ce poate oferi Raiul incat sa nu fie plictiseala?

[podolski]

cui ii este frica ca se va plictisi de rai acela nu a cunoscut niciodata dragostea.
dragostea vietii lui. pt ca nu are cu cine sa se bucure , normal ca i se pare plictisitor raiul.

oooo, as vrea o infinitate , si inca una , si inca una... sa pot dormi in rai langa scumpa mea, sa pot sta, sa ma pot desfata de prezenta ei si sa nu ne deranjeze nimeni niciodata.

plictiseala la urma urmei vine din cauza unei neimpliniri.

[Traditie]

Nu te contrazic, prezenta unei persoane care te iubeste face ca într-adevar sa nu mai cunosti plictiseala, poate nici macar daca respectiva persoana te va parasi ulterior, fiindca aceasta prezenta îti da o experienta care te face puternic si nu mai poti fi atacat de plictiseala, care e o manifestare a imaturitatii.

Dar sa stii ca exista o cale si mai buna de a-ti umple viata, anume prin rugaciunea permanenta care te face constient de prezenta nevazuta a lui Dumnezeu. Aceasta îti da o pace si satisfactie mult mai profunda, fiindca e ceva ce umple inima, spre deosebire de relatia cu un om care de obicei se rezuma la experiente ce tin de mental (adica sunt bazate pe rationamente, gânduri, concepte).

Citeste capitolele despre voia lui Dumnezeu si despre pace din cartea Sfântului Siluan.

[tigerAvalo9]

Pai macar sa existe internet:thumbsup:


A fost o gluma.



Eu nu inteleg ceva.Cand o sa vina Apocalipsa ce o sa faca Dumnezeu cu noi? o se ne omoare apoi va face o lume pasnica ,pace,si vom trai vesnic??? Vreau sa aflu foarte multe despre Apocalipsa.Unde pot gasi?

[georgeval]

Fericirea din rai, ca relatie personala cu Dumnezeu, va fi asemenea unui dialog vesnic al iubirii. Dumnezeu nu va inceta niciodata sa-l cheme pe om iar omul nu va inceta niciodata sa raspunda la aceasta chemare iubitoare a lui Dumnezeu.

[7th_Brigade_TzHL]

Nu stiu cum sunt altii, dar eu ma multumesc doar cu atat:

Ieremia 45:5. Iar tu ceri pentru tine lucru mare. Nu cere, deoarece Eu voi aduce nenorocire asupra a tot trupul, zice Domnul, iar tie, drept prada, [color=red]iti voi lasa viata ta, in toate locurile, oriunde vei merge".[/color]

sa am viata intr-o coliba langa Dumnezeu in rai si e de ajuns...

[Miriam.D]

Costel.......daca noi il iubim asa de mult pe Dumnezeu, el de ce ne paraseste?...De ce ne ia pe cei dragi de linga noi ? De ce lasa atita durere ? De ce?

[georgeval]

Exista nu meroase pilde in Pateric, in care se accentueaza ca Dumnezeu nu ne paraseste. Poate ca nu sesizam noi ca Dumnezeu lupta impreuna cu noi impotriva patimilor sau suferintelor noastre.

[axios]

În prealabil postat de Miriam.D

Costel.......daca noi il iubim asa de mult pe Dumnezeu, el de ce ne paraseste?...De ce ne ia pe cei dragi de linga noi ? De ce lasa atita durere ? De ce?

suntem egoisti cand gandim asa. pentru ca Dumnezeu ne ia la El atunci cand suntem cel mai pregatiti pentru judecata. cand mai bine de atat nu se poate. si atunci, pentru cel care a plecat dintre noi, este cel mai bun moment tinand cont ca ne asteapta vesnicia... si noi nu putem decat sa ne rugam sa o petreaca alaturi de sfinti si nu de cei cazuti. e greu de acceptat acest lucru. dar e mult mai usor sa speram ca ne vom reintalni in curand cu cei dragi si, sa speram, la poarta Raiului, decat sa deznadajduim si sa/l acuzam pe nedrept pe Dumnezeu.

Dumnezeu si Maica Domnului sa/ti dea nadejde!

[Miriam.D]

axios...multumesc pentru raspuns. eu nu acuz pe Dumnezeu, il intreb doar de ce? Fratii mei au fost copii, nu cred ca au fost pregatiti sa plece la Dumnezeu asa cum ai spus tu. Dumnezeu a decis si a hotarit sa ii ia . Eu il intreb doar " de ce asa de repede".Crezi ca as putea sa ii multumesc pentru ce a facut? Nu il acuz, dar sint foarte suparata pe el.....Si totodata il rog sa aiba grija de ei acolo....undeva.

Miriam, viata asta e trecatoare.
Imagineaza-ti ca mergi pe un drum si intalnesti in cale un hotel. Intri in hotel pentru o perioada. Apoi asa te obisnuiesti, incat ai vrea sa ramai acolo.
La fel e si cu viata noastra; ne obisnuim sa traim pe pamant si uitam ca suntem pasageri, spre o alta lume. Ideea de a ne desprinde de acest corp, de a muri, ne repugna, caci nu stim ce ne asteapta dupa. Copiii care mor, nu pot nimeri intr-un loc rau, caci nu au pacatele unui om ajuns la maturitate. Dealtfel am intalnit afirmatia ca ei ajung direct in rai; ceea ce este idealul tuturor oamenilor; sau ar trebui sa fie.
Noi ne nastem ca sa ne mantuim. Adam a fost alungat prin pacatul comis din rai; noi trebuie sa facem drumul intors spre rai. Pentru asta mergem si facem scoala vietii sau mai bine spus a suferintei. Prin suferinta ne curatim de pacate; si prin spovedanie.
Traind alaturi de cei dragi, avem tendinta de a-i opri pe acestia, sa ramana vesnic langa noi. Dar iata ca Dumnezeu ne cheama pe rand, atunci cand ne suna ceasul; pe unii mai repede, pe altii mai tarziu, dar nimeni nu e nemuritor. Partea de materie, adica corpul, trebuie sa moara. Nu exista oameni nemuritori.
Daca Dumnezeu a considerat ca acei copii s-au mantuit, de ce sa le stam in calea mantuirii? Ei si-au facut datoria: s-au mantuit. Noi sa le pastram o amintire vesnica si sa-i pomenim la Sf. Liturghie; iata ce putem face, in loc sa-L tragem la raspundere pe Dumnezeu, de parca noi am fi mai buni ca Dumnezeu.
Durerea subtiaza sufletul. Fa milostenie cu alti copii, care au nevoie de a fi ajutati si fa-o cu gandul ca le dai alor tai.
Uite, chiar acum avem la "Umanitare" un tata cu 6 copii, care nu au mancare, sapun, asternut; intr-un cuvant le lipsesc mai toate din casa. Fa-le un bine in amintirea copiilor pe care ii plangi si te vei simti mai usurata. Daca poti. Ajutorul acesta il vor simti si copii din cer, iar faptele acestea de milostenie iti vor deschide usa raiului. acum este timpul potrivit acestor milostiri. Te asteptam sa ne dai o mana de ajutor cu...orice, cat de mic!