Subiectivism organizational sau eclesiologia ca si calcai ahilean al Bisericii

În prealabil postat de MihaiG

Eclesiologia nu este o problemă.

Probleme, însă (în cadrul creştinismului), sunt:

1. Eclesiolatria - a se vedea o mulţime de ortodocşi şi catolici.

2. Bibliolatria - a se vedea o mulţime de protestanţi.

Printre ortodocşi, catolici, protestanţi, neoprotestanţi, buddhişti, wiccani etc. sunt oameni pentru care Dumnezeu transcede organizaţiile şi/sau textele religioase.

Pentru aceşti oameni - respect. Pentru ceilalţi, speranţă în mai bine.

Nu mai ştiu care părinte, des citat pe forum, spunea că pocăiţii vor merge în iad cu biblia sub braţ.

Dacă aş mai crede în Iad, mi-aş permite să spun, parafrazându-l, că mulţi ortodocşi şi catolici vor merge în iad cu biserica în spate.

Din fericire, nu mai cred, dar tot rămâne faptul că mulţi dintre noi va trebui să ne descotorosim de ideea că apartenenţa la o organizaţie şi/sau aderenţa fanatică la un text ne va face mai buni, înainte de a putea deveni, cu adevărat, mai buni.

Asta e esenta, perfect exprimata de fratele Mihai. Subscriu.

[MihaiG]

În prealabil postat de AlinB

â
Acum on topic: topicul mi se pare o prostie, daca se venea cu niste aspecte concrete se putea discuta despre ceva concret, asa e ceva de genul "sa vedem care se simte cu musca pe caciula".

Ţinând cont că, în continuare, aţi ales să vă referiţi, în particular, la BRC, am putea reformula aserţiunea D-vs. de mai sus asfel: "să vedem pe căciula cui vedem, fiecare dintre noi, musca"

[Cornel Urs]

În prealabil postat de Lavrentiu

De aceea, intr-adevar, Biserica nu greseste niciodata (altfel am crede ca Hristos care este Capul ei real, ar fi supus greselii si si-ar incalca promisiunea pe care a facut-o, aceea ca "portile iadului nu o vor birui in veci").

exact asta am vrut sa spun si eu, ca membrii Bisericii, priviti individual, pot gresi, dar Biserica - Trupul lui Hristos nu poate gresi ! Si aici ne referim la Biserica ortodoxa nicidecum la cea rupta din ea, Biserica catolica, care prezinta anumite devieri de la "cale" . (Biserica, la fel ca si Trupul, nu poate fi decat una, acele 'fragmente' rupte din ea, este firesc sa aiba un grad mai mare sau mai mic de erezii).

[leonte]

În prealabil postat de MihaiG

Dacă aş mai crede în Iad, mi-aş permite să spun, parafrazându-l, că mulţi ortodocşi şi catolici vor merge în iad cu biserica în spate.

Din fericire, nu mai cred, dar tot rămâne faptul că mulţi dintre noi va trebui să ne descotorosim de ideea că apartenenţa la o organizaţie şi/sau aderenţa fanatică la un text ne va face mai buni, înainte de a putea deveni, cu adevărat, mai buni.

Ba sa crezi in iad, caci IAD inseamna "chinuire", iar cei ce nu-si gasesc liniste sufleteasca la ideea ca toate curvele si toti betivii care s-au distrat o viata intreaga, ar putea ajunge in sanul lui Avram, aceia se chinuie deja.

Cum sa fie si ei la un loc cu noi, care am postit, am studiat, ne-am infranat si am indurat toate in speranta ca le vom face in ciuda dupa moarte? Doar pentru ca Tatal nostru este mult milostiv si primeste lacrima pocaintei chiar si in ceasul mortii? Asa ceva este erezie!

Nadejdea unor astfel de oameni nu este ca Dumnezeu e indelung rabdator si mult milostiv. Ei se inchina, slavesc si nadajduiesc la un dumnezeu crud si razbunator care va pedepsi amarnic pe <<cei ce nu's ca noi>>.

Cand dusmanul nostru pateste o tragedie si moare, tot orto-romanul se bucura: <<Na! Dumnezeu nu doarme. Ai vazut ce a patit? A murit ars de viu? Nemernic om a mai fost! Cu mania lui Dumnezeu nu te joci!>>
Cand un preot ortodox peteste o tragedie similara: <<Vai, saracul! Bine ca l-a luat Dumnezeu, tare se mai chinuia. A patimit pe lumea asta ca se se bucure pe lumea cealalta.>>

As intreba: Cum ii deosebesti? Dupa straie? Dupa organizatia la care cotizau regulat?

Dar sunt intrebari inutile, ale caror raspunsuri nu ma vor face mai bun, nici pe mine nici pe cei care ar trebui sa raspunda. Ba! Dimpotriva. La rautate se va adauga mai multa rautate, vorbe rostite in dispret, ironii josnice si indemnuri la orbire duhovniceasca.

Concluzia e mereu aceeasi: Eu sunt mai bunt ca voi pentru ca pe mine m-a botezat mama Leonte, iar pe voi nu. Ereticilor!

[MihaiG]

În prealabil postat de leonte

Ba sa crezi in iad, caci IAD inseamna "chinuire", iar cei ce nu-si gasesc liniste sufleteasca la ideea ca toate curvele si toti betivii care s-au distrat o viata intreaga, ar putea ajunge in sanul lui Avram, aceia se chinuie deja.

Cum sa fie si ei la un loc cu noi, care am postit, am studiat, ne-am infranat si am indurat toate in speranta ca le vom face in ciuda dupa moarte? Doar pentru ca Tatal nostru este mult milostiv si primeste lacrima pocaintei chiar si in ceasul mortii? Asa ceva este erezie!

Nadejdea unor astfel de oameni nu este ca Dumnezeu e indelung rabdator si mult milostiv. Ei se inchina, slavesc si nadajduiesc la un dumnezeu crud si razbunator care va pedepsi amarnic pe <<cei ce nu's ca noi>>.

Cand dusmanul nostru pateste o tragedie si moare, tot orto-romanul se bucura: <<Na! Dumnezeu nu doarme. Ai vazut ce a patit? A murit ars de viu? Nemernic om a mai fost! Cu mania lui Dumnezeu nu te joci!>>
Cand un preot ortodox peteste o tragedie similara: <<Vai, saracul! Bine ca l-a luat Dumnezeu, tare se mai chinuia. A patimit pe lumea asta ca se se bucure pe lumea cealalta.>>

As intreba: Cum ii deosebesti? Dupa straie? Dupa organizatia la care cotizau regulat?

Dar sunt intrebari inutile, ale caror raspunsuri nu ma vor face mai bun, nici pe mine nici pe cei care ar trebui sa raspunda. Ba! Dimpotriva. La rautate se va adauga mai multa rautate, vorbe rostite in dispret, ironii josnice si indemnuri la orbire duhovniceasca.

Concluzia e mereu aceeasi: Eu sunt mai bunt ca voi pentru ca pe mine m-a botezat mama Leonte, iar pe voi nu. Ereticilor!

Frumos spus.

În prealabil postat de leonte

Ba sa crezi in iad, caci IAD inseamna "chinuire", iar cei ce nu-si gasesc liniste sufleteasca la ideea ca toate curvele si toti betivii care s-au distrat o viata intreaga, ar putea ajunge in sanul lui Avram, aceia se chinuie deja.

Cum sa fie si ei la un loc cu noi, care am postit, am studiat, ne-am infranat si am indurat toate in speranta ca le vom face in ciuda dupa moarte? Doar pentru ca Tatal nostru este mult milostiv si primeste lacrima pocaintei chiar si in ceasul mortii? Asa ceva este erezie!

Nadejdea unor astfel de oameni nu este ca Dumnezeu e indelung rabdator si mult milostiv. Ei se inchina, slavesc si nadajduiesc la un dumnezeu crud si razbunator care va pedepsi amarnic pe <<cei ce nu's ca noi>>.

Cand dusmanul nostru pateste o tragedie si moare, tot orto-romanul se bucura: <<Na! Dumnezeu nu doarme. Ai vazut ce a patit? A murit ars de viu? Nemernic om a mai fost! Cu mania lui Dumnezeu nu te joci!>>
Cand un preot ortodox peteste o tragedie similara: <<Vai, saracul! Bine ca l-a luat Dumnezeu, tare se mai chinuia. A patimit pe lumea asta ca se se bucure pe lumea cealalta.>>

As intreba: Cum ii deosebesti? Dupa straie? Dupa organizatia la care cotizau regulat?

Dar sunt intrebari inutile, ale caror raspunsuri nu ma vor face mai bun, nici pe mine nici pe cei care ar trebui sa raspunda. Ba! Dimpotriva. La rautate se va adauga mai multa rautate, vorbe rostite in dispret, ironii josnice si indemnuri la orbire duhovniceasca.

Concluzia e mereu aceeasi: Eu sunt mai bunt ca voi pentru ca pe mine m-a botezat mama Leonte, iar pe voi nu. Ereticilor!

Coleg leonte, am murit de ras. Fratia ta, DragosP si Mihnea Dragomir: titanii umorului de calitate de pe forum. Dar si cate dreptate ai!
Dusmanii mei vede ca am valoare, da' se chinuie si ei, ca eretici care este. Sa moara proturele din ghiveciul lui matusa-mea daca nu ajung toti in Iad.
Mergi dupa sfarsitu' lu' lumea, la niste mici si niste beri? Daca da, vin si io, sa iti traiasca familia si gasca!

[leonte]

În prealabil postat de celestial_pottery

Coleg leonte, am murit de ras.

Frate drag! Ma bucur ca apreciezi umorul de calitate, dar sper ca esti mai inteligent decat arati prin restul celor spuse de tine, care lipsesc din citare.

Ironizarea prostiei, indaratniciei, a incremenirii in idolatriazarea unor nume proprii, dar pe ai caror posesori nu-I cunoastem si nici nu i-am inteles (precum Hristos, Duhul Sfant, sfintii parinti) nu e motiv de ras; mai ales ca vorbim de crestinism.

A ironiza in spirit moralizator, didactic, nu e tot una cu a rade de neputinta si de limitarea intelectuala a "pacientilor". Ironia este un instrument chirurgical, la care se apeleaza numai in ultima instanta, cand bolnavul nu mai corespunde nici unui alt fel de tratament.

Sunt convins ca nu esti nici rau, nici idiot, doar ca te-a cam luat valul! Esti iertat de toti...