Nevoie de ajutor de la fratii intru Hristos!

[anonimA]

Nu cunosc nici o persoana care se traiasca macar un pic aproape de Domnul toti cunoscutii si apropiatii traiesc ca si cand aceasta ar fi singura viata.Am 23 de ani si am un prieten de 3 ani si cel mai mult doresc sa plac Domnului si bineinteles sa ma mantuiesc si n-am cu cine sa imi impartasesc framantarile.


Exista odata un cuplu ce traia in faradelegi si fara frica de Dumnezeu pana intr-o zi cand Domnul s-a milostivit de nevrednica de mine ... si mi-a aratat ca la El sunt toate bunatatile si pacea pe care o cautam in toate desertaciunile.
Brusc m-am separat de iubitul meu, dormind in camere diferite si dedicandu-mi timpul Domnului.
Eram asa insetata sa citesc scrierile Sf Parinti, dornica sa simt zdrobirea de inima si sa plang.
Timp de 2 luni si cred ca cea mai frumoasa perioada a vietii mele am petrecut in curatie, in tacere evitand discutiile desarte si citind cu nesat orice lucru ziditor de suflet.
A fost asa bine sa-L simt pe Domnul aproape, sa stiu ca El a aici si acum cu mine si ma ajuta in orice, chiar si lucrurile mai mici ... sa invat mai usor, sa am mai multa rabdare, m-am simtit rasfatata de-a dreptul. Cine sunt eu si ce am facut eu sa merit ajutorul Lui?Eram asa vesela si asteptam sa-L iubesc si mai mult.
Fata de prietenul meu s-a instalat un zid si schimbam 2 vorbe pe zi iar toti apropiatii au zis ca e o faza ca am luat totul prea in serios etc.
Si intr-o zi am zis gata prietenului meu ma despart de tine nu mai avem nimic in comunm socat el mi-a cerut o explicatie si dupa ce a aflat-o mi-a promis ca vom cerceta impreuna scrierile Sf Parinti, ca vom merge la biserica etc.

Mi-a promis ca ne vom casatori iarna aceasta problema mea e ca eu vreau sa urc spre Domnul in Taina Cununiei, iar pt el cuvintele Sf Parinti parca trec asa fara nici un efect.

In afara de faptul ca ar consuma ocazional marijuana, si ca are o afinitate spre alcool cred ca sufletul lui musteste de mandrie ca altfel nu-mi pot explica comportamentul lui manios, incapabil sa admita greseala.

Am ramas cu el din nadejdea ca se va schimba, dar in fiecare zi ma mahnesc vazandu-l.
Nu sunt sigura ca vreau ca el sa fie tatal copiilor mei, dar pe de alta parte imi zic ca daca vom avea copii se va schimba.
As vrea sa incerc sa fac ceva pt el, n-as vrea sa piara! Cum as putea sa il ajut?
Sau mai bine sa ma salvez eu si sa faca Domnul voia sa cu el? Iertati-ma ca va impovarez cu problemele mele, am nevoie sa aud niste solutii de la oameni care Il cauta pe El.

[DragosP]

Caută-ţi mai bine un duhovnic, nu spera că ai să-ţi afli ajutorul pe net.

[anonimA]

Mi-a zis sa il parasesc, si pentru ca nu am putut sa o fac, m-a parasit parintele duhovnic.
Nu au trecut decat 3 luni de cand l-am descoperit pe Domnul, nu ma simt destul de puternica sa iau o decizie radicala
si pentru ca am citit astazi ca iti poti impartasi gandurile cu fratii pentru usurarea sufletului ,daca nu ai duhovnic mi-am zis sa-mi incerc aici norocul.

[Mena59]

În prealabil postat de anonimA

Mi-a zis sa il parasesc, si pentru ca nu am putut sa o fac, m-a parasit parintele duhovnic.
Nu au trecut decat 3 luni de cand l-am descoperit pe Domnul, nu ma simt destul de puternica sa iau o decizie radicala
si pentru ca am citit astazi ca iti poti impartasi gandurile cu fratii pentru usurarea sufletului ,daca nu ai duhovnic mi-am zis sa-mi incerc aici norocul.

Draga AnonimA, duhovnicul te-a parasit? Nu am ami auzita asa ceva. Nu te mai primeste la spovedit, refuza sa te asculte, sau cum? Mai insista sa te primeasca si fa ascultare. Fa ce te invata el.

Prietenul tau se drogheaza, bea si nu vrea sa stie de Dumneze. Astea sunt destule motive sa rupi relatia cu el. Tu zici ca vrei sa-l ajuti. Intai ajuta-te pe tine, si cand o sa fi tu sigura pe tine, vindecata de patimile trecutului, poti incepe terapia cu el.

Daca vrei conversatii pentru usurarea sufletului pe un forum de discutii, chiar daca este ortodox, iti vei pune la mare incercare rabdarea nu norocul.
Sfatul meu este sa te apuci mai intai sa citesti cat poti din cele ce s-au scris pe diversele subiecte "de suflet" de aici si daca crezi ca va vei rezista la artileria unora dintre veterani atunci continua dialogul.
Mult succes!

Ce sa-ti spun? O casatorie nu se intemeiaza pe mila, ci pe dragoste. Un proverb spune ca pe cine nu lasi sa moara nu te lasa sa traiesti. Duhovnicul tau a tras un semnal de alarma. Uneori pentru saptamana chioara in care nu vrem sa auzim decat ce gandim noi putem suferi ani de zile sau chiar toata viata.

Stai potolita, nu lua nicio decizie cu privire la maritis. Nu te zoreste nimeni. Roaga-te si asteapta sa gasesti un baiat crestin, sa mergi impreuna cu el la biserica. Conteaza mult sa poti intemeia o familie crestina. In ce priveste duhovnicul, cred ca a luat o masura radicala, ca sa te trezeasca. Daca mergi si spui ca-l asculti, te primeste imediat.

[AlinB]

În prealabil postat de anonimA

Mi-a zis sa il parasesc, si pentru ca nu am putut sa o fac, m-a parasit parintele duhovnic.
Nu au trecut decat 3 luni de cand l-am descoperit pe Domnul, nu ma simt destul de puternica sa iau o decizie radicala
si pentru ca am citit astazi ca iti poti impartasi gandurile cu fratii pentru usurarea sufletului ,daca nu ai duhovnic mi-am zis sa-mi incerc aici norocul.

Eu nu cred ca un duhovnic procedeaza altfel.
Si chiar daca ar fi facut asa, nu vad ce te-ar fi impiedicat sa gasesti altul.

Eu nu cred ca povestea e reala, miroase a falsitate mieroasa de la un capat la altul.

[anonimA]

Din putine cate am inteles pana acu "artileria" nu e decat in prilej de a te smeri.
Nu vreau sa risipesc nici timpul vostru si nici al meu, un duhovnic intentionez sa gasesc, dar am fost ocupata cu niste restante.
Si de asemenea doresc sa ma inscriu in Ascor ptr a gasi tineri cu aceleasi preocupari.
Adevarul il vad si il simt si eu, dar am avut nevoie sa il aud de la altcineva, cum se zice, sa-mi bage cineva mintile in cap.
Nadajduiesc ca pe masura ce ma voi intari in credinta si voi cunoaste oameni ce cugeta cele ale duhului, voi face pasul decisiv.
Multumesc!

[Parascheva16]

În prealabil postat de anonimA

Am ramas cu el din nadejdea ca se va schimba, dar in fiecare zi ma mahnesc vazandu-l.
Nu sunt sigura ca vreau ca el sa fie tatal copiilor mei, dar pe de alta parte imi zic ca daca vom avea copii se va schimba.
As vrea sa incerc sa fac ceva pt el, n-as vrea sa piara! Cum as putea sa il ajut?
Sau mai bine sa ma salvez eu si sa faca Domnul voia sa cu el? Iertati-ma ca va impovarez cu problemele mele, am nevoie sa aud niste solutii de la oameni care Il cauta pe El.

Nu o sa se schimbe ptr. ca vrei tu. Nu o sa il poti schimba. Pr.Nicolae Tanase si Maica Siluana mereu spun ca nu putem schimba oamenii cu forta si ca, desi intentia noastra e sa Il descopere si ei pe Hristos, nu putem sa ii obligam. Au libertatea de a alege, iar batandu-i la cap si dandu-le carti nu prea functioneaza. Maica Siluana a spus sa ii binecuvantam mereu, sa ne rugam ptr. ei si atat. Copiii si casatoria nu o sa schimbe un om asa, hodoronc-tronc. Apoi, de ce ai vrea sa te casatoresti cu o persoana care se drogheaza si bea alcool? Din moment ce stii ca nu ar fi un bun tata ptr. copiii tai, nu mai avea sperante nerealiste. Daca e asa cum spui tu, duhovnicul tau ar avea dreptate. Ar fi mai bine fara prietenul tau. De ce sa va pierdeti timpul inutil? Sunt si alti baieti. Are balta peste.

[Demetrius]

În prealabil postat de anonimA

... Exista odata un cuplu ce traia in faradelegi si fara frica de Dumnezeu pana intr-o zi cand Domnul s-a milostivit de nevrednica de mine ... si mi-a aratat ca la El sunt toate bunatatile si pacea pe care o cautam in toate desertaciunile.
Brusc m-am separat de iubitul meu, dormind in camere diferite si dedicandu-mi timpul Domnului.
Eram asa insetata sa citesc scrierile Sf Parinti, dornica sa simt zdrobirea de inima si sa plang.
Timp de 2 luni si cred ca cea mai frumoasa perioada a vietii mele am petrecut in curatie, in tacere evitand discutiile desarte si citind cu nesat orice lucru ziditor de suflet.
A fost asa bine sa-L simt pe Domnul aproape, sa stiu ca El a aici si acum cu mine si ma ajuta in orice, chiar si lucrurile mai mici ... sa invat mai usor, sa am mai multa rabdare, m-am simtit rasfatata de-a dreptul. Cine sunt eu si ce am facut eu sa merit ajutorul Lui?Eram asa vesela si asteptam sa-L iubesc si mai mult.
...
Sau mai bine sa ma salvez eu si sa faca Domnul voia sa cu el? Iertati-ma ca va impovarez cu problemele mele, am nevoie sa aud niste solutii de la oameni care Il cauta pe El.

6. Eu am zis: "Dumnezei sunteţi şi toţi fii ai Celui Preaînalt".(Ps81,6)

Salvează-te pe tine până mai poți pentru că de-aia te-a alungat duhovnicul.

Vorbele cu care ai descris situația ta seamănă cu o spovadă plină de smerenie; eu cel puțin așa văd mesajul tău.
Mena59 și Antonia ți-au răspuns foarte frumos.


Eu înțeleg din povestea ta că destinului tău (întru împlinirea căruia te-ai născut), sau îngerașul tău, cu alte cuvinte: Duhul Sfânt, te-a ”tras de mânecă” pentru a te reabilita și pentru a împlini voia Lui, nu a ta (cu toată deșertăciunea ei).
17. "Iar în zilele din urmă, zice Domnul, voi turna din Duhul Meu peste tot trupul şi fiii voştri şi fiicele voastre vor prooroci şi cei mai tineri ai voştri vor vedea vedenii şi bătrânii voştri vise vor visa.(FapAp2,17)

Bănuiesc că te-ai spovedit,nu?
De asemenea, sunt curios dacă ai primit în copilărie o educație religioasă corespunzătoare, fiindcă o asemenea schimbare este improbabilă fără cateheză,. dar, totuși, perfect posibilă prin karma.

[AlinB]

În prealabil postat de Demetrius

De asemenea, sunt curios dacă ai primit în copilărie o educație religioasă corespunzătoare, fiindcă o asemenea schimbare este improbabilă fără cateheză,. dar, totuși, perfect posibilă prin karma.

Daca nu merge crestinismul, dati cu budhismul, ceva trebuie sa iasa pana la urma. Fie si o varza.