impartasirea copiilor mici

[fallen]

Eu ii stiu si pe ai mei, daca plec de undeva pe motivi de injosiri, umiliri, nedretati, etc, ti se spune ca poate ai tu pretentii prea mari, poate nu ti-ai vazut de treaba, etc; acum sa nu te plangi ca n-ai bani, serviciu, barbat, etc, ca doar ai avut si i-ai dat cu piciorul....si apoi nici nu poti sa spui acasa ca ai fost certat, criticat, umilit, jignit, ca doar e rusinea ta pana la urma...cu cat afla mai multa lume cu atat mai rau, incep chiar sa creada ca ai meritat-o...

(Apropo de ce credeti ca se infurie parintii si cearta sau bat copiii care gresesc, iau note mici, fac prostii, etc? Ca i-ar ajuta cu ceva furia ta si umilinta, pedeapsa care i-o aplici? Nici vrba; o fac pt ca le sunt inselate asteptarile; pt ca in grandomania lor, ar vrea ca odrasla sa nu greseasca si sa nu deazamageasca cu nimic; ba chiar sa nu repete propriile greseli ale parintilor, si asta ni se repeta obsesiv, sa nu cumva sa ajungem si noi sa nuterminam facultatea, sa renuntam la cariera, sa alegem saracia si greutatile, etc..fctie de ce-a facut parintele: daca a divortat si a crescut singur copiiii, sa nu facem si noi greseala asta; daca a suportat o casnicie mizerabila, asisderea....depinde ce model, exemplu ai....)

Mie insa imi e putin necaz ca poate nu voi putea sa ma joc si sa ma plimb sufiecient cu cea mica, pt ca o sa am si alte treburi prin casa, apoi am sa ma intorc la serviciu, si cred ca mai degraba al prefera el sa se joace si sa o plimbe, decat sa faca mancare, curatenie, etc...

[Corinusha]

fallen, nici ai mei nu-s mai breji. II iubesc asa cu sunt, dar in unele privinte sunt imposibili.
Momntan, crizele si certurile de saptamana asta sunt pe tema faptului ca am gasit o casa la 11 (!!) km e oras unde ne vom muta (fie ca le place, fie ca nu - asta daca ne aproba banca cresitul). In sfarsit suntem pe cale sa ne indeplinim visul de a locui la casa, undeva in afara orasului, iar ei se scandalizeaza si reproseaza si incearca sa santajeze emotional...
Ei bine, am invatat sa ii las in pace sa se scandalizeze cat vor, eu tot cum am planuit voi face. Nu o sa ii las pe ei sa ia deciziile care ma privesc pe mine; n-o sa ii las pe ai mei sa-mi traiasca viata sau sa mi-o comande.
Ai impresia ca daca copilul/copiii care-i vom avea vor creste la tara vor fi analfabeti; au zis niste chestii imposibile; dar stiu ca au fost spuse la nervi; si stiu ca vor mai urma... si stiu ca se vor opri dupa aproximativ cateva saptamani dupa ce ne vom muta, apoi va fi roz si vor fi multumiti de alegerea noastra, iar daca nu, macar nu vor mai fi nemultumiti.

Fallen, scuza-ma ca te intreb, dar voi cati locuiti intr-o casa? ca la 2 adulti nu pot sa imi imaginez de ce trebuie sa gatesti zilnic si sa faci curatenie zilnic. Adica, nah, oi fi eu altfel, dar eu gatesc pentru 2-3 zile, uneori mai mancam si "ce este", iar curatenie mai generala fac 1 data pe saptamana. In rest, am grija sa nu fac mare dezordine si doar mai adun una-alta, iar spalatul vaselor, ei bine, ala e rutina zilnica, ca altfel ar fi dezastru :P
Alteori mai gateste sotul... o data la 2 saptamani garanat gateste si el, dar el e cu meniurile de weekend mai mult. Si la curaenie nu-l las sa-si bage mainile, ca apoi nu mai gasesc nimic. Am patit-o; nu mai repet; in schimb il atentionezin caz ca zboara prosoapele din baie e exemolu, safaca bine sa le schimbe/sa le puna de unde le-a luat.

[Yasmina]

În prealabil postat de fallen

Eu ii stiu si pe ai mei, daca plec de undeva pe motivi de injosiri, umiliri, nedretati, etc, ti se spune ca poate ai tu pretentii prea mari, poate nu ti-ai vazut de treaba, etc; acum sa nu te plangi ca n-ai bani, serviciu, barbat, etc, ca doar ai avut si i-ai dat cu piciorul....si apoi nici nu poti sa spui acasa ca ai fost certat, criticat, umilit, jignit, ca doar e rusinea ta pana la urma...cu cat afla mai multa lume cu atat mai rau, incep chiar sa creada ca ai meritat-o...

(Apropo de ce credeti ca se infurie parintii si cearta sau bat copiii care gresesc, iau note mici, fac prostii, etc? Ca i-ar ajuta cu ceva furia ta si umilinta, pedeapsa care i-o aplici? Nici vrba; o fac pt ca le sunt inselate asteptarile; pt ca in grandomania lor, ar vrea ca odrasla sa nu greseasca si sa nu deazamageasca cu nimic; ba chiar sa nu repete propriile greseli ale parintilor, si asta ni se repeta obsesiv, sa nu cumva sa ajungem si noi sa nuterminam facultatea, sa renuntam la cariera, sa alegem saracia si greutatile, etc..fctie de ce-a facut parintele: daca a divortat si a crescut singur copiiii, sa nu facem si noi greseala asta; daca a suportat o casnicie mizerabila, asisderea....depinde ce model, exemplu ai....)

Mie insa imi e putin necaz ca poate nu voi putea sa ma joc si sa ma plimb sufiecient cu cea mica, pt ca o sa am si alte treburi prin casa, apoi am sa ma intorc la serviciu, si cred ca mai degraba al prefera el sa se joace si sa o plimbe, decat sa faca mancare, curatenie, etc...

Model clasic de educatie in familiile cu parinti comunisti atei si materialisti.
Credeau ei ca totul in viata este cariera,locul de munca,ratele la banca,apartamentul mobilat,gresia,faianta si parchetul...
Nimic despre casatoria cu un om bun,cu frica de Dumnezeu(sau cu o femeie la fel),nimic despre relatia cu Dumnezeu,nimic despre mantuire,nimic despre purtarea cu dragoste catre oameni,nimic ,nimic...
Numai cariera,bani,putere si faima.

Ca asa au fost influentati in communism si asa li se parea si lor ca au descoperit sensul vietii avand salariul lunal,apartamentul la oras si vacanta anuala pe nisipurile din Mamaia,facandu-si depozite serioase de cancer de piele.

Asta cu parintii atei comunisti si materialisti.Acum stau pe cap cu "copii" de 40+,50+ care nu au un rost in viata,nu-s nici casatoriti,n-au nici o cariera(pt ca nu toata lumea este facuta pt una)acum mai au la dispozitie inca vreo 30-40 de ani de regrete si inima rea ca nu au stiut sa-si educe copiii spre adevaratul sens in viata.
Asta pt ca nici ei nu au avut unul !

[sophia]

Citind mesajele lui fallen am ajuns la concluzia (din nou si din nou) cat de mult lipseste educatia intru familie a tinerilor.
Unii au model in familie: vad cum fac parintii sa se organizeze ca sa aibe timp pentru toate, cum fac treaba in casa, cum se ocupa de copii, cum isi fac o cultura generala (biblioteca, tatru, opera, concerte, muzee), concedii etc.

Tinerii isi incep viata de familie si isi pun probleme ca fallen si ca altii: cum o sa fac eu in casa, cum sa ma ocup de copil cand o sa am si serviciu si etc., cum sa ma port cu sotul si alte cele.

Eu una sunt bucuroasa pe de o parte ca am vazut la parintii multe lucruri pe care acum le aplic si eu. Mai ales organizarea.
Mamam mea avea programul facut pe zile, avea timp si de mine si de casa si de serviciu. Sigur nu era usor.

Problema este ca inainte era si posibil lucrul asta. Se lucrau 8 ore si atat.
Azi este mai haotic, ore de lucru mai multe, deplasari, program de lucru mai ciudat. Si desi exista sambata libera (care ianinte nu era), totusi nu este timp pentru multe.
Eu nu stiu cum faceau ai nostri care nu aveau roboti de bucatarie, masii automate spalat rufe si vase, masini, celulare si alte cele.
Totusi isi faceau treaba si aveau timp pentru toate.

Revin la edcuatie:
Inainte vreme fetele cel putin nu erau pregatite pentru familie.
Spre deosebire de fallen eu nu stiam ce inseamna casnicia, cum este barbatul, cum trebuie sa ma port cu el, ce cerinte are si etc.
Nimeni nu ne spunea nimic. Era interzis sa stim ceva despre sex, sau despre anatomie, despre copii etc.

Mai apucam sa invatam gospodarie (inclusiv la scoala invatau fetele lucru manual, gatit etc.).

Nu stiam nimic nici medical, nici de la preot, nici nimic.
Si pe atunci nu existau PC, internet ca sa intrebi. Nu exista celular sa ai contact mereu cu ai tai.

Azi tinerii stiu multe lucruri, dar nu stiu altele.

Au gresit si ai nostrii pe vremea aceea, gresesc si alte generatii mai noi.

Trebuie invatati tinerii si pregatiti pentru casatorie.
Ca ea nu inseamna numai sex si nunta. Ci mai ales viata si greutati.

Si parintii si medicii si scoala si preotii. Toti trebuie sa le vorbeasca tinerilor despre familie, despre cuplu, despre copii, despre gospodarie, despre organizarea timpului si a banilor si etc.

[sophia]

Si pentru Dumnezeu, va rog nu mai stricati firele de discutie. Aici se discuta despre impartasirea copiilor.
Faceti fire separate despre tot ce aveti nevoie.
Inebunesc bietii oameni care intra prima data pe forum.

[fallen]

Da, are dreptate Sophia, sa vb la subiect...

Ma intreb daca e bine sa-si duca copiii la impartasit parintii care sunt foarte pacatosi si departe de adevarata credinta crestina....daca intr-o familie de ex nu s-au mai vrut alti copii sau nu s-au mai putut permite, si mama a facut avort, mai poate ( e bine) sa-si mai aduca copilul care-l are la impartasit?

Daca parintii duc o viata necinstita, fac afaceri, muncesc duminca sau de sarbatori ( ei personal sau au angajati in acest scop) nu e un act de ipocrizie sa duca copilul la impartasit?
( cu toate ca,'daca am fi fost amandoi cinstiti si am fi muncit pe sal minim pe economie, probabil nu ne-am fi permis decat sa stam in chirie intr-o camera gen camin, cum am avut, si tot ne-ar fi fost greu sa facem fata cheltuielilor de intretinere, deci nici vorba de facut copii ......)

Daca mama e certata cu toata lumea, inclusiv cu tatal si cu familia, iar celorlalti pe care ar trebui sa ii serveasca, le poarta pica si ii uraste, i-ar trimite chiar " la naiba", nu o intereseaza ce se va intampla cu ei ???

Daca aparent iesirea la bisericaduminica le face pkacere, si mamei si copilului, dar ulterior cand se intorc acasa, tatal e furios si parintii se cearta si nu-si mai vorbesc toata dupa-masa, si nu mai au chef sa vorbeasca si sa se joace nici cu copilul, acesta nu va remarca ca ceva nu e in regula si ca e asociat cu iesirea de dimineata, nu va realiza ca dupa asta urmeaza intodeauna ceva rau si neplacut ???
Oare nu trebuie sa fac cum a spus sefa, si sa renunt la " credintele" mele de dragul copilului, sa nu-l confuzez, sa-i fac rau?
Pana la urma copilului ajunge sa ii placa si sa-i faca bine ce ne place si noua si ce il invatatm, ce ii oferim noi, n-are cum sa doreasca ceva ce nu i-am oferit niciodata, decat cand se fac mai mare si descopera singur...iar in burta mamei probabil simte si preia emotiile acesteia, daca ei ii place muzica bisericeasca si se simte bne cand o aude, se va simti bine ai copilul, dc ii plac manelele si o impresioneaza pozitiv, ii creaza o stare de bine, asisderea....( too bad ca nu-mi pot invata copilul sa-i placa manelele, pt ca dc va organiza botezul cine vad ca vrea acest lucru, cu siguranta va avea in meniu asa ceva...)....si de asemeni imi e greu sao invat sa ii placa altceva, atata timp cat nici pe mine deocamdata nu ma mai emotioneaza nimic atat de mult, si inca sufar ca nu mai pot merge la biserica, dar, asa cum mi-au mai spus si altii, atata timp cat un lucru, o placere de care esti privat iti creaza atata suferinta, inseamna ca acea placere nu e sanatoasa, e patologica si trebuie musai sa renunti la ea....si nici sa nu o inlocuiesti cu o alta asemenea adictie, dar nici sa nu ajungi la ahedonie, sa nu temai impresioneze nimic, sa ramai la toate rece....tb sa gasesti calea de mijloc, sa poti sa te simti bine, dar sa nu suferi candesti privat de acea placere...dar se pare ca aici existe numeroase dereglari in producerea si gestionarea, managementul emotiilor, si chiar daca spune lumea ca acestea pt fi controlate prin propria vointa, prin autosugestie, prim educatie..se pare ca unele organisme esueaza in asi gestiona cum trebuie emotiile ....( poate e un handicap genetic, cine stie, sau o lipsa de educatie in acest sens...)

[AlinB]

Pai desfranarea, concubinajul cu un barbat care e si ateu pe deasupra te pomenesti ca nu o fi pacat, dar a face un minim gest de bine crestinesc copilului, e un gest de ipocrizie care e un pacat grav?

Sa aduci pe lume un copil intr-un mediu cu care cu greu s-ar putea numi familie, daruindu-i un parinte (bilogic ca legal sau duhovnicesc..cine stie cand si daca) care s-a dovedit deja un terorist cu maicasa, nu o fi pacat, dar a incerca sa-i dai o educatie cat de cat mai buna decat a parintelui terorist, e iarasi, un pacat grav fata de copil?

Pai ce, doar nu o faci doamne fereste sa ai pace cu tatal lui (de parca ai avea, orice ai face), o faci 'spre binele copilului'.

Doamne fereste sa ne asumam greselile noastre de pana acum, peste ele mai punem si altele, mintind ca o facem spre binele altora.

Si a te certa cu toata lumea nu e solutia pentru a obtine ceea ce vrei, mai ales din postura ca tu ai dreptate si ceilalti nu.
Poti sa iti faci o socoteala si sa vezi ce ai obtinut cu discutiile in contradictoriu si ai sa vezi foarte repede ca pe langa faptul ca n-ai obtinut nimic, la capitolul "pierderi"" si "dezavantaje" adaugi si starea de frustrare a celorlalti care se manifesta prin si mai multe frustrari si restrictii la adresa ta, din partea lor.

Asa ca nu era mai simplu daca iti vezi de ceea ce ai de facut si ce ai dreptul sa faci si eviti certurile?

Sa contesti fatis deciziile manageriale ale sefilor pe motiv ca stii tu mai bine cum se conduce o afacere, cu certitudine nu e calea spre prosperitate iar daca o faci din teama ca afacerea ar falimenta si tu ai ajunge pe drumuri, s-ar putea chiar asta sa se intample, sa ajungi pe drumuri, indiferent ca afacerea falimenteaza sau nu.

Intr-adevar, nu-l poti opri sa faca scandal ca mergi la biserica, dar poti sa nu certi cu el din cauza asta.
Poti sa te opresti sa-i ceri sa fie altceva decat este si sa gandeasca altfel decat cum stie ca gandeste, cu certuri si discutii in contradictoriu n-ai sa-i schimbi atitudinea.
Dar daca ar vedea in tine roadele unei credinte autentice, lucrurile s-ar putea sa se schimbe si fara sa faci eforturi deosebite in acest sens.

[fallen]

Pai tocmai asta e ca nu prea se vad... ( pt ca cm probabil nu prea exista)
Nu m-as certa cu nimeni daac nu mi-ar cere lucruri imposibile si ilogice, sau mult prea anevoioase, istovitoare ( sa te scarpini cu stanga in dreapta) cand se putea face totul mai simplu sau cnd pur si simpku nunar trebui sa fie treaba mea sa repar greselile altora ( in timpul in care ar trebui sa ma odihnesc sau sa fac altceva mai productiv). De fapt nici nu ma cert fatis, sunt doar revoltata si ii urasc tacit in sinea mea...
Daca as reusi sa ii fac pe plac mereu, nu m-ar mai teroriza nimeni...dar atata timp cat un lucru care te face pe tine fericit si pe altul nefericit, pe care esti dator sa il alegi, fericirea ta sau a celuilalt?
Sa zice, ca gandesti pe termen lung: un parinte vrea sa invete copilul ascultator, sa mearga la biserica, sa invete, sa manance, sa se spele, sa faca ordine, etc. Celalalt il lasa sa faca numai ce vrea el, sa se joace, sa stea la desene, la calculator, etc. Automat copilul il va iubi mai mult pe al doilea, insa primuk e cel care de fapt ii vrea binele pe termen lung, logic. Dar oare el va realiza vreodata acest lucru? Poate da, dar mult prea tarziu, pna atunci isi va uri " parintele rau" si va face exact contrariul...desigur cand va fi destul de mare sa poata sa se sustraga voii parintilor, sau si mai devreme, dar pe furis ( va minti, se va ascunde, etc). Iar parintii vor ramane sa dea vina unii pe altii ca celalalt a gresit, unul ca a fost " prea rau" si i-a cerut prea multe, celalalt ca a fost " prea bun" si i-a permis prea multe...
Si apoi ce va zice copilul cand va creste intr-un mediu ostil si contradictoriu? Ca l-am obligat sa fie cuminte, sa se impartaseasca, sa nu minta, sa nu fie rau si bataus, sa nu vb urat, sa invete, sa asculte, etc, in timp ce noi am fost toata viata niste pacatosi care am facut numai rele...nu stiu cum pot sa-l invat sa fie " bun" atata timp cat noi suntem rai, si chiar daca as putea l-as face doar sa sufere, nu are logica...ar fi poate mai simplu sa il invatam sa fie cel putin la fel de rau ca noi, desi nu cred ca vreun om normal la cap isi poate dori asa ceva...pt ca pe oricare il intrebi majoritatea vor motiva ca au ajuns sa fie rai pt ca au avut greutati si viata i-a obligat sa fie asa, dar dc ar fi avut toate conditiile, ar fi putut sa fie buni.....( de parca ar avea cineva vreodata asa ceva...)

[AlinB]

În prealabil postat de fallen

Pai tocmai asta e ca nu prea se vad... ( pt ca cm probabil nu prea exista)
Nu m-as certa cu nimeni daac nu mi-ar cere lucruri imposibile si ilogice, sau mult prea anevoioase, istovitoare ( sa te scarpini cu stanga in dreapta) cand se putea face totul mai simplu sau cnd pur si simpku nunar trebui sa fie treaba mea sa repar greselile altora ( in timpul in care ar trebui sa ma odihnesc sau sa fac altceva mai productiv). De fapt nici nu ma cert fatis, sunt doar revoltata si ii urasc tacit in sinea mea...

De facut le faci sau nu?
De fapt este irelevant, daca le faci sau nu, poti sa le faci sau nu, si fara sa urasti.
Poti fi revoltat(a) dar ura e cu totul altceva.
Poti ca in loc sa urasti persoana respectiva, sa te rogi pentru ea.

Daca as reusi sa ii fac pe plac mereu, nu m-ar mai teroriza nimeni...dar atata timp cat un lucru care te face pe tine fericit si pe altul nefericit, pe care esti dator sa il alegi, fericirea ta sau a celuilalt?

Depinde. Daca il iubesti pe celalat, atunci a lui este mai importanta.
Daca e doar un schimb convenabil, se pare ca n--ai ales bine cu cine sa-l faci.

Sa zice, ca gandesti pe termen lung: un parinte vrea sa invete copilul ascultator, sa mearga la biserica, sa invete, sa manance, sa se spele, sa faca ordine, etc.
Celalalt il lasa sa faca numai ce vrea el, sa se joace, sa stea la desene, la calculator, etc. Automat copilul il va iubi mai mult pe al doilea, insa primuk e cel care de fapt ii vrea binele pe termen lung, logic.

Ba uite ca nu.
Pentru ca primul (daca stie sa-si materializeze intentiile bune) ii va da mai multa atentie decat al doilea si atentia este cea care conteaza mai mult.

Si apoi ce va zice copilul cand va creste intr-un mediu ostil si contradictoriu? Ca l-am obligat sa fie cuminte, sa se impartaseasca, sa nu minta, sa nu fie rau si bataus, sa nu vb urat, sa invete, sa asculte, etc, in timp ce noi am fost toata viata niste pacatosi care am facut numai rele...nu stiu cum pot sa-l invat sa fie " bun" atata timp cat noi suntem rai,

Corect, degeaba incerci sa-l inveti bine, daca esti un exemplu prost.
Il inveti sa nu fure si tu furi, il inveti sa nu minta si il minti, sa nu se certe si tu te certi, sa nu urasca si tu urasti, etc.

si chiar daca as putea l-as face doar sa sufere, nu are logica...ar fi poate mai simplu sa il invatam sa fie cel putin la fel de rau ca noi, desi nu cred ca vreun om normal la cap isi poate dori asa ceva...

Nu trebuie sa depui eforturi in directia asta, pur si simplu trebuie sa lasi lucrurile sa decurga de la sine.

pt ca pe oricare il intrebi majoritatea vor motiva ca au ajuns sa fie rai pt ca au avut greutati si viata i-a obligat sa fie asa, dar dc ar fi avut toate conditiile, ar fi putut sa fie buni.....( de parca ar avea cineva vreodata asa ceva...)

Scuze, scuze...un om rau nu devine niciodata cu adevarat rau pana nu incepe sa se prevaleze si de responsabilitatea pentru faptele lui.

La fel si indreptarea, primul pas este asumarea responsabilitatii.

[fallen]

Cu lucrurile care le faci sau nu le faci...era o poveste si in biblie parca cu doi fii, unul care a zis ca face, fara indoiala ce i s-a cerut, dar nu a facut, si altul care a comentat si cartit ca nu poate ca are alta treaba, etc, dar ana l urma a facut...ei bine in viata is preferati cei din prima categorie, paradoxal...

Normal ca sunt lucruri pe care incerci sa le faci si nu iti ies cum trebuie, altele nu iti ies deloc, iar altele iti ies dupa o prea mare truda, care iti poate oferi satisfactii maxime sau mai putin...( sau care desi tu multumesti lui Dumnezeu ca ai reusit, in cele din urma, cu mari eforturi ( de ex sa ajungi acasa de la piata cu greutati) beneficiarul lucrarii sa spuna " doar atat ai adus"? Sau, se putea si mai bine, ai scapat usor, maj puteai, sau eu am facut ce-a fost mai greu, etc...)