Teleportarea - o absurditate?

De mult ma batea gandul sa scriu ceva despre acest subiect. Stiintific s-a vorbit mult despre asta, s-au scris multe carti SF, s-au facut filme, s-au facut experimente mai mult sau mai putin secrete ("Philadelphia"!). Ce-a iesit? Un amestec de filozofie intortocheata, teoretizata, umanizata, total superficiala precum gandul in sine ca ne putem lua la intrecere cu Dumnezeu.
Si totusi, teleportarea exista si a existat dintotdeauna. Prima data cand am citit despre ea nici n-am luat-o ca pe ceva extraordinar, ci ca pe ceva firesc si absolut normal pentru legile scrise si nescrise ale Lui Dumnezeu. Zilele trecute, insa, am avut aceasta revelatie si am zis ca totul se leaga atat de firesc si simplu incat nici nu e nevoie de mare filozofie. Iti trebuie doar smerenie si credinta! Multa credinta.
Sunt convins ca fiecare dintre voi ati intalnit in lecturile voastre astfel de cazuri si chiar m-as bucura daca le-ati aminti pe-aici. Prima data cand am citit despre Parintele vrednic de pomenire, Arsenie Boca, am vazut undeva ca, la un moment dat, el paraseste inchisoarea in care era pazit cu strasnicie si unde-si facea cu supunere toate indatoririle de ocnas, si dispare pe nesimtite, pentru cateva ore. Mai tarziu aflam ca in aceste ore, el este prezent la inmormantarea mamei sale, la multe sute de km distanta si unde multi martori pot jura ca a fost acolo . Cum a reusit?...
Sfantul Ioan Rusul, in timpul vietii, reuseste prin puterea rugaciunii sa trimita la mare distanta o farfurie cu pilaf aburind, stapanului sau care se afla la Mekka, din partea sotiei acestuia care si-a exprimat in treacat gandul ca tare mult i-ar fi placut si lui sa guste din acel pilaf. Acea farfurie se afla acum la racla sfantului Ioan Rusul, din Grecia, adusa tot printr-un miracol, din Turcia. Cum a reusit Ioan cel mult smerit sa faca aceasta? Ceea ce la om nu e cu putinta, la Dumnezeu se poate!
Oare ce dovada in plus ne mai trebuie pentru a intelege ca pentru a fi placuti Lui Dumnezeu, trebuie sa fim mai intai smeriti, iubitori, iertatori si umili servitori ai aproapelui nostru? Ce dovada in plus ne trebuie pentru a descoperi ca mandria si vanitatea din noi ne stinge de fiecare data "candela" credintei si intuneca "lumina" din noi?
Daca aveti cunostinta de intamplari asemanatoare (si nu ma refer la experimente woodo), v-as fi recunoscator daca ni le spuneti si noua!

[Danut7]

Si Apostolii au fost adusi de unde erau la propovaduire la inmormantarea Fecioarei Maria.

[andrei_im]

Am citit si eu despre marturiile cu parintele Arsenia Boca. Spuneau chiar gardienii ca disparea de multe ori in timpul rugaciunii, iar ei se speriau. Si dupa catva timp se uitau, si era acolo.
Minunea cu farfuria a Sfantului Ioan Rusul e tare frumoasa.
Totusi, nu stiu daca aceste experiente se leaga de teleportare, asa cum este ea inteleasa in scrierile Science Fiction (mutarea unui corp dintr-un loc in altul prin intermediul unei masinarii), sau cu practicile pagane si oculte, unde diavolul poate sa faca orice, numai sa duca in inselare.
Minunile de care ai pomenit adeveresc spusele: "Unde voieste Dumnezeu, se biruiesc hotarele firii." Nu trebuie acuma sa ajungem la exagerari de genul - incepem sa ne rugam sa teleporteze Dumnezeu farfuria cu mancarea de pranz, pana la masa bunicilor de la tara. Asa cum nu trebuie sa cautam niciodata minunea in sine, ci puternica credinta a sfintilor, care a dus la asemenea minuni. Sa-i urmam pe parintele Arsenie Boca, pe Sfantul Ioan Rusul, si pe toti Sfintii lui Dumnezeu, in credinta, pocainta si virtute!
Post binecuvantat!

În prealabil postat de andrei_im

Nu trebuie acuma sa ajungem la exagerari de genul - incepem sa ne rugam sa teleporteze Dumnezeu farfuria cu mancarea de pranz, pana la masa bunicilor de la tara.

Pai revin la ce spuneam mai inainte: cand credinta ajunge sa fie folosita ca si scop mercantil sau comod, cand vanitatea ne ispiteste si ne face sa credem ca avem..."trecere" catre Dumnezeu si ca "meritam" mai mult decat altii, cand "un pic" din oricare slabiciune, incolteste in sufletul nostru, deja "teleportarea" nu mai are loc, sau este defectuasa. Imi amintesc acum despre un sfant calugar sau pusnic, care primea in fiecare zi, dar din partea Lui Dumnezeu, o paine proaspata pe masa. Intr-o zi, pe cand cauta niste vreascuri, a vazut un barbat si o femeie facand dragoste si rau s-a tulburat si i-a judecat. Cand a intrat in chilia lui, a gasit painea (care trebuie sa fie proaspata ca de obicei) mucegaita.

Gandul viciat, ne transforma in victime!

[Florin-Ionut]

Din Pateric:

Spuneau unii despre avva Macarie egipteanul, ca stiindu-se de la Schit si ducand niste cosnite, ostenind, a sezut si s-a rugat, zicand: Dumnezeule, Tu stii ca nu mai pot! Si indata s-a aflat langa rau.

[Florin-Ionut]

Ioan 20
19. Şi fiind seară, în ziua aceea, întâia a săptămânii (duminica), şi uşile fiind încuiate, unde erau adunaţi ucenicii de frica iudeilor, a venit Iisus şi a stat în mijloc şi le-a zis: Pace vouă!

26. Şi după opt zile, ucenicii Lui erau iarăşi înăuntru, şi Toma, împreună cu ei. Şi a venit Iisus, uşile fiind încuiate, şi a stat în mijloc şi a zis: Pace vouă!

Iisus ne-a aratat ca trupul invierii va depasi normalitatea si legile naturale ale firii. Asteptam eonul urmator, adica viata veacului ce va sa fie, dar trebuie sa avem grija sa intram in el de partea Binelui, ca sa ne bucuram de cele ce la inima omului inca nu s-au suit...

[razvan4]

Multumesc, de mult nu am mai ris atit de bine.

[zoridezi]

Mie imi vine sa rad de oamenii de stiinta evolutionisti.

[zoridezi]

Ce parere aveti despre articolul asta?
http://www.descopera.ro/stiinta/5725...lograma-uriasa

Tocmai mi-am amintit de cateva lucruri auzite la Sihastrie in cele cateva zile de sedere. In timp ce curatam ceapa impreuna cu cativa preoti-calugari, o doamna mai in varsta a intrebat daca e adevarat ca la Muntele Athos sunt 7 calugari deosebiti care se roaga pentru lumea intreaga, dar care nu pot fi vazuti de nimeni. Unul dintre preoti ne-a confirmat continuand cu amanunte. E adevarat ca acei calugari nu pot fi vazuti de oricine, desi ei traiesc printre ceilalti, dar ei intre ei se vad si mai ales sunt vazuti de catre preotul care le da Sfanta Impartasanie. Pentru acesti oameni, nu exista nici cea mai mica indoiala ca au devenit sfinti inca din timpul vietii.
O alta intamplare de care ne-a vorbit parintele-calugar, care avea o blandete in voce ce-ti aducea in suflet toata pacea lumii, a fost despre un pusnic cu care au stat de vorba cu cativa ani in urma, prin padurile din jurul manastirii. Acel pusnic spunea ca n-a mai mancat nimic de 20 de ani! Singura hrana: rugaciunea inimii!
Chiar in vara aceasta, un alt calugar care "facea ascultare" in padure (poate la bureti, poate la lemne...) a vazut intr-o poenita un batran cu barba alba pana la brau, imbracat in manta calugareasca. A incercat atunci sa-l urmareasca discret ca sa vada unde merge. Pentru o clipa s-a impiedicat de o creanga, mutandu-si privirea in jos. Cand a ridicat-o, batranul disparuse. A mers apoi si a cercetat locul unde tocmai il vazuse, dar n-a putut afla decat un miros foarte placut de mir, dar un mir pe care nu-l mai simtise pana atunci. (Cred ca printre cei care au fost pe jos in pelerinaje si au trecut prin paduri, nu se poate sa nu fi intalnit astfel de zone in care in mod inexplicabil, in jur pluteste un miros de mir cu totul divin! Eu am intalnit asa ceva prin 2003, in padurile dintre Sihla si Sihastrie.)

In ciuda faptului ca avem o tara condusa de hoti si escroci, muntii nostri ascund ostenitori ai rugaciunii celei mai inalte. Eu nadajduiesc ca daca poporul nostru va fi salvat, in primul rand acestor pusnici le vom datora mila lui Dumnezeu!