copiii mici in biserica

[Carina Laura]

Buna tuturor! Am o întrebare, mai ales pentru cei care locuiti in afara tarii, pentru ca aici situatia in biserica diferă fata de ce e in tara...Cum ii obisnuiti pe copii sa stea cuminti in biserica??? Concret situatia e următoarea: Locuim in IT, la inceput nu aveam biserica si făceam slujbele intr-o sala. La inceput nu erau multe familii cu copii, multa lume nu venea la biserica pe motiv ca sj copii si deranjează etc., parintele a încercat toate variantele, dar când a crescut nr copiilor , din cauza ca era cu neputinta sa fie tinuti in frâu, aajuns la varianta unei salite adiacente cu jocuri, unde cei care voiau ii puteau lasa, supravegheati de adulti, si cu boxa ca sa audă slujba, si fiind adusi in "biserica" in momentele importante ale Sf.Liturghii.DIn fericire am primit o biserica de la catolici de vreo 3luni, însă in biserica e un haos total. Problema mea e copilasul meu de 1an si 9 luni cu care nu stiu ce sa ma fac...Eu sunt insarcinata in 5 luni cu risc de avort si indicatii de a nu ridica, face efort etc. din care cauza nu pot alerga dupa el prin bis ( si oricum ar deranja), el e un zvapaiT curios sa uble peste tot, inclusin in Sf.ALtar , mai ales ca in bis catolica nu avem iconostas...tatal lui e cantaret la strana si dirijează corul, iar bebele meu mereu aleargă acolo la el si deranjează, plus ca e urat, fata de toti din bis., parintele a zis sa-l tina nasii, dar cel mic nu sta cu ei decât putin si apoi tot la tata fuge...pe mine nici nu vrea sa ma vadă ca stie ca nu-l las sa facă ce vrea...am ajuns de merg cu el la bis doar la sfarsit când e SF. Ipartasanie...dar stiu ca nici asa nu e ok...sincera sa fiu ma simt depasita...stiu ca e mic, si e perioada grea , ca e curios de toate si are energie...cum se face ca in tara nu vezi asa ceva? Poate ca s-a gresit când au fost lasati la joaca in bis, nu doar el face asa...cam toti ,mai ales cei mici sunt greu de strunit, se iau unul duoa altul, doar ca in cazul nostru el e satul de mine ca sta toata ziua cu mine, iar tati de care e curios, la biserica nu poate fi disponibil pt el...iar parintele se mai supăra...am mai văzut si priviri pe la unele persoane din cor...e de inteles pe de o parte...si daca n-ar fi problema cu sarcina l-as tine in brate, sau i-as găsi "de lucru" ceva...desi la cum îl stiu...CUm i-ari educat ps copiii vostru stea in biserica??? Ce ma sfatuiti???

[Jonnyw2013]

Domnul sa va binecuvinteze sora Carina!
Am fost odata intr-o biserica unde ma spovedeam la un moment dat, cu ani in urma. Era acolo un preot cu autoritate, care ulterior a ajuns episcop. Cand un copil care plangea a inceput sa deranjeze, pe loc ia rugat pe parinti, sa iasa cu el afara, sa nu deranjeze.

Noi personal nu ne-am dus cu copilul asa mic la Biserica amandoi. Unul statea cu el acasa.Mai ales ca spune-ti, ca parintele s-a suparat pentru ca, copilasul deranjeaza.Acolo nu trebuie sa fie doar un act de prezenta,ori copilasul la varsta asta nu pricepe prea multe, si e logic ca nu are rabdare.
Doamne ajuta si numai bine!

[simpllu]

Felicitări! Să ai parte de o naştere uşoară şi un copil la fel de sănătos şi curios ca şi primul, dar mai liniştit. :)
Bucuraţi-vă că aveţi un asemenea copil! Sunt mulţi părinţi care şi-ar dori să aibă copii sănătoşi şi activi ca al vostru. Nu trebuie să vă îngrijoraţi pentru faptul că năzdrăvanul nu este în biserică aşa cum vi-l doriţi voi, ca părinţi. La vârsta lui este normal să nu stea liniştit, trebuie să mai aveţi răbdare până când el va înţelege ce vrei de la el. După vârsta de 2 ani ar trebui să aveţi şi rezultate. Condiţia este multă rabdare şi rugăciune. Nu uitaţi, exemplul vostru îl vor ajuta să înţeleagă cum stau lucrurile. Nu trebuie lăsat după el, dar grijă să nu-l ţineţi mereu în corzi, mai ales la biserică, pentru că riscaţi să prindă repulsie faţă slujbe. Soluţia ar fi fost tatăl, dar cum el e prins, rămâne să stai mai mult pe afară cu copilul, în jurul bisericii. Oricum, va veni timpul când tatăl va trebui să-l ţină aproape după ce naşti. Nu cred că sala amenajată pentru copii este o soluţie potrivită. Nu-ţi pierde pacea şi nădejdea că va fi bine. Cunosc copii care doar la vârsta de 7-8 ani au ajuns să stea liniştiţi în biserică.

Sper să te ajute: http://patristicpsychology.com/emisiuni/

[Demetrius]

În prealabil postat de simpllu

...Cunosc copii care doar la vârsta de 7-8 ani au ajuns să stea liniştiţi în biserică...

Nu-mi vine-a crede. Poate daca as vedea cu ochii mei.
Daca l-ai obisnuit sa umble pe unde vrea el, mai tarziu va fi mai greu sa-l corectezi. Cum il cresti asa il ai.
La varsta de 7-8 ani nu mai fac ceea ce faceau la 1-2 ani, ci isi gasesc alte trasee de plimbare activa.

Nu doar in biserica se cuvine a-i fi restransa activitatea, ci in toate zilele si in toate actiunile trebuie supravegheat. Acum, la varsta de aproape 2 ani s-a pierdut un timp destul de pretios pentru ”linistirea” lui si va fi mult mai greu de linistit de-acum pentru o mama care n-a facut-o pana acum.

Pe de alta parte, cu parere de rau spun(si-mi cer scuze) emigrantii au preocupare mai mare pentru bunuri materiale decat pentru alte aspecte.

[Carina Laura]

Da, si noi speram ca odată ce va creste va mai intelege si se va mai cuminti...aici se duc copiii încă de bebelusi la biserica pentru a-i obisnui cu asta, pt.Sf.Impartasanie mai ales, si t faptul ca in afara casei, e singurul loc unde ia contact cu cei de aceeasi credinta, neam si limba.DEsi fiecare e liber sa creadă si sa spună ceva, majoritatea dintre noi, si ma refer la ceibdin bis de unde locuiesc, ne dorim sa-i invatam care le e credinta, obiceiurile, traditiile, ii imbracam in port popular in sărbători si la botezuri, le creem tot felul de activitati pt a păstra legătura cu rădăcinile lor( pictura de icoane, serbari , tabere, cateheze).Al meu e încă mic pt toate astea, dar îmi doresc sa ne randuiasca Dumnezeu sa ne întoarcem acasă cat de curând vom putea, însă pana atunci eu sunt datoare si îmi doresc sa-lbtin aproape de tot ce înseamnă acasa cum pot...Cat despre preocupările emigrantilor...o fi si asa cum spuneti, dar nu e numai asa,va asigur. Va dau ex nostru desi nu sunt obligata, o fac doar ca ex.:eu nu muncesc pt ca stau cu copilul asa vs fi si pe viitor, iar din salarul sitului, reusim sa plătim chirie, facturi, bani de trai of noi si bebe. In 5 ani de când sunt aici nu am pus un banut deoparte, pt ca din un salar am reusit doar sa mergem înainte de la o luna la alta...E adevărat ca nu am răbdat niciodată de foame aici, nici nu ne-am facutvprobleme cu ce plătim facturi sau altele...traim decent, fara lipsuri si fara excentricitati, fara concedii , decât venitul o data pe an in RO sa vedem parintii...De ce nu are sotul curajul sa se intoarca( eu as pleca oricând , la risc). Tocmai pt ca desi nu putem pune nimic deoparte, măcar mergem înainte fara lipsuri..ceea ce in tara nu e sigur ca am reusi...asa ca pana are de munca, rămânem aici....ACum, sigur ca nu toti sunt ca noi, dar apropiatii nostrii cam asa sunt....DIncolobde toate, traiul e greu printre străini, si povara sufleyesca si dorul de casa sunt tare grele...iar pe noi ne uneste doar biserica, asa cum e, cu toate problemele. Multumesc pentru răspunsuri😊 DOamne ajuta!!!

[simpllu]

În prealabil postat de Carina Laura

Da, si noi speram ca odată ce va creste va mai intelege si se va mai cuminti...

Să nu vă pierdeţi acest gând şi să-l puneţi în faţa Domnului (prin rugăciune) ori de câte ori aveţi ocazia. Credinţa, răbdarea şi nădejdea vor aduce roade. Fiecare copil este o mare taină. Mă bucur că nu v-aţi pierdut credinţa, deşi sunteţi departe de casă.

Copilul este energic, nu cred că nu este cuminte, la vârsta lui nu se poate stabili dacă este sau nu cuminte. Se va cumiţi pe măsură ce creşte, dacă va avea exemple bune de urmat. Asculaţi înregistrările recomandate, cu siguranţă o să vă ajute. :)

[simpllu]

În prealabil postat de Demetrius

Nu-mi vine-a crede. Poate daca as vedea cu ochii mei.
Daca l-ai obisnuit sa umble pe unde vrea el, mai tarziu va fi mai greu sa-l corectezi. Cum il cresti asa il ai.
La varsta de 7-8 ani nu mai fac ceea ce faceau la 1-2 ani, ci isi gasesc alte trasee de plimbare activa.

Copiii respectivi au fost duşi la biserică, nu în alte locuri, dar nu au fost contrânşi să stea cuminţi în biserică toată slujba, au fost lăsaţi liberi în jurul bisericii. Sunt convins că ei şi-au dorit să-şi vadă copiii în biserică şi nu pe afară, dar uite că nu toţi copiii sunt la fel, nu sunt traşi la indigo sau roboţei. Mare lucru să oferi libertate deplină copilului, cu nădejdea că, într-o zi, copilul îţi va urma exemplul. Copilul trebuie să prindă dragoste de biserică şi slujbe, nu invers.

În prealabil postat de Demetrius

Nu doar in biserica se cuvine a-i fi restransa activitatea, ci in toate zilele si in toate actiunile trebuie supravegheat. Acum, la varsta de aproape 2 ani s-a pierdut un timp destul de pretios pentru ”linistirea” lui si va fi mult mai greu de linistit de-acum pentru o mama care n-a facut-o pana acum.

Vârsta de 1 an şi 9 luni nu este egală cu vârsta de 2 ani, nici cu 2 ani şi jumătate. Aş putea spune că diferenţa poate fi foarte mare, la prima vârstă sunt şanse ca el să nu vorbească, la ultima vârstă şansele să vorbească sunt mult mai mari. Altfel te înţelegi cu el când vorbeşte, nu ştiu ce pretenţii poţi avea de la un copil cu o asemenea vârstă (1 an şi 9 luni).
Şi de unde ai ajuns tu la cocluzia că s-a pierdut timp preţios?

[Demetrius]

În prealabil postat de simpllu

Copiii respectivi au fost duşi la biserică, nu în alte locuri, dar nu au fost contrânşi să stea cuminţi în biserică toată slujba, au fost lăsaţi liberi în jurul bisericii.

Deci lor li s-a inoculat ideea ca la biserica se pot juca afara mai bine decat acasa, mai ales ca se aduna la un loc mai multi copii de aceeasi varsta cu aceeasi mentalitate ”bisericeasca”.

... Mare lucru să oferi libertate deplină copilului, cu nădejdea că, într-o zi, copilul îţi va urma exemplul. Copilul trebuie să prindă dragoste de biserică şi slujbe, nu invers.

Intocmai. Mare lucru sa oferi copilului invatatura corecta a bisericii, caci altfel nu va prinde dragoste de biserica si slujbe, ci obisnuinta, astfel ca la maturitate va ajunge si el la biserica din obisnuinta, precum 90-95% din ”credinciosii activi” de azi, care si ei sunt sub 10% din toti ortodocsii.

Cum se vede ca parintii merg din obisnuinta la biserica? Din faptul asa au invatat si ei de la parintii lor, sa mearga la biserica fara sa se spovedeasca si sa se impartaseasca. Lor le ajunge sa se ”miruiasca”. Prin asta ei isi dovedesc ”dreapta lor credinta”.

Iisus se jertfeste pentru toti cei prezenti, dar cei prezenti nu se spovedesc pentru Iisus (si nici pentru ei insisi) pentru ca nu sunt obisnuiti nici macar sa cante ”Doamne miluieste!”. Ei s-au obisnuit sa fie acolo duminica.
Asa au fost invatati ei si tot asa ii invata si ei pe copiii lor.

Vârsta de 1 an şi 9 luni nu este egală cu vârsta de 2 ani, nici cu 2 ani şi jumătate. Aş putea spune că diferenţa poate fi foarte mare, la prima vârstă sunt şanse ca el să nu vorbească, la ultima vârstă şansele să vorbească sunt mult mai mari. Altfel te înţelegi cu el când vorbeşte, nu ştiu ce pretenţii poţi avea de la un copil cu o asemenea vârstă (1 an şi 9 luni).
Şi de unde ai ajuns tu la cocluzia că s-a pierdut timp preţios?

Depinde ce atentie acorzi unui copil de 1 an si 9 luni.
Orice ocazie ratata este un timp pretios pierdut pentru ca orice invatatura duhovniceasca este de doua ori mai grea decat indepartarea oricarei simple porniri a naturii trupesti.

In orice clipa copilul invata; orice ii spui el invata indiferent de varsta lui(chiar si in stadiul intrauterin), el inregistreaza toate mesajele din jurul lui, orice intamplare cu toate semnificatiile ei. E o fiinta omeneasca si trebuie tratat ca atare, insa necredinta parintelui il priveaza pe copil de multe realizari.

Si in biserica pe care o frecventez eu copiii au aproape toti parte de aceeasi atitudine... permisiva din partea parintilor.

Parerea mea critica la adresa parintilor ma vizeaza in primul rand pe mine.
Doamne Iisuse Hristoase, Fiule al lui Dumnezeu, pe mine, pacatosul, miluieste-ma!

[Hartford]

În prealabil postat de Jonnyw2013

Domnul sa va binecuvinteze sora Carina!
Am fost odata intr-o biserica unde ma spovedeam la un moment dat, cu ani in urma. Era acolo un preot cu autoritate, care ulterior a ajuns episcop. Cand un copil care plangea a inceput sa deranjeze, pe loc ia rugat pe parinti, sa iasa cu el afara, sa nu deranjeze.

Noi personal nu ne-am dus cu copilul asa mic la Biserica amandoi. Unul statea cu el acasa.Mai ales ca spune-ti, ca parintele s-a suparat pentru ca, copilasul deranjeaza.Acolo nu trebuie sa fie doar un act de prezenta,ori copilasul la varsta asta nu pricepe prea multe, si e logic ca nu are rabdare.
Doamne ajuta si numai bine!

Preotul a gresit, trebuia sa se bucure cind aude copii in biserica, asta inseamna ce biserica va continua va fi vie. Parintii pot ajuta copilul sa stea linistit cu ceva preocupari o jucarie o carte ceva, il mai scoti afara citeva minute si uite asa se obinuieste.

[Jonnyw2013]

În prealabil postat de Hartford

Preotul a gresit, trebuia sa se bucure cind aude copii in biserica, asta inseamna ce biserica va continua va fi vie. Parintii pot ajuta copilul sa stea linistit cu ceva preocupari o jucarie o carte ceva, il mai scoti afara citeva minute si uite asa se obinuieste.

Hristos a inviat!
Noi avem ideea asta fixa de prezenta fizica,dar din nefericire nu este de ajuns.La un moment dat am vazut intr-o parohie un preot care juca fotbal cu copii si reusea fantastic sa ii motiveze fiind in mijlocul lor.Aceeasi copii apoi au inceput sa cante in corul Bisericii, fiindca el era un model in mijlocul lor.Deci, sunt adeptul clar al idei ca,copii sa aiba un altfel de program separat,tot in timpul Liturghiei cu profesori de religie sau fosti profesorri care le place sa se dedice copiilor si sa ii invete de multe ori in joaca despre Dumnezeu.Fondul aperceptiv al copiilor este diferit. Altfel ii motivezi sa fie atenti niste copii mai mici, altfel ii motivezi cand sunt mai mari sau adolescenti.Sunt adeptul idei de comuniune .Stiu un alt preot,ma rog el este un om deosebit, care face Carnaval cu copii ,se mascheaza si el alaturi de ei.Ma rog un preot care stie sa vorbeasca cu toti oamenii si marri si mici,,de ranguri inalte sau oameni obisnuiti.
La un moment dat am avut sansa ca sa vad o Conferinta la care predicatorul venise in blugi si in geaca de culori tipatoare.Care intentionat a venit asa, ca sa ne castige pe cat mai multi. Am mai amintit de el la un moment dat aici pe Forum.Un om care mi-a lasat o amintire de nesters asupra mea.

Conform Epistolei 1 către Corinteni a Sfântului Apostol Pavel,Cap 9.20-22
20. Cu iudeii am fost ca un iudeu, ca să dobândesc pe iudei; cu cei de sub lege, ca unul de sub lege, deşi eu nu sunt sub lege, ca să dobândesc pe cei de sub lege;
21. Cu cei ce n-au Legea, m-am făcut ca unul fără lege, deşi nu sunt fără Legea lui Dumnezeu, ci având Legea lui Hristos, ca să dobândesc pe cei ce n-au Legea;
22. Cu cei slabi m-am făcut slab, ca pe cei slabi să-i dobândesc; tuturor toate m-am făcut, ca, în orice chip, să mântuiesc pe unii.
Omul facuse in viata lui Karate si Yoga,un om extrem de pregatit si hotarat .Sunt adeptul idei astea de mesager al lui Dumnezeu si in ipostaze neconventionale.Cat de mult poate face un om dinasta ptr ortodoxie imbracat ca si cei din discoteca sau in costum de carnaval.Dar... exista un dar, trebuie sa fii nascut ptr asta,sa stii sa te apropii de oameni sa le vorbesti in limba lor,sau sa faci un efort sa vezi la altcineva," oare el ce face".

Ori un tanar isi va aduce mult mai usorr aminte de un preot care se imbraca in costume de carnaval ca si ei copii,care realiza o comunitate reala ,ceea ce de multe ori lipseste in societate astazi.Sau isi va aduce aminte de un predicator care era fost karatist si Yoghin si ii spunea lucruri interesante despre Dumnezeu,experienta lui cu Dumnezeu.
Consider ca nu este cea mai buna amintire ca si copil de doi trei ani, sa auzi un ritual din care nu intelegi mare lucrruu,mama tinandu-te de mana sa nu faci galagie , sa nu deranjezi.
Domane ajuta!