citirea din psalmi

[delia31]

În prealabil postat de ucenic

Petru si nu Pavel este cel inspirat de Duhul sa inlocuiasca, prin tragere la sorti, pe Iuda Iscarioteanul.


Acum am citit omilia Sf.Ioan Gura de Aur privitoare la Psalmul 108.

Am inteles. Interpretarea lui Ioan Hristostom este analitica, concisa si pertinenta. Omul lui Dumnezeu desluseste lamurit acest Psalm.

Am inteles deosebirea intre blestem si imprecatie. De altfel in Sf.Scriptura sunt numeroase situatii in care se "profeteste" prin imprecatie.

Multumesc Delia pentru lamuriri. Efortul tau si staruinta ta cu pace m-au facut sa gasesc izvoarele autentice: marturia lui Petru din Faptele Apostolilor si omilia Sf.Ioan Hristostom.

Domnul sa te binecuvinteze!

Si pe tine sa te binecuvinteze! Cu placere!
La Petru ma gandeam si eu, dar din neatentie si obisnuinta ca Pavel sa fie citat mult mai des, am scris din greseala Pavel. Scuze si mersi de corectura.

[JoyDivision]

În prealabil postat de ucenic

omilia

ce este o omilie?

[MihaiG]

În prealabil postat de JoyDivision

ce este o omilie?

http://en.wikipedia.org/wiki/Homily

[delia31]

În prealabil postat de JoyDivision

ce este o omilie?

Pana una-alta, de ce nu-l intrebi pe uncle Google? Sau vrei neaparat sa-ti raspunda ucenicul?

[JoyDivision]

În prealabil postat de MihaiG

http://en.wikipedia.org/wiki/Homily

multumesc !

[delia31]

Ca tot s-a pomenit anterior de semantica termenului „copii” in acel verset din psalmul 108, care nu trebuie interpretat literal, mi-am amintit ca mai e cel putin un loc in psalmi unde termenul „prunci” nu inseamna deloc ceea ce intelege toata lumea prin „prunci”. Am cautat si e vorba de psalmul 136, 9:
„O, fiica a Babilonului… fericit este cel ce va apuca si va izbi pruncii tai de piatra”.
Greu de acceptat ca un profet inspirat de Dumnezeu ar recomanda cuiva sa izbeasca un copil de pietre.

Aici, prin Babilon se intelege confuzie, haos, neoranduiala si se refera la starea creata de vietuirea in pacat si neoranduiala. E vorba, mutatis mutandis, de „Babilonul launtric” al fiecaruia, de starea de agitatie, vanzoleala si haos generata de pacate.

Avva Dorotei talmaceste asa: prin Babilon se intelege zapaceala, prin fiica Babilonului, se intelege dusmanie.
Transferand sensul in registrul sufletesc, Avva Dorotei ne spune ca sufletul mai intai se zapaceste si apoi naste pacatul, care la randul lui va naste alte pacate (analogia mama, fiica).
Un pacat nu vine niciodata singur, ci atrage dupa el un cortegiu intreg.

Cuvintele „fericit cel ce va apuca si va izbi pruncii tai de piatra”, nu se refera nicidecum la copilasi, ci s-ar putea traduce asa: fericit cel ce va zdrobi gandurile de pacat inca din fașă, inca din faza lor incipienta, embrionara, nedand ocazia pacatului sa creasca si sa genereze un rau si mai mare.
Piatra de care trebuie sa izbim si sa zdrobim gandurile rele inca din fașă, nu e altcineva decat Hristos.

Am mai dat si acest exmplu din psalmi, desi mai sunt o sumedenie, tocmai pentru a intari ideea ca fara o talcuire in prealabil a sensurilor de adancime, riscam sa intelegem cu totul altceva. Un motiv in plus sa cerem binecuvantarea duhovnicului inainte de a-i citi dar si pentru a ne indica talcuiri ale sfintilor, adecvate varstei spirituale a fiecaruia.

[ucenic]

În prealabil postat de delia31

Ca tot s-a pomenit anterior de semantica termenului „copii” in acel verset din psalmul 108, care nu trebuie interpretat literal, mi-am amintit ca mai e cel putin un loc in psalmi unde termenul „prunci” nu inseamna deloc ceea ce intelege toata lumea prin „prunci”. Am cautat si e vorba de psalmul 136, 9:
„O, fiica a Babilonului… fericit este cel ce va apuca si va izbi pruncii tai de piatra”.
Greu de acceptat ca un profet inspirat de Dumnezeu ar recomanda cuiva sa izbeasca un copil de pietre.

Aici, prin Babilon se intelege confuzie, haos, neoranduiala si se refera la starea creata de vietuirea in pacat si neoranduiala. E vorba, mutatis mutandis, de „Babilonul launtric” al fiecaruia, de starea de agitatie, vanzoleala si haos generata de pacate.

Avva Dorotei talmaceste asa: prin Babilon se intelege zapaceala, prin fiica Babilonului, se intelege dusmanie.
Transferand sensul in registrul sufletesc, Avva Dorotei ne spune ca sufletul mai intai se zapaceste si apoi naste pacatul, care la randul lui va naste alte pacate (analogia mama, fiica).
Un pacat nu vine niciodata singur, ci atrage dupa el un cortegiu intreg.

Cuvintele „fericit cel ce va apuca si va izbi pruncii tai de piatra”, nu se refera nicidecum la copilasi, ci s-ar putea traduce asa: fericit cel ce va zdrobi gandurile de pacat inca din fașă, inca din faza lor incipienta, embrionara, nedand ocazia pacatului sa creasca si sa genereze un rau si mai mare.
Piatra de care trebuie sa izbim si sa zdrobim gandurile rele inca din fașă, nu e altcineva decat Hristos.

Am mai dat si acest exmplu din psalmi, desi mai sunt o sumedenie, tocmai pentru a intari ideea ca fara o talcuire in prealabil a sensurilor de adancime, riscam sa intelegem cu totul altceva. Un motiv in plus sa cerem binecuvantarea duhovnicului inainte de a-i citi dar si pentru a ne indica talcuiri ale sfintilor, adecvate varstei spirituale a fiecaruia.

Multumesc! Domnul sa te binecuvinteze, Delia.

[Raoul]

În prealabil postat de Raoul

Cati slami ne este recomandat sa citim (maxim!) pe zi? Eu stiam ca doi.

Nu da nimeni niciun raspuns? Voua ce v-au spus duhovnicii,i-ati intrebat? Cititi din Psalmi fara binecuvantare? Cati cititi pe zi? etc. etc. Sunt aspecte serioase ce trebuiesc tratate.

În prealabil postat de Raoul

Nu da nimeni niciun raspuns? Voua ce v-au spus duhovnicii,i-ati intrebat? Cititi din Psalmi fara binecuvantare? Cati cititi pe zi? etc. etc. Sunt aspecte serioase ce trebuiesc tratate.

citeste postarea nr.8si ai raspunsul.

[costel]

Citi cat puteti din Pslatire. E gresita parerea ca diavolul le face rau celor ce citesc Psaltirea. Le face mai mult rau celor ce nu o citesc. Parintele Paisie Olaru spunea:

"Mare putere are Psaltirea asupra duhurilor rele. Cu aceasta parinţii de demult faceau minuni si alungau duhurile rele din oameni. Iar daca unii nu citesc Psaltirea pentru ca se tem de ispite, acestia sunt crestini fricosi, care vor sa iasa la lupta cu diavolii, fara arme. Or, daca nu avem arme bune la noi, indata diavolul ne dezarmeaza si ne ia prizonieri, adica ne face robi ai pacatelor spre osanda".

Nu trebuie sa-i speriem pe oameni ca daca au citit mai mult le va fi rau. Trebuie sa le spunem ca daca au citit mai mult si au ajuns la pocainta, le va fi bine, caci vor avea parte de bucurie si pace sufleteasca.