iisus ne invata sa ne luam crucea (vietii) si sa-L urmam, sfintii ne invata sa obtinem maximum de avantaje duhovnicesti din orice ispita. Psihologul ne invata sa incercam cumva sa evitam crucea, sa fugim de ea. Aici e loc de comentarii.

Atunci cand infiintez un topic, ma gandesc daca problema respectiva e de interes general sau individual. Daca ma priveste doar pe mine, atunci alerg la rugaciune si Dumnezeu imi ofera raspunsul. De aceea Ii multumesc pentru toate: pentru bucurii si pentru necazuri, pentru prieteni si pentru dusmani, pentru castig si pentru paguba, pentru sanatate si pentru boala, caci toate spre mantuire mi le-a daruit.
Reply With Quote
  #57  
Vechi 01.09.2013, 23:29:15
cezar_ioan cezar_ioan is offline
Banned
 
Data înregistrării: 17.11.2012
Locație: Benidorm, Hotel Bali
Mesaje: 1.946
Implicit

Citat:
În prealabil postat de antoniap Vezi mesajul
Iisus ne invata sa ne luam crucea (vietii) si sa-L urmam, sfintii ne invata sa obtinem maximum de avantaje duhovnicesti din orice ispita. Psihologul ne invata sa incercam cumva sa evitam crucea, sa fugim de ea. Aici e loc de comentarii.
Într-adevăr, e de discutat. Pe un topic aparte.
Deocamdată spun doar că am întâlnit de multe ori această perspectivă, acest mod de interpretare a raportului dintre Hristos Domnul și ... psiholog.
Raportul e din capul locului comic (prin amestecarea diferențelor de nivel - între Dumnezeu și pământeanul din domeniul psi) și totodată generator de variate confuzii.

O astfel de perspectivă își are rădăcinile, cred, în lipsa de cunoștințe a oamenilor cu privire la profesiile psi. În țara noastră circulă multe mituri legate de psiholog: ba că e un fel de dumnezeu, ba că are puteri magice, ba că e un om foarte inteligent și omniștient, ba că nu are defecte ori probleme personale, ba că îți citește gândurile, ba că e viclean, ba că e manipulator (și este, uneori! în sens terapeutic, însă, precum doctorul sau părintele, în unele situații), ba că e adversar al Bisericii etc.
Sursa majoră a acestei reprezentări eronate o constituie, cred, insuficienta și incorecta popularizare a serviciilor psi de către psihologi. Ce se face acum în școli și mai ales în media e mai degrabă generator de confuzii, decât de clarificare.
Poate, cu anii, s-or mai schimba lucrurile.

O altă posibilă sursă a confuziei poate fi, însă, chiar neînțelegerea, fie și la nivel bazal, a Dumnezeirii. Nu se poate să Îl cunoști pe Dumnezeu, fie și din auzite și totodată să mai crezi că psihologii sunt o echipă/formație/breaslă specializată în a-L concura, ori contrazice, în mod programatic, pe Dumnezeu.

Ar mai fi și "obiectul" de studiu și de intervenție al psihologilor: sufletul omenesc. În mod tradițional, perspectiva de abordare a sufletului a fost religioasă și filosofică. Raportat la această tradiție, psihologia face anumite delimitări din capul locului. Pentru a ști ce e un psiholog (și ce e psihologia), e important mai întâi să înțelegem ce nu este.
O variantă tristă a acestei nedelimitări se află chiar la slujitorii Bisericii, uneori.
Un părinte foarte prețuit la noi în țară a spus răspicat la Trinitas TV, criticînd o tendință destul de răspândită la noi, din păcate: slujirea preotului nu e în nici un caz să facă psihologie. Ci duhovnicie.
Dar unii nu pricep, deocamdată, diferența.

În fine, trebuie să adaug și o opinie personală pe care mulți nu o vor accepta, probabil: în țările apusene, psihologia (mai întâi prin disciplinele de origine, de orientare psihanalitică) a dat tonul acestor confuzii (Freud era ateu într-o lume catolică, iar Jung fiu al unui pastor protestant) iar Biserica i-a ținut isonul. Cred că este o limită serioasă a B.C. și a B.P modul în care a propulsat psihologia, oarecum pe aceeași treaptă sau, în imediată tangență, cu Biserica. Au ajuns chiar să gândească, culmea aberației, că psihoterapia e o etapă indispensabilă (o condiție necesară) a înduhovnicirii și mântuirii omului.
Un creștin răsăritean nu vede în ruptul capului lucrurile în acest mod.
Este o gravă neînțelegere la mijloc. Însă noi, ortodocșii, ar trebui să nu ne așezăm în replică - la polul opus al fraților apuseni.
Ci ar fi nimerit și folositor să punem fiecare lucru la locul lui și să ne folosim, după situație: de psiholog, atunci când problemele noastre sunt de competența psihologului, respectiv de duhovnic atunci când ne confruntăm cu ispite și încercări de natură, evident, duhovnicească.

Last edited by cezar_ioan; 02.09.2013 at 02:16:06.
Reply With Quote
  #58  
Vechi 04.09.2013, 21:46:54
fallen fallen is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 21.03.2011
Locație: bucuresti
Religia: Ortodox
Mesaje: 2.271
Trimite un mesaj prin Yahoo pentru fallen
Implicit

O problema la noi in tara, cel putin pare sa fie lipsa increderii poporului in profesionalismul diversilor specialisti : doctori, profesori, psihologi, preoti, politisti, judecatori, etc. Probabil daca toata lumea stie cum se trece prin scoala copiind si plagiind, nimeni nu se mai asteapta ca unii chiar sa invete. Iar cei care intr-adevar isi iubesc profesia si inca mai cred in ea, trebuie sa munceasca de zece ori mai mult pentru a invinge prejudecatile ce s-au creat.
Reply With Quote
  #59  
Vechi 06.10.2013, 04:06:16
Daniel_Ortodox Daniel_Ortodox is offline
Banned
 
Data înregistrării: 02.01.2013
Locație: pămîntul omenirii căzute
Religia: Ortodox
Mesaje: 428
Trimite un mesaj prin Yahoo pentru Daniel_Ortodox
Implicit

Doamne ferește.
Doamne miluiește.
Doamne mîntuiește.

Doamne Iisuse, fraților, cîtă nebunie! Ce ați putut scrie aici, în topicul ăsta! Numai Adevărul nu. De unde s-a plecat și unde a-ți ajuns.

Judecarea preoților e ca mersul la piață. Ce piață încă! În piață e liniște de mormînt, față de ce-i aici.

Doamne ai milă.
Doamne ferește.

Nu vă judec eu, o să vă judece Domnul.
Doamne ajută-mă să nu intru și eu în piața asta stricată.

Am venit doar să las un răspuns. Răspunsul creștinesc. (ortodox, se înțelege, singurul răspuns creștinesc e cel ortodox, alt creștinism nu există, e erezie)

Iată răspunsul creștin:

"Căci femeia măritată e legată, prin lege, de bărbatul său atâta timp cât el trăiește; iar dacă i-a murit bărbatul, este dezlegată de legea bărbatului." Romani 7, 2

"Iar celor ce sunt căsătoriți, le poruncesc, nu eu, ci Domnul: Femeia să nu se despartă de bărbat! Iar dacă s-a despărțit, să rămână nemăritată, sau să se împace cu bărbatul său; tot așa bărbatul să nu-și lase femeia." I Corinteni 7, 10-11

"Femeia este legată prin lege atâta vreme cât trăiește bărbatul ei. Iar dacă bărbatul ei va muri, este liberă să se mărite cu cine vrea, numai întru Domnul." I Corinteni 7, 39

Ereziile romano-catolice nu învață creștinismul, ci ereziile sale întunecate. Iar "preoții" lor sunt slujitorii diavolului, a întunericului, a minciunii, ca toate ereziile romano-catolice.

E greșit să nu se dea dezlegare pentru divorț. Adulterul e singurul motiv recunoscut de Biserică pentru care se săvîrșește slujba divorțului, iar asta după sentința juridică cu răspuns clar că divorțul a fost din cauza adulterului, preacurviei.

Bucurii.

Last edited by Daniel_Ortodox; 06.10.2013 at 04:16:16.
Reply With Quote
  #60  
Vechi 07.10.2013, 02:22:17
Miha-anca
Guest
 
Mesaje: n/a
Implicit

Citat:
În prealabil postat de cezar_ioan Vezi mesajul
O altă posibilă sursă a confuziei poate fi, însă, chiar neînțelegerea, fie și la nivel bazal, a Dumnezeirii. Nu se poate să Îl cunoști pe Dumnezeu, fie și din auzite și totodată să mai crezi că psihologii sunt o echipă/formație/breaslă specializată în a-L concura, ori contrazice, în mod programatic, pe Dumnezeu.
Mai ramane de stabilt cata credinta in Dumnezeu au psihologii. Ori, cred ca asta e important.
Indiferent de metehnele pacientului, rolul psihologului este de a-l face pe acesta sa se simta bine in pielea sa: adica sa se accepte cum e, nu sa se schimbe pe sine. Ori, este stiut, ca singurul, care a revolutionat omenirea este Iisus Hristos, iar El ne cere sa ne schimbam in bine, sa ne indepartam de pacate si sa devenim Omul nou.
Reply With Quote
Răspunde

Thread Tools
Moduri de afișare