Destinul. Exista sau nu?

[1Raul1994]

As fi interesat sa stiu ce parere aveti voi despre destin. Eu am o parere care ma baga oarecum intr-o oarecare confuzie. Chiar daca noi suntem fiinte libere, Dumnezeu stie inca de la nasterea fiecaruia toata viata persoanei respective. Deci se poate spune ca eu am un destin scris nu? Dumnezeu stie deja daca o sa ajung in iad sau rai, ce o sa fac peste 2 zile,2 luni,2 ani s.a.m.d

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de 1Raul1994

As fi interesat sa stiu ce parere aveti voi despre destin. Eu am o parere care ma baga oarecum intr-o oarecare confuzie. Chiar daca noi suntem fiinte libere, Dumnezeu stie inca de la nasterea fiecaruia toata viata persoanei respective. Deci se poate spune ca eu am un destin scris nu? Dumnezeu stie deja daca o sa ajung in iad sau rai, ce o sa fac peste 2 zile,2 luni,2 ani s.a.m.d

Ştie. Pentru El, trecut, prezent şi viitor înseamnă acelaşi lucru şi le vede la fel de bine. Dar asta nu înseamnă destin. Nu înseamnă predeterminare, ci preştiinţă. Dacă ai fi un analist economic foarte bun, şi ai mai avea acces şi la toate datele unei economii şi unor firme, chiar şi la datele cele mai secrete, atunci ai putea să preştii foarte bine că firma cutare urmează să crape şi să intre în faliment, pe când cealaltă urmează să prospere. Dar această preştiinţă pe care o ai asupra soartei cele două firme nu înseamnă că le determini tu să prospere, respectiv să intre în faliment.

Acuma, desigur că această comparaţie e imperfectă, ca de obicei când comparăm realităţile lumii mari cu cele ale lumii noastre. În cazul acesta, o deosebire este că economistul perfect nu face decât să observe, pe când Dumnezeu intervine în fiecare secundă, deşi, de regulă, cu o delicateţe de care numai El e capabil, pentru ca viaţa noastră să ia un curs bun, fenomen pe care îl numim "pronie".

În concluzie, nu există destin. Există, însă, nu una, ci două destinaţii: raiul şi iadul.

[Heurtebise]

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Ştie. Pentru El, trecut, prezent şi viitor înseamnă acelaşi lucru şi le vede la fel de bine. Dar asta nu înseamnă destin. Nu înseamnă predeterminare, ci preştiinţă. Dacă ai fi un analist economic foarte bun, şi ai mai avea acces şi la toate datele unei economii şi unor firme, chiar şi la datele cele mai secrete, atunci ai putea să preştii foarte bine că firma cutare urmează să crape şi să intre în faliment, pe când cealaltă urmează să prospere. Dar această preştiinţă pe care o ai asupra soartei cele două firme nu înseamnă că le determini tu să prospere, respectiv să intre în faliment.

Acuma, desigur că această comparaţie e imperfectă, ca de obicei când comparăm realităţile lumii mari cu cele ale lumii noastre. În cazul acesta, o deosebire este că economistul perfect nu face decât să observe, pe când Dumnezeu intervine în fiecare secundă, deşi, de regulă, cu o delicateţe de care numai El e capabil, pentru ca viaţa noastră să ia un curs bun, fenomen pe care îl numim "pronie".

În concluzie, nu există destin. Există, însă, nu una, ci două destinaţii: raiul şi iadul.

Dumnezeu prestie daca o sa ajungem in rai sau in iad?

[Mosh-Neagu]

Cred ca "predestinarea" este ca si cu... horoscopul. Te lasi sau nu te lasi "dus de val".
In legatura cu relativitatea predestinarii, nu pot sa spun decat doua exemple care combat aceasta idee: aparent, cetatea Ninive ar fi fost sortita pieirii, dar Dumnezeu mai face o incercare si il trimite pe Iona sa le prezica sfarsitul daca nu se pocaiesc. Numai ca Iona, avand o parere personala si subiectiva (ca oricaruia dintre noi pentru dusmanii lui Dumnezeu), prefera sa moara el decat sa-i salveze pe niniviteni. Cu toata ura si indaradnicia lui Iona, Dumnezeu face astfel incat el sa ajunga pe tarmul cetatii si sa le spuna oamenilor mesajul lui Dumnezeu, mai mult ca o "obligatie de serviciu", nu fiindca i-ar fi fost mila de ei, iar acestia se imbraca in sac de la cel mai mic si pana la imparat, si astfel poporul este salvat si iertat.
Un alt exemplu despre evitarea unei predestinari anticipate o gasim in pilda femeii cananience:
Si iata o femeie cananeianca (de alt neam decit cel evreiesc), din acele tinuturi, iesind striga, zicand: Miluieste-ma, Doamne, Fiul lui David! Fiica mea este rau chinuita de demon. El insa nu i-a raspuns nici un cuvant; si apropiindu-se, ucenicii Lui Il rugau, zicand: Slobozeste-o, ca striga in urma noastra. Iar El, raspunzand, a zis: Nu sunt trimis decat catre oile cele pierdute ale casei lui Israel. Iar ea, venind, s-a inchinat Lui, zicand: Doamne, ajuta-ma. El insa, raspunzand, i-a zis: Nu este bine sa iei painea copiilor si s-o arunci cainilor. Dar ea a zis: Da, Doamne, dar si cainii mananca din faramiturile care cad de la masa stapanilor lor. Atunci, raspunzand, Iisus i-a zis: O, femeie, mare este credinta ta; fie tie dupa cum voiesti. Si s-a tamaduit fiica ei in ceasul acela. (Matei 15, 21-28)
In mod firesc, femeia cananeianca nu indeplinea conditiile unui astfel de privilegiu. Si totusi, rugaciunea ei repetata si smerenia de a accepta conditia jignitoare de a fi nu fi considerata demna de lucruri sfinte, ci spurcata ca si cainii, a daramat toate legile scrise si nescrise si a ajuns la mila lui Dumnezeu.
Si-apoi de cate ori nu vedem cu ochii nostri cum persoane bolnave, aproape muribunde, a caror soarta pare pecetluita, dupa multe lacrimi si rugaciuni, a celor apropiati sau a preotilor, pe la sfinte moaste sau pe la icoane facatoare de minuni, nu se intorc de la groapa? Ce inseamna o minune, daca nu o iesire din firesc, ce nu poate fi predestinata. Destinul isi urmeaza cursul lui firesc, daca noi il acceptam asa cum el ni se desfasoara. Iar daca avem presarate capcane greu de anticipat pe care ori le ignoram, ori le privim neputinciosi si ne acceptam soarta, fara sa cerem ajutor in rugaciune, daca tot se intampla sa cadem in ele din naivitate, atunci, da, exista destin si predestinare clara... ca la horoscop!...

[Marius22]

Sfantul Maxim Marturisitorul, aminteste in scrierile sale faptul ca trebuie sa nuantam modul in care Dumnezeu prestie si predetermina existenta noastra.

In acest sens, spunea sfantul ca Dumnezeu predetermina existenta noastra pe "coordonata fiintei". Faptul ca suntem chemati la existenta intr-un anumit timp, intr-un anumit loc, din anumiti parinti, cu anumiti "talanti" etc., nu trebuie inteles ca rod al hazardului. Se manifesta o pronie si o randuiala dumnezeiasca in toate acestea.

Dumnezeu nu predetermina insa existenta noastra pe "coordonata vointei". Desi venim la existenta fara voie proprie suntem chemati sa ne asumam in vesnicie consecintele manifestarii libere a propriei vointe.

Iar cu adevarat liberi in manifestarea vointei ramanem atunci cand viata noastra devine "faca-Se voia Ta". Din contra, cand alegem sa implinim voia noastra egoista, voia patimilor, voia diavolului, aceasta este o paruta libertate.

[Eugen7]

În prealabil postat de Marius22

Sfantul Maxim Marturisitorul, aminteste in scrierile sale faptul ca trebuie sa nuantam modul in care Dumnezeu prestie si predetermina existenta noastra.

In acest sens, spunea sfantul ca Dumnezeu predetermina existenta noastra pe "coordonata fiintei". Faptul ca suntem chemati la existenta intr-un anumit timp, intr-un anumit loc, din anumiti parinti, cu anumiti "talanti" etc., nu trebuie inteles ca rod al hazardului. Se manifesta o pronie si o randuiala dumnezeiasca in toate acestea.

Dumnezeu nu predetermina insa existenta noastra pe "coordonata vointei". Desi venim la existenta fara voie proprie suntem chemati sa ne asumam in vesnicie consecintele manifestarii libere a propriei vointe.

Iar cu adevarat liberi in manifestarea vointei ramanem atunci cand viata noastra devine "faca-Se voia Ta". Din contra, cand alegem sa implinim voia noastra egoista, voia patimilor, voia diavolului, aceasta este o paruta libertate.

Amin.
Foarte clare cuvintele acestui mare Sfant Parinte al Bisericii.

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de Heurtebise

Dumnezeu prestie daca o sa ajungem in rai sau in iad?

Da. Altfel nu am putea vorbi de atributul omniscienţei.

În această privinţă, este o deosebire clară între preştiinţa lui Dumnezeu şi "ştiinţa preternaturală" (adică peste cea a oamenilor) pe care o au diavolii (şi îngerii). Astfel, diavolii pot cunoaşte dinainte existenţa unor fenomene precum cutremure, sau secetă, sau că la data... şi ora... o vază va cădea din sufrageria noastră şi se va sparge. Dar nu au acces la cele care ţin de libertatea noastră, adică nu preştiu alegerile noastre. Cu atât mai puţin soarta noastră ultimă.

[Gracchus]

[quote]
Da. Altfel nu am putea vorbi de atributul omniscienţei.

Daca privim lucrurile din acest punct de vedere, ar insemna sa devenim indiferenti fata de mantuirea noastra, deoarece, la un moment dat facand anumite pacate, vom spune: ce rost mai are sa merg la biserica, sa fac aia, ailalta, ca oricum...tot in iad ajung...

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de Gracchus

Da. Altfel nu am putea vorbi de atributul omniscienţei.

Daca privim lucrurile din acest punct de vedere, ar insemna sa devenim indiferenti fata de mantuirea noastra, deoarece, la un moment dat facand anumite pacate, vom spune: ce rost mai are sa merg la biserica, sa fac aia, ailalta, ca oricum...tot in iad ajung...

Cred că nu s-a înţeles prea bine deosebirea dintre preştiinţă şi predeterminare.
Hai să o luăm altfel. Dacă am spune "Dumnezeu predetermină", atunci am spune că oricât de virtuoasă ar fi viaţa pe care o ducem, tot în iad ajungem, din cauză că Dumnezeu ne-a şi judecat de fapt, aplicându-ne pe frunte ştampila: "to Hell" încă de la zămislirea noastră (sau chiar înainte, pe când eram în fază de proiect al Lui). Şi invers, ar însemna că orice păcate am face, El ne va ierta dacă a prestabilit să ajungem în Rai.
Dar, când spunem "Dumnezeu preştie", atunci spunem că El cunoaşte dinainte soarta noastră în veacul vecilor, ceea ce e echivalent cu a spune că El deja ştie de pe acum dacă eu voi muri în stare de Graţie Sfinţitoare sau în stare de păcat grav.
Acuma, sesizaţi deosebirea dintre acestea ?

[ioanna]

În prealabil postat de 1Raul1994

As fi interesat sa stiu ce parere aveti voi despre destin. Eu am o parere care ma baga oarecum intr-o oarecare confuzie. Chiar daca noi suntem fiinte libere, Dumnezeu stie inca de la nasterea fiecaruia toata viata persoanei respective. Deci se poate spune ca eu am un destin scris nu? Dumnezeu stie deja daca o sa ajung in iad sau rai, ce o sa fac peste 2 zile,2 luni,2 ani s.a.m.d

Am abordat mai demult tema, pe un alt topic, unde spuneam ca in cultura noastra populara exista credinta in destin si soarta scrisa a omului, inca de la nasterea sa, nu in Ortodoxie:

“Cum se naşte un băiat sau o copilă, totdeauna se înscrie în cer într-o carte, care se numeşte cartea sorţii, nu numai numele, ci şi tot viitorul său cum are să fie: bun ori rău, de unde vine apoi şi zicala: aşa mi-a fost scris, aşa mi-a fost scris în slovele ursitoare.” (Simion Florea Marian, Naşterea la români)

Asa cum spunea si domnul Dragomir, nu trebuie sa confundam prestiinta lui Dumnezeu cu predeterminarea. Prima presupune ca Dumnezeu stie din eternitate cum va actiona omul in diferite circumstante lumesti, ii cunoaste evolutia sa, a doua ca El intervine in deciziile omului, trasandu-i in mod irevocabil un drum, anulandu-i practic liberul arbitru, evolutia sa fiind una mecanica. Dumnezeu le prestie pe toate, dar nu le predetermina. Doctrina predestinarii a fost dezvoltata in sec.XVI in mediul protestant si introduce notiunea de "stare de gratie sau de damnare" hotarata de divinitate, ce nu depinde de ceea ce face omul. In Ortodoxie (si Catolicism) exista prestiinta, nu predestinare, mantuirea fiind o posibilitate deschisa oricui, Dumnezeu dorind cu totii sa ne mantuim. Fiecare dintre noi avem optiunea de a ramane orbi sau de a-L urma pe cel care ne cheama. Pana si Fecioara Maria a fost intrebata daca doreste, nu i s-a impus “planul divin al mantuirii oamenilor".


Despre "Prestiinta lui Dumnezeu si ipoteza predestinatiei" s-a scris un articol pe site aici:
http://www.crestinortodox.ro/credint...iei-69878.html