|
#11
|
|||
|
|||
No așa,ardelean de-a meu.Sincer ma regasesc in greco-catolicism mai mult fiindcă imbina esteticul si duhul arhaic al parfumului oriental cu deschiderea catolică.No,bine a fi?
__________________
Esenta fiintei tale sta in insasi picatura de iubire ce atarna de spiritul tau. |
#12
|
|||
|
|||
Candva erai crestin. Apoi te-a luat sminteala, din infumurare intelectuala, probabil (oi fi crezut ca e ceva de capul tau, pe-acolo prin studentia teologica).
Si in loc sa intelegi ca Domnul te invita la mai multa cumintenie, la lucru mai serios si la un strop de smerenie, ai inceput sa faci bule si te-ai smintit cu prostii straine. Si acum nu te mai regasesti si esti un pic cam chiaun de cap. Vezi ce fiinta fragila e omul? Si ce rau lucru e proasta randuiala si lipsa masurii si neascultarea? Acum il intelegi intrucatva pe Adam cel de dupa cadere? P.S. Astea cu "exericitii spirituale" e mai bine sa i le scrii lui Florin Oltean. El te intelege... Puteti deveni chiar pretini. |
#13
|
|||
|
|||
Citat:
Hai ma, ca pari om tare bun la inima: du-te la spovedit, pune-te pe plans mare, fa si tu rugaciunea usurel, asa, cu un strop de recunostinta, cu toata inima dezgolita si.... gata! Ia sa vezi cum iese Soarele! Hai ma, ca mi-ai inmuiat inima si uite, iti dedic un cantecel: https://www.youtube.com/watch?v=wpg9KnzzAiA |
#14
|
|||
|
|||
Citat:
__________________
Esenta fiintei tale sta in insasi picatura de iubire ce atarna de spiritul tau. |
#15
|
|||
|
|||
Citat:
__________________
Esenta fiintei tale sta in insasi picatura de iubire ce atarna de spiritul tau. |
#16
|
|||
|
|||
Citat:
|
#17
|
||||
|
||||
Eu spun așa:
Tatăl nostru Care ești în ceruri, Sfințească-Se Numele Tău [în noi], Vie Împărăția Ta [la noi], Facă-se voia Ta precum în cer așa și pe pămînt. Pîinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi. Și ne iartă nouă greșelile noastre precum și noi iertăm greșiților noștri [ajută-ne să iertăm]. Și nu ne duce pe noi în ispită, ci ne mîntuiește de cel rău. Amin! unde vie = să vină Împărăția Ta = Duhul Sfînt noi = toți care ne rugăm împreună indiferent de loc sau timp Pîinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi = 1) dă-le-o și celor care nu au ce să mănînce = 2) dă-ne Împărtășania nu ne duce pe noi în ispită = ajută-ne să nu greșim / păcătuim
__________________
Să nu abați inima mea spre cuvinte de vicleșug, ca să-mi dezvinovățesc păcatele mele; Psalmul 140, 4 Ascultați Noul Testament ortodox online. |
#18
|
|||
|
|||
Ideea e sa fie cat mai personal,să constientizezi că te adresezezi Tatălui,si implicit tu esti un fiu.De aici trebuie sa porneasca atât relația cu Dumnezeu cat si orice rugăciune.
__________________
Esenta fiintei tale sta in insasi picatura de iubire ce atarna de spiritul tau. |
#19
|
|||
|
|||
Citat:
Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin. |
#20
|
|||
|
|||
Câtă vreme omul nu a trăit cu adevărat în duh cumplitele adâncuri ale iadului, pe de-o parte, și pe de altă parte, propia înviere a lui Hristos, el trebuie să urmeze căii arătate de Sfinții Părinți și nu să se povățuiască de la sine. Oricât de înzestrat intelectual ar fi el în comparație cu alții, oricâtă cunoaștere teoretică ar stăpâni, să nu se întemeieze pe sine. Iar dacă, pe lângă cunoștințele toeretice, mai este stăpânit și de patimile invidiei, urii, și altele asemenea, cu atât mai primejdios îi este a se face sfetnic.
Sufletul nostru poate și trebuie să tindă către Dumnezeu; însetează după El, vrea să fie deplin cu El și numai cu El, dar când cu adevărat Îi dăm Lui întreaga noastră viață, când voim a "înfăptui" tinjirea noastră și o face singurul "act" al întregii noastre vieți, atunci întâlnim ceva la care nu ne așteptam în vremea începutului însuflării noastre. Mulți s-au îngrozit de ispitele cărora se supune omul în calea sa către Dumnezeu, și mulți au fugit de suferințele ce li s-au părut "neroditoare" în clipele părăsirii de către Dumnezeu. ("Taina Vieții Creștine", Arhim. Sofronie, pag. 217-218) |
|