aspectul fizic influenteaza sansele de casatorie

Nu stiu altii cum sunt, dar eu cand ma gandesc la Ozana cea frumos curgatoare cu fete, am numit aici Ozana insasi tineretea mea, ma ... apuca frisoanele... Raceala asta ma apuca de-o vreme, de cand am realizat prima data, am simtit adinc in mine si totodata clar de tot ca vremea in care "iubeam", adica mai toata vremea tineretilor mele, e ... arsa. Poate a mai simtit careva aceasta: viata arsa, scrum, cu adevarat timp nefolosit, mort. Dar simtamantul de ars, ca o foaie de hartie din care a ramas doar scrumul, e teribil. Il simt fizic, chiar acum cand iata va scriu. Simtamantul nimicului, al scrumului, al irosirii.
Fratilor, cred ca acesta (acest simtamant, aceasta constientizare acuta) e un dar de la Dumnezeu intru pocainta hotarita si se cuvine sa il imparatsesc, sa il spun oricarui om caruia am prilejul: noi chiar ardem, atunci cand traim pacatul. Flacarile iadului n-or fi o metafora chiar intamplatoare, bag de seama. Cum de simt inca de acum ca timpul meu a fost doar ardere, irosire prin foc, nu stiu. Nu am ganditasta, nu am conceptualizat, nu am dedus ci m-am trezit pur si simplu ca sunt invadat de vedenia aceasta foarte fina, subtire, delicata dar extrem de clara: timpul pacatelor se asaza la un moment dat ca scrum. Se depune asa in memoria subiectiva adinca si razbate pana la constiinta ca senzatie aparte, cu totul distincta, inconfundabila.
Feriti-va, cei care inca sunteti tineri, sa faceti ca mine. As voi ca nici unul dintre voi sa nu traiti acest simtamant. Va spun ca nu cunosc ceva mai cumplit. Uneori imi vine sa urlu: ce ma fac eu acum? Dar strigatul imi ramane inabusit in gat, parca. Nici lacrimi nu vin... nu pot. Dar e acolo, il simt, e doar inabusit in mine, ascuns. Sa fie acesta iadul, ori presimtirea lui? Foarte probabil.
Fiind rasfatat de fete, am dispretuti casatoria si toate celelalte pe care Biserica, am aflat mult mai tarziu, le pretuieste. Spre pierzarea mea.
Acum stiu: trebuia sa fi avut de la inceput o singura femeie, sa fiu cununat cu ea in Biserica, sa traiesc intreaga viata cu ea, numai cu ea iar daca ar fi murit sa raman vaduv. Va spun ca stiu asta la modul categoric, nu stiu cum sa va explic pentru a ma face intels. E o cunoastere absoluta, o certitudine inspaimantatoare prin taria ei de neclintit, nu incape in mine nici o indoiala. Simt adinc, nestramutat.
Problema nu e deloc daca ar fi fost o fata frumoasa (trece, frumusetea fizica, asa ca floarea campului), desteapta (am fost eu un destept, si? la ce mi-a folosit?), bogata (asta nici nu merita sa comentez) sau mai stiu eu cum. Toate astea sunt aiureli cand privesti inapoi.
Singura smecherie este sa te insori cu o fata si sa duci o viata binecuvantata inaintea lui Dumnezeu in familia unde esti sot si, prin mila Domnului, tata. Restu-i desertaciune (scrum, precum spuneam).

Una din iubitele mele de demult imi spunea despre tatal ei: abia acum si-a dat seama, la batrinete, ca mama avusese toata viata nasul stramb.
Formidabil! Cu adevarat dragostea e oarba. Si ce orbire minunata, ce duh de sfanta ne-cunoastere e aceasta. Si cata amaraciune pe acel om care, nemaiiubind, a inceput sa vada defecte la cel de alaturi. De aici vin defectele celorlalti (fizice, psihice etc.): din stingerea dragostei in noi.

Invers, iubirea pe toate le vede frumoase. La mine in sat, unde am fost profesor candva, un copil care avea un tata schiop (asa ii si spune satul: "Mitu schiopu") a inceput si el ... sa umble schiop, spre rasul copiilor. El era foarte contrariat la inceput, nu pricepea de ce rad copiii de el la scoala. Cand l-a intrebat invatatoarea de ce merge schiop, baiatul fiind de fapt normal la mers, el a raspuns: pai, doamna, e atat de frumooos!...
Vedeti cum e de fapt dragostea?

Sa revedem Corinteni1. Acolo nu e blabla, nu-s metafore, nu-s figuri de stil, e Adevarul. O simt, cu toata fiinta mea.

In fine, ultimul exemplu. Un profesor celebru de matematica, nu ii dau numele, fireste, s-a indragostit acum vreo 30 de ani de o femeie pe care, sa fiu iertat, o puteam numi hidoasa, termenul de handicapat fiind nerelevant. Asa o vedea lumea, inclusiv eu, sa ma iartati dar nu voiesc sa mint nimic. Ei bine, toata viata a iubit-o, era clar pentru intreaga comunitate si s-au facut sute de bancuri pe tema asta. Profesorul stia dar nu-i pasa. Necazul era ca femeia era maritata, iar profesorul insurat (cu o frumusete de femeie, spre uimirea tuturor care stiu povestea). Altfel s-ar fi casatorit. El era nu numai foarte inteligent si talentat (multe din manualele scolare si culegeri de mate poarta semnatura lui) ci si barbat frumos, fara vreun defect sesizabil. Ar fi putu fi in ziua de azi fotomodel, nu exagerez. Totusi o iubea pe ea, spre consternarea noastra. Omul acesta, tineti-va bine, a marturisit in public (eram sarmanul de mine de fata, in seara aceea) ca doamna e ... cea mai frumoasa femeie din lume, cu sufletul cel mai ales. Comentariile sunt de prisos.

Cineva a spus ca-i nebunie.
Pai da: nebunie, sminteala. Pentru evrei, pentru neamuri. Parca asa zice Apostolul. AMIN+

[Yasmina]

off topic:
Eu tot imi doresc sa scrieti o carte ,odata...
Un roman inspirat din viata unui intelectual prins in multe experiente si care a trait perioada comunista.

Sa ma puneti de acum pe lista fanilor.

Ca tot pui tu sare pe rani, draga Yasmina, uite ca-mi trecu prin minte si un titlu! :)
Sarea si ranile, rana si sarea, nu mai stiu cum...

Ei bine, dupa ce scriu romanul ala (! Doamne ajuta!) uite, cautam impreuna titlul. Si il rugam si pe MariS_ sa participe, ce zici?
Dar mai e mult pana atunci, Yasmina, of ce sare ai turnat tu pe rani, dac-ai sti....

Imi cer iertare ca fac pe literatul, nu e intentionat, pur si simplu nu prea stiu cum sa spun altfel, nu ma lasa ceva, nu stiu ce. Pesemne boala, stiu si eu?...

Nu am talent de scriitor. Am citit mult, iubesc literatura si cam stiu ce inseamna o carte buna (scrisa de altii, se intelege). Daca sunt ceva bun pe lume, mereu ii spun sotiei, apoi asta sunt: un bun cititor. E singurul meu orgoliu care mi-a mai ramas in picioare. Citez si comentez la nesfarsit, fac mii de asocieri, ma mut in alt univers si nu mai vreau sa revin decat compunind poezele proaste si povestiri, boala grea... Dar de scris nu scriu.

Scriitorul meu preferat e Graham Greene. Dar il iubesc aparte pe Panait Istrati.
Iar Patrick Suskind e autorul care m-a facut, cand am iesit prima data din tara, la Paris, sa imi amintesc de satul meu natal cu o intensitate halucinanta, nu stiu prin ce asociere secreta (citeam prin 93 "Parfumul").

Imi cer iertare ca am lasat impresii livresti pe un astfel de forum. Nu am capacitatea sa ma exprim altfel, e un handicap al meu pe o problema, cred, adinc emotionala, un doliu pesemne, o vinovatie adinca... Voi incerca sa ma cenzurez.
Ori, pur si simplu sunt un barbat sentimental..., da.... mai degraba asta cred ca e!
Nasol.

[alicia]

Femeia plastic,fara minte dar cu bani e cautata in ziua de azi.!!!!Dzeu pe fiecare l-a facut frumos in felul sau fiecare are gingasia lui,de noi depinde ce ne dorim!Ochii vad inima cere...insa mare grija ce iti doresti!Nu tot ce e bun si frumos iti este de folos in viata si chiar pt mantuire.Fiecare persoana isi alege jumatatea in functie de anumite criterii care sa il multumeasca pe toate planurile!Aspectul fizic pot spune chiar si intro relatie doar de prietenie conteaza adica intr-o oarecare masura depinde de fiecare cat de mult.Poate unii nu ma vor intelege dar din proprie experienta nu poti sta langa un om oricat de bun,frumos si sensibil ar avea sufletul,inima sa,daca nu este si un pic de atractie fizica.Poate asa doar simpli amici...dar pana la casatorie...Uratenia nu consta in ce a trupului Dzeu ne-a facut dupa chipul si asemarea Sa,parerea mea este ca uratenia sufletului este cea mai grava!Sa va spun cateva idei de ale mele din adolescenta!!Nu sunt o pers fr deci ma consideram urata si atat ma intristam imi doream sa fiu ca nu stiu care vedeta sa ma imbrac,coafura,doar sa arat bine...fara sa imi dau seama ca fiecare om e unicat are valoarea lui,ii multumesc Domnului ca ma trezit la realitate si acum pretuiesc fiecare om nu doar dupa aspectul fizic,si ca imi place de mine asa cum sunt,oare Dzeu daca ma vroia mai fr nu ma facea?dar asa ia placut Lui,si cred ca o fata este mult mai draguta naturala decat....cum vedeti si voi ca sunt majoritatea!Sa nu radeti de ideile mele,fiecare e liber sa isi spuna cuvantul!

[Yasmina]

În prealabil postat de ioan cezar

Ca tot pui tu sare pe rani, draga Yasmina, uite ca-mi trecu prin minte si un titlu! :)
Sarea si ranile, rana si sarea, nu mai stiu cum...

Ei bine, dupa ce scriu romanul ala (! Doamne ajuta!) uite, cautam impreuna titlul. Si il rugam si pe MariS_ sa participe, ce zici?
Dar mai e mult pana atunci, Yasmina, of ce sare ai turnat tu pe rani, dac-ai sti....

Imi cer iertare ca fac pe literatul, nu e intentionat, pur si simplu nu prea stiu cum sa spun altfel, nu ma lasa ceva, nu stiu ce. Pesemne boala, stiu si eu?...

Nu am talent de scriitor. Am citit mult, iubesc literatura si cam stiu ce inseamna o carte buna (scrisa de altii, se intelege). Daca sunt ceva bun pe lume, mereu ii spun sotiei, apoi asta sunt: un bun cititor. E singurul meu orgoliu care mi-a mai ramas in picioare. Citez si comentez la nesfarsit, fac mii de asocieri, ma mut in alt univers si nu mai vreau sa revin decat compunind poezele proaste si povestiri, boala grea... Dar de scris nu scriu.

Scriitorul meu preferat e Graham Greene. Dar il iubesc aparte pe Panait Istrati.
Iar Patrick Suskind e autorul care m-a facut, cand am iesit prima data din tara, la Paris, sa imi amintesc de satul meu natal cu o intensitate halucinanta, nu stiu prin ce asociere secreta (citeam prin 93 "Parfumul").

Imi cer iertare ca am lasat impresii livresti pe un astfel de forum. Nu am capacitatea sa ma exprim altfel, e un handicap al meu pe o problema, cred, adinc emotionala, un doliu pesemne, o vinovatie adinca... Voi incerca sa ma cenzurez.
Ori, pur si simplu sunt un barbat sentimental..., da.... mai degraba asta cred ca e!
Nasol.

Nu vreau sa pun sare pe rani si nici sa te fac sa rosesti pe acest forum public,numai ca mie(si altora)imi place cum povestesti totul asa cu miez si cu aroma.Eu chiar am impresia ca citesc scurte novele ale unui scriitor autentic...de ce nu??
Nu lipseste nimic,exista umor,exista tragedie si psihanaliza in povestirile tale,ma gandesc ca ai multe idei si concepte pe care altii le-ar gasi interesante si inovatoare.
Zic si eu...tu decizi.
Ma scuzi daca iti pun modestia la incercare si te rog sa nu te simti stramtorat din cauza asta,nu asta am intentionat :)

Ideea nu este chiar traznita,nu de multe ori din cititori fanatici au iesit scriitori straluciti(uite iubitul meu Eliade este un exemplu).

[Raoul]

În prealabil postat de alicia

Poate unii nu ma vor intelege dar din proprie experienta nu poti sta langa un om oricat de bun,frumos si sensibil ar avea sufletul,inima sa,daca nu este si un pic de atractie fizica.Poate asa doar simpli amici...dar pana la casatorie...

Bine punctat.

În prealabil postat de Yasmina

Nu vreau sa pun sare pe rani si nici sa te fac sa rosesti pe acest forum public,numai ca mie(si altora)imi place cum povestesti totul asa cu miez si cu aroma.Eu chiar am impresia ca citesc scurte novele ale unui scriitor autentic...de ce nu??
Nu lipseste nimic,exista umor,exista tragedie si psihanaliza in povestirile tale,ma gandesc ca ai multe idei si concepte pe care altii le-ar gasi interesante si inovatoare.
Zic si eu...tu decizi.
Ma scuzi daca iti pun modestia la incercare si te rog sa nu te simti stramtorat din cauza asta,nu asta am intentionat :)

Ideea nu este chiar traznita,nu de multe ori din cititori fanatici au iesit scriitori straluciti(uite iubitul meu Eliade este un exemplu).

Aici te aprob intru totul! Si mie imi place enorm cum scrie si povesteste fratele nostru Cezar. Imi doresc si sa-l cunosc personal,desi am facut-o,insa fara a ne vorbi...

În prealabil postat de Yasmina

Nu vreau sa pun sare pe rani si nici sa te fac sa rosesti pe acest forum public,numai ca mie(si altora)imi place cum povestesti totul asa cu miez si cu aroma.Eu chiar am impresia ca citesc scurte novele ale unui scriitor autentic...de ce nu??
Nu lipseste nimic,exista umor,exista tragedie si psihanaliza in povestirile tale,ma gandesc ca ai multe idei si concepte pe care altii le-ar gasi interesante si inovatoare.
Zic si eu...tu decizi.
Ma scuzi daca iti pun modestia la incercare si te rog sa nu te simti stramtorat din cauza asta,nu asta am intentionat :)

Ideea nu este chiar traznita,nu de multe ori din cititori fanatici au iesit scriitori straluciti(uite iubitul meu Eliade este un exemplu).

Stimata sora intru Cristos,
Subscriu la cele afirmate. De fiecare cand citesc postarile fratilor in Domnul Ioan Cezar, Scotland the Brave sau MariS_, am impresia ca atunci s-a inventat literatura spirituala (sau duhovniceasca, daca vrei) si de calitate cu adevarat. Acesti frati si colegi ai nostri, daca traiau pe vremea primelor Sinoade, ar fi putut sa faca parte dintre Parintii Sinodali.

[tabitha]

În prealabil postat de Raoul

Adica vrei sa spui ca nu e nici o diferenta intre Monica Gabor (fosta Columbeanu) si Teo Trandafir de exemplu? Fii realista te rog! Nu stiu de ce preferi sa te minti singura...

Ok, iar am ajuns la realism :) te rog insa nu uita ca realismul tau poate fi diferit de al altora.

Sigur ca este o diferenta intre cele 2, iar eu una, daca as fi barbat as prefera-o pe Teo Trandafir, din toate punctele de vedere.

A face dragoste este pana la urma un exercitiu mental, zicea cineva..

[Raoul]

Mirela,usor de spus Si pana la urma eu am dat acele exemple intamplator,aleatoriu ca sa spun asa. Oricat ai incerca sa fii de indiferenta,e clar ca dpdv fizic exista diferente intre cele doua.

[simona_fidela]

În prealabil postat de Profetul de carton

dar ganditi-va ca unii se nasc bolnavi, fiind handicapati fizic...acestia ce sa mai zica? sa fie oare Dumnezeu de vina? eu cred ca totul se datoreaza pacatului stramosesc, si toti suntem prin urmare nascuti in pacat si imperfecti, bineinteles si din punct de vedere fizic.

Pai eu si la acestia ma refer, deci la toti oameni care nu au un fizic placut.(categorie in care din pacate ma incadrez si eu)