Suntem vreodata indreptatiti sa discriminam, maltratam aproapele?

[Yasmina]

În prealabil postat de fallen

Iar pt cazul meu, nu cred ca e nevoie sa va mai agitati; pt ca la cat rau si neajunsuri am facut, si cat sunt de neproductiva, cred ca e indrepatatit sa ma si omoare...sa-mi lege o piatra de gat sis a-ma dea in garla, sau sa ma duca la marginea pdurii, cum se duc animalele care fac stricaciuni in curtile oamenilor... si nunumai el, oricine ar fi nevoit sa ma suporte; niciodata si nicaieri nu suntem indreptatiti sa facem umbra pamantului degeaba si sa stricam maimult decat producem. Iar cei care mai suntem si pericol public, care stricam, distrugem, atacam alti oameni...astia ar trebui internati, ori impuscati direct (vb lui Eminescu : si in doua temniti large...)

Eu cand vad cum scrii/gandesti imi vine sa te bat(vb vine caci nu sunt adepta violentei :)
La intrebarea ta care deschide topicul acesta,am si gasit un raspuns:
I:Suntem indreptati in unele cazuri sa ne maltratam aproapele?
R:Numai in cazurile in care ni se permite,in cazurile in care o persoana consimte de deplin acord sa fie pedepsita si maltratata.

Este destul de simplu cand suntem maltratati,rupem relatia cu agresorul ne cautam alt job,alti prieteni,alt logodnic... Desigur afacerea in sine devine mai dificila atunci cand respectivul iti este sot/sotie fiind legati prin Sf. Cununie.
Daca ma intrebi pe mine,eu nu sunt de acord cu maltratarea nimanui -nici nu fac asta si nici nu accept in ruptul capului sa mi se intample mie.
Trebuie sa intelegi ca Dumnezeu ne-a creat egali,nimeni nu are drept de osanda asupra ta(cu exceptia duhovnicului tau care desigur te"osandeste"cu blandete si intelepciune).
Aud mereu in povestea ta ca exista neintelegeri cand iesi sifonata din certurile cu el,pe motivul banilor ,al ocupatiei tale,a faptului ca ai scapat telefonul pe jos etc.
Eu simt ca explodez cand citesc astfel de lucruri!
Apoi in final ne spui sa nu-ti purtam de grija caci este indreptatit sa se poarte asa,caci tu intradevar meriti toate acestea ...
Imi pare rau sa te contrazic dar pedeapsa pt ce suntem sau am fost o luam numai de sus,repet nu este nimeni indreptatit sa ne osandeasca !

Sper sa nu te superi pe mine pt acest comentariu,nu mai puteam sa tin doar pt mine!

[fallen]

Cand il vad atat de nefericit alaturi de mine imi dau seama cat rau i-am facut in toti anii astia. Avea si el niste asteptari: sa strangem bani (adic asi eu, nu numai el), sa ne luam o casa, sa facem un copil,s a intemeiem o familie. El lupta pt astea inca decand era cu rima sotie, care si ea a fost un model de femeie luptatoare in acest sens, pana cand a avut un moemnt de ratacire si deznadejde si a abandonat cauza (adica a calcat stramb, apoi a incrcat sa revina, dar...el nu a putut trece peste aceasta ratacire, infidelitate a ei). apoi si-a pus toata nadejdea in mine, insa si eu l-am dezamagit, esuand profesional si cazand intr-o stare de... blazare, de lasare in voia Domnului. Lasare pe care el nu ovede cu ochi buni, ci ca pe o incetare a luptei pt existenta, ca pe o resemnare si renuntare la orice ambitii...si asta a fost inceputul sfarsitului...
Partea proasta e ca acum mi-a facut bucata urat de tot: a zis sa plec la mama si s ama intorc luni seara...dc ar fi pt el, nu m-as mai intoarce ever, ca m-a cam lovit cu chestia asta, ce e la mama, hotel, sa stai acolo pana-i trec lui nervii? Insa saptamana viitoare e canonul cel mare si voiam neaparat sa merg la noi la biserica, seara cand veneam de la munca...asa ca pt asta fac orice sacrificiu, ca dc nu era biserica plcam de mult. Stiu ce nu e corect fata de el, e ipocrizie crasa, dar...Despartira de el ar insemna despartirea si de biserica si de duhovnic, ceea ce ar fi deosebit de dureros. Nu stiu daca as mai gasi in alta parte atmosfera care am gasit-o aici si ma tem ca dupa cateva cautari as renunta. Prea multa lume spune ca multi isi fac treaba doar pt bani si unii chiar nici macar nu cred in Dumnezeu...Imi pare rau, stiu ca e pacat mare sa-l urasc pe al meu din cauza asta, si sa ma doara mai rau ca ma desparte de biserica si de duhovnic decat ca ma despart de el, dar...this is how i feel right now...stiu ca a gresit si el si greseste in continuare ca in tot ceeea ce face exclude pe Dumnezeu din ecuatie, ceea ce e foarte rau, si il deplang pt asta, dar...asa sunt majoritatea oamenilor din pacate, si majoritatea prietenilor mei, afara de voi siinca cativa, si chiar fratii si parintii mei, ma vor considera vinovata sau mai bine zis vor considera biserica si credinta vinovata de aceasta ratacire care va urma....

[adam000]

În prealabil postat de Yasmina

Eu cand vad cum scrii/gandesti imi vine sa te bat(vb vine caci nu sunt adepta violentei :)
La intrebarea ta care deschide topicul acesta,am si gasit un raspuns:
I:Suntem indreptati in unele cazuri sa ne maltratam aproapele?
R:Numai in cazurile in care ni se permite,in cazurile in care o persoana consimte de deplin acord sa fie pedepsita si maltratata.

Adica exact ce face Fallen in citatul dat de tine. Ea consimte sa fie maltratata (se maltrateaza chiar ea pe ea, aratand prin asta ca este de principiu de acord; de fiecare data cand ea se maltrateaza singura, ea pe ea, transmite mesajul ca i se pare ca exista unele cazuri cand este indreptatit ca cineva sa maltrateze un om - pt ca exact asta face cu ea isasi) si apoi se mira de ce i se intimpla sa fie maltratata de altii... Este ceea ce zicea Alin cu ispititul hotului. Daca pina si pe blanda Yasmina a reusit sa o faca sa gandeasca asa, apoi cat de mult ispiteste pe unul agresiv...

Ea inca nu a constientizat ca si ea este un om creat de Dumnezeu, la fel ca si ceilalti si ca nu e ok sa maltratezi nici un om - nici pe altul, nici pe tine.

Sa o ajute Dumnezeu sa constientizeze valoarea ei in ochii lui Dumnezeu, faptul ca si pe ea o iubeste El la fel ca si pe ceilalti, sa o ajute Dumnezeu sa constientizeze dragstea Lui pt ea!

În prealabil postat de Yasmina

Este destul de simplu cand suntem maltratati,rupem relatia cu agresorul ne cautam alt job,alti prieteni,alt logodnic...

Dar cand "agresorul" sintem noi insine (cum face Fallen in citatul pe care l-ai dat tu mai sus), de cine trebuie sa se rupa?

[adam000]

În prealabil postat de fallen

Despartira de el ar insemna despartirea si de biserica si de duhovnic, ceea ce ar fi deosebit de dureros. Nu stiu daca as mai gasi in alta parte atmosfera care am gasit-o aici si ma tem ca dupa cateva cautari as renunta.

Asta este o poveste pe care nici tu o crezi. Nimeni nu te impiedica sa mergi la aceeasi biserica, chiar daca vei sta ceva mai departe si va dura drumul mai mult. Doar lenea te poate impiedica.

În prealabil postat de fallen

Imi pare rau, stiu ca e pacat mare sa-l urasc pe al meu din cauza asta, si sa ma doara mai rau ca ma desparte de biserica si de duhovnic decat ca ma despart de el, dar...this is how i feel right now...stiu ca a gresit si el si greseste in continuare ca in tot ceeea ce face exclude pe Dumnezeu din ecuatie, ceea ce e foarte rau, si il deplang pt asta, dar...asa sunt

majoritatea oamenilor din pacate, si majoritatea prietenilor mei, afara de voi siinca cativa, si chiar fratii si parintii mei, ma vor considera vinovata sau mai bine zis vor considera biserica si credinta vinovata de aceasta ratacire care va urma....

Asta e cel mai stupid motiv - "ce-o sa zica lumea". Pai ce, tu cu lumea traiesti/ Pt ei traiesti, de ochii lumii iti traiesti tu o aparenta de viata?
Nu biserica e vinovata, ci tu care iei deciziile proaste. Tu crezi ca Sf Andrei Criteanul i-ar placea mai mult sa ramai linga un om cu care nu ai o viata dupa voia lui Dumnezeu (certuri, injuraturi, etc)?

Ai curajul sa ii spui duhovnicului tau toate astea pe care ni le-ai spus noua? Ai curajul sa printezi postarea asta a ta si sa o duci duhovnicului sa i-o citesti data viitoare cand te vei spovedi? Ca sa-ti dea el sfaturile lui. Poti si sa il si intrebi daca te-ai muta, cum sa procedezi sa iti ramana duhovnic.

[arwein]

Mai Fallen,
luni e prima zi din Postul Mare. NU ti se pare ca ti se intinde o mana pentru a te ajuta sa iesi din ...locul in care esti? Sa incepi ...cealalta parte a vietii tale, cea in care te apropii cu adevarat de Biserica si de Hristos? Si nu te indepartezi, dupa cum crezi tu?
Ce situatie exemplara: el te goneste si iti da timp de gandire pana in prima zi din Postul Mare; tu crezi ca in felul asta te indepartezi de biserica, dar de fapt te apropii de Biserica! Te-ai prins?
Curaj si sa te ajute Dumnezeu!

[Yasmina]

În prealabil postat de fallen

Cand il vad atat de nefericit alaturi de mine imi dau seama cat rau i-am facut in toti anii astia. Avea si el niste asteptari: sa strangem bani (adic asi eu, nu numai el), sa ne luam o casa, sa facem un copil,s a intemeiem o familie. El lupta pt astea inca decand era cu rima sotie, care si ea a fost un model de femeie luptatoare in acest sens, pana cand a avut un moemnt de ratacire si deznadejde si a abandonat cauza (adica a calcat stramb, apoi a incrcat sa revina, dar...el nu a putut trece peste aceasta ratacire, infidelitate a ei). apoi si-a pus toata nadejdea in mine, insa si eu l-am dezamagit, esuand profesional si cazand intr-o stare de... blazare, de lasare in voia Domnului. Lasare pe care el nu ovede cu ochi buni, ci ca pe o incetare a luptei pt existenta, ca pe o resemnare si renuntare la orice ambitii...si asta a fost inceputul sfarsitului...
Partea proasta e ca acum mi-a facut bucata urat de tot: a zis sa plec la mama si s ama intorc luni seara...dc ar fi pt el, nu m-as mai intoarce ever, ca m-a cam lovit cu chestia asta, ce e la mama, hotel, sa stai acolo pana-i trec lui nervii? Insa saptamana viitoare e canonul cel mare si voiam neaparat sa merg la noi la biserica, seara cand veneam de la munca...asa ca pt asta fac orice sacrificiu, ca dc nu era biserica plcam de mult. Stiu ce nu e corect fata de el, e ipocrizie crasa, dar...Despartira de el ar insemna despartirea si de biserica si de duhovnic, ceea ce ar fi deosebit de dureros. Nu stiu daca as mai gasi in alta parte atmosfera care am gasit-o aici si ma tem ca dupa cateva cautari as renunta. Prea multa lume spune ca multi isi fac treaba doar pt bani si unii chiar nici macar nu cred in Dumnezeu...Imi pare rau, stiu ca e pacat mare sa-l urasc pe al meu din cauza asta, si sa ma doara mai rau ca ma desparte de biserica si de duhovnic decat ca ma despart de el, dar...this is how i feel right now...stiu ca a gresit si el si greseste in continuare ca in tot ceeea ce face exclude pe Dumnezeu din ecuatie, ceea ce e foarte rau, si il deplang pt asta, dar...asa sunt majoritatea oamenilor din pacate, si majoritatea prietenilor mei, afara de voi siinca cativa, si chiar fratii si parintii mei, ma vor considera vinovata sau mai bine zis vor considera biserica si credinta vinovata de aceasta ratacire care va urma....

Eu nu sunt in masura sa-ti dau sfaturi,caci nu sunt experta in relatii,casatorii si nici nu sunt psiholog sau psihoterapeut in probleme de cuplu...
Probabil ca ce ti-as spune ar fi destul de subiectiv si nu cred ca ar fi corect.
Mai apoi,urasc sa fiu eu aia care te impinge sa te desparti de acest om ca mai incolo sa-mi reprosezi mereu acest lucru,adica nu-mi iau aceasta raspundere :)
Numai Dumnezeu stie ce va rezerva viata impreuna,va puteti pocai amandoi si va puteti schimba ca oameni noi...sau nu!

Voiam doar sa-ti ofer o imbratisare virtuala,asa ca intre surori,sa te fac sa te simti mai bine,mai iubita si mai acceptata in toate aceste lupte interioare,care te macina.
Incearca sa te ierti mai mult,sa nu dai atata importanta greselilor commune :telefoanele se sparg cel mai des... pe al meu l-am scapat in Jacuzzi la cateva luni dupa cumparare;acum o saptamana am spart o sticluta de ulei esential de oregano,pe gresie in bucatarie si nici acum nu a iesit mirosul...in ziua urmatoare,am spart vasul de la blender,care s-a facut tandari,la fel pe gresia din bucatarie :)

Ce pot sa fac acum?Ma bucur ca a fost numai atat,ca nu m-am ranit eu si nu am ranit pe altcineva. Asta este cel mai important!


PS-imi amintesc care era"educatia"parinteasca romaneasca neaosa.Cand pierdeam ceva sau stricam din neatentie,eram pedepsita si privata de lucrul respectiv caci ei nu-mi mai cumparau altul daca s-a intamplat ceva cu primul obiect.
Tocmai,ca nu sunt de acord cu acest fel de abordare,mai ales ca am invatat asta la modul cel mai greu,pe spinarea mea.Adica eu am ales sa nu duc mai departe,generatiilor viitoare,copiilor mei(daca voi avea)acest gen de"educatie".
Cred ca aveam vreo 11-12 ani cand dr.stomatolog a observant ca am dintii cam ingramaditi si m-a trimis sa-mi faca aparat ortodontic.Zis si facut,toate bune si frumoase,abia ce aveam aparatul de vreo 2 luni ,l-am dat jos din gura pt ora de sport(nu stiu de ce,minte de copil),l-am pus in buzunarul gecii,am bagat geaca in banca si am plecat.Cand m-am intors,ia aparatul de unde nu-I...Ce scandal mi-au facut ai mei acasa,este de anticipat...Problema este ca s-au razbunat pe mine si nu mi-au mai luat alt aparat asa ca m-am trezit cu tot felul de probleme dentare chiar cand paseam spre 20 de ani.Trecand peste orice jena si dezgust a trebuit sa port aparatul la maturitate.
Pana unde poate sa ajunga aceasta educatie dusa la extrem!

Adica ce asteptari inalte poti avea de la un copil? Chiar si de la un adult?!
Poti avea asteptari care tin mai degraba de morala,de etica,de bune maniere dar nu de banalitati(sa jignesti pe cineva ca si-a uitat jacheta la restaurant,ca-i prost sau idiot).
Fleacuri!!!

[Yasmina]

[quote=adam000;552806]Adica exact ce face Fallen in citatul dat de tine. Ea consimte sa fie maltratata (se maltrateaza chiar ea pe ea, aratand prin asta ca este de principiu de acord; de fiecare data cand ea se maltrateaza singura, ea pe ea, transmite mesajul ca i se pare ca exista unele cazuri cand este indreptatit ca cineva sa maltrateze un om - pt ca exact asta face cu ea isasi) si apoi se mira de ce i se intimpla sa fie maltratata de altii... Este ceea ce zicea Alin cu ispititul hotului. Daca pina si pe blanda Yasmina a reusit sa o faca sa gandeasca asa, apoi cat de mult ispiteste pe unul agresiv...

Ea inca nu a constientizat ca si ea este un om creat de Dumnezeu, la fel ca si ceilalti si ca nu e ok sa maltratezi nici un om - nici pe altul, nici pe tine.

Sa o ajute Dumnezeu sa constientizeze valoarea ei in ochii lui Dumnezeu, faptul ca si pe ea o iubeste El la fel ca si pe ceilalti, sa o ajute Dumnezeu sa constientizeze dragstea Lui pt ea!



Dar cand "agresorul" sintem noi insine (cum face Fallen in citatul pe care l-ai dat tu mai sus), de cine trebuie sa se rupa?[/QUOTE]

Din cate am mai citit din carti de psihologie,in toate cazurile ceea ce ni se intampla in afara se intampla mai intai in noi.
Daca avem o rafuiala cu noi insine initial,in plan secund apar si rafuielile cu ceilalti;desigur noi percepem doar neintelegerile cu ceilalti,in timp ce neintelegerea/nemultumirea cu noi insine ramane nerelevata.
Si nu intelegem de ce mereu suntem victime si mereu altii au ceva cu noi...

Daca la polul opus suntem multumiti de noi insine si mentinem un respect vizavi de fiinta noastra(la un nivel decent,fara a cadea in trufie) si altii vor percepe acest lucru si nu ne vor trata lipsiti de respect.

Si pt a raspunde la intrebare,cand agresorul suntem noi insine,avem nevoie de ajutor din exterior-sub forma unui terapeut specializat cu astfel de lucruri.
Bineinteles tot acest efort dublat si de prezenta unui preot cu experienta cat si de propriul nostru input sub forma de rugaciune,post,milostenie.
Dar pt a ajunge atat de departe,avem nevoie sa constientizam problema noastra,sa fim convinsi ca avem nevoie de ajutor,ca trebuie sa ne schimbam in mai bine,in ceea ce am fost candva la intrupare.

Pacat ca nu mai sunt psihologi pe forum,ei ar fi putut interveni mult mai bine.
Cezar a fost bannat,iar Heaven nu mai intra din cauza violentei si trivialitatii vizavi de subiectul animalelor fara stapan(sau doar a animalelor in general).

[Daniel_Ortodox]

Doamne ajută.

Să nu vă aşteptaţi, ca, trăind în adulter, să vă meargă bine în viaţă.
Depărtaţi de Dumnezeu, să fie toate bune.
Şi dacă nu sunt toate bune, măcar aveţi puterea şi nu daţi vina pe Dumnezeu.
Mai bine singură, decît în adulter.

Poţi să ai şi 100 de părinţi duhovnici, dacă nu ASCULŢI şi te supui ÎNDEPLNIND, n-ai nici unul !

Fallen, eşti mai rău ca un copil răsfăţat, eşti mereu nemulţumită, eşti agitată, eşti îngrijorată. N-ai nici un strop de pace, nu mulţumeşti lui Dumnezeu pentru nimic.

Scrii de despărţire, apoi de despărţirea de Biserică şi de duhovnic, cu aşa o lejeritate, de parcă toate astea sunt aşa... să fie ! Şi te poţi despărţi de ele, cînd vrei... De parcă nu ar mai fi duhovnici şi parcă Biserica e vinovată pentru necredinţa ta.

Fă-ţi ordine serioasă în viaţă.

Ai o vîrstă, ai capul pe umeri, nu mai eşti adolescentă, ştii ce e bine şi ce e rău, nu depinzi de nimeni, pune mîna şi aruncă gunoaiele din mintea şi sufletul tău.

Începe prin a fi mulţumită !
Cu ce ai, cu ce ai primit, cu ce ţi-ai aşternut, aşa dormi. Fi mulţumită ! Întotdeauna vor fi alţii întro situaţie mai rea decît tine, în Africa, etc.
Găseşte pace ! Pace ! Cu tine însuţi, cu Dumnezeu ! Nu sunt teorii. Blîndeţe.
Pune mîna pe rugăciune.
Ai un caracter foarte interesant, vrei să primeşti totul, dar nu vrei să oferi mai nimic ! Na aşteaptă atunci că o să tot primeşti.

Of, multe de spus, dar nu sunt eu duhovnicul tău. Dar crede-mă sincer că îţi vreau binele.
Dar trebuie să îţi vrei şi tu binele.

Bucurii.
(Bucuraţi-vă pururea - I Tes. 5, 16)

[aubergine]

În prealabil postat de fallen

Cand il vad atat de nefericit alaturi de mine imi dau seama cat rau i-am facut in toti anii astia. Avea si el niste asteptari: sa strangem bani (adic asi eu, nu numai el), sa ne luam o casa, sa facem un copil,s a intemeiem o familie. El lupta pt astea inca decand era cu rima sotie, care si ea a fost un model de femeie luptatoare in acest sens, pana cand a avut un moemnt de ratacire si deznadejde si a abandonat cauza (adica a calcat stramb, apoi a incrcat sa revina, dar...el nu a putut trece peste aceasta ratacire, infidelitate a ei). apoi si-a pus toata nadejdea in mine, insa si eu l-am dezamagit, esuand profesional si cazand intr-o stare de... blazare, de lasare in voia Domnului. Lasare pe care el nu ovede cu ochi buni, ci ca pe o incetare a luptei pt existenta, ca pe o resemnare si renuntare la orice ambitii...si asta a fost inceputul sfarsitului...
Partea proasta e ca acum mi-a facut bucata urat de tot: a zis sa plec la mama si s ama intorc luni seara...dc ar fi pt el, nu m-as mai intoarce ever, ca m-a cam lovit cu chestia asta, ce e la mama, hotel, sa stai acolo pana-i trec lui nervii? Insa saptamana viitoare e canonul cel mare si voiam neaparat sa merg la noi la biserica, seara cand veneam de la munca...asa ca pt asta fac orice sacrificiu, ca dc nu era biserica plcam de mult. Stiu ce nu e corect fata de el, e ipocrizie crasa, dar...Despartira de el ar insemna despartirea si de biserica si de duhovnic, ceea ce ar fi deosebit de dureros. Nu stiu daca as mai gasi in alta parte atmosfera care am gasit-o aici si ma tem ca dupa cateva cautari as renunta. Prea multa lume spune ca multi isi fac treaba doar pt bani si unii chiar nici macar nu cred in Dumnezeu...Imi pare rau, stiu ca e pacat mare sa-l urasc pe al meu din cauza asta, si sa ma doara mai rau ca ma desparte de biserica si de duhovnic decat ca ma despart de el, dar...this is how i feel right now...stiu ca a gresit si el si greseste in continuare ca in tot ceeea ce face exclude pe Dumnezeu din ecuatie, ceea ce e foarte rau, si il deplang pt asta, dar...asa sunt majoritatea oamenilor din pacate, si majoritatea prietenilor mei, afara de voi siinca cativa, si chiar fratii si parintii mei, ma vor considera vinovata sau mai bine zis vor considera biserica si credinta vinovata de aceasta ratacire care va urma....

Se comporta urat urat cu dumneavoastra pentru ca nu crede in Dumnezeu. Se comporta urat , nu va merita, meritati ceva mai bun, mai ales daca nici nu sunteti casatoriti, despartirea e binevenita pentru ca, poate va gasiti un om mai bun, credincios si acest om nu va ajuta deloc la mantuire, in plus se comporta execrabil cu d-voastra, va face sa va simtiti prost. Puteti sa mergeti la acea biserica si daca nu veti mai fi impreuna cu acest om, nu va impiedica acest lucru.

[Yasmina]

În prealabil postat de Daniel_Ortodox

Doamne ajută.

Iulian, frăţior, Iasmina e creştină, e ortodoxă, doar că ea atît s-a smintit de tare, cînd fratele "antiecumenism" a vorbit de rău de cîinii, încît, nu numai că nu l-a iertat mai bine de un an, dar şi-a şi schimbat confesiunea, acolo la profil. Deci pentru ea, ortodoxia ei, stă în păcatul lui "antiecumenism".

Iarto dacă te-a smintit, poate o să-l ierte şi ea pe "antiecumenism", că avînd acolo altă confesiune bănuiam că va sminti, măcar un creştin şi roagă-te şi pentru ea, să-şi pună înapoi ortodoxă la profil, ca să mărturisească pe Hristos Domnul şi roagă-te şi pentru frăţiorul "antiecumenism" să nu mai smintească pe cei mai mici.

Şi nu mai pune atîta la suflet tot ce spune fiecare, suntem cu toţii încercaţi de vrăjmaş, ca să ne răcim iubirea, credinţa, nădejdea, şi toate cele bune şi să le pierdem, sau să pierdem cît mai multe din cele bune, asta vor puterile întunericului. Să nu fie !

Bucurii.

Nu stiam ca simpla rubrica de confesiune a userului cu numele meu reprezinta marturisirea credintei mele sau este totuna cu asta!
In fine,unii m-au smintit rau de tot anul trecut dar noroc cu alti frati si surori care mi-au spus ca gresesc facand corespondenta intre antiecumenism(userul)si ortodoxia(religia).
Fiecare are un nivel al lui propriu,in relatia cu Dumnezeu si eu asta am dorit sa subliniez ca incerc sa fiu o ortodoxa pacifista,fara sa violentez,jignesc si ranesc alte persoane intr-un dialog controversat! Mai multa toleranta nu strica unor ortodocsi turbati care se identifica cu fariseii sau cu musulmanii extremisti aproape in fiecare comentariu.
Nu cu astfel de atitudine ne mantuim,nu cu astfel de atitudine ii pocaim pe altii,ci mai mult ii smintim si ne aducem osanda si noua insine oricat de bune intentii am avea!

Tocmai ca ma atrage ortodoxia dpadv ,ca se vrea a fi o religie a non-violentei,a iubirii si a respectului pt toata suflarea. O religie a celor smeriti,si nu semeti; o religie a celor milostivi nu a celor inganfati si trufasi.

PS- de ce va asumati lucruri nexprimate de mine? Sunteti vazator in duh :-) De unde aveti informatia ca "nu l-am iertat pe antiecumenism Inca"?
Sa fim noi sanatosi,caci la cate pacate zilnice inregistram,purtarea de ura a fratelui ar fi ca si cireasa de pe tort!
Slava Domnului ca nu lasa ca rautatile altora sa-mi invartoseze inima!
Slava Lui pt toate !