Forum Crestin Ortodox Crestin Ortodox
 
 


Du-te înapoi   Forum Crestin Ortodox > Generalitati > Generalitati
Răspunde
 
Thread Tools Moduri de afișare
  #1  
Vechi 01.10.2010, 18:22:25
costel's Avatar
costel costel is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 22.09.2006
Mesaje: 4.827
Implicit Iubirea vrajmasilor

Cand crestinii erau persecutati, spune Sfantul Iustin Martirul si Filosoful in secolul al II-lea, ei se rugau pentru imparatul prigonitor si motivau rugaciunea lor astfel: ne rugam pentru imparat, desi el ne uraste si ne persecuta, pentru ca Dumnezeu sa-l elibereze de duhurile diavolesti care-l stapanesc atunci cand ne uraste pe noi, crestinii, fiindca Il iubim pe Hristos. Imparatul are, deci, nevoie de rugaciunile noastre pentru ca Dumnezeu sa-l schimbe din om rau in om bun, sa-i lumineze mintea si sa-i incalzeasca inima cu harul Sau.

Asta ar trebui sa faca fiecare om - sa se roage nu numai pentru cei ce-l iubesc, ci si pentru vrajmasii sai.
Reply With Quote
  #2  
Vechi 02.10.2010, 09:16:22
heaven's Avatar
heaven heaven is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 23.11.2008
Locație: Brasov
Religia: Ortodox
Mesaje: 2.351
Implicit

Eu cred ca atunci cand vom ajunge sa intelegem si sa simtim iubirea hristica in adevaratul sens al cuvantului vom putea sa-i iubim inclusiv pe dusmani.
A-i iubi pe dusmani nu inseamna sa tolerezi absolut orice sau sa stai sa fii calcat in picioare,ci sa te aperi asa cum poti,fara a urmari sa ii lezezi pe ceilalti,chiar daca sunt vrajmasi,fara a nutri sentimente de ura si razbunare,ci eventual de compasiune,nu vreau sa spun inca iubire,pentru ca multi o sa-mi spuneti ca traiesc in lumea viselor,dar,macar atat pentru prima etapa...compasiune:sa ii privim ca pe niste oameni bolnavi,slabi,care altfel nu stiu sa actioneze.
Sa iubesti pe cei care te iubesc e cel mai simplu lucru si un animalutz poate face asta,insa sa ajungi sa ai iubire,compasiune pentru cei care incearca sa iti faca rau,acela cred ca este un pas maretz in evolutia spirituala a fiintei umane.Mai precis,atunci cand vom inceta sa conditionam sentimentele oferite de ceea ce primim sau nu primim...sa iubim si atat.
Stiu ca pare simplu deloc,insa o alta cale nu cred ca exista si la Dumnezeu nu cred ca merge cu jumatati de masura.Suntem aici sa invatam aceste lectii si cred ca este alegerea noastra daca o vom face prin iubire sau suferinta.Nu stiu despre voi,insa eu una as prefera-o pe prima...:)
__________________
Sa invatam de la ingerul nostru pazitor...http://www.youtube.com/watch?v=pG52f...&feature=share
Reply With Quote
  #3  
Vechi 02.10.2010, 10:33:44
mihele_m's Avatar
mihele_m mihele_m is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 01.02.2010
Locație: Timisoara
Religia: Ortodox
Mesaje: 309
Post Iubirea vrasmasului

[quote=costel;293500]Cand crestinii erau persecutati, spune Sfantul Iustin Martirul si Filosoful in secolul al II-lea, ei se rugau pentru imparatul prigonitor si motivau rugaciunea lor astfel: ne rugam pentru imparat, desi el ne uraste si ne persecuta, pentru ca Dumnezeu sa-l elibereze de duhurile diavolesti care-l stapanesc atunci cand ne uraste pe noi, crestinii, fiindca Il iubim pe Hristos. Imparatul are, deci, nevoie de rugaciunile noastre pentru ca Dumnezeu sa-l schimbe din om rau in om bun, sa-i lumineze mintea si sa-i incalzeasca inima cu harul Sau.

Asta ar trebui sa faca fiecare om - sa se roage nu numai pentru cei ce-l iubesc, ci si pentru vrajmasii sai.[/QU


Isus a povestit urmatoarea parabola ."Imparatia cerurilor este asemanata ca un graunte de mustar pe care un om il ea si il seamana in ograda lui .aceasta seminta este mai mica decit toate semintele ,insa dupa ce a crescut este mai mare decit toate legumele si devine copac , asa in cit vin pasarile cerului si isi fsc cuiburi in ramurile lui '(Mt.13 ,31-32 ,) sa nu ne fie teama sa fim buni , sa fim pavaza ,adapost pentru aproapele nostru . Tot ceia ce facem pentru aproapele nostru facem pentru Dumnezeu . Si cum bunaoara lui Dumnezeu este mult mai mare decit a noastra el ne va rasplati de zeci de sute , de mii de mai mult. sa nu te temem sa ne aratam buni , intelegatori , generosi . Chiar daca vom face tot ce ne sta in putinta . dumnezeu intotdeauna ne va intrece . Niciodata nu ne vom apropia nici pe departe de bunatatea lui . Doame intelepteste poporul tau si pe noi toti . Amin !
Reply With Quote
  #4  
Vechi 02.10.2010, 23:35:48
adam000 adam000 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 13.09.2008
Religia: Ortodox
Mesaje: 719
Implicit

Dintr-un cuvant foarte frumos al parintelui Cleopa despre acest subiect:

Citat:
Nici o poruncă nu a înălțat și a slăvit așa de mult învățătura Evangheliei lui Iisus Hristos, ca porunca iubirii de vrăjmași. Cu adevărat această poruncă desăvârșește toate poruncile Legii vechi, căci nici un dătător de lege mai înainte de Mântuitorul nostru Iisus Hristos nu a putut a se înălța cu înțelegerea până la atâta desăvârșire, de a învăța și a legiui cu hotărâre iubirea de vrăjmași. Numai această poruncă, dacă s-ar sârgui oamenii să o păzească, ar face raiul pe pământ, ar aduce mare liniște, pace și fericire între oameni. Iar, dimpotrivă, când aceasta lipsește dintre oameni, toată zavistia, toate războaiele, toate răzbunările și toate tulburările se fac pe pământ.
Dar poate va zice cineva că foarte grea și cu anevoie de îndeplinit este această poruncă. Dacă vom judeca drept, vom înțelege că deloc nu este greu și cu neputință, ci este ușoară și mântuitoare de suflete. Să ne aducem aminte de cuvintele Domnului, Care zice: „Luați jugul Meu asupra voastră... căci jugul Meu este bun și povara Mea este ușoară“ (Matei 11, 29-30). Iar Sfântul Efrem Sirul zice despre iubirea vrăjmașilor: „Ce greutate sau ce osteneală este a ierta fratelui greșelile cele ușoare și a ne numi vrednici să ni se ierte și nouă păcatele noastre?“ (Op. cit., p. 31).
Citat:
Deci, preadreaptă, preasfântă și preaînaltă este porunca iubirii de vrăjmași. Iar dacă nouă ni se pare grea și cu anevoie de împlinit, acesta este semn că nu avem în inima noastră nici cât de puțin dragostea de Dumnezeu și de aproapele. Trăind astfel, ne aflăm în întunericul urii, al invidiei, al pizmei, al slavei deșarte și al altor patimi grele, iar roadele Duhului Sfânt, care sunt dragostea, pacea, bucuria, îndelunga răbdare și toate celelalte pe care le arată Sfântul Apostol Pavel, nu au loc în sufletele noastre.

„Vrednicia de a ne face fii după har ai lui Dumnezeu este cu totul străină de priceperea și înțelegerea noastră“

Zice Domnul, iarăși, în Evanghelia de astăzi: „De iubiți pe cei ce vă iubesc, ce mulțumită veți avea? Că și păcătoșii iubesc pe cei ce îi iubesc pe ei. Și, de faceți bine celor ce vă fac vouă bine, ce mulțumire puteți avea? Că și păcătoșii același lucru fac. Și, dacă dați împrumut celor de la care nădăjduiți să luați înapoi, ce plată aveți? Doar și păcătoșii dau împrumut păcătoșilor, ca să primească înapoi. Voi iubiți pe vrăjmașii voștri și faceți bine și dați împrumut, nimic nădăjduind în schimb și plata voastră va fi multă și veți fi fiii Celui Preaînalt, căci El este bun cu cei nemulțumitori și răi“ (Luca 6, 32-35).
Cât de mare adevăr și câtă dreptate au aici cuvintele Domnului! Căci dacă fac bine cuiva și aștept ca și el să-mi facă mie la fel, atunci ce plată mai aștept de la Dumnezeu? Astfel, facerea de bine a mea nu privește răsplătirea mea în veacul viitor, spre slava lui Dumnezeu, ci este un schimb vremelnic cu scopul de a câștiga în veacul de acum, cele ce am cheltuit cu facerea de bine spre aproapele meu. Am împrumutat ca să mi se împrumute, am dat ca să mi se dea înapoi. Iar dacă dau milostenie sau fac alt bine aproapelui meu, nimic nădăjduind de la el, atunci pot nădăjdui răsplată de la Dumnezeu în veacul viitor, căci mintea mea nu privește spre plata cea vremelnică de la acela ce i-am făcut bine, ci spre bunătățile cele veșnice din veacul viitor.
Atunci, după cuvântul Domnului, „plata voastră multă este în ceruri“ (Matei 5, 12). Încă un lucru mult mai mare și preaslăvit. Prin facerea noastră de bine către aproapele, fără a nădăjdui de la el nimic în veacul de acum, ne facem fiii Celui Preaînalt, după cum zice Sfânta Scriptură: Eu am zis: dumnezei sunteți și toți fii ai Celui Preaînalt (Psalm 81, 6).
Această vrednicie, de a ne face fii după har ai lui Dumnezeu este cu totul străină de priceperea și înțelegerea noastră pentru bogăția slavei lui Dumnezeu, prin care vom deveni fii după har ai lui Dumnezeu în veacul de acum și cel viitor. Adică să fim oameni asemenea lui Dumnezeu (I Ioan 3, 2), după măsura Darului Său, Care este bun spre cei nemulțumitori și răi, răsare soarele Său și peste cei buni și peste cei răi, și plouă peste cei drepți și peste cei nedrepți.
Citat:
Exemplul lui David

Până aici am vorbit de câtă slavă și cinste se vor învrednici cei ce vor avea în sufletele lor dragostea de Dumnezeu și de aproapele și se vor sili să îndeplinească porunca Sfintei Evanghelii de astăzi de a iubi pe vrăjmașii lor. Acum să ne întrebăm: oare au existat în Legea Veche și cea Nouă oameni care s-au ridicat cu fapta la această desăvârșită dragoste a iubirii de vrăjmași?
La această întrebare vom răspunde cu cuvintele dumnezeieștii Scripturi și vom arăta că mulți au ajuns a îndeplini această sfântă poruncă a iubirii de vrăjmași, atât în Legea Veche, cât și în cea Nouă.
Mai întâi să ne aducem aminte de proorocul și împăratul David, care, încă cu o mie de ani înainte de venirea Domnului, s-a sârguit a împlini cu fapta această sfântă și dumnezeiască poruncă.
Cine a citit în Sfânta Scriptură știe câtă ură avea regele Saul asupra lui David și câtă vreme l-a prigonit și căuta în tot chipul să-l piardă, cum însuși David zice către Ionatan, prietenul său: „Viu este Dumnezeu și viu este sufletul tău, că precum am zis, n-a rămas fără numai un pas între mine și moarte“ (I Regi 20, 3), prin aceasta arătând cât de aprig era prigonit de Saul, spre a-l omorî. Iar proorocul David nu s-a răzbunat pe Saul când i-a căzut în mâini că putea prea lesne să-l omoare. Căci Saul dormea greu în peșteră și David i-a tăiat numai poala hainei lui spre mărturie, dar de viața lui nu s-a atins (I Regi 24, 12-13).
Și a doua oară, când împăratul Saul dormea în mijlocul taberei sale noaptea, David, venind, i-a luat sulița de la cap și vasul cu apă, și iarăși nu s-a atins de viața lui, măcar că adesea îl îndemna să-l omoare atunci pe Saul (I Regi 26, 6-22). Ba și mai mult, când împăratul Saul a fost lovit de un duh rău de la Dumnezeu, David venea și-i cânta din harfă, gonind duhul cel rău de la el (I Regi, 19, 9).
Iar în Legea Harului cel dintâi care a îndeplinit cu lucrul și cu cuvântul această Evanghelie a fost Însuși Domnul nostru Iisus Hristos, Care nu numai că învăța porunca iubirii de vrăjmași, ci El întâi a îndeplinit-o cu lucrul. Atunci când era pe cruce, S-a rugat Părintelui Său să ierte pe cei ce L-au răstignit, zicând: „Părinte, iartă-le lor, că nu știu ce fac!“ (Luca 23, 34). La fel și Sfântul Apostol și Arhidiacon Ștefan, ușa mucenicilor, a împlinit porunca iubirii de vrăjmași, căci plecându-și genunchii, s-a rugat lui Dumnezeu pentru iertarea păcatelor celor ce îl ucideau cu pietre, zicând: „Doamne, primește duhul meu... și nu le socoti lor păcatul acesta! Și zicând acestea, a adormit“ (Fapte 7, 59-60). La fel au făcut și ceilalți apostoli, care fiind ocărâți, mângâiau pe vrăjmașii lor (I Corinteni 4, 11-13). Prin această mare virtute a iubirii de vrăjmași, au strălucit în lume milioane de martiri, de ierarhi, de mărturisitori și cuvioși părinți și toți care în veacul de acum au purtat în mintea și în inima lor dragostea de Dumnezeu și de aproapele.
[quote]
„Fericiți sunt cei ce trăiesc în pace cu toți oamenii“

Oare câți dintre noi avem atâta dragoste să iertăm din inimă pe cei ce ne urăsc și ne fac rău? Câți dintre credincioșii noștri se mai jertfesc astăzi pentru mântuirea, pentru salvarea vieții și ajutorul oamenilor din spitale, a celor de aproape ai lor? Dimpotrivă, astăzi se întâlnesc peste tot certuri în familie, neînțelegeri între părinți și copii, ură și judecată între rude și vecini, dușmănie, invidie și neîmpăcare între creștini. De ce oare nu ne împăcăm frate cu frate, vecin cu vecin? Cum mai pot zice „Tatăl nostru“ cei ce nu iartă pe frații și vrăjmașii lor? Cum putem împlini porunca lui Hristos, Care zice: „Iubiți pe vrăjmașii voștri“, dacă noi nu ne cerem iertare nici de la părinții și binefăcătorii noștri și nu iertăm pe cei ce ne fac rău? Când spunem cuvintele din Tatăl nostru: „Și ne iartă nouă greșelile noastre, precum și noi iertăm greșiților noștri“, singuri ne cerem osândă dacă nu iertăm pe cei care ne-au supărat. Să ne împăcăm deci unii cu alții și să iertăm din inimă pe vrăjmașii noștri dacă vrem să ne mântuim. Să ne rugăm pentru cei ce ne defaimă și ne urăsc și să nu ne răzbunăm pe cei ce ne fac rău. Să ne bucurăm când suntem defăimați și osândiți pe nedrept, că numai așa ne putem smeri mai mult și vom reuși să fim următori ai lui Hristos. Altfel, Mântuitorul nu primește nici rugăciunea noastră, nici darurile aduse la sfântul altar, nici postul și milostenia noastră, nu primește în rai pe cei ce mor în ură și dușmănie.
Fericiți sunt cei ce trăiesc în pace cu toți oamenii și care nu au nici un dușman, afară de diavolul! Fericiți sunt creștinii ce trăiesc în desăvârșită dragoste unii cu alții!
Să rugăm pe Dumnezeul dragostei și al milei să ne împace în Hristos pe toți și să ne învrednicească împărăției cerești, care este împărăția iubirii veșnice. Amin.

__________________
Ca sub stapanirea Ta totdeauna fiind paziti, Tie slava sa inaltam, Tatalui si Fiului si Sfantului Duh, acum si pururea si in vecii vecilor
Amin.

Last edited by adam000; 02.10.2010 at 23:47:09.
Reply With Quote
  #5  
Vechi 03.10.2010, 00:31:13
MariS_'s Avatar
MariS_ MariS_ is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 18.10.2009
Locație: Religie: creștin
Religia: Ortodox
Mesaje: 1.419
Implicit

Cum sa ne iubim noi vrajmasii cand noi ne iubim doar pe noi si, eventual,
pe cei ce ne iubesc? Vorbesc de mine, evident, dar ma dau exemplu la
plural. Ne mai spalam noi picioarele unii altora? Mai intoarcem noi obrazul
celalalt? Mai rabdam noi , nu ocari, nu jigniri, nu ofense, ci o simpla parere
care nu coincide cu a noastra? Mai vedem noi Omul de langa noi? Nu pe
dusman, ci macar pe omul simplu de alaturi, cu nevoile si necazurile lui?
Pai, da, dar e mai interesant sa ne dam noi superortodocsi! Vorbesc iarasi
de mine si ma dau exemplu tot la plural.
Har, smerenie si jertfa de sine.
__________________
Făcutu-ți-s-a ocara ca și lauda, paguba precum câștigul și străinul ca fratele?
Cum nu înțelegeți că nu despre pâini v-am zis? Ci feriți-vă de aluatul fariseilor și al saducheilor! (Matei 16:11)
Omul deține atâta Adevăr câtă Iubire dăruie.
Reply With Quote
  #6  
Vechi 03.10.2010, 17:05:29
Rodica50's Avatar
Rodica50 Rodica50 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 03.05.2010
Religia: Ortodox
Mesaje: 1.855
Smile Iubirea de vrajmasi

De pe CrestinOrtodox-comentariu:

RUGĂCIUNE PENTRU VRĂJMAȘI Doamne binecuvântează pe vrăjmașii mei! Și eu îi binecuvântez și nu-i blestem! Vrăjmașii m-au împins și mai mult spre Tine, în brațele Tale, mai mult decât prietenii. Aceștia m-au legat de pământ și mi-au răsturnat orice nădejde spre pământ. Vrăjmașii m-au făcut străin față de împărățiile pământești și un locuitor netrebnic, față de pământ. Precum o fiară prigonită, așa și eu, prigonit fiind, în fața vrăjmașilor, am aflat un adăpost mai sigur, ascunzându-mă sub cortul Tău, unde nici vrăjmașii, nici prietenii, nu pot pierde sufletul meu. Doamne, binecuvântează pe vrăjmașii mei! Și eu îi binecuvântez și nu-i blestem. Ei au mărturisit în locul meu păcatele mele în fața lumii. Ei m-au biciuit, când eu m-am cruțat de biciuire. Ei m-au chinuit atunci când eu am fugit de chinuri. Ei m-au hulit atunci când eu m-am măgulit pe mine însumi. Ei m-au scuipat atunci când eu m-am mândrit cu mine însumi. Când eu m-am făcut înțelept, ei m-au numit nebun. Când m-am făcut puternic, ei au râs de mine ca de un pitic. Când am vrut să conduc pe oameni ei m-au împins înapoi. Când m-am grăbit să mă îmbogățesc, ei m-au smucit înapoi cu mână de fier. Când m-am gândit să dorm liniștit, ei m-au trezit din somn. Când mi-am zidit casă pentru viață lungă și liniștită, ei au răsturnat-o și m-au izgonit afară. Într-adevăr vrăjmașii m-au dezlegat de lume și mi-au prelungit mâinile până la veșmântul Tău. Binecuvântează Doamne pe vrăjmașii mei! Binecuvântează-i și-i înmulțește; asmute-i și mai mult împotriva mea, ca fuga mea spre Tine să fie fără întoarcere; ca să se rupă nădejdea mea în oameni ca pânza de păianjen; ca smerenia să împărățească deplin în inima mea; ca inima mea să devină mormântul celor rele. Ca toată comoara mea să o aduni în ceruri. Ah, de m-aș elibera odată de autoamăgire, care m-a încâlcit într-o mreajă cumplită a vieții înșelătoare! Vrăjmașii m-au învățat să știu ceea ce puțin știu în lume: că omul nu are pe pământ vrăjmași afară de sine însuși. Doar acela urăște pe vrăjmași, care nu știe că vrăjmași nu sunt vrăjmași, ci prieteni severi. De aceea, Doamne, binecuvântează pe prietenii și pe vrăjmașii mei! Sluga blestemă pe vrăjmași căci nu știe, iar Fiul îi binecuvântează căci știe. Fiul știe că vrăjmașii nu pot să se atingă de viața lui. De aceea El pășește liber între ei și se roagă lui Dumnezeu pentru aceștia. Doamne binecuvântează pe vrăjmașii mei! Și eu îi binecuvântez și nu-i blestem! Sfintul Ierarh Nicolae Velimirovici,

Si ar mai fi de spus: iubire, bunatate, milostenie...
__________________
Cel ce crede, se teme; cel ce se teme, se smereste; cel ce se smereste, se îmblânzeste; cel blând, pazeste poruncile; cel ce pazeste poruncile se lumineaza; cel luminat se împartaseste de tainele Cuvântului dumnezeiesc. (Sfântul Maxim Marturisitorul)
Reply With Quote
  #7  
Vechi 04.10.2010, 11:12:00
Marius22 Marius22 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 23.07.2007
Locație: Bucuresti
Religia: Ortodox
Mesaje: 2.345
Implicit

Mi-a ramas in minte o intamplare din copilaria scriitorului Virgil Gheorghiu evocata intr-una din cartile sale. Acesta inca de mic era fascinat de sfintenie astfel incat il va intreba pe tatal sau (care era preot) cum poate ajunge sfant. Acesta i-a raspuns ca trebuie sa-i iubeasca pe vrasmasi. Contrariat, copilul s-a mahnit intru sine, gandindu-se ca nu va putea niciodata atinge sfintenia, pentru ca nu avea vrasmasi.

Bine ne este noua sa fim asemenea unui copil incat sa nu vedem in persoana niciunui semen chipul unui vrasmas. Atunci cand ajungem sa consideram pe cineva astfel deja este o cadere din iubire. De aceea, aceasta lipsa trebuie plinita cu "dumnezeiasca iubire de vrasmasi".
Reply With Quote
  #8  
Vechi 04.10.2010, 13:20:00
laurschepsis laurschepsis is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 29.09.2008
Locație: Bucuresti
Religia: Ortodox
Mesaje: 602
Implicit "Fara de Mine nu puteti face nimic"

Doamne-ajuta!

"Dai vointa, primesti putere!"

Nu un singur om am auzit povestind ca a avut un moment in viata cand a simtit ca din el se revarsa preaplinul iubirii. O iubire atat de puternica ca ii venea sa imbratiseze pe toti pe care ii intalnea si sa strige "Te iubesc, Doamne, din toata fiinta mea! Va iubesc pe toti, pe toti, pe toti!". Unii au reusit sa-si pastreze si sa-si cultive aceasta stare, altii au pierdut-o foarte repede.

Sunt multe trepte de urcat in drumul spre mantuire. Necazul nostru este ca incercam sa le urcam pe sarite. Cum se nimereste. Si atunci cadem chiar mai jos decat eram inainte. Adica nu avem rabdare si metoda. Rabdarea se educa in timp si metoda ti-o da duhovnicul.

Treapta iubirii de vrajmasi este una din ultimele la care trebuie macar sa ajungem in aceasta viata pentru a nadajdui la mantuire. Dar, inainte ca iubirea de semeni sa devina deplina, avem multe altele de rezolvat. Iata, doar cateva:
- sa capatam deprinderea de a-L aseza pe Dumnezeu inaintea noastra
- sa gandim frumos
- sa traim frumos
- sa invatam si sa traim ce este dragostea
- sa invatam si sa traim ce este credinta
- sa invatam si sa traim ce este nadejdea
- sa invatam si sa traim ce este libertatea
- sa ne rugam asa cum ne hranim
- sa facem curat in fiinta noastra
- sa facem curat in casa noastra
- sa ne oprim pornirile de manie
- sa ne obisnuim sa vedem dincolo de cel ce se comporta urat cu noi. In spatele fiecarui om rau este o legiune de draci.
- sa invatam sa tacem
- sa nu mai ezitam sa facem bine
- sa ne obisnuim sa nu mai facem doar calcule lumesti
- sa inveti sa pastrezi cele bune si frumoase primite in dar
- sa inveti sa primesti si ceea ce pare a fi rau, caci acelea sunt incercari pentru ridicarea ta
- sa inveti sa te ridici ori de cate ori cazi
- .... multe, foarte multe altele care trebuie cu vointa exersate si traite cand realizezi ca NIMIC NU POTI FACE FARA HRISTOS.

Dupa toate acestea, dupa multa vointa si rabdare, iubirea de vrajmasi va veni singura, de la sine, firesc.

Deocamdata stii ca trebuie sa ajungi si la acest deziderat si ca pana acolo, TREBUIE SA DAI VOINTA CA SA ITI DEA DUMNEZEU PUTERE.

Doamne-ajuta!
__________________
Parintele Arsenie Boca: Am vrut sa pun mana pe radacina durerii, care nu este alta decat pacatul... Rugandu-ma - pentru Pacea a toata lumea si pentru bunastarea Sfintelor lui Dumnezeu Biserici - aud deodata in urechea dinauntru infruntarea amarnica: "Nu te ruga de Mine sa le dau Pace, roaga-te de oameni sa-si schimbe purtarile, daca vor sa mai vada Pace pe pamant"..."

Last edited by laurschepsis; 04.10.2010 at 13:54:12.
Reply With Quote
  #9  
Vechi 24.05.2011, 02:14:32
George.m George.m is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 09.12.2010
Locație: Bucuresti
Religia: Ortodox
Mesaje: 960
Implicit

Trebuie sa avem in vedere faptul ca cei ce ne dusmanesc sunt legati cu lanturile rautatii de catre duhurile intunecate. Sunt slabi, neputinciosi sa iubeasca. Raspunzandu-le rautatii lor cu neiubire, vom cadea si noi in robia demonica.
In Hristos aflam puterea de a iubi intreaga omenire, de a raspunde cu dragoste si celor ce ne urasc; El ne vindeca de neputinta de a iubi, care ne chinuie ingrozitor.
Se cade sa ne rugam lui Dumnezeu pentru cei ce ne urasc, sa-i elibereze din lanturile dusmaniei, prin care satan ii tine captivi in imparatia lui.


Sfantul isaac Sirul ne indeamna: "Sa nu urasti pe pacatos. Caci toti suntem vinovati. Si daca te misti catre el pentru Dumnezeu, plangi pentru el. Si de ce il urasti pe el? Uraste pacatele lui si roaga-te pentru el, ca sa te asemeni cu Hristos, care nu Se mania impotriva pacatosilor, ci Se ruga pentru ei.

Nu vezi cum Se ruga pentru Ierusalim? Caci prin multe suntem batjocoriti si noi de diavol. Si de ce uram pe cel batjocorit ca si noi, de diavolul care ne batjocoreste pe noi?

De ce urasti pe pacatos, o, omule? Oare pentru ca nu e drept cu tine? Dar unde este dreptatea ta, odata ce nu ai iubire? De ce nu plangi pentru el, ci il prigonesti? Caci din nestiinta se misca unii in mania lor, desi socotesc ca deosebesc faptele pacatosilor".
Reply With Quote
  #10  
Vechi 10.10.2011, 18:43:22
costel's Avatar
costel costel is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 22.09.2006
Mesaje: 4.827
Implicit

Nu suntem chemati doar sa-i iubim pe vrajmasi, ci sa ne si rugam pentru schimbarea lor in bine: "Necredinciosii sa se intoarca la dreapta credinta, iar credinciosii sa se intareasca in dreapta credinta, si toata vrajba si ura, in iubire de frati, in pace si dragoste desavarsita sa se prefaca". (Rugaciunea pentru vrajmasii cei ce ne urasc si ne asupresc pe noi)Iar daca simtim ca suntem lipsiti de puterea de a ne ruga pentru ei, sa cerem de la Dumnezeu putere si pentru acest lucru.
Reply With Quote
Răspunde

Tags
iubirea vrajmasilor

Thread Tools
Moduri de afișare


Subiecte asemănătoare
Subiect Subiect început de Forum Răspunsuri Ultimele Postari
Iubirea de aproape-Iubirea de vrajmasi OvidiuO Pocainta 76 19.04.2013 21:51:24
Ce inseamna iubirea vrajmasilor MihaiFloarea Biserica Ortodoxa si Massmedia 90 23.07.2012 12:46:15
Predica de pe munte - Iubirea vrajmasilor proaspeti Intrebari utilizatori 0 03.10.2010 17:10:21
Iubirea caiusltd Rugaciuni 1 27.08.2010 17:01:07