Ce ati face daca ati afla mai aveti putin de trait

[Rodica50]

În prealabil postat de cristiboss56

Sti , Rodica draga ce mi se intampla tot mai des de cand am reusit sa recuperez marile restante in ale credintei ? Mai toate mi se par , aici nimicuri si fara sens pana la urma ! Mai clar , mai nimic nu prea ma mai incanta , din cele ce odat imi dadeau bucurii , nici banii , nici achizitionarea unui obiect , nici ziua de salariu , nici frumusetile cotidiene , caci realizez ca toate sunt ca un simplu vis , si atat . Ce-i nou si minunat astazi , maine e demodat si dat uitarii ! Incredibil cat de "copii" suntem , ca sa nu spun altfel , ne bucuram ca trece ziua de munca , ne bucuram ca vine sfarsitul saptamanii , ne bucuram ca vine iar concediul , ne bucuram ca vine ziua noastra de nastere , ne bucuram ca vine sfarsitul anului , ne bucuram ca am devenit parinti , bunici , si pana la urma pensionari , ca de , asta ne dorim cu totii , dar vai noua , ca de fapt ne bucuram ca totul s-a sfarsit atat si atat de repede . . . totul ! ! ! Dar pana la urma cu ce ramanem ? Cu o singura speranta : a vietii vesnice si a iertarii noastre !

La aceste lucruri ma trezesc si eu meditand. Totusi, este un semn de progres duhovnicesc- cautam cele ale sufletului si ne ramane Credinta in Domnul Dumnezeul nostru.Frumoase cuvinte. Doamne ajuta!

[tigerAvalo9]

Eu unul m-as spovedi si impartasi pentru ultima oara si as incerca sa-I multumesc, pentru toate cele bune din viata mea ,sa ma rog intruna,sa continui milosteniile si nu in ultimul rand stau cu cele mai dragi fiinte din lumea aceasta trecatoare.Nu trebuie o pregatire anume,fiindca pregatiti trebuie sa fim mereu.Dar sa nu ne gandim la astfel de scenarii negre care fac rau mintii si sufletului ci sa ne gandim la lumina,la Hristos!
Ma bucur ory ca vestea a fost buna!Doamne ajuta!

[Rodica50]

Aici este intelepciunea- sa nu asteptam sa vina momentul si sa ne gaseasca nepregatiti- fiecare clipa sa fie acea stare de a produce binele.

Dumnezeu sa ne ajute ca si in acele momente sa facem voia Sa. Este stiut ca necuratul incearca pana in ultima clipa sa ne atraga in curse. De aceea ne rugam impreuna cu preotii din timp la fiecare Sfanta Liturghie pentru sfarsit crestinesc. Nu e putin lucru ca in acele momente sa reusim sa facem voia Sa.

Sa avem tarie, sa ne luam ramas bun de la cei din jur, sa ne cerem iertare, sa iertam, sa le adresam un cuvant de folos de bun ramas, sa ne spovedim si sa ne impartasim, sa oranduim totul astfel incat urmasii sa nu se certe pentru mostenire, sa oranduim cele pentru inmormantare, sa ne rugam... In functie de puterile pe care le mai avem si de discernamant, putem face mai multe sau mai putine dintre acestea.

Depinde cand si cum voi muri. Depinde in ce stare duhovniceasca m-as afla cand as primi o asemenea veste. Deocamdata eu sunt datoare sa am inainte pomenirea mortii tot timpul, ca sa nu fiu stresata atunci si ca sa pot lupta mai bine cu pacatul.

[costel]

Din moment ce nu cunoastem momentul in care vom trece la cele vesnice, nu stiu de ce ramanem doar la nivel declarativ - mi-ar placea sa ... as face ... etc si nu ajungem chiar la implinirea lor.

Un alt aspect care imi retine atentia e ca multe din dorinte scot la iveala lucruri minunate. Si atunci ma intreb: de ce sa nu le dam viata?

[Andrei87]

Spovedanie generala si credinta maxima in Dumnezeu!

[georgeval]

Daca s-ar milostivi Dumnezeu si m-ar lumina cu un astfel de dar as incerca sa fiu cat mai natural fata de El, sa-L rog sa ma ajute sa-L iubesc dezinteresat si sa ma fereasca de formalism, sa-mi dea si mie pocainta talharului sau a femeii pacatoase.

[camy_d]

În prealabil postat de ory

Intr-una din zilele acestea mi-am facut programare la doctor pentru o ecografie la sin,dat fiind faptul ca simt de mult timp(7ani)o durere aproape permanenta localizata intr-o parte a sinului.In toto acest timp mi-a fost teama sa ma duc la doctor,tocmai pebntru a nu-mi da o veste f.rea,si anume legata de un eventual cancer.Cam paradoxal,sa astept atata timp,avand in vedere faptul ca,cancerul este vindecabil descoperit in faza incipienta.Paradoxal spun,pentru ca teama si asteptarea mea nu facea decat sa dea timp bolii ca sa evolueze.Unde am vrut sa ajung pana la urma,la faptul ca atunci cand mi-am luat inima-n dinti si am hotarat sa merg la doctor m-am gandit si la ideea unei posibile vesti dezastruoase(stiind ca a trecut atata timp),si mai precis m-am gandit si la posibilitatea sa mai am putin de trait....ma rog,depindea de stadiul bolii.Astfel m-am intrbat,cum as putea sa-mi traiesc viata,asteptandu-ma la un astfel de final,ce-as schimba in ea ????!!!!!Sigur,moartea poate pandi oricand,si nimeni nu stie ceasul cand vine...,noi trebuie sa fim pregatiti cu "candela aprinsa"

Dacă aş şti că mai am puţin de trăit m-aş spuvedi, împărtăşi, ruga, aş face pelerinaje.

[anna21]

Indiferent cati ani avem in fata, cred ca o intrebare esentiala este :cat traim din timpul pe care-l avem?

Studii recente indica faptul ca un om petrece in medie 8 ore/zi in fata unui ecran (tv - cam 5 ore, computer, editand pe telefon mobil etc).
Timpul petrecut in fata tv creste cu varsta (cel mai mulot timp petrec cei care au peste 65 ani!).
In acelasi timp, studiile indica faptul ca omul subestimeaza serios timpul petrecut in fata tv (adica isi imagineaza ca petrec mult mai putin timp vizionand programe tv).

Cred ca ne putem "prelungi" viata mult folosind timpul mai bine.

[George.m]

În prealabil postat de anna21

Indiferent cati ani avem in fata, cred ca o intrebare esentiala este :cat traim din timpul pe care-l avem?

Cred ca ne putem "prelungi" viata mult folosind timpul mai bine.

Am vazut ca cei ce realizeaza ca moartea le este aproape, ajung sa pretuiasca foarte mult timpul. Fiecare clipa e importanta. Si noi tindem sa nesocotim zilele pe care ni le daruieste Dumnezeu.

Parintele Staniloae spunea ca timpul e intervalul dintre chemarea lui Dumnezeu si raspunsul omului.

Daca as realiza ca sfarsitul imi e aproape, m-as stradui mai mult sa raspund chemarii lui Dumnezeu.