Salvati un suflet!

În prealabil postat de marius.necktarios

Doamne ajuta!
Am o problema grava in viziunea mea, si nu prea mai gasesc scapare... asa ca m-am gandit ca ma puteti ajuta dvs.
Ma enervez foarte repede, sunt mereu agitat, mereu mahnit (ma enervez din chestii fara motiv, probleme minore, sau foarte minore). Sunt invidios, judec, vb de rau pe ceilalti, intr-un cuvant sunt RAU. Adica imi este ciuda pe cei laltii, nu imi gasesc linistea, implinirea. Sufletul meu este mereu inchis, nu ma bucur de binele altora, nu ajut cu inima pe ceilalti, de parca este intunecat... NU vreau sa fiu asa, insa nu prea stiu cum sa scap de asta, fiindca ma chinuie, nu imi pot bagi implinirea sufleteasca. Tin sa mentionez ca ma spovedesc, ma impartasesc, merg regulat la biserica, ma rog, fac fapte de milostenie... dar cu toate astea nu pot sa implinesc marea porunca a dragostei.
Vreau sa numai fiu asa, vreau sa-mi schimb modul de viata si de gandire.
Sper din suflet sa ma ajutati cu sfaturile (cat mai multe).

Uitandu-ma la ID-ul ales de tine: "Necktarios", ceva imi spune ca deja lucrezi la salvarea sufletului tau, odata ce deja vezi cu alti ochi pacatele pe care le ai si care acum te deranjeaza. Nu toata lumea vede asa limpede ce pacate are. Vad de asemenea ca nu le gasesti nicio scuza si ai vrea sa scapi definitiv de ele. Din pacate aceasta este o lupta si nu se ajunge la victorie asa repede. Trebuie rabdare.

Tot in cartea ,,Mantuirea pacatosilor'' se spune ca fiecare patima sufleteasca sau trupeasca este patronata de un diavol. Daca-i asa, atunci trebuie dedus ca atat noi cat si aproapele nostru ne aflam intr-un razboi nevazut in primul rand cu fortele raului. Necuratii sunt adevaratii dusmani ai mantuirii noastre si ai aproapelui nostru.

Daca ne ispiteste demonul invidiei, inseamna ca necuratul ne foloseste drept unealta impotriva aproapelui nostru! Sa cadem la picioarele Mantuitorului si sa-L rugam sa ne ajute sa facem voia Sa, nu voia celui rau. Putem incepe prin a spune o rugaciune de mantuire pentru persoana pe care suntem ispititi s-o invidiem.

Sa spunem de multe ori rugaciunea Tatal nostru. Si sa procedam asa cu fiecare patima, caci singuri, cu fortele proprii, nu avem sanse de izbanda. De asemenea, sa ne rugam Maicii Domnului, Sfintilor Arhangheli si sfintilor la care avem evlavie. Dumnezeu sa ne ajute sa postim cu trupul si cu sufletul.

[glykys]

Oh, si eu ma confrunt cu probleme de acest gen... E lupta de cursa lunga.

In afara de spovedanie, participare la viata liturgica a Bisericii...
Incearca sa iti faci un cerc de prieteni, sa fii activ, sa mergi in parc, sa faci un sport, sa te implici in diverse activitati, sa iti ocupi mintea cu lucruri folositoare. Vezi tu, daca stai si lenevesti, atunci iti vin tot felul de ganduri. Dar daca esti om muncitor si te concentrezi asupra treburilor tale, nici nu mai ai timp sa despici firul in patru si sa te gandesti: da'ala de ce e asa, de ce imi vorbeste asa, dar cum o fi facut de o fi ajuns asa... Astea, din experienta mea iti spun, sunt si ganduri care izvorasc din lene. Creierul nostru e un pofticios, daca nu ii dai sa roada ceva permanent, o sa se agate el de nimicurile astea cotidiene care ii privesc pe altii. Si mai e ceva - nu cumva aceste ganduri iti sunt alimentate de obiceiul de barfi? Si atunci ar trebui sa incerci sa eviti persoanele cu care obisnuiai sa barfesti. Stiu ca mi s-a intamplat si mine. Pur si simplu nu aveam niciun folos din discutia cu anumite persoane, care doreau numai sa afle ce a mai facut X, ce a mai mancat Z.
Si sa incerci sa nu ii mai iscodesti pe altii, adica sa fii curios ce face X, de ce ii merge asa bine lui Y si ce mananca Z la micul dejun. Treaba lor! Tu trebuie sa iti vezi de ale tale.

E bine sa ai macar o persoana in preajma ta care este buna, milostiva si face exact opusul celor care le faci tu, ca sa te inveti de la ea.

Trebuie sa te gandesti si tu ca noi toti suntem o comunitate, toti suntem o comunitate, fiecare are pacatele si faptele lui bune, dar ca toti suntem fiii lui Dumnezeu si trebuie sa ne dorim ca fiecare sa se mantuiasca.

O veche pilda spune ca noi,pacatosii,suntem precum ologul din nastere,din Faptele Apostolilor,pe care lumea il ducea zilnic la Poarta Frumoasa sa ceara mila.Asta ne poate da lumea,nimic mai mult.Ramine ca dvs,cu pocainta si sinceritate,sa cereti mila nu din partea lumii,noi nu avem decat pomeni de-o clipa,ci vindecare din partea Lui.Mergeti in fata Mantuitorului cu toate nereusitele,neputintele si esecurile dvs,fara nimic ascuns,fara pretentii de indreptatire si fara o falsa apreciere de sine si cereti mila,nadejde si vindecare.Poate inca nu v-ati curatat de stradaniile personale si doar personale de a va vindeca singur si Dumnezeu va lasa sa vedeti boala in toata oroarea si puterea ei inrobitoare ca sa simtiti cu adevarat,smerit si infrint de propria neputiinta,adevaratul strigat dupa ajutor si mantuire.Apoi,in clipa hotarata de EL,in mila si dragostea Lui va veti ridica din boala spre viata,sarind de bucuria eliberarii si laudand pe Domnul precum ologul din scena biblica.Asa sa va ajute Dumnezeu.

[Mena59]

În prealabil postat de marius.necktarios

Doamne ajuta!
Am o problema grava in viziunea mea, si nu prea mai gasesc scapare... asa ca m-am gandit ca ma puteti ajuta dvs.
Ma enervez foarte repede, sunt mereu agitat, mereu mahnit (ma enervez din chestii fara motiv, probleme minore, sau foarte minore). Sunt invidios, judec, vb de rau pe ceilalti, intr-un cuvant sunt RAU. Adica imi este ciuda pe cei laltii, nu imi gasesc linistea, implinirea. Sufletul meu este mereu inchis, nu ma bucur de binele altora, nu ajut cu inima pe ceilalti, de parca este intunecat... NU vreau sa fiu asa, insa nu prea stiu cum sa scap de asta, fiindca ma chinuie, nu imi pot bagi implinirea sufleteasca. Tin sa mentionez ca ma spovedesc, ma impartasesc, merg regulat la biserica, ma rog, fac fapte de milostenie... dar cu toate astea nu pot sa implinesc marea porunca a dragostei.
Vreau sa numai fiu asa, vreau sa-mi schimb modul de viata si de gandire.
Sper din suflet sa ma ajutati cu sfaturile (cat mai multe).

Frate draga, nu esti singurul, din nefericire nu esti doar tu asa. Si eu ma lupt cu aceleasi pacate. Nu-ti spun asta ca sa te consolez ci ca sa te rog ca in rugaciunile tale catre Dumnezeu sa ma pomenesti si pe mine. Si eu voi face la fel.
Nu stiu ce sfaturi sa-ti dau. Dar sa ne punem nadejdea in Dumnezeu, in mila Lui caci doar la El este alinarea si iertarea. Puterea de a ne curatii vine de la El.
Sa nu cadem in deznadejde!