Morala crestina vs morala atee

[cristiboss56]

În prealabil postat de topcat

Dar eu niciodata nu am spus ca stiinta e omnipotenta si omniscienta.
Am spus doar ca e singurul instrument care ne poate apropia de intelegerea naturii.

Dintr-o anumita perspectiva.

În prealabil postat de cristiboss56

Dintr-o anumita perspectiva.

Sa zicem

Mi-ar place daca am discuta despre un caz real, cel al abolirii sclaviei din SUA si despre cum (nu) a putut religia sa decida daca acest lucru este sau nu moral. Ce ziceti, cine are curajul sa se bage?

[Agkelos]

În prealabil postat de topcat

Ce ziceti, cine are curajul sa se bage?

Avand in vedere ca tu vrei sa judeci crestinatatea bazandu-te pe ceea ce un pacatos are de spus, fie el chiar si un bun crestin, ar fi bine ca nimeni sa nu se bage. Daca vrei o parere personala deschide un topic nou pentru discutia asta si o vei auzi, dar daca crezi ca poti sa iti faci o parere despre crestinism judecand actiunile sau parerile unui pacatos gresesti din start.

Aici nu se contreaza ateismul cu crestinatatea. In cel mai bun caz un simplu ateu cu o comunitate de crestini pe care, pe linga mintuirea proprie credeam ca ii intereaza si citeva din problemele globale ale omenirii. Si ca isi pot sustine ideea ca morala atee nu exista, ca binele si raul nu exista decit daca sint definite de o zeitate. Jalnic.

[Agkelos]

În prealabil postat de topcat

Si ca isi pot sustine ideea ca morala atee nu exista, ca binele si raul nu exista decit daca sint definite de o zeitate. Jalnic.

O intrebare veche de cand lumea. TU cine esti? Si nu ma refer la identitate ci la cel care sta in tine si spune "Eu sunt asta". Pune-te serios pe studiat si spune-mi cine e constiinta ta, cine e persoana care sustine ca exista. Unde sta acel EU? In creier? In inima? In coloana vertebrala? Poti dovedi ca exista acea persoana care sustine ca esti TU? Cand o gasesti sa ma anunti si pe mine ca sa iti pot explica cum se face ca, raportat la acea persoana, doar credinta in Dumnezeu (aka dragostea desavarsita fata de Dumnezeu si creatia lui) poate spune ce e bine si ce nu. Pana atunci orice raspuns ai primi ar fi degeaba pentru ca informatia primita o vei raporta la ideile preconcepute care ti-au fost bagate in cap de un sistem infect, in nici un caz la adevarata ta personalitate care, odata ce o intelegi, iti dai seama foarte usor ca nu poate judeca singura fara interventia lui Dumnezeu.

În prealabil postat de Agkelos

O intrebare veche de cand lumea. TU cine esti? Si nu ma refer la identitate ci la cel care sta in tine si spune "Eu sunt asta". Pune-te serios pe studiat si spune-mi cine e constiinta ta, cine e persoana care sustine ca exista. Unde sta acel EU? In creier? In inima? In coloana vertebrala? Poti dovedi ca exista acea persoana care sustine ca esti TU? Cand o gasesti sa ma anunti si pe mine ca sa iti pot explica cum se face ca, raportat la acea persoana, doar credinta in Dumnezeu (aka dragostea desavarsita fata de Dumnezeu si creatia lui) poate spune ce e bine si ce nu. Pana atunci orice raspuns ai primi ar fi degeaba pentru ca informatia primita o vei raporta la ideile preconcepute care ti-au fost bagate in cap de un sistem infect, in nici un caz la adevarata ta personalitate care, odata ce o intelegi, iti dai seama foarte usor ca nu poate judeca singura fara interventia lui Dumnezeu.

Nu sta nimeni in mine, eu nu am personalitate dubla.
Cred ca daca in momentul asta am sta fata in fata si ti-as trage o flegma, ti-as dovedi cel mai bine ca exista acea persoana care sustine ca sint EU.
Ei, acum poti sa imi explici cum se face ca numai credinta in Dzeu m-a facut sa nu iti bag si un pumnal in piept.

[cristiboss56]

Atunci când, depărtat de Dumnezeu, omul ajunge să afişeze libertatea pentru a-şi justifica imoralitatea, precum spune şi Sfântul Pavel , că auzul nu va mai suporta învăţătura sănătoasă. Există o mare diferenţă între a ignora ceva şi a nu suporta, dintre a refuza şi a nu suferi. Atunci când nu suporţi ceva înseamnă că acel ceva te deranjează, te doare , se războieşte cu tine pentru că aduce contrariul. Deşi se zice că obişnuinţa este a doua natură, totuşi omul mai păstrează în sufletul său urme ale moralei fireşti, iar atunci când greşeşte nu are o atitudine normală, ci caută imediat să îşi argumenteze păcatul sau să critice morala creştină .

În prealabil postat de cristiboss56

Atunci când, depărtat de Dumnezeu, omul ajunge să afişeze libertatea pentru a-şi justifica imoralitatea, precum spune şi Sfântul Pavel , că auzul nu va mai suporta învăţătura sănătoasă. Există o mare diferenţă între a ignora ceva şi a nu suporta, dintre a refuza şi a nu suferi. Atunci când nu suporţi ceva înseamnă că acel ceva te deranjează, te doare , se războieşte cu tine pentru că aduce contrariul. Deşi se zice că obişnuinţa este a doua natură, totuşi omul mai păstrează în sufletul său urme ale moralei fireşti, iar atunci când greşeşte nu are o atitudine normală, ci caută imediat să îşi argumenteze păcatul sau să critice morala creştină .

Sincer, nu am inteles nimic

[cristiboss56]

În prealabil postat de topcat

Sincer, nu am inteles nimic

Şi nici nu ai să înţelegi vreodat, pentru că eul din tine refuză , un eu răzvrătit , ce colcăie în minciună. Eşti complet rupt de realitate, trăieşti intr o lume creată de tine. Tu cauţi în permanenţă confirmarea atitudinilor tale şi îi consideri "prieteni" nu pe cei ce te critică , ci pe persoanele care îţi aprobă atitudinile tale . Privind această logică , Sfântul Pavel avertizează că va veni vremea când oamenii nu vor mai accepta învăţătura Bisericii, ci vor alcătui propriul cod moral, ca protecţie a patimilor umanităţii căzute. Tu oare îţi recunoşti neputinţa, nimicimea ta ? Vezi , aici se separă gândirea şi atitudinea dintre un creştin şi un ateu. Vorbim , dragul meu pe două limbi diferite. . .