Intrebare despre credinta

[Adrianna]

Buna tuturor

Ar putea cineva sa ma indrume catre o explicatie ortodoxa a paragrafului Marcu 16:15-19 redat mai jos?

"Mergeti in toata lumea si propovaduiti Evanghelia la toata faptura.
Cel ce va crede si se va boteza se va mantui; iar cel ce nu va crede se va osandi.
Iar celor ce vor crede, le vor urma aceste semne: in numele Meu, demoni vor izgoni, in limbi noi vor grai,
Serpi vor lua in mana si chiar ceva datator de moarte de vor bea nu-i va vatama, peste cei bolnavi isi vor pune mainile si se vor face sanatosi.
Deci Domnul Iisus, dupa ce a vorbit cu ei, S-a inaltat la cer si a sezut de-a dreapta lui Dumnezeu."

M-ar interesa explicatia semnelor ce urmeaza celor ce cred, semne pe care, in viata de zi cu zi, eu personal nu le-am vazut la nimeni ci doar am auzit ca ar exista la unii crestini, foarte putini.

Va multumesc.

[Lavrentiu]

În prealabil postat de Adrianna

Buna tuturor

Ar putea cineva sa ma indrume catre o explicatie ortodoxa a paragrafului Marcu 16:15-19 redat mai jos?

"Mergeti in toata lumea si propovaduiti Evanghelia la toata faptura.
Cel ce va crede si se va boteza se va mantui; iar cel ce nu va crede se va osandi.
Iar celor ce vor crede, le vor urma aceste semne: in numele Meu, demoni vor izgoni, in limbi noi vor grai,
Serpi vor lua in mana si chiar ceva datator de moarte de vor bea nu-i va vatama, peste cei bolnavi isi vor pune mainile si se vor face sanatosi.
Deci Domnul Iisus, dupa ce a vorbit cu ei, S-a inaltat la cer si a sezut de-a dreapta lui Dumnezeu."

M-ar interesa explicatia semnelor ce urmeaza celor ce cred, semne pe care, in viata de zi cu zi, eu personal nu le-am vazut la nimeni ci doar am auzit ca ar exista la unii crestini, foarte putini.

Va multumesc.

Pai daca te uiti mai departe in Faptele Apostolilor, o sa vezi si marturiile despre ceea ce a urmat in Biserica imediat dupa Pogorarea Sfantului Duh. Minunile savarsite de Apostoli au intrecut orice inchipuire a lor dinainte de Inviere. Si aceste minuni au continuat de atunci pana astazi si vor fi asa pana la sfarsitul lumii.

In vremurile noastre, aceste semne sunt mai rare. Motivele sunt mai multe: in primul rand, noi nu mai avem credinta primilor crestini. Ei traiau intr-o curatie pe care acum noi o mai vedem doar la parintii foarte imbunatatiti.

In al doilea rand, toate aceste semne si minuni au avut o abundenta deosebita si pentru a intari cu mare putere predica Apostolilor si a primilor propovaduitori. Incet incet insa, pe masura ce Biserica s-a fundamentat pe predica Apostolilor si pe sangele martirilor, aceste semne s-au rarit.

Dar si astazi sunt nenumarate vindecari, prin care in mod lamurit se arata lucrarea Duhului Sfant. Dar acestea nu au mediatizare, intrucat nu ne intereseaza decat pe noi.

În prealabil postat de Adrianna

in viata de zi cu zi, eu personal nu le-am vazut la nimeni ci doar am auzit ca ar exista la unii crestini, foarte putini.

""Marcu 11
22. Isus a luat cuvantul si le-a zis: “Aveti credinta in Dumnezeu!
23. Adevarat va spun ca, daca va zice cineva muntelui acestuia: “Ridica-te si arunca-te in mare”, si daca nu se va indoi in inima lui, ci va crede ca ce zice se va face, va avea lucrul cerut.""


Cine si cati oameni au azi asemenea credinta? Foarte putini....

Lavrentiu a explicat mult mai bine.

[glykys]

Pe net am gasit acum doar Sf. Teofilact al Bulgariei - p. 196.
http://www.scribd.com/doc/36283302/S...uirea-Ev-Marcu

[Adrianna]

Multumesc de raspunsuri. Ceea ce am inteles din ele este ca putini oameni au credinta primilor crestini, putini au credinta cat un bob de mustar si anume doar anumiti credinciosi imbunatatiti iar acestia fac minuni de vindecare dar nu sunt mediatizate. Cum anume fac minunile? Prin punerea mainilor ca in pasajul citat? Imi puteti da exemple? Cunoasteti persoane astfel vindecate?

Si cum ramane atunci cu ceilalti credinciosi care nu au semnele? Pe ce baza cineva poate fi incredintat despre sine ca ar fi credincios daca nu are aceste semne iar lipsa semnelor tradeaza lipsa unei credinte macar cat un bob de mustar?
De unde s-ar deduce ca astazi credinta nu ar mai trebui urmata de semne? In alta parte Domnul Iisus a zis ca lumea aceasta va trece dar cuvantul Sau nu, deci mie imi rezulta ca pana la a doua Sa venire toate paragrafele evanghelice sunt valide, de aceea lipsa semnelor la cei mai multi (si la mine inclusiv) ma face sa imi pun intrebarea daca suntem intr-adevar pe calea cea buna, pe calea apostolilor. Vi se pare ilegitima o astfel de nedumerire?

Cat despre cartea recomandata aveti acces la ea pentru a verifica daca este comentat si pasajul care ma intereseaza la acest topic?

Multumesc!

[catalin2]

În prealabil postat de Adrianna

Multumesc de raspunsuri. Ceea ce am inteles din ele este ca putini oameni au credinta primilor crestini, putini au credinta cat un bob de mustar si anume doar anumiti credinciosi imbunatatiti iar acestia fac minuni de vindecare dar nu sunt mediatizate. Cum anume fac minunile? Prin punerea mainilor ca in pasajul citat? Imi puteti da exemple? Cunoasteti persoane astfel vindecate?

Si cum ramane atunci cu ceilalti credinciosi care nu au semnele? Pe ce baza cineva poate fi incredintat despre sine ca ar fi credincios daca nu are aceste semne iar lipsa semnelor tradeaza lipsa unei credinte macar cat un bob de mustar?

Tot asa se mai spune ca un credincios nu trebuie sa vrea neaparat sa aiba sau sa faca minuni, pentru ca poate ajunge sa aiba minuni de la demoni. Si ei fac unele minuni si chiar vindecari. In cazul celor ce fac minuni divine primul pas si cel mai greu este eliberarea de pacate si patimi, dintre ele si scaparea de mandrie.
Nu ai cum sa vezi minuni la oricine doar privind in jur. Unii sunt doar botezati ortodox, nici nu merg la biserica. Altii au o credinta mai subtire sau nu inteleg prea multe. Dar cea mai mare minune este lupta cu pacatele, cea mai mare satisfactie este scaparea de un pacat/viciu.

[laurastifter]

În prealabil postat de Adrianna

Multumesc de raspunsuri. Ceea ce am inteles din ele este ca putini oameni au credinta primilor crestini, putini au credinta cat un bob de mustar si anume doar anumiti credinciosi imbunatatiti iar acestia fac minuni de vindecare dar nu sunt mediatizate. Cum anume fac minunile? Prin punerea mainilor ca in pasajul citat? Imi puteti da exemple? Cunoasteti persoane astfel vindecate?

Si cum ramane atunci cu ceilalti credinciosi care nu au semnele? Pe ce baza cineva poate fi incredintat despre sine ca ar fi credincios daca nu are aceste semne iar lipsa semnelor tradeaza lipsa unei credinte macar cat un bob de mustar?
De unde s-ar deduce ca astazi credinta nu ar mai trebui urmata de semne? In alta parte Domnul Iisus a zis ca lumea aceasta va trece dar cuvantul Sau nu, deci mie imi rezulta ca pana la a doua Sa venire toate paragrafele evanghelice sunt valide, de aceea lipsa semnelor la cei mai multi (si la mine inclusiv) ma face sa imi pun intrebarea daca suntem intr-adevar pe calea cea buna, pe calea apostolilor. Vi se pare ilegitima o astfel de nedumerire?

Cat despre cartea recomandata aveti acces la ea pentru a verifica daca este comentat si pasajul care ma intereseaza la acest topic?

Multumesc!

Doamne ajută!
Nici în vremea Apostolilor nu aveau toţi creştinii puterea de a săvârşi astfel de minuni, ci existau anumite harisme (daruri excepţionale dobândite de la Duhul Sfânt) care li se dădeau doar unora dintre membrii Bisericii. În special Sfinţii Apostoli aveau darul facerii de minuni, dar şi ei îşi foloseau această harismă doar după voia lui Dumnezeu, doar în măsura în care le dădea El puterea să o facă. De exemplu, în II Corinteni, Sfântul Apostol Pavel mărturiseşte că L-a rugat pe Dumnezeu să-i îndepărteze "un ghimpe din trup" (unii dintre exegeţi cred că era vorba despre o boală cronică de ochi de care suferea Apostolul), iar Domnul i-a dat un răspuns neaşteptat: "Îţi este de ajuns harul Meu, căci puterea Mea se desăvârşeşte în slăbiciune" (am citat din memorie, textul se găseşte la II Corinteni 11 sau 12...). Aşadar, harismele nu puteau fi puse în lucrare aşa, în mod magic, ci doar în comuniune cu Dumnezeu, din puterea Sa şi cu un scop bine definit. Nicio minune autentică nu se săvârşeşte aşa, de dragul poftei de senzaţional, ci doar spre binele unei/unor persoane.
De ce Dumnezeu săvârşeşte lucrările Sale într-un mod atât de discret? De ce Hristos Dumnezeu, îndată după vindecarea slăbănogului de la scăldătoare (Ioan5), S-a pierdut în mulţime? De ce adesea le poruncea "cu asprime" celor vindecaţi de El să nu relateze nimănui despre modul în care s-au tămăduit? De ce oare cea mai mare minune din toate timpurile - Învierea Domnului Hristos - a fost săvârşită într-un mod atât de tainic, încât cei sceptici în credinţă ezită s-o menţioneze în manualele de istorie? De ce?
Simplu: pentru că Dumnezeu respectă atât de mult libertatea noastră (pe care El ne-a dăruit-o din iubire), încât nu vrea ca, prin miracole evidente, să constrângă raţiunea noastră de a adera la credinţa în El. Dumnezeu nu ne obligă să credem şi, mai mult decât atât, cum spunea părintele Steinhardt, "parcă în adins face totul ca să nu credem" (Jurnalul fericirii), pentru a nu îngrădi în vreun fel sufletul nostru liber în căutările sale.
"Pe cât de mult ne iubeşte Hristos, pe atât este de discret."
"Credinţa este un dialog, dar vocea lui Dumnezeu este aproape tăcere. Ea exercită o presiune de o delicateţe fără margini şi niciodată irezistibilă." (Paul Evdokimov, Vârstele vieţii spirituale)
"Ştiinţa îşi impune viziunea ei asupra lucrurilor văzute, verificabile şi mă obligă s-o accept. Eu nu pot să neg existenţa unui vierme din pământ, nici a unui virus, dar pot să neg existenţa lui Dumnezeu." (Paul Evdokimov, VÂrstele vieţii spirituale)
Domnul nostru Hristos, Viaţa noastră şi Dătătorul libertăţii noastre, îi cuprinde în dragostea Sa nemărginită chiar şi pe cei care-I neagă existenţa şi nu-i constrânge să creadă prin tot felul de minuni, ci bate discret la uşa inimilor lor (cf. Apocalipsa3, 20), fiind - aşa cum mărturisea meditativ Paul Evdokimov - "un Cerşetor al iubirii la poarta inimii".
De aceea, să fim şi noi cerşetori ai iubirii Sale la poarta Împărăţiei - Biserica ortodoxă!
Slavă lui Hristos, Dumnezeul şi Mântuitorul nostru, pentru toate, pentru tot ceea ce ştim şi pentru tot ceea ce nu ştim despre iubirea Sa faţă de noi!

[Adrianna]

Multumesc de raspunsuri.

Lupta cu pacatul si viciile nu este exclusiva Ortodoxiei sau crestinismului in general, ea exista si la evrei dar si la alte religii/culte/curente spirituale etc cu exact aceeasi satisfactie spirituala ca si la ortodocsi, motiv pentru care sunt convinsi de veridicitatea caii alese si nu renunta la ea in favoarea alteia. Nu ma refer aici la cei care il cauta pe Satana si lucreaza cu el, ci ma refer strict la cei care il cauta pe Dumnezeu si incearca sa ii faca pe plac dupa puterea lor.
In Imparatia lui Dumnezeu insa intra doar cei botezati cu Duh Sfant iar conform Evangeliei cei botezati au anumite semne. Apostolii aveau aceste semne si dupa aceste semne stiau cine a primit Duh Sfant si cine nu, de aceea apar cazuri in care anumite persoane aveau Duh Sfant fara a fi inca botezate, si pe acestea apostolii le botezau apoi vazand in ele semnele, iar alte persoane nu aveau Duh Sfant desi erau botezate, deci nu aveau semnele, si peste acestea apostolii isi puneu mainile pentru a primi Duh Sfant. Deci dupa semne se stia cine are Duh Sfant si cine nu, asa cum a zis si Domnul, pomul se cunoaste dupa roade, iar anumite persoane ar fi vrut sa cumpere acest Duh Sfant pentru a putea face minunile ce le vedeau la cei cu Duh Sfant. De aceea apostolii cereau prudenta in acordarea Duhului Sfant tocmai pentru a nu il da vanatorilor de minuni. In acest sens sunt deacord ca nu trebuie cautate minunile, nu trebuie vanat Duhul Sfant cu scopul de a face minuni, iar Domnul insusi a spus ca acesti facatori de minuni fara roadele faptelor cerute de Tatal Ceresc, nu vor intra in Imparatie. Eu nu caut Duhul Sfant cu scopul de a face minuni ci il caut pentru a putea intra in Imparatia lui Dumnezeu pentru ca altfel nu se poate intra, si neavand semnele prezentei Lui care sunt trecute in Evanghelie, eu nu am nici o certitudine ca as fi primit vreodata Duh Sfant desi am botezul ortodox. Sunt convinsa ca dimpotriva, eu sunt ca aceia din Biblie care se botezau dar nu aveau Duh Sfant ci aveau nevoie sa il primeasca ulterior de la apostoli. Unde sunt astazi apostolii care sa dea Duh Sfant celor ce nu l-au primit prin Botez asa cum se facea in Biblie?

Apostolul Pavel avea Duh Sfant si ca atare vindeca oamenii. Ce anume era acel spin nimeni nu stie, ci doar se fac presupuneri. Cert este ca pentru a vindeca o boala, nu isi punea bolnavul mainile asupra lui insusi ci ceilalti isi puneau mainile peste bolnav dupa ceea ce scrie in Biblie. Deci Apostolul Pavel cerand ajutor direct de la Dumnezeu si nu de la ceilalti apostoli, inseamna ca nu era vorba de o boala trupeasca ci de o neputinta de ordin spiritual cu care apostolul lupta si pentru care Dumnezeu ii spune ca ii ajunge Harul Sau ceea ce are perfect sens din moment ce lupta spirituala se da cu arma Harului lui Dumnezeu iar cel care are o lupta de dus isi da seama ca are o slabiciune si astfel nu numai ca intelege puterea lui Dumnezeu si dependenta lui de Dumnezeu pana la moarte, dar este si mai intelegator cu slabiciunile altora care si ei sunt astfel puternici atata timp cat lupta cu slabiciunea lor si nu se abandoneaza in bratele acestei slabiciuni in ciuda caderilor repetate. Seamana cu ceea ce se spune azi in psihologia moderna si anume: prin caderi devenim mai puternici daca utilizam caderea pentru a invata din ea si a ne ridica deasupra ei. Caderea poate fi si boala trupeasca, nu zic nu, dar in cazul acesta Evanghelia spune ca este vindecata prin punerea mainilor de catre cei botezati cu Duh Sfant iar in Biblie asa se si intampla, ba chiar si umbra Sfantului Petru de trecea, oamenii se vindecau, implinindu-se astfel cuvintele Domnului care a zis apostolilor ca cei ce vor crede vor face minuni si mai mari decat El. Cu credinta cat un bob de mustar se muta deci muntii, eu insa nu am aceasta putere deci nu am Duh Sfant desi am crezut din toata fiinta cuvantului Evanghelic si cat m-am priceput l-am pus in practica. Si daca as fi doar eu sau o mana de oameni in situatia asta as spune ca sunt eu cea care sigur gresesc pe vreundeva, dar cand vad ca de fapt cei ce au semnele Duhului Sfant sunt exceptiile de care aud fara sa le intalnesc vreodata, incep sa imi pun intrebarea unde este de fapt Adevarul in toate aceste. Nu minunile in sine sunt scopul ci intrarea in Imparatie, reintoarcerea la Tatal de la care suntem iesiti, iar primirea Duhului Sfant este necesar intrarii in Imparatie. Pe acesta nu il am si desi in Evanghelie scrie ca trebuie cerut Tatalui Ceresc si acesta ni-l da, dar eu nu l-am primit. Sfantul Serafim din Sarov zicea ca trebuie sa il cerem mereu, si in Evanghelie scrie ca trebuie sa insistam cu cererea si intr-adevar acest sfant l-a primit din ceea ce am citit despre el, insa cand vad atatia oameni in jur care fac ceea ce cere biserica si nu au semnele prezentei Duhului Sfant scrise in Evanghelie, ci sunt imbarbatati mereu si mereu doar cu cuvinte si invataturi, in ciuda faptului ca pomul se cunoaste dupa roade si nicidecum dupa frumusetea cuvintelor, eu am inceput sa ma indoiesc de faptul ca urmand regulile bisericii se primeste intr-adevar Duh Sfant. Eu nu l-am primit niciodata si deci dupa Evanghelie sunt condamnata si asta ma deranjeaza cel mai mult, pe langa dezamagirea de a fi crezut orbeste in Cuvantul Evangheliei.

Cei care imi raspundeti, aveti semnele Duhului Sfant sau le-ati vazut la vreo persoana credinciosa pe care sa mi-o recomandati? Ca eu nu vorbesc aici de cei care nu vor sa il cunoasca pe Dumnezeu si pentru care Dumnezeu ramane discret si tacut la poarta, ci vorbesc de cineva care vrea sa deschida poarta si nu vede in spatele ei ceea ce este promis in Evanghelie.

Va multumesc!

am fost martorul unei vindecari,o sora de-a noastra merge la o manastire la spovedanie,cind o vede parintele o intreaba: de ce esti posomorita?,femeia ii spune:am o durere groaznica de cap.
parintele imediat ii pune miinile pe cap[stringind usor] si se roaga,in momentul cind i-a luat miinile de pe cap,femeia a avut impresia ca ia scos ceva din cap ce era acolo si instantaneu durerea a incetat. ere prin 1995.

[glykys]

În prealabil postat de mihaila_alin

am fost martorul unei vindecari,o sora de-a noastra merge la o manastire la spovedanie,cind o vede parintele o intreaba: de ce esti posomorita?,femeia ii spune:am o durere groaznica de cap.
parintele imediat ii pune miinile pe cap[stringind usor] si se roaga,in momentul cind i-a luat miinile de pe cap,femeia a avut impresia ca ia scos ceva din cap ce era acolo si instantaneu durerea a incetat. ere prin 1995.

Da, sunt multe vindecari in urma Sfintelor Taine. Bunica mea avea un ochi foarte umflat, groaznic de umflat, de nici nu o mai primeau la serviciu, pentru ca spuneau ca sperie clientii. I se umflase din senin si nu stia din ce cauza. A ajuns la biserica, iar parintele a pus-o sa ceceteze ce a facut, mi se pare ca spalase sau calcase in zi de duminica, apoi i-a pus epitrahilul pe cap si i-a citit o dezlegare si i-a spus sa nu mai spele / calce niciodata duminica. Deci i-a citit doar o dezlegare, nu a spovedit-o. Pe drumul de intoarcere, tot din senin, bunicii a inceput sa ii curga ochiul si i-a tot curs, pana seara, nu se mai cunostea nicio umflatura. Dar respectivul preot era om cu viata aleasa, fusese si in inchisoarea comunista.
As mai avea eu multe de povestit, dar suntem oameni pacatosi...
Sfinti sunt persoanele cele mai inzestrate cu har, dar probabil ca sunt greu de gasit asa ceva in zilele noastre. Toti preotii au har, in sensul ca au puterea de a savarsi Sfintele Taine si de a da dezlegare de pacate. In Galateni se spune ca "roada Duhului este dragostea, bucuria, pacea, indelunga-rabdarea, bunatatea, facerea de bine, credinta, blandetea, infranarea, curatia" (Galateni 5, 22-23). Si acestea sunt rare in ziua de azi.