Ce este si ce NU este Biserica Cincizecimii ?

[leonte]

În prealabil postat de cezar_ioan

Eu te cred.

Cu totii il credem, pentru ca stim ce este acela un obicei profesional. Fratele nostru a glumit cand a zis ca va sta deoparte pana va gasi alt stil, pentru ca el stie la fel de bine ca stilul se poate midifica si perfectiona doar scriind si stie ca numai adresandu-se unui public mai primar isi poate descoperi capacitatile artistice.

[leonte]

În prealabil postat de Mihailc

Bun... cu biletele alea pentru cealaltă Împărăţie... mi-e teamă că aici e marea capcană a creştinismului mai recent, [...]
Că nu mai avem atât de clară conştiinţa a ceea ce suntem şi confundăm mântuirea cu o compensaţie transcendentală pentru o viaţă ratată pe pământ, este altă poveste.....

Din pacate, aceasta viziune nu este recenta. Cum bine spune p.Ioan, este necesar sa intelegem procesul de alcatuire a unor crezuri, numai in contextul care le-a generat, alminteri riscam sa traim in somnul ratiunii.

Pana la primele sinoade ecumenice, propoveduirea Evangheliei in spatiul bizantin (din seva caruia s-a hranit si neamul nostru) impunea sa se faca unele analogii la folclorul vremurilor respective. Singurul risc ar fi fost ca unii mai capsomani, adica asa... ca si mine, sa interpreteze analogia respectiva in litera ei, pierzand din vedere Adevarul spre care indica.
Este ca si cum tu ai arata cu mana spre stele, iar eu as privi si as pretui degetul tau, iar nu ceea ce indica.

In sprijinul celor spuse de tine, iata ce spune si Scriptura; Luca XVII:
20. Şi fiind întrebat de farisei când va veni împărăţia lui Dumnezeu, le-a răspuns şi a zis: Împărăţia lui Dumnezeu nu va veni în chip văzut.
21. Şi nici nu vor zice: Iat-o aici sau acolo. Căci, iată, împărăţia lui Dumnezeu este înăuntrul vostru.

Probabil ca formularea metaforica "Imparatia Cerurilor", a contribuit la supravietuirea unor concepte idolatre, pana in zilele noastre.

[leonte]

Ce ne invata sfintii Apostoli ca este invatatura Evangheliei lui Hristos, prin care s-a intemeiat Biserica cea una sfanta si mireasa a lui Hristos?

Ep. 2 Sob. Ioan:
5.Şi acum te rog, Doamnă, nu ca şi cum ţi-aş scrie poruncă nouă, ci pe aceea pe care noi o avem de la început, ca să ne iubim unii pe alţii.
6.Şi aceasta este iubirea, ca să umblăm după poruncile Lui; aceasta este porunca, precum aţi auzit dintru început, ca să umblaţi întru iubire.
9. Oricine se abate şi nu rămâne în învăţătura lui Hristos nu are pe Dumnezeu; cel ce rămâne în învăţătura Lui, acela are şi pe Tatăl şi pe Fiul.
10. Dacă cineva vine la voi şi nu aduce învăţătura aceasta, să nu-l primiţi în casă şi să nu-i ziceţi: Bun venit!
11. Căci cel ce-i zice: Bun venit! se face părtaş la faptele lui cele rele.

Ep.3 Sob. Ioan:
7.Căci pentru numele lui Hristos au plecat la drum, fără să ia nimic de la neamuri.
8.Noi, deci, datori suntem să sprijinim pe unii ca aceştia, ca să fim împreună-lucrători pentru adevăr.
11. Iubitule, nu urma răul, ci binele. Cel ce face bine din Dumnezeu este; cel ce face rău n-a văzut pe Dumnezeu.
15. Pace ţie! Prietenii te îmbrăţişează. Îmbrăţişaţi pe prieteni, pe fiecare după numele lui.

Ep.1 Sob. Ioan:
I.
7. Iar dacă umblăm întru lumină, precum El este în lumină, atunci avem împărtăşire unul cu altul şi sângele lui Iisus, Fiul Lui, ne curăţeşte pe noi de orice păcat.
8. Dacă zicem că păcat nu avem, ne amăgim pe noi înşine şi adevărul nu este întru noi.
9. Dacă mărturisim păcatele noastre, El este credincios şi drept, ca să ne ierte păcatele şi să ne curăţească pe noi de toată nedreptatea.
II.
1. Copiii mei, acestea vi le scriu, ca să nu păcătuiţi, şi dacă va păcătui cineva, avem mijlocitor către Tatăl, pe Iisus Hristos cel drept.
2.El este jertfa de ispăşire pentru păcatele noastre, dar nu numai pentru păcatele noastre, ci şi pentru ale lumii întregi.
3. Şi întru aceasta ştim că L-am cunoscut, dacă păzim poruncile Lui.
4.Cel ce zice: L-am cunoscut, dar poruncile Lui nu le păzeşte, mincinos este şi întru el adevărul nu se află.
5. Iar cine păzeşte cuvântul Lui, întru acela, cu adevărat, dragostea lui Dumnezeu este desăvârşită. Prin aceasta, cunoaştem că suntem întru El.
6. Cine zice că petrece întru El dator este, precum Acela a umblat, şi el aşa să umble.
7. Iubiţilor, nu vă scriu poruncă nouă, ci o poruncă veche pe care o aveaţi de la început; porunca cea veche este cuvântul pe care l-aţi auzit.
8. Iarăşi, vă scriu poruncă nouă, ceea ce adevărat întru El şi întru voi, pentru că întunericul se duce şi lumina cea adevărată începe să răsară.
9. Cine zice că este în lumină şi pe fratele său îl urăşte, acela este în întuneric până acum.


Trairea care si intelegerea care se desprind in urma citirii unor astfel de scrieri nu are nimic in comun cu ingamfarea celui care se pretinde stiutor al adevarului, a celui care marturiseste despre sine ca este singura salvare pentru cei din cetatea sa. Faptele celor care nu sunt din Dumnezeu, sunt fapte de rusine, sunt fapte pentru care cei fara de lege se smintesc si mai tare ajung sa ia in ras invatatura adevarului si sa batjocoreasca Evanghelia lui Hristos.
Ce alt lucru este mai placut uratorului de bine, decat ca rostirea adevarului sa fie lipsita de orice credibilitate?

[leonte]

În prealabil postat de catalin2

Iti raspund in cateva puncte:

2. Am citit aproape toate mesajele tale, de aceea ti-am scris acel mesaj cu concluzii, acum stiu ce invatatura propui tu. Toti oamenii spun ca ce cred ei este corect si adevarul, pentru ca altfel n-ar mai crede in ceea ce sustin. Si tu spui la fel, problema e sa fie si in concordanta cu ortodoxia, ca altfel fiecare om poate avea o filozofie personala.

Este o mare diferenta intre omul care cauta adevarul, si omul care cauta sa i se dea dreptate; este o diferenta uriasa. Cel care cauta adevarul, se bucura atunci cand i se demonstreaza ca a gresit. se bucura pentru are sansa ca incepand de astazi sa fie mai aproape de adevar. In schimb, cel care cauta sa i se de-a dreptate, se necajeste teribil, i se pare ca i s-a dat peste nas si ajuge chiar sa refuze adevarul, gandurile lui hranindu-se din seva unui duh de impotrivire. Astfel de oameni sunt oameni firesti, care nu au Duhul si propovaduiesc ceva ce li s-a "servit" drept doctrina obligatorie si pe care au inghitit-o sub amenintari carnale.

Pe Hristos il iubim pentru ca El ne-a iubit mai intai, nu pentru ca ne-au poruncit stramosii sau ierarhii bisericesti. Iar daca nu suntem in stare sa-I raspundem cu iubire, este pentru ca nu L-am inteles, nici pe El, nici "poruncile" sale. Si daca implinim doar randuiala legii, dar nu il iubim pe Dumnezeu din inima sincera, cum ne deosebim de Anna si Caiafa? Oare prin muzica pe ritmuri bizantine sau gregoriene sau anglicane? Oare prin stilistica iconografiei suntem mai aproape sau mai departe de adevar?

Daca eu spun ca nu randuiala ne mantuieste ci mila lui Dumnezeu, oare prin asta sufar de idei protestante? Din dorinta de a evada de sub tirania impostorilor care au indraznit sa se dea ucenici ai lui Hristos, iar nu pentru ca sunt contra frumoaselor noastre traditii. Daca am inteles motivul pentru care fariseii s-au lepadat de Hristos si eu observ acelasi comportament la mai bine de jumatate dintre clericii neamului, oare este ilegitima intrebarea daca sa-i mai urmez sau nu pe ei?

Hristos a poruncit la vremea aceea: "Sa ascultati invatatura fariseilor, dar faptele lor sa nu le faceti!" Dar sa intelegem si contextul. Cati stiau carte la vremea aceea? Cati si-ar fi permis sa cumpere o "Biblie"? Cate carti se tipareau?

Oare ce este diferit intre a spune adevarata biserica si biserica cea mai placuta? Prin ce se strica mesajul si unde este indemnul la ratacire? Iar daca nu este indem la ratacire, de ce il desfiintam? Pentru ca iubim adevarul, sau pentru ca iubim sa avem dreptate?

[leonte]

Iosif Iromonahul, intru a sa "Inainte cuvantare catra cetitori" la traducerea si adaptarea facuta din greceste a Filocaliei X a cuv. Isaac Sirul, incheie in felul urmator:

<<Pre aceasta dar citindu-o si deaca cineva din cititori, undeva intr-ansa vreo nenemerire va afla, si mai bine va intelege, intru umilinta sufletului il rog, ca cautand mai mult la oserdiia vointii decat la neputinta mintii, ertare sa imi dea, stiind ca nu iaste cu putinta a fi om fara de gresala, macar ori in ce chip ar fi, si sa se roage si pentru mine ... >>

Bun lucru este noua a intelege ca invatatura cea din scriitura omeneasca, de-ar fi chiar si mostenire directa de la unul din Apostoli, este supusa neintelegerii intru totul a duhului ce trebuie desprins din vorbele acelui sfant. Mai grav este pentru noi si pentru fii nostri, cand nu pricepem nimic din duhul invataturii si sugrumam intelegerea si dogma doar la literele acelei scrisori. Iar cand scrisoarea nu este cea originala, ci o talmacire la talmacire la spusele cuiva, care a citit de la cineva care a auzit din insasi gura Apostolului, apoi este clar ca pericolul rastalmacirii este si mai mare.

Atunci dar, cum putem afla adevarul? Caci a ne intoarce in timp ca sa-L auzim pe insusi Hristos predicand, este cu neputinta. Da, este. Dar a lua aminte la noi insine, in toata vremea si in tot ceasul NU este cu neputinta. La inceput pare a fi o grea lucrare, si este. Dar tot trudind, apare deprinderea cea buna si rugaciunea si apar lacrimile. Si putin cate putin, mintea se spala si leapada pornirile cele ucigatoare, se limpezeste, se despteapta, se ascute si se invata de la Hristos insusi, care este vesnic viu, fara sa avem nevoie a ne intoarce in timp.

Abia dupa o astfel de curatire putem avea nedejde ca vom pricepe adevarul din cele ce citim, in ciuda amprentelor pe care timpul le-a pus peste cele scrise.

[leonte]

...ale cuiva care a fost nevoit sa isi iubeasca vrajmasii, daca nu cumva era deprins cu asa o
iubire inca de la nastere.

<<Dumnezeu e dincolo de iubire, ... te accepta, te vrea asa cum esti tu. Numai sa fii sincer!
[...]
-De exemplu eu sunt curvar, fumez, sunt pacatos...
-Acestea nici nu conteaza domnule. Cu o simpla dezlegare, cu o simpa cainta cu o singura strigare si te-ai curatit!
...
O clipa poate sa fie un timp si o suspinare poate sa fie o rugaciune.
- Dar asta nu suspenda importanta pravilei?
-Asta, pravila e... tipic tipic si la inima nimic.
>>

interviul pe larg aici: http://www.youtube.com/watch?v=ALAAGw8NvNo

Unii, cu o intelegere mai putin fericita a ortodoxiei, vor spune ca e vorba despre aceeasi placa ecumenista... sa zicem si pentru dasii Doamne Miluieste!

[leonte]

Mindria ne lupta si ne biruie pe toti, dar cei ce se imperecheaza cum mandria, socotind aceasta spurcaciune ca fiind un comportament nobil sunt cu totul lipsiti de Hristos si de Harul Sau. Pe acestia ii auzim puindu-se mai presus decat ceilalti oameni, decat celelalte popoare si au o abordare si o intelegere a lucrurilor total anapoda fata de invatatura sf. Parinti.

"Toata lumea comploteaza impotriva noastra! Suntem prigoniti precum erau prigoniti sfintii mucenici! Hristos pentru noi a spus : <<Nu te teme turma mica...>>. Noi suntem Biserica pe care portile Iadului nu o vor birui!"

Iata si un citat din Filocalie, foarte lamuritor despre viziunea pe care o aveau sfintii parinti asupra necazurilor vietii si asupra caderilor in pacate: " - De unde vine pornirea trupului? – - Pornirea trupului vine din negrija caci negrija te mâna sa judeci fara sa-ti dai seama si sa osândesti pe aproapele si asa te tradeaza. Când Israil slujea cu adevarat lui Dumnezeu, Acesta îl pazea de dusmani, dar când nu se mai îngrijea sa-I slujeasca cu adevarat, Dumnezeu îi lasa pe dusmanii lui sa-l asupreasca."

Fiecare dintre noi este om adult, inzestrat de la Dumnezeu cu discernamant. Si pentru ca am fost inzestrati cu discernamant avem a da socoteala daca ne-am folosit sau nu de talantul acesta.