minune la celic dere

[veros ica]

Sunt din Tulcea si vreau sa marturisesc si eu despre puterea vindecatoare a lui Dumnezeu prin sfintele icoane de la manastirea Celic Dere. Acum...la aproximativ un an de la cele petrecute...pot intelege cu adevarat ce s-a petrecut cu mine ...si cum Dumnezeu m-a salvat...
In anul 2017 , pe la jumatatea lunii mai , am inceput sa ma simt brusc rau...fara sa imi pot da seama ce se petrecea cu mine...parca nu mai eram eu...nu puteam sa mananc, nu mai puteam sa inghit nici apa devat cu dificultatea, nu puteam sa dorm...daca atipeam de oboseala ,,visam foarte urat...am inceput sa slabesc...nimeni din jur nu ma mai recunostea...ajunsesem in cateva saptamani sa ma tin de gardul scolii( eu fiind cadru didactic)...Analize peste analize, consultatii medicale...nimic nu releva vreo problema medicala si nici un cadru medical nu isi putea explica simptomatologia si cauzele posibile...
Singurul sprijin era parintele meu duhovnic care, probabil banuind ceva, mi-a dat sa citesc psaltirea...
Pe la inceputul lunii iulie ajunsesem la 38 kg, iar eu citeam in continuare ce mi-a dat preotul. Am fost la un pas de moarte...iar Dumnezeu m-a tinut in viata a scos adevarul la iveala...
ce inseamna puterea psaltirii...Intr-o zi am primit un telefon de la un membru de familie al unei foarte bune prietene, pe care o consideram ca sora mea, ce mi-a spus ca il apasa ceva pe suflet...mi-a spus ca prietena mea fusese la o vrajitoare sa ma omoare. Am inlemnit...I-am jurat persoanei respective ca nu voi spune absolut nimanui nimic, indiferent de ce va urma. Am inceput sa merg din biserica in biserica si din manastire in manastire....m-am luptat cum am putut pentru viata mea....pe calea lui Dumnezeu. Nu va puteti inchipui peste ce piedici am fost nevoita sa trec si ce a trebuit sa indur...ajunsesem ca eu, o persoana crescuta cu dragostea in Dumnezeu intr-o familie credincioasa, sa merg in biserica si sa ii cer lui Dumnezeu moartea.
Prietenii mei de familie m-au sprijinit in mod neconditionat....iar intr-o zi, o prietena m-a urcat in masina si m-a dus la manastirea Celic Dere. Abia am putut urca la biserica sprijinita de prietena mea si de baiatul ei. Acolo....odata intrata in sfantul locas,,m-am rugat cu lacrimi la icoanele facatoare de minuni...si ele au infaptuit minunea....treptat-treptat, rugandu-ma seara de seara, respectand cu strictete ce mi-a dat parintele de facut, am inceput sa ma simt mai bine. Acum am ajuns la greutatea mea normala, analizeze medicale nu indica nimic in neregula, doar sufletul meu mai este praf....i-am fost alaturi, sprijinind-o in mod neconditionat, unei persoane care a incercat pe cai oculte, din nebunie, sa imi ia viata...ma stiu curata in fata lui Dumnezeu, nu i-am gresit cu nimic....doar am tinut la ea ca la o sora...si ...totusi nu regret binele facut...
Am doar sufletul praf...ce poti simti cand prietena ta cea mai buna, te ia inbrate si iti spune...,,Ce m-as face eu fara tine, ca esti ca sora mea?"...si tu crezi in cuvintele ei....asta in timp ce i-a pregateste terminarea ta...?
Imi face probleme in continuare, dar eu o las in plata lui Dumnezeu...
Acum pot merge singura, pe piciorusele mele, ori de cate ori am ocazia, la manastire sa citesc pravila Maicii Domnului, sa multumesc si sa ma rog in continuare. Singura mea alinare este ca , datorita acestei situatii, m-am apropiat mai mult de Dumnzeu.Marturisind minunea infaptuita cu mine imi tin una din promisiunile facute.
Ce ati face in locul meu?