Ortodoxia de internet

Frumos te obosesti, Mihailc, bunule!...

În prealabil postat de catalin2

E adevarat ce spui, dar cred ca te referi la marturisitori. Toti suntem marturisitori spunand de exemplu Crezul. Chiar si preotul spunea azi ca Hristos S-a Inaltat este o marturisire de credinta.
Asadar noi redam invatatura crestina. Teologul face ceva mai mult, si explica invatatura. Noua credinciosilor obisnuiti ni se spune sa nu interpretam noi Sfanta Scriptura sau invatatura, ca e posibil sa gresim, de aceea sa ne ghidam dupa invatatura Bisericii si a sfintilor.
Pe de alta parte se spune foarte frumos ca adevaratii teologi sunt cei ce au si practica, adica sunt rugatori si induhovniciti. Cei mai mari teologi sunt sfintii, care sunt luminati de har sa vada adevarul. In zilele noastre sunt numiti teologi de obicei cei ce scriu carti despre crestinism (si protestanti). In cazul de care discutam eu m-am gandit la Cristian Badilita, care era considerat teolog dar la baza avea studii de filologie. In cazul lui Zielinski nu am gasit prea multe date pe internet, am citit acum ca e preot (nu stiu de ce scria ca e laic) in Brescia (la o biserica rusa) si preda la o facultate catolica.
Desi se spune care are unele idei ce bat spre ecumenism, am gasit si ca spune: în privinţa unirii dintre Biserici, “ecumenismul s-a dovedit neputincios”, toate documentele şi discursurile “nu au condus decât la un set de mărci ale politeţii reciproce… Ecumenismul, dacă există, nu are sens”.

Da, Catalin, de acord si pun impreuna multumiri!...:)
Am spus, deja, ca nu iau prea in serios interventia mea, punctam doar o chestie miticuta legata de acceptiunile termenului, un fleac in fond fata de ce se discuta aici. Cu toata sinceritatea, frate, scriam...
Cat despre sensul ecumenismului, ce sa spun... Orice sens e dat de oameni, evident. Asta si e in fond problema noastra generala, in ultima instanta: sensul. Si Doamne fereste sa nu il mai putem da: urmeaza nebunia, moartea, diktatura (ordinea nu e intamplatoare)...
Asadar e aberant sa spui ca ecumenismul nu are sens. Cum poate sa nu aiba? Doar e un produs omenesc, social, si face parte din viata comunitatilor crestine si nu numai! Cum oare poate fi lipsit de sens???
Ba inca tocmai asta e problema: care e sensul, ce roade are, ce impact etc.
Cata vreme omul, prin natura sa, cauta si da sens inclusiv partului tras de o furnica in iarba sau zbaterii de-o clipa a aripilor unei efemeride, apoi cum nu are sens taman ecumenismul?... Are, frate, are si inca mare de tot. Dar cine poate spune, DEOCAMDATA, care e acesta?
Nu te hazarda, zic eu, de imi permiti un sfat de batranel ramolit...
Ramai la cercetare cu ochii larg deschisi, ma iarta de indemn... Nu de alta, dar istetimi de-o clipa s-au vazut multe in istorie, insa taifunul vremurilor a modificat deseori perspectiva, lentilele si toate diagnosticele... Puuutintica rabdare, parol!

,,Vom critica opera, iar nu persoana!''

Chiar daca stim sigur cine e un anumit user, cred ca ar trebui sa ne amintim de aceste cuvinte valabile si pentru intelectualii neortodocsi si pentru ortodocsii mai mult sau mai putin intelectuali.

Chiar si pe internet, consider ca valorile ortodoxe trebuie aparate de ortodocsi. Topicul acesta are un titlu foarte clar. Unii neortodocsi au inteles acest lucru si nu au intrat in discutii referitoare la dogma, multumindu-se, eventual, sa aminteasca subtilitati etern valabile.

Ecumenistii se sustin unii pe altii, iar unii catolici continua prozelitismul catolic si ecumenist pas cu pas comentand orice subiect in felul lor cu sau fara metafore si epitete.

E nevoie de respect fata de valorile Ortodoxiei in primul rand. Pe Dumnezeu, Care ne ocroteste si ne vegheaza permanent trebuie sa-L iubim cel mai mult. Apoi, pe aproapele nostru, ca pe noi insine. Dar parca am mai auzit undeva aceste cuvinte, nu-i asa?

Nu trebuie sa se supere nimeni ca pe un forum ortodox, un ortodox aplica poruncile evanghelice. Caci atunci cand cineva greseste, trebuie sa i se spuna, chiar daca adevarul doare. Acum e bine sa dregem si adevarul acesta, dar sa nu-l denaturam din dorinta de a fi pe plac aproapelui.
Politetea lumeasca poate fi o arma impotriva adevarului.

Noi, ortodocsii, sa avem grija sa nu-l suparam pe Dumnezeu cu vorba si cu fapta. Iar neortodocsii care intra in discutii dogmatice contradictorii pe topice destinate apararii Ortodoxiei sa stie ca incalca niste reguli de comunicare. Avem datoria sa pastram spatiul virtual ortodox. Nu suntem obligati sa fim prea politicosi cu cei care, cu mandrie si uneori chiar cu obraznicie, ne adreseaza insulte aici pe forumul nostru, iar atunci cand nu mai au argumente pentru subiectul respectiv, ataca persoana.

Altfel ne vom invarti in jurul cozii in jocul unor forme fara fond. Vom fi impresionati de cuvinte frumoase, ne vom adresa complimente sau insulte, lasandu-L pe Dumnezeu la o parte.

Daca pe un topic destinat ortodocsilor ne raportam doar la Ortodoxie, atunci ne putem cultiva si smerenia, chiar si pe internet. Daca ne bruiaza neortodocsii, atunci nu mai putem fi smeriti cand ei calca in picioare valorile in care credem noi fara a-L supara pe Dumnezeu.

Cei care sunt dispusi sa marturiseasca adevarul ortodox trebuie sa fie gata de ispite, caci vremurile sunt astfel, si sa nu se inspaimante nici de jigniri, nici de prigoana. Iar cu neortodocsii sa discute doar pe anumite topice, respectand astfel poruncile bisericesti ortodoxe.
Acesta este un topic destinat ortodocsilor. Se vede clar.

[catalin2]

În prealabil postat de ioan cezar

Asadar e aberant sa spui ca ecumenismul nu are sens. Cum poate sa nu aiba? Doar e un produs omenesc, social, si face parte din viata comunitatilor crestine si nu numai! Cum oare poate fi lipsit de sens???
Ba inca tocmai asta e problema: care e sensul, ce roade are, ce impact etc.
Are, frate, are si inca mare de tot. Dar cine poate spune, DEOCAMDATA, care e acesta?

Cred ca ai inteles ca acolo eu l-am citat pe acel preot rus, Zielinsky. Din cate am inteles el participa si la intruniri ecumenice, deci probabil stie mai multe decat noi (la fel, si par. Staniloae participa la intruniri ecumenice de dialog). Ca doar l-am citat nu inseamna ca nu sunt si de acord cu ce spune. Spune ca nu sunt rezultate si se si poate observa asta, nimeni nu s-a unit cu nimeni, ba mia mult au aparut mai multe culte si sunt tot mai mult atei. Rezultate pozitive nu prea se vad, doar cele negative. Practic a fost un mod de intrare a influentelor new age si protestante, nu doar in BO, dar mai ales in BC. Ca sa nu mai vorbim de relativizarea invataturii, confuzia credinciosilor, etc.
Am dat citate din par. Arsenie, daca iti amintesti spunea asa: http://www.sfaturiortodoxe.ro/singur..._ortodoxia.htm
"arhimandrit Arsenie: Nu este o creaţie a masoneriei, este o creaţie a dracului. Chiar Iustin Popovici a zis că ar fi cea mai mare greşeală a secolului."
"Nu este valabilă nici o discuţie, decît: vă primim cu drag înapoi. Ecumenismul acesta, lupta aceasta, de venit vine din partea lor. N-au identitate! Îi roade pe suflet faptul că nu sunt cu Adevărul."
"Nu există tîrg în materie de Adevăr! Ca să putem face o împăcare, o unitate, trebuie să negustorim: lasă tu, las şi eu. Ce să lăsăm noi? Nu se poate pune problema - "o iota, o cirtă cine lasă din tot ce spun Eu", acesta îşi pierde mîntuirea;"
" Ecumenismul este o problemă care nu va reuşi niciodată; decît o vorbă stearpă, o vorba continuă, cu acelaşi titlu pentru că nu se lasă ei. Noi tăcem; noi nu am stricat nimic. Ca să ne împăcăm trebuie să vină la Ortodoxie, absolut, de unde au plecat. Nu le convine poziţia Bisericii pentru că vor să ne niveleze; aceasta este întotdeauna tendinţa celui mai slab ca să te aducă şi pe tine la nivelul lui, ca să poată fi liniştit în căderea lui."
Daca nu s-a inteles care este invatatura adevarata (deci nu ecumenista), exista doar o singura Biserica a lui Hristos, aceasta e BO, iar in afara ei sunt comunitati laice, nu crestine.

[iuliu46]

Si pasajul asta e tot din Yannaras :

O prelungire tipică, dar şi foarte logică a întregii alienări sau înstrăinări care slăbeşte şi înmoaie caracterul ontologic al adevărului eclezial este mişcarea contemporană în favoarea aşa-numitei „uniri” a bisericilor, această faimoasă preponderenă a „iubirii” care uneşte bisericile, în opoziţie cu dogma care le desparte. Mişcarea aceasta este, am putea spune, justificată din punct de vedere istoric prin faptul că adesea unirea bisericilor pare a se fi realizat în cadrul pietăţii comune adogmatice, în cadrul pietismului.
Ceea ce odinioară despărţea net Biserica de erezie nu erau diferenţe abstracte între remarci academice, ci ruptura radicală şi distanţa de neumplut dintre „catolicitatea” vieţii şi iluziile vieţii, dintre realizarea „vieţii celei adevărate” a Modelului treimic şi supunerea acestui adevăr modului de existenăfragmentar al omului căderii. Dogma „definea” (arăta limitele) iar asceza eclezială confirma participarea la acest adevăr al vieţii care învinge stricăciunea şi moartea şi realizează chipul lui Dumnezeu în existenţa omenească.
Or, când evlavia încetează de a mai fi un eveniment eclezial şi se transformă în faptă etică individuală, un eretic sau adeptul altei religii poate fi la fel de virtuos ca un „creştin”. Cucernicia sau evlavia este astfel disociată de adevăr şi de conţinutul lui ontologic. Ea nu se mai raportează la participarea totală, corporală, a omului la viaţa lui Dumnezeu: învierea trupului, împlinirea raţiunii – a „logosului” – materiei, transfigurarea timpului şi spaţiului, comuniune imediată. Ci evlavia se transformă în simptomul stereotip al unei religiozităţi care relativizează inevitabil sau asimilează diferenţele dintre „confesiuni” şi tradiţii, din moment ce toate ajung la acelaşi rezultat: „îmbunătăţirea” etică a vieţii omeneşti.
Astfel, diferenţele dintre erezie şi adevăr rămân simple constatări, cuvinte goale,fără legătură cu realitatea vieţii şi a morţii,fără legătură cu evlavia. Aceste diferenţe nu mai sânt decât nişte variante de obiceiuri religioase şi de concepţii tradiţionale, cu un vag interes istoric.

În prealabil postat de iuliu46

Si pasajul asta e tot din Yannaras :

O prelungire tipică, dar şi foarte logică a întregii alienări sau înstrăinări care slăbeşte şi înmoaie caracterul ontologic al adevărului eclezial este mişcarea contemporană în favoarea aşa-numitei „uniri” a bisericilor, această faimoasă preponderenă a „iubirii” care uneşte bisericile, în opoziţie cu dogma care le desparte. Mişcarea aceasta este, am putea spune, justificată din punct de vedere istoric prin faptul că adesea unirea bisericilor pare a se fi realizat în cadrul pietăţii comune adogmatice, în cadrul pietismului.
Ceea ce odinioară despărţea net Biserica de erezie nu erau diferenţe abstracte între remarci academice, ci ruptura radicală şi distanţa de neumplut dintre „catolicitatea” vieţii şi iluziile vieţii, dintre realizarea „vieţii celei adevărate” a Modelului treimic şi supunerea acestui adevăr modului de existenăfragmentar al omului căderii. Dogma „definea” (arăta limitele) iar asceza eclezială confirma participarea la acest adevăr al vieţii care învinge stricăciunea şi moartea şi realizează chipul lui Dumnezeu în existenţa omenească.
Or, când evlavia încetează de a mai fi un eveniment eclezial şi se transformă în faptă etică individuală, un eretic sau adeptul altei religii poate fi la fel de virtuos ca un „creştin”. Cucernicia sau evlavia este astfel disociată de adevăr şi de conţinutul lui ontologic. Ea nu se mai raportează la participarea totală, corporală, a omului la viaţa lui Dumnezeu: învierea trupului, împlinirea raţiunii – a „logosului” – materiei, transfigurarea timpului şi spaţiului, comuniune imediată. Ci evlavia se transformă în simptomul stereotip al unei religiozităţi care relativizează inevitabil sau asimilează diferenţele dintre „confesiuni” şi tradiţii, din moment ce toate ajung la acelaşi rezultat: „îmbunătăţirea” etică a vieţii omeneşti.
Astfel, diferenţele dintre erezie şi adevăr rămân simple constatări, cuvinte goale,fără legătură cu realitatea vieţii şi a morţii,fără legătură cu evlavia. Aceste diferenţe nu mai sânt decât nişte variante de obiceiuri religioase şi de concepţii tradiţionale, cu un vag interes istoric.

Incercarea de satanizare a lumii prin toate mijloacele posibile are drept scop chiar crearea unor comunitati in care Dumnezeu joaca un rol secundar. Datoria unui crestin nu este de a se lasa dus de val, ci de a lupta sa fie el insusi o pilda vie pentru cei din jur si de a marturisi adevarul ortodox ori de cate ori simte ca astfel isi poate ajuta semenii.

Daca sta scris ca portile iadului nu vor birui Biserica ortodoxa, chiar daca crestinii se vor imputina, acest lucru va fi posibil prin rezistenta crestina. Vor exista mucenici si marturisitori, dar aceasta este o lucrare de Duh Sfant. Dumnezeu sa ne ajute sa fim crestini buni cu vorba si cu fapta pentru a avea acest curaj si pentru a primi de la Dumnezeu cuvant cu putere multa.

Sa nu ne asteptam sa ne felicite neortodocsii daca ne opunem ecumenismului si satanismului. Asistam la o mare cernere si fiecare se descurca asa cum poate, unii cad si se ridica dupa un timp, altii cad si se afunda tot mai mult in pacate.

Tocmai am citit despre un hot care a devanit calugar vazator cu duhul si e in Athos.
Cocalarul şi vinul sfinţit | Jurnalul National


Pentru asemenea oameni capabili de o pocainta autentica merita sa luptam pentru salvarea valorilor ortodoxe. Astfel si urmasii nostri se vor putea pocai si vor avea sansa de a deveni temple ale Duhului Sfant chiar daca vor mai avea si caderi.

Talantul de mare pret incredintat noua este Ortodoxia. Vom da raspuns pentru modul cum vom pastra si cum vom inmulti acest talant. Copiii copiilor nostri trebuie sa aiba repere ortodoxe cat mai clare. Daca nu le vor urma, ei vor raspunde. Dar, daca din vina noastra se vor poticni, atunci noi vom fi trasi la raspundere.

[catalin2]

În prealabil postat de Mihailc

Definiția ta n-are nicio treabă cu înțelesul originar al lui hereisis, adică ”părere contrară opiniei majoritare [oficiale]”, este o dezvoltare semantică relativ recentă. Arie, de exemplu, nu s-a ridicat împotriva ”adevărurilor dogmatice”, întrucât aceste nu erau prinse în formule teoretice, în schimb realitățile la fac ele trimitere erau parte din experiența vie a Bisericii.

Am scris chiar in mesajul precedent: "Chiar am avut anul trecut o discutie pe forumul catolic cu un ecumenist ortodox (mai radical) care spunea ca aceste definitii din dogma au fost date dupa un timp, la sinoade, deducand ca dogmele acolo s-au facut. Pana la urma chiar preotul greco-catolic de acolo a explicat ca s-a transpus doar in limbajul omenesc, nu s-au inventat dogmele atunci"
Chiar am vrut sa adaug in paranteza data trecuta ca era un lucru imbucurator, pentru ca la inceput, cu mai multe luni in urma purtasem un dialog cu preotul catolic despre sinoade. Se sustinea acelasi lucru, ca sinoadele au stabilit invatatura, pana la urma preotul catolic a inteles ce am discutat si a adoptat apoi pozitia mea, care era si cea adevarata.
Am observat ca de multe ori se face aceasta confuzie, dar sinoadele s-au tinut pentru ca cineva contrazicea invatatura ortodoxa, nu pentru ca nu se stia invatatrua si o tabara a castigat, declarand eretici pe ceallta tabara. Asta e ceea ce spun de obicei scrierile protestante, care incearca sa induca ideea ca Biserica a fost in ceata pana la aparitia lor.
Si cred ca mai e o neintelegere, dogma nu e doar ceva scris, e invatatura de credinta de la inceput. Bineinteles ca Arie a contrazis invatatrua de credinta, ar fi absurd sa credem ca pana atunci crestinii nu marturiseau invatatura care de fapt sta la baza cresinismului. Chiar ortodoxia spune ca Biserica e zidita nu pe sf. Petru, ci pe marturisirea de credinta (dogma) a sf. Petru: "Tu eşti Hristosul, Fiul lui Dumnezeu Celui viu."
Desigur ca marturisirea ca Hristos este Dumnezeu este dogma de baza a Bisericii de pana la Hristos pana la Arie. Trebuia ca cineva sa creada si sa marturiseasca invatatura aceasta ca apoi sa fie Botezat si sa intre in Biserica.
In al doilea rand, eu am scris "adevaruri dogmatice" ca sa evit ”părere contrară opiniei majoritare [oficiale]”, care e o formulare corecta politic.

Dogmele au fost prinse în limbaj omenesc la presiunea ereziilor, pentru a face diferența între adevăr și fals, altfel nu era nevoie de teoretizarea lor.

Asta am spus si eu, doar ca dogmele existau si fara a fi scrise, daca nu erau scrise nu inseamna ca nu existau. Sper ca asta am vrut amandoi sa spunem.

În prealabil postat de Mihailc

Dacă un credincios obișnuit nu înțelege atâta lucru, cum va înțelege oare dogma propriu-zisă? Ce va înțelege, de exemplu, din horosul de la Calcedon?

E o forumlare clara, rezumata este: "două firi, fără amestecare, fără schimbare, fără împărţire, fără despărţire." Invatatura de la Calcedon a fost apropae sa fie inclusa in Crez, dar au spus sa nu modifice Crezul. La fel ca definitia dogmei sunt formulari clare, nu ambigue. Daca te referi la ce intelege un credincios obisnuit, chiar daca nu intelege tot trebuie sa creada asa, smerindu-se ca el nu intelege tot si sfintii si Biserica stiu mai bine. Iar daca nu stie trebuie sa creada tot ce invata Biserica, tot ce stie si tot ce nu stie el. Adica sa nu contrazica invatatura, ceea ce e deja altceva.

În prealabil postat de Mihailc

Dacă citeai ceva (cum era onest, din moment ce ți-ai permis să faci judecăți de valoare), știai deja că Yannaras n-a susținut nicăieri relativizarea dogmelor, ci cel mult a atras atenția asupra tendinței de idolatrizare a literei lor, în felul cum protestanții mai vechi sau mai noi, idolatrizează litera Scripturilor.

Nu ne-am inteles exact, nu am spus ca sustine relativizarea dogmelor in mod direct. Niciun teolog serios nu sustine ca ar fi valabile alte dogme considerate gresite (desi au fost si niste teologi rusi in sec. XIX cred care incercau sa adapteze Filioque la dogma ortodoxa unul mergand pana la a accepta Filioque). La fel, nici sa le conteste sau sa le relativizeze in mod direct. Dar se face in mod subtil, propovaduind o laxitate, o intelegere mai cuprinzatoare, mai a intregului, cu un limbaj mai modern, cu o subliniere ca nu se stiu marginile dogmelor, ca adevarul e complex, iar limbajul aduce o limitare. Astea pot fi privite la limita si ca o explicare ortodoxa corecta, asa cum am aratat si eu. Dar pot fi si o invaluire subtila spre laxitate, relativizare, acceptarea si altor adevaruri, adaptarea si a altor invataturi. De multe ori asta e scopul, ramane sa vezi daca si Yannaras spre asta bate. Dar sunt sute de sfinti si carti, de ce nu se citesc pe langa Yannaras pentru a afla invatatura ortodoxa? Multi il dadeau ca exemplu si citau din Badilita, acum a trecut la greco-catolici, nu putem lua de bun orice spune un teolog fara sa comparam cu altii.

În prealabil postat de Mihailc

Principalul reproș adresat filioquiștilor a fost adăugarea sintagmei ”și de la Fiul” în simbolul de credință niceeo-constantinopolitan, considerat armătura dogmatică irevocabilă a Bisericii Una. După aceea urmează discuția teologică foarte complexă și încărcată de termeni filozofici ( în limbaje de genul acelora despre care unii spun pe-aici că sunt afișate din mândrie). Ordinea asta e foarte importantă, iar în simbolul de credință amintit nu se spune ”numai de la Tatăl”, ci simplu ”de la Tatăl” și cu asta basta.

Reprosul adus de ortodocsi a fost de la inceput modificarea invataturii, erezie. Unul din argumentele catre catolici a fost ca s-a modificat Crezul (pentru ca sinoadele erau acceptate de ambele parti). Catolicii au gasit apoi explicatii ca doar s-a adaugat, nu s-a modificat Crezul, la fel cum la sinodul II s-a adugat partea a doua. Mai mult, ca aceasta nu s-a spus la Sinod pentru ca se subintelegea. Ortodocsii au dat mai multe argumente catolicilor (sinoade, citate din sfinti, explicatii teologice, pana la cele mai complexe, toate contrazicand Filioque. Sfantul Fotie cel Mare a scris chiar un tratat despre aceasta erezie foare detaliat si complex. Sfantul Fotie cel Mare era un mare erudit si carturar, considerat chiar si de catolici ca unul din cei mai mari din primul mileniu. Sfantul Fotie a dat toata explicatia, cu multe argumente, practic si acum e aceeasi, nu mai era nimic de adaugat in plus.
Catolicii isi bazau explicatia pe faptul ca in Crez nu spune "numai" si deci se poate subintelege si Filioque. Ortodocsii au spus ca e "numai" nu si Filioque, iar Filioque este o erezie trinitara.

[catalin2]

În prealabil postat de iuliu46

Si pasajul asta e tot din Yannaras :
O prelungire tipică, dar şi foarte logică a întregii alienări sau înstrăinări care slăbeşte şi înmoaie caracterul ontologic al adevărului eclezial este mişcarea contemporană în favoarea aşa-numitei „uniri” a bisericilor, această faimoasă preponderenă a „iubirii” care uneşte bisericile, în opoziţie cu dogma care le desparte. Mişcarea aceasta este, am putea spune, justificată din punct de vedere istoric prin faptul că adesea unirea bisericilor pare a se fi realizat în cadrul pietăţii comune adogmatice, în cadrul pietismului.

Excelent ca ai dat citatul, eu am mai intrebat de citate din Yannaras ca sa-mi pot forma o vaga parere. Aici spune ce spun si eu, aminteste chiar si de pietismul adogmatic. Pare a nu fi adeptul conceptiilor ecumeniste, ar mai ramane doar daca e vorba de ecumenismul moderat (aici vorbeste de ecumesnimul radical, adogmatic). Acum am o parere mai clara despre Yannaras.

[iuliu46]

În prealabil postat de catalin2

Excelent ca ai dat citatul, eu am mai intrebat de citate din Yannaras ca sa-mi pot forma o vaga parere. Aici spune ce spun si eu, aminteste chiar si de pietismul adogmatic. Pare a nu fi adeptul conceptiilor ecumeniste, ar mai ramane doar daca e vorba de ecumenismul moderat (aici vorbeste de ecumesnimul radical, adogmatic). Acum am o parere mai clara despre Yannaras.

Poti gasi cartea despre pietism pe internet.

www.mirem.ro/pdfuri/pietismul.pdf

[Yasmina]

În prealabil postat de antoniap

Tocmai am citit despre un hot care a devanit calugar vazator cu duhul si e in Athos.
Cocalarul şi vinul sfinţit | Jurnalul National


Pentru asemenea oameni capabili de o pocainta autentica merita sa luptam pentru salvarea valorilor ortodoxe. Astfel si urmasii nostri se vor putea pocai si vor avea sansa de a deveni temple ale Duhului Sfant chiar daca vor mai avea si caderi.

Talantul de mare pret incredintat noua este Ortodoxia. Vom da raspuns pentru modul cum vom pastra si cum vom inmulti acest talant. Copiii copiilor nostri trebuie sa aiba repere ortodoxe cat mai clare. Daca nu le vor urma, ei vor raspunde. Dar, daca din vina noastra se vor poticni, atunci noi vom fi trasi la raspundere.

Este o poveste captivanta cu un mesaj(fond) bun insa nu are pretentia de a fi autentica,aveti grija...