cand e bine sa te impreunezi cu sotia ?

[Fani71]

În prealabil postat de cotoracia

Dar daca nu-ti convine tie asta, nu trebuie sa te incapatanezi sa ne convingi pe toti ca nu este asa. Cand cei doi inteleg asta si se invoiesc, inseamna ca au ajuns la un nivel foarte ridicat de induhovnicire, iar cand au ajuns la acest nivel, au o altfel de abordare a problemei impreunarii.
Cand nu e post si nu sunt zilele in care nu se cade sa te impreunezi, atunci este oprirea infranarii, nu cateva zile in timpul postului, cum sustii tu.
Infranarea "pentru o vreme" inseamna exact perioada postului, nu "pentru o vreme in timpul postului.

Eu nu am spus ca daca un cuplu este de acord sa tina tot postul nu este bine. Este foarte bine pentru unii daca vor si pot sa tina acest post. Dar nu este bine pentru orice cuplu, asta am spus. Pentru unele cupluri acest fel de infranare pe termen prea indelungat nu este buna.

Pot da exemple.. Sunt cupluri care au alta asceza de tinut, sunt confruntati cu boala de exemplu, si viata lor sexuala oricum nu este prea exuberanta,
oricum trebuie sa se abtina adesea din alte motive decat postul. Sau au probleme de potenta sau frigiditate, care au cauze profunde, si este important pt ei sa incerce sa le depaseasca prin tradrete relativ continua. Sau sunt intr-o situatie tragica, traiesc lucruri dramatice, asa ca dragostea dintre ei, inclusiv trupeasca, tandretea expimata si fizic, poate fi o consolare, un liman de iubire si mangaiere reciproca si de uitare a necazurilor. Sau se vad foarte rar, lucreaza de exemplu pentru o vreme in orase diferite.. Se pot da multe exemple dar este un domeniu intim si greu de explorat asa, teoretic.

Ce vrea sa spuna sfantul Pavel este interpretabil, din moment ce nu precizeaza de catea vreme e vorba. In orice caz spune 'cu invoiala'. Nu vorbeste de perioade lungi stabilite de altii, cel putin nu literal.

Teoriile despre sexualitate si sarcina vs alaptare sunt teorii, pur si simplu...

Hai, sa nu ne certam iarasi, cotoracia. Fiecare isi spune parerea, fiecare incearca sa convinga. Poate o fi un pacat sa vrem sa avem dreptate, este o sabiciune omeneasca, dar nu este numai a mea.

[Jane Says]

Ar trebui ca si sexualitatea noastra sa fie, ca orice aspect al umanitatii noastre, dat lui Dumnezeu si trait cu multumire si jerfta.

Ok, se poate ca din cauza propriilor mele patimi sedimentate pe parcursul anilor, eu sa nu pot ajunge la genul ala de traire cand fac sex. Imi vin cu totul alte lucruri in minte si in trup, numai la unirea lui Iisus Hristos cu Biserica nu ma mai pot gandi, si daca as face efortul s-o gandesc, m-as racori instantaneu :)

Pe de alta parte, daca ar fi cineva atat de curat in simtire, si ar trai sexualitatea cu multumire, ca pe o jertfa si inchipuind legatura dintre Hristos si Biserica, sunt convinsa ca s-ar putea abtine in post si in zilele de Sarbatoare, fara probleme, pentru ca impulsul sexual ar fi curat, ar putea fi amanat etc.

Si ca o ultima remarca, in urma cu cativa ani, citeam Osho (nu frecventam biserica, fiind crestina doar cu numele, in orice caz, nu atee) si inca de la primele pagini ale unei carti ma gandeam "wow, ce bine le zice!" pana am ajuns la un paragraf in care el descria un cuplu, dandu-i ca exemplu, care in timpul unui act sexual prelungit, rosteau Tatal Nostru. Chiar si neavand nici un pic de mobila crestina la mansarda, stiind numai, intr-o maniera mai mult superstitioasa, ca nu te joci cu Dumnezeu, cu Tatal Nostru si cu Iisus, ala a fost momentul in care am inchis cartea, pana aici, si l-am aruncat pe Osho cat colo pentru eternitate.

In orice caz, I stand by my word: nu am spus ca relatiile sexuale ar fi pacatoase, dar in continuare le vad ca fiind cu totul neavenite in zile de Sarbatoare (poate mai nepotrivite chiar decat in zilele de post). Pentru ca macar de sarbatori si in posturi ar trebui sa dorim sa ne asemanam cu Hristos, fie prin infranare, fie prin biruinta asupra materiei si mortii -- iar relatiile sexuale nu-si gasesc locul in asemanarea asta oricat am incerca sa-i gasim unul.

In Post si Sarbatori deci cred ca suntem macar datori sa incercam (ca reusim sau nu, asta e partea a doua, dar incercarea moarte n-are) sa prefiguram existenta pe care o vom avea (nadajduim) in Imparatia Cerurilor, unde Iisus Hristos a zis ca vom fi precum ingerii (fara a fi ingeri), nici nu ne vom insura nici nu ne vom marita.

Nu cred ca de-aici rezulta ca relatiile sexuale in cadrul cuplului ar fi pacat, dar cred ca renuntarea de bunavoie la ele, in zile de post si de sarbatoare, inseamna ceva, ceva ce o sa aflam abia pe lumea cealalta.

[Fani71]

În prealabil postat de Jane Says

Ok, se poate ca din cauza propriilor mele patimi sedimentate pe parcursul anilor, eu sa nu pot ajunge la genul ala de traire cand fac sex. Imi vin cu totul alte lucruri in minte si in trup, numai la unirea lui Iisus Hristos cu Biserica nu ma mai pot gandi, si daca as face efortul s-o gandesc, m-as racori instantaneu :)

Nu am zis ca sa ne gandim, sa ne facem program teologic la ce sa ne gandim in timpul actului..
Este vorba de o atitudine pe care trebuie sa incercam, incetul cu incetul, sa o avem in intreaga noastra viata, si care sa se extinda tot incetul cu incetul si la viata sexuala.
Poate un prim pas este trairea lui mai ales ca o daruire celuilalt.
Nu stiu, si eu vorbesc foarte teoretic.

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Totuşi este aici ceva care îmi scapă: cum a ajuns Biserica Ortodoxă de la "şi vor fi amândoi un trup" la "numai marţea şi joia" ?

Iata raspunsul, dat pe prima pagina a acestui topic:

În prealabil postat de Mikhael

Am gasit pe un site ortodox urmatoarele:

" Insa este de trebuinta a se feri de impreunane sambata si Duminica, pentru ca in aceste zile se aduce Domnului jertfa cea duhovniceasca " ( Timotei, canonul 13 )
" Pravila Mare a lui Matei Basarab, cap. 170, spune urmatoarele despre curatenia trupeasca a celor doi soti : " Barbatul si femeia sa nu se afle in pofta trupului, nici sambata, nici Duminica, ca in aceste zile mai mult se face dumnezeiasca Liturghie. Insa sambata pentru sufletele celor morti, iar Duminica pentru Invierea Mantuitorului nostru Iisus Hristos. Insa aceasta sa fie cu intelegerea amandurora, adica sa fie cu voia barbatului si a femeii " . Iar in Molitfelnical mare, numit Trebnic, pagina 519, spune despre infranarea trupeasca a sotilor : " In cele patru posturi, precum si miercurea si vinerea este bine ca sotii sa se infraneze de la impreunarea trupeasca, ca semn ca iubim pe Dumnezeu " .

"Asadar, zilele de infranare trupeasca a sotilor sunt cele patru posturi, miercurea, vinerea, sambata, duminica si toate zilele de post si sarbatorile de peste an. Sotii trebuie sa aiba doua zile de curatenie inainte de a merge sarbatoarea la biserica, iar cand vor sa se impartaseasca, in afara de cele patru posturi, sa tina cel putin o saptamana de curatenie, inainte de a primi Prea Curatele Taine si trei zile dupa Sfanta Impartasanie."

Aici e textul original : [link]http://biserica.org/Publicatii/1995/NoVII/06_index.html[/link]

Cum ati spus, raman martea si joia, dar si luni. Imi permit sa adaug ca daca tineti post luni, normal ca nici in ziua asta nu se poate face.

Dar cum in BC nu se mai tine post, sau nu un acelasi fel de post ca in BO (cunosc un catolic si singura forma de "post" e ca mananca peste vinerea, in rest nu se retine de la nimic; la fel si in postul Craciunului: doar peste), normal ca zilele de retinere de la relatii sexuale in cuplu vor fi mai putine sau chiar inexistente. Chiar as vrea sa stiu, daca se poate, care e situatia la catolici, din acest punct de vedere.

[cotoracia]

Doamne fereste, Fani, nu vreau deloc sa ne certam. Imi pare rau ca interventia mea ti-a creeat ideea asta. Nu vreau sa ma cert cu nimeni, voiam doar sa-ti spun sa ai grija ca interpretarea ta nu este cea mai potrivita.
Insa, una este asceza (auto-impusa) si alta este boala, de care amintesti si in cari zici ca oricum e infranare. Da, e infranare, dar impusa ! De boala. Acela bolnav fiind normal ca nu-i arde de asa ceva, dar aici nu poate fi vorba de absolut nici o asceza. Una e sa vrei ceva si alta e sa nu poti ceva.
Da, fiecare cuplu isi randuieste asta in mod diferit, insa chemarea la infranare totala in timpul postul si mai ales a sarbatorilor ramane valabila totusi pt.toti, indiferent daca ii convine sau nu. Sau vine cu tot felul de justificari si pretexte pt.a a incalca.

[Fani71]

În prealabil postat de cotoracia

Insa, una este asceza (auto-impusa) si alta este boala, de care amintesti si in cari zici ca oricum e infranare. Da, e infranare, dar impusa ! De boala. Acela bolnav fiind normal ca nu-i arde de asa ceva, dar aici nu poate fi vorba de absolut nici o asceza. Una e sa vrei ceva si alta e sa nu poti ceva.

Totusi, cand esti bolnav se poate spune ca este un fel de asceza trimisa de Dumnezeu, daca incerci sa iti traiesti boala in acest sens, ca o incercare, ca un mjloc de pocainta si de intoarcere la Dumnezeu.
Asceza este si acceptarea unor costrangeri pe care nu le-ai ales, ci le-a adus viata peste tine.
Nu vorbeam neaparat de boala care sa te tina la pat, vorbeam de boala care poate micsora dorinta sau poate sa o impiedica sa poata avea relatii trupesti atunci cand are dorinta. Este o asceza a ambilor soti, caci si celalalt il respecta pe cel bolnav.
Asta incerc eu sa zic, ca exista si alte forme de post si infranare...

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de Miha-anca

Dar cum in BC nu se mai tine post, sau nu un acelasi fel de post ca in BO (cunosc un catolic si singura forma de "post" e ca mananca peste vinerea, in rest nu se retine de la nimic; la fel si in postul Craciunului: doar peste), normal ca zilele de retinere de la relatii sexuale in cuplu vor fi mai putine sau chiar inexistente. Chiar as vrea sa stiu, daca se poate, care e situatia la catolici, din acest punct de vedere.

La noi nu există asemenea interdicţie nici în zilele de post, nici în celelalte. Uniunea conjugală din cadrul căsătoriei este curată. Pe de altă parte, dacă ambii soţi sunt de acord şi doresc să nu aibă relaţii sexuale în anumite zile sau în toate, aşezând în mod spiritual acest mic sacrificiu al lor la picioarele crucii lui Isus este un lucru foarte bun (suprameritoriu), dar nu necesar mântuirii.

[favstto]

În prealabil postat de fdoina

Mai, nu poate fi asa de simplu incat sa se dea un raspuns... Relatia intre soti e o chestiune extraordinar de delicata, care nu se rezolva cu intrebari si raspunsuri, ci doar cu rugaciunea...(care de fapt ar trebui sa fie rezolvarea in toate )
Dar noi suntem mult prea departe de duhul ortodox, si de aceea cautam sa le rezolvam pe toate contabiliceste.
Dar ce ziceti de casniciile care s-au format pe alte criterii, in care n-a incaput Hristos, si in care unul dintre soti L-a descoperit intr-un tarziu? Credeti ca e buna o atitudine din asta categorica, nu avem voie decat martea si joia? Dar de "trupul femeii e al sotului ei" ati auzit? Sau de supunerea femeii catre barbatul ei? E de preferat sa-ti impingi barbatul la pacat, sau la disperare?Fireste, trebuie infranare, dar cu dragoste, cu rugaminte, cu rugaciune...Orice lucru bun se face cu marime de suflet, cum zicea un Parinte, ca Dumnezeu e dragoste , nu constrangere
Si, iarasi spun Sfintii Parinti, ca ascultarea e mai mare decat jertfa...

are dreptate fdoina, numai cine nu a fost incercat, poate cu usurinta sa trateze aceasta problema,amvazut multe familii distruse , dintr-un zerl religios , chiar habotnic, al unuia dintre parteneri....

[AlinB]

În prealabil postat de favstto

are dreptate fdoina, numai cine nu a fost incercat, poate cu usurinta sa trateze aceasta problema,amvazut multe familii distruse , dintr-un zerl religios , chiar habotnic, al unuia dintre parteneri....

Ma indoiesc ca ar fi asa mult sau ca in orice caz asta ar fi fost adevarata problema in toate cazurile.
Apropo, cam cate ai cunoscut situatia personal(nu din auzite)?

[Remus]

În prealabil postat de Mysterya

Este bine sa faci dragoste atunci cand ai chef cu persoana iubita, nu cand iti spune regulamentul. La fel, este bine sa mananci sau sa te usurezi atunci cand ti-o cere corpul, nu regulile care tot de oameni au fost facute, nu de Dumnezeu. Nu sunt impotriva religiei, dar consider ca, pe langa lucruri benefice, contine multe aberatii... Cred foarte tare in Dumnezeu, insa este un Dumnezeu pe care l-am descoperit eu insami, nu un Dumnezeu care mi-a fost impus prin educatie sau prin alte lucruri exterioare.
Concluzionand, consider ca omul ar trebui sa se simta liber sa isi manifeste dragostea in plan fizic fata de cel iubit cand vrea, cum vrea, in ce fel vrea, si in orice loc vrea. Traim pe pamant iar sexul ne-a fost dat tot de Dumnezeu, si este cu adevarat una din cele mai mari placeri de pe pamant.

mysterya, mysterya, cu 4 de ygrec, nu stiu ce religie ai si in ce Dumnezeu crezi caci Ortodoxa SIGUR NU ESTI ,nici maca liber-cugetatoare , poate liber-tina-cugetatoare , iar Dumnezeul ala al tau "pe care l-ai cunoscut tu insatzi!" sigur are coada copite si coarne ;
caci numai unu ca ala ti-ar pune in guritza cuvinte ca: ""cand vrea, cum vrea, in ce fel vrea, si in orice loc vrea"" ce sa zic ... tempting, horny , sexy !mai mai ca ti-as lua id-ul
...numai ca deja te-am avut... de indata ce ti-am citit postarea te-am avut , stiu clar tot ce poti oferi mai ales dupa ultima propozitie! si trecand peste abrevierile astea misogine
(te rog sa ma ierti ) CE E CREDINTA IN DUMNEZEU ,daca nu MASURA SACRIFICIILOR DE CARE SUNTEM CAPABILI!? ca asa fara sa faci nici un sacrificiu , fara sa te nevoiesti un pic e foarte simplu sa spui "cred in Dumnezeu" dar si f fals.Ce-ar fi daca Bunul Dumnezeu ne-ar ajuta tot asa cand ar avea El chef , daca ar face Exact sacrificiile pe care le facem noi pt El??? iti zic eu am muri in chinuri groaznice si aici si pe lumea cealalta ... sunt la fel de murdar ca si tine , probabil Mult mai murdar , dar macar eu realizez ca sunt intr-o mare greseala! Recunoasterea greselii e inceputul salvarii! ...teoretic eu as mai avea o sansa ...
Doamne Ajuta!