impartasirea copiilor mici

[Yasmina]

În prealabil postat de Corinusha

discutia asta a ajuns taaare departe.

Dar cine zice sa accepte fata avansuri sexuale? Sau nu poti avea un prieten, in sensul de iubit daca nu ai relatii sexuale cu el? Am inceput sa ies la intalniri de tinerica tare, dar nici vorba de relatii sexuale. De era asa, inseamnaca ajungeam grav, frate.
Am iesit in discoteca cu iubitii mei (da asa ii consideram, pentru ca asta erau, desi nu implicau relatiile nici un fel de relatii intime in afara de sarut), am iesit la sucuri, cinema, parcuri, dar asta nu inseamna ca m-am culcat cu toti; de fapt, n-am facut-o cu nici unul, pana la baiatul care acum e barbatul meu, cu acte in regula; si aia dupa muuult timp si deja cand stiam ca vrem casatorie. Ca nu m-am casatorit cand aveam 18 ani asta e altceva si tine de parinti, cu texte de genul "vaaai, dar cum sa te casatoresti asa de tanara, si scoala? inai iti termini facultatea, masterul etc. si dupaia. Ce zice lumea daca te mariti, ce cred oamenii?" Da, ai mei au fost si sunt inca cu mentalitatea de "ce zice lumea daca faci x lucru?"


Acceptarea sau neacceptarea de catre copilul tau a avansurilor sexuale tine totusi side educatie si de constientizarea unor lucruri. Nu e neaparat ca fata sa fie "prostita" (cum ar zice ai mei). Tine de idealuri, de dorinte si de cunostinta lucrurilor care implica o relatie sexuala. Si aici vorbesc fara a implica partea religioasa. Daca mai constientizeaza copilul si partea religioasa si daca copilul e religios, atunci cu atat mai greu de "prostit". Dar aia nu inseamna ca gata, nu iese la suc, nu-si da intalniri, se izoleaza si asteapta la x-shpe ani sa-i pice din cer un barbat care sa-i devina sot, ca trebuie sa nu socializeze si sa nu invete sa se descurce in anumite situatii.
Eu am avut interzis si la prieteni/iubiti pana la o anumita varsta, si aia tot nu m-a tinut deoparte. Tor am avut iubiti si mi-am dat intalniri, doar ca pe la spatele parintilor. Si asta n-a fost bine, pentru ca daca aveam o problema de relationare cu pers respectiva, trebuia sa merg sa dicut cu parintele vreunei prietene care era ok cu datul deintalniri; nu puteam mrge la mama. Si asta ne-a racit relatia, relatie care a inceout sa mearga abia dupa ce m-am casatorit si dupa ce m-am mutat din casa lor, cand am inceput sa-i dau soc peste soc spunandu-i ca totusi am facut toate lucrurile banele care mi le-a interzis desi nu era cazul.
Si am facut si alte prostii, tot pt ca imi erau interzise: am incercat alcoolul si betia, am incercat droguri si am incercat tigarile (mi-am dat seama ca primele doua nu imi aduc nici un folos bun si gata, nu mi-a mai trebuit). De fumat fumez acum, desi dupa e am inercat tigarile nu mi-au trebuit; m-am prostit de cap cand eram deja mare si asa am ajuns sa fumez si in ziua de azi; nu mult, e drept, dar tot fumat se numeste.

Eu sunt de parere (si n-o sa mi-o schimb curand) ca trebuie echilibru in tot, ma ales in cresterea si educarea unui copil. Pentr c daca-i interzici ceva doar pentru ca "asa zic eu", atunci vei obtine exact opusul. Daca explici de ce si eventual il lasi sa experimenteze, ai sanse mult mai mari ca el sa nu faca acel lucru, sau cel putin nu cand inca e prea mic/e prea periculor/implica responsabilitate prea mare pt varsta lui etc.
Sunt multe de vorbit pe subiectul asta; multe le stiu din proprie experienta, altele le stiu din cazuri din jurul meu, unele le stiu teoretic, altele le stiu din tragediile care se intampla uneori din prea multe interditii si lipsa de comunicare (duse la extrem ma refer).

Yasmina, prea putin fete din gemneratia asta de tineri si din generatiile viitoare de tineri vor ajunge la altar virgine. Mie oersonal mi se pare cea mai mare aberatie sa fi virgina in noaptea nuntii din mai multe motive.
Singurul motiv pentru care cineva ar fi virgin/virgina pana in noaptea nuntii sunt crestinii fff practicanti, cei care fug de relatii, cei care fug de viata lumeasca in general, eventual cei care ii lasa pe parinti sa le gaseasca persoana cu care sa se casatoreasca, cei cae fug de responsabilitate...

Ah, si se poate (sau mi-a iesit doar mie? - nu cred) merge la mare cu prietenul si dormi separat. Eu am facut-o la 16 ani si nu s-a intamplat nimic.

Poate avea prieten,dar nu stiu pe lume traiesti,nu vrea el "prietenul",sa stea de prost pe langa ea,asta este mentalitatea barbatului lumesc.

Si o sa fiu scurta,de data asta,promit...
Daca tie ti-a"mers"din prima ,asta nu-ti permite sa fii purtator de cuvant pt viitorul generatiilor.
Este cazul tau personal,multumeste-i Domnului ca ai cazut in picioare si nu mai provadui pacatul.
Sa stii ca si cei care smintesc pe altii,au de platit la final.
Sa avem grija deci ce vorbim.

Poate te-a si ajutat viata intr-un orasel mai mic,unde faptele se cunosc si lumea vorbeste,de acea "onoarea"barbateasca inca mai inregistreaza puls.
Altele sunt normele relatiilor in Bucuresti ,de exemplu...unde toate prietenele mele au incercat sa se sinucida macar o data din cauza"vietii sentimentale" sau post-avort.
Deci cu respect pt atatea victime ale pacatului,sa abandonam subiectul.

[anita]

În prealabil postat de fallen

Atunci o sa ma duc la alt preot si o sa spun ca duhovnicul meu a gresit....ca tot d-lui nu credca e potrivit sau se cuvine sa-i zic, decat doar daca eventual alt parinte mai induhovnicit zice sa ma intorc la el si sa ii spun ...sau , sincer, chiar nu stiu cume mai bine, sa discuti in fata cu persoana pe care o suspectezi ca ti-a gresit cu ceva, sau cu o terta???

chiar v-ati impărtasit?
Eu in acest caz as schimba duhovnicul ,dar inainte m-as interesa pt un duhovnic bun.
Stiu ca exista canoane care spun ca tinerii care au stat impreuna necununati sunt opriti 7 ani de la impartasanie.Asta pt folosul lor ,sa isi pastreze sanatatea .
Si daca veti ramane cu tatal fetitei ar fi bine sa va cununati ,macar pt copil.
In general copiii sunt cei care sufera pt pacatele parintilor ,se pot imbolnavi ,etc.

[Yasmina]

În prealabil postat de Corinusha

yasmina, scuza-ma, dar ce e asa de gresit in a avea "boyfriend" si a merge, cu masura, la petreceri?
Cu mentalitatea asta a parintilor si eu s vrea clar sa fug de sub "patronajul" lor. Daca vrea ce ai zis ca vrea, nu crezi ca le-a avut si pe ascuns, cel putin prieten aproape sigur a avut, dar eh, pe ascuns, amami si tati ortodocsi nu-s de acord? Poate acuma vrea fata pur si simplu sa isi faca viata ei.

Asa se pierd copiii pe drum, din vina parintilor si a interdictiilor acestora; se ajunge in punctl in care nu mai poti comunica cu parintii, ca nu le convine nimic din ce vrei si din ce faci. Nu mai conteaza dorintele si visele copiilor. Ce conteaza ca nu faci nimic gresit? in ochii lor oricum e gresit. Asa e si cu parintii care-si obliga copiii sa mearga la scoala x pt ca "asa zic ei."

Asa m-au pierdut si ai mei pe drum la un moment dat; de am ajuns sa nu le mai zic nimic in afara de lucrurile absolut banale; nu puteam sa-i zic mamei ca m-am indragostit, nu puteam sa merg la petreceri, nu nimic. Si asa am inceput sa mint ca dorm la o prietena cand eu mergeam la discoteca; asa am ajuns sa racim relatiile ff tare.
Abia acum, dupa ani si ani a inteles si ea unde si de ce a gresit; acum a inteles de ce nu ii ziceam nimic. Abia acum, ne intelegem si noi omeneste; ne intelegem chiar ff bine, dar atrebuit sa ajung sa fiu plecata din casa lor ca sa ii fac sa inteleaga.

Si asta nu a fost o problema doar amea; e o problema la cel putin o parte mare din copiii a caror parinti le interzic lucruri absolut normale; din pacate unii ajung rau din cauza asta; s cauza principala este comportamentul parintilor si faptul ca si la varte mai mari (gen 22-23 ani) ei au impresia ca copilul lor are abia vreo 12-13...

Stiu,si eu am trait pe pamantul asta,nu sub o piatra intr-o padure...
Am si eu experientele mele cu parintii mei,am si eu greselile mele si toate cele.

Imi iubesc mama,dar consider ca se putea mai bine decat atat la comunicare,probabil ca multi parinti aici sucomba.

Uite un exemplu: ridicam in slavi,mamele prietenelor mele care erau de "gasca"si le lasau sa fumeze,le procurau tigari,mergeam la ele ca sa pot fuma si eu...ca mai apoi sa-mi dau seama cat de nociv este fumatul,ba chiar ma opries si de la impartasit din cauza lui.
Nu erau mai buni ai mei ca nu ma lasau sa fumez pt a nu-mi face rau?
La fel si cu celelalte,relatiile,petrecerile,depravajul moral etc

Sunt parinti"de gasca"care isi cresc copii imoral si care ne fac rau si noua astora de crestem cu parinti crestini care nu agreaza aceste concept.
Iar tensiunea de aici vine,din familiile fara morala,fara Dumnezeu-ii vedem cat sunt de deschisi cu copiii lor,dandu-le sa bea,dandu-le sa fumeze,lasandu-i cu prietenele si prietenii peste noapte si ne intrebam de ce noi am fost atat de ghinionisti sa avem parinti asa"demodati".
Culmea este ca muream sa calc intr-o discoteca cand nu ma lasau iar apoi nici cu politia nu ma puteai baga intr-o discoteca cand eram libera s-o fac,atat de urata imi era.
Ironia sortii!

[anita]

În prealabil postat de fallen

Ai dreptate, Cori !!!! Si pe mine la fel m-au scapat, tot cu astfel de interdictii, desi bazate exclusiv pe prejudecati,'nu neaparat pe o educatie religioasa...
Dar cateodata mamele habotnice pot faca mult mai mult rau copiilor, sa-i indeparteze chiar de credinta...sa-i faca sa urasca biserica si pe Dumnezeu, doamne fereste...
Chiar ma intrebam ce ma fac cu fata cand s-o face mare si o sa vrea si ea la baieti...daca o sa i sefaca avansuri si nu o sa accepte, o sa fie exclusa, nu o mai scoate nimeni in parc, in oras, la petreceri, etc...daca o sa accepte, o sa ajunga o zdreanta...si l-am intrebat pe al meu si a zis ca cum sa accepte asa ceva, e ultima proasta sa se duca cu orice vagabont care o invita la un suc???
La fel zicea si parintele, ca vin fete de liceu la el si ii spun ca abia asteapta sa...,( aiba relatii cu baieti) si el le spune ca in felul asta isi vor pierde demnitatea in final si repectul de sine samd...( nu neaparat ca vor arde in iad, cum s-ar astepta multi dintre noi sa le zica...)...acum nu stiu cu care varianta le-ai convinge mai bine, unele probabil nu se conving pana nu o patesc pe propria piele..

Educatia copilului e o arta ,trebuie sa ii dai libertate copilului ,dar din umbra sa il supraveghezi ,sa veghezi asupra lui fara sa isi dea seama.
Fallen eu am fata si e destul de mare si cand avea vreo 16 ani i-am prezentat dezavantajele libertinajului ,o fata care sta necununata cu un baiat este folosita .In final ce alege ,niste cioburi...
Nu trebuie sa gandesti prea mult ,copilul trebuie crescut firesc ,lasat in grija Domnului.Bineinteles ca orele de intrat in casa trebuie cat de cat stabilite sa nu aveti emotii ,sa o cresteti in asa fel incat sa nu ii placa sa mearga in cluburi ,adica dezvoltat gustul pt lecturi ,plimbari,sport si chiar daca merge sa nu fie prea des.

[Corinusha]

yasmina, mie de la inceput nu-mi prea trebuiau discoteci; poate de 2-3 ori pe an deca chiar vroiam sa merg, dar tot pe la spatele parintilor o faceam. Nici in ziua de azi nu-mi trebuie discoteci, si in mare pentru ca nu imi place muzica de club. un singur club este in oras care nu-i de fite si au si muzica buna, si acolo mai merg si acum, dar tot cam de 2-3 ori pe an...ca nu-mi trebuie. In schimb imi plac petrecerile ce se tin la cineva acasa, sau dicutiile intermibabile cu fetele de la mine de sambata seara.

Eu inca totusi nu am vazut parinti care sa le procure alcool sau tigari copiilor; am auzit de ei, dar n-am intalnit nici unul inca; o fi ajuns Bucurestiu capitala depravarii si eu nu stiu?!
Pese tot or fi si genul ala deparinti; cum am zis, au auzit de ei; dar cati or fi acei parinti?!
Poti si sa fi deschis cu copilul si sa ii stabilesti niste limite care sa nu-l faca ciudatul dintre restul.

Si ai o parere tare urata despre baietii din ziua de azi; si pacat ca-i cam bagi pe toti in aceeasi oala... In mare parte tot de fata tine acel "stop" can s-a ajuns la limita admisa de ea... nu-s toti badarani si violatori, crede-ma. Dar daca fata nu stie zice stop, eja nu e vina baiatului ca a incercat.
Si cu mine s-a incercat, si nu o data; am ajuns de l-am dat afara din casa pe un baiat care a ajuns la mineinainte sa-mi ajunga parintii acasa pentru ca mi-a facut avansuri...si de el eja stia mama; ajunsesem la varsta la care mi s-a dat voie sa am prieten. Dar culmea, majoritatea au inteles nu nu m-au presat. Si nu este cazul meu singular. Daca sti sa spui stop si sa ramai ferma pe acel stop, nu mai insista nici baiatul (aici vorbim de baieti, nu de barbati).

Faptul ca ii acorzi copilului mai multa libertate nu inseamna ca o sa ajunga depravat, daca ai comunicat cu el orice, daca i-ai explicat tot ce era de explica si daa mentii permanent legatura cu el si chiar si cu cei din anturajul lui...
Iar daca iti cresti copilul 100% crestineste nu ai siguranta ca acel copil va ajunge cel mai cuminte, cel mai bun, cel mai sfant; nu i siguranta ca va intra virgin in biserica la casatorie; poate da, poate nu si tu vei crde ca da... ca doar la un parinte crestin nu ii va putea zice ca si-a inceput viata sexuala (daa a facut-o - mi ales daca e fata) si va cere sfaturi si informatii din alte parti...parintele ramane complet "clueless"

[Yasmina]

În prealabil postat de Corinusha

yasmina, mie de la inceput nu-mi prea trebuiau discoteci; poate de 2-3 ori pe an deca chiar vroiam sa merg, dar tot pe la spatele parintilor o faceam. Nici in ziua de azi nu-mi trebuie discoteci, si in mare pentru ca nu imi place muzica de club. un singur club este in oras care nu-i de fite si au si muzica buna, si acolo mai merg si acum, dar tot cam de 2-3 ori pe an...ca nu-mi trebuie. In schimb imi plac petrecerile ce se tin la cineva acasa, sau dicutiile intermibabile cu fetele de la mine de sambata seara.

Eu inca totusi nu am vazut parinti care sa le procure alcool sau tigari copiilor; am auzit de ei, dar n-am intalnit nici unul inca; o fi ajuns Bucurestiu capitala depravarii si eu nu stiu?!
Pese tot or fi si genul ala deparinti; cum am zis, au auzit de ei; dar cati or fi acei parinti?!
Poti si sa fi deschis cu copilul si sa ii stabilesti niste limite care sa nu-l faca ciudatul dintre restul.

Si ai o pare.re tare urata despre baietii din ziua de azi; si pacat ca-i cam bagi pe toti in aceeasi oala... In mare parte tot de fata tine acel "stop" can s-a ajuns la limita admisa de ea... nu-s toti badarani si violatori, crede-ma. Dar daca fata nu stie zice stop, eja nu e vina baiatului ca a incercat.
Si cu mine s-a incercat, si nu o data; am ajuns de l-am dat afara din casa pe un baiat care a ajuns la mineinainte sa-mi ajunga parintii acasa pentru ca mi-a facut avansuri...si de el eja stia mama; ajunsesem la varsta la care mi s-a dat voie sa am prieten. Dar culmea, majoritatea au inteles nu nu m-au presat. Si nu este cazul meu singular. Daca sti sa spui stop si sa ramai ferma pe acel stop, nu mai insista nici baiatul (aici vorbim de baieti, nu de barbati).

Faptul ca ii acorzi copilului mai multa libertate nu inseamna ca o sa ajunga depravat, daca ai comunicat cu el orice, daca i-ai explicat tot ce era de explica si daa mentii permanent legatura cu el si chiar si cu cei din anturajul lui...
Iar daca iti cresti copilul 100% crestineste nu ai siguranta ca acel copil va ajunge cel mai cuminte, cel mai bun, cel mai sfant; nu i siguranta ca va intra virgin in biserica la casatorie; poate da, poate nu si tu vei crde ca da... ca doar la un parinte crestin nu ii va putea zice ca si-a inceput viata sexuala (daa a facut-o - mi ales daca e fata) si va cere sfaturi si informatii din alte parti...parintele ramane complet "clueless"

Sa stii ca am calatorit mult in Ardeal si barbatii intradevar erau altfel;in sud este destrabalare si debandada din tata-n fiu!
Bucurestiul este o adunatura,din oameni care s-au stramutat si si-au uitat valorile undeva pe drum.

In fine,nu-mi permit sa ma confesez pe forum despre viata mea personala-daca doresti putem muta convorbirea in particular,insa expereintele nu ti le poate sterge nimeni(decat iertarea,ca asa ne invata Dumnezeu ca este ideal).
Parerea proasta incepe inca din burta mamei,cu un barbat care ne-a parasit pe amandoua.
Si ne-a ruinat viata.Mai departe nu a fost decat continuarea dezamagirii si tot asa.
Oricum,oamenii sunt diferiti,sansele tale nu sunt si ale mele si viceversa.Nu exista o reteta a sansei sau a designului de destin pe care sa o urmam toti cu exactitate farmaceutica.
Dar exista mantuire pt toti si spre acolo trebuie sa batem.
Casatorit,necasatorit,cu copii,fara copii,fericit sau nefericit.

Cat despre parinti,mama colegei mele de facultate si-a trecut fata pe anticonceptionale ,apoi ca sa fie mai advanced i-a "instalat"chiar si sterilet(desi nu avea nici o nastere si nu este indicat).
Deci nu mai vb despre tigari si o cana cu vin...ci pasaport spre desfrau monitorizat.
Oare o fi doar o coincidenta ca acum la 40 si ceva este singura,necasatorita desi este proprietara de afacere si are tot ce-si doreste?
Saraca femeie,am cunoscut-o,o femeie foarte inimoasa si isteata,careia chiar ii pasa de altii dar uite vezi ca a gresit cu fetele(ca are mai multe),cu toti banii si cu toata libertatea si nu sunt implinite acum.Ori pe parinti ii doare asta pana la os.

[sophia]

S-a cam deviat de la subiectul firului, dar am citit ultimile pagini si sunt in mare parte de acord cu ceea ce scrie Yasmina.

Bineinteles insa ca exista niste lucruri individuale.
Am sa scriu punctual observatiile mele:

1. Si eu sunt surprinsa ca preotul a impartasit-o pe fallen, dar ma gandesc asa:
Daca ii stie situatia (ca nu e cununata), atunci poate ca a facut-o pentru ca este insarcinata. Nu stiu daca sarcina nu este o exceptie de la anumite canoane.
Poate ca o fi stiut el preotul ceva si a avut ceva in vedere.
Mai exista totusi si preoti mai deschisi, mai liberali, mai orientati spre a ajuta omul.
Adica intre canoane si situatia unui om nu stiu pana la urma ce trebuie luat in considerare. Ca pana la urma religia este facuta pentru a ajuta omul si nu invers.

Totusi fallen trebuie sa nu piarda din vedere ca daca vrea ca fiica ei sa fie cu Dumnezeu, trebuie ca ea insasi sa faca ceva pentru a fi cu El.

Nu se poate spune ca o femeie este impartasita numai pentru pruncul pe care il poarta in pantece. Sfanta Impartasanie nu trece ca rapidul prin gara, ci patrunde si in fiinta ei.

2. Educatia si grija duhovniceasca a copiilor o au mai multe persoane: parinti, nasi de botez si preoti.
Si eu cunosc situatii in care din mame foarte credincioase copiii au fugit de biserica, dar cred ca exista si situatii inverse.
Daca o mama si/sau un tata a gresit, atunci exista celelalte persoane care ar trebui sa ajute copilul. Si atunci ma intreb unde sunt nasii si unde este preotul in astfel de situatii grele.

Da, mai pot aparea diverse probleme care pot influenta o persoana in credinta, din care in primul rand ar fi anturajul.
Dar poate fi si o problema interna, de suflet a copilului sau a omului matur (ca si lui i se poate intampla).
Asa cum am spus si preotul si credinta insasi trebuie sa faca ceva pentru ca oamenii sa ramana cu el/ea.
Prea mult se cere numai de la om: fa aia, si aia si aia, nu fa aia, esti un pacatos, canoane,etc. Pentru numele lui Dumnezeu, ai niste oameni in fata. Fa tu preot, tu credinta, ceva pentru ei, vezi ce li se intampla oamenilor!!!

3. Parintii au obligatia sa puna niste limite in educatia copilului si sa-i arate ce consecinte pot aparea la faptele sale.
Sigur ca trebuie facut cu grija si nu cazut in extreme.
Si trebuie personalizat, in functie de copil.
Unui copil cuminte si timid nu-i mai pui si tu spaime si restrictii, iar altuia mai nebunatic trebuie sa-i pui limite si nu sa-l lasi de capul lui.

Din pacate in ziua de azi e prea mult liberalism in educatia copiilor. Au voie sa faca orice si sa calce in picioare totul si consecintele se vad.
Eu am avut parinti foarte severi. Pe atunci am suferit cumva. Azi ii inteleg si le multumesc, pentru ca am ajuns asa cum trebuie. Sigur au existat anumite greseli, dar n-au stiut si putut nici ei mai bine.

4. Fetele cuminti nu prea au succes la baieti. Uitati-va si voi in jur si faceti-va o statistica.
In statistica mea scrie ca fetele mai deschise, mai iesite in lume si care stiu sa procedeze cu baieti au cel mai mare succes.
Nu trebuie cazut in extreme: nici sa ia baietii la rand de la 13-14 ani, dar nici sa stea ca la manastire pana la 40-50.

Si in aceasta privinta tinerii trebuie educati corect.
Trebuie sa stie exact ce-i asteapta, ce se poate intampla, trebuie sa stie si sa se apere si sa fie demni, dar si sa gaseasca drumul pentru a-si face o familie.
Tinerii trebuie pregatiti si pentru familie, din toate punctele de vedere. Ah, daca ei vor la manastire, este cu totul altceva. Dar in rest toti vor iubire si casatorie. Nimeni nu vrea sa ramana singur.

Cu virginitatea la casatorie este o problema. In principiu o sustin, dar eu am o problema pentru care inca nu s-a gasit solutia (alta decat a evita virginitatea).

Si nici eu nu cred in relatiile platonice dintre tinerii de sex opus (normali).
Bine, se poate controla pana la un punct.
La fel cum am anumite probleme in a intelege cum poti sa ceri abstinenta unui cuplu de casatoriti care dorm in acelasi pat.

[Corinusha]

yasmina, aici ai dreptate; suntem diferiti si prindem sansele diferite...
Eu inercam doar sa aduc in discutie faptul ca totusi, nu sunt toti baietii la fel, la fel cum nu sunt nici toate fetele la fel; cum copilul nu e neaparat sa devina asa cum vor parintii; strictetea nu ajuta neaparat, cum nici libertatea mare nu ajuta neaparat. Un chilibru in toate ar avea cele mai mari sanse de reusite. Ceve de genul...libertate controlata oarecum..
Cu o asemenea experienta cred si eu ca dezamagirea este mare imi pare rau.

Poat am avut norocul sa ma nasc si sa cresc intr-o zona cu oameni mai buni; poate am reusit sa ma alipsesc de oamni cu sufletul bun, chiar si cei care erau considerati "anturaj prost"; poate totusi am cautat sa ies cu oamni asemanatori mie din cat mai multepuncte de vedere si am avut conceptiile mele din cae nu am iesit si idealurile mele si nu am renuntat la ele ca sa fiu cool sau mai stiu eu cum. Poate a influentat si educatia, la fel cum o fi influentat si personalitatea mea proprie.
In a creste un copil sunt multe necunoscute; exact asa cum in procesul de crestere si dezvoltare personala au fost si vor fi in continuare multe necunoscute. Ideal e sa avem credinta in Dumnezeu, fie si "cat o boaba de mustar". Eu credinta in Dumnezeu o am, chiar daca nu o arat; mie imi lipseste alta credinta i urmarea "regulilor" religiilor, reguli care in pinia mea au fost inventate cu un scop ff bine definit la vremeala care au fost inventate, dar care si-au mai pierdut din scop in zilele noastre.

Sa ne dea Dumnezeu minte sa fim oameni bun si iubitori de aproape si sa ne dea minte sa ne putem creste copiii frumosi atunci cand si daca ii vom avea.

foarte frumos punctat, sophia.

[anita]

În prealabil postat de Corinusha

Faptul ca ii acorzi copilului mai multa libertate nu inseamna ca o sa ajunga depravat, daca ai comunicat cu el orice, daca i-ai explicat tot ce era de explica si daa mentii permanent legatura cu el si chiar si cu cei din anturajul lui...
Iar daca iti cresti copilul 100% crestineste nu ai siguranta ca acel copil va ajunge cel mai cuminte, cel mai bun, cel mai sfant; nu i siguranta ca va intra virgin in biserica la casatorie; poate da, poate nu si tu vei crde ca da... ca doar la un parinte crestin nu ii va putea zice ca si-a inceput viata sexuala (daa a facut-o - mi ales daca e fata) si va cere sfaturi si informatii din alte parti...parintele ramane complet "clueless"

Libertate trebuie sa ii acorzi atat cat sa nu se simta constrans ,sa il educi in asa fel incat singur sa isi stabileasca niste limite.
Chiar daca il cresti crestineste si nu te asculta tot e bine ,in fata lui Dumnzeu esti absolvit de orice vina.
Sa stii ca multe cupluri care stau ani de zile impreuna si apoi se casatoresc pana la urma se despart. Dumnezeu nu ingaduie desfraul la nesfarsit.
Altadata oamenii erau mai morali si familiile rezistau ,chiar daca nu exista o relatie de proba ,sa vada daca se potrivesc.Astea sunt povesti ,casnicia Dumnezeu o tine .

[sophia]

A avea un prieten si a iesi cu el la un suc e una si a te duce cu el in pat este alta.
In vest se intampla o situatie pe care eu sincer nu stiu cum sa (mi)-o explic.
Se duc tinerii de la 13-14 ani fac copii.
Si nu le spune nimeni nimic, ba dimpotriva sunt incurajati si sustinuti si mai fac unul si inca unul.
Nu au scoala, nu au o profesie, nu au o cultura generala. Nu au nimic.
In majoritatea fetele sunt singure, sau fac fiecare copil cu alt tata.

Pentru ce vor fetele astea sa toarne copii? Care este explicatia?
Si asa sunt in mare parte si parintii lor si probabil ca asa urmeaza sa fie si copiii lor.

Voi puteti sa ma lamuriti?
Sa nu mai aibe copilarie, tinerete. Nu pricep.

@Fallen
Nu-ti mai bate capul cu tot felul de aiureli. Astea nu-ti rezolva problemele.
Gaseste-ti un duhovnic si gaseste un cuplu de oameni buni si crestini cu care sa te sfatuiesti si care sa va fie nasi la cununie si sa va boteze copiii. Vezi ca si lor le trebuie timp.
Nu le spui azi, ca maine vrei sa botezi, ca nu este usor nici pentru ei. Incepi si cauta, ca nu mai este mult.
Ai grija de tine, fa-ti ordine in mintea si sufletul tau, in credinta si in casa ta si pe urma o sa aibe si copilul tau ordine.
Invers nu se poate.