si eu am vrut sa ma calugaresc

[maiami]

in momente grele din viata mea cand nu mai aveam incredere in nimeni, cand la serviciu totul se darama m-am indreptat spre manastire si asa am ajuns sa ma linistesc;
acum nu sunt calugar ci lucrez in oras dar nu exclud posibiliatea ca intr-o zi sa ma calugaresc, mai la batranete.

[adeodatus]

Un tinar foarte hotarit s-a pornit, cu o traista in spinare, la manastire.
Mergand, pe un ses, a vazut cum fete si baieti de seama lui se distrau si la un moment un duh rau in chip de om il intreaba unde merge, la care el raspunde ca tine calea spre manastire. Duhul il trata cu atita maiestrie in al convinge ca e prea tinar, si ca ..., si ca ... in cat acesta convins de cuget merge de indata spre tinerii de pe ses si in joaca se si indragosteste de o fata.
Inteles lucru urmeaza cuplu, familie, copii dar si saracie. Deznadajduit acesta iar ia traista si lasand totul in voia Domnului pleaca spre manastire.
In cale un alt duh rau ( in chip de om) interesat de faptul unde merge drumetul nostru ii spune:
- Cum poti proceda asemenea, maini pe Dumnezeu. Copii cine tii va creste? si bla-bla-bla .....
Acesta umilit se intoarce acasa la ai sai.
Dupa un timp; a imbatrinit eroul nostru, sotia se mutase catre vecinicie, copii pe la casele lor. Sa si hotarit sa-si realizeze marea sa dorinta de alta data. Ne avind obligatiuni si-a luat traista si spre manastire.
Nu la mai intimpinat nici un calator in cale. A ajuns in curtea manastirii. Egumenul manastirii, monah induhovnicit il intimpina:
- Ce doresti om bun!
- Doresc sa fiu monah, Parinte! raspunse batrinul.
- Bine mergi spre rasarit si adu un vreasc de lemne.
Merse batrinul dar ce sa vada, padurea era toata absolut de aur. de unde lemne?
Trecu ceva timp, egumenul vazu ca batrinul nu mai vine, trimise un ascultator sa-l aduca.
- Hai frate te asteapta parintele! il indemna ascultatorul trimis de egumen.
- Pai ....!?
- Hai, sa mergem!
- Parinte, iertat sa-mi fie dar ... . se indreptati batrinul in fat a staretului.
- Mergi, tu frate, spre miazazi si adu lemne. Il indruma egumenul pe batrinel.
Ce sa vada sre miazazi, padurea de argint.
Atunci inteleptul monah il indreapta sre asfintit.
Si acolo, spre asfintit, batrinul nu vede decat numai putregai, absolut totul putregai, indrazneste sa ridice de jos o creanga ramine doar cu ce apucase in mina. Totul putred.
Vine batrinelul rusinat in fata egumenului ca nici de asta data nu a reusit sa indeplineasca ascultarea.
Atunci minunatul si duhovnicescul parinte zise:
- Te pornise-i spre manastire tinar neprihanit, intocmai ca aurul avea sa fii in fata lui Dumnezeu ; la mijlocul vietii te-ai pornit era sa fii ca argintul; iar acum batrin , putregai ai ajuns a fi.

[geo.nektarios]

În prealabil postat de adeodatus

Un tinar foarte hotarit s-a pornit, cu o traista in spinare, la manastire.
Mergand, pe un ses, a vazut cum fete si baieti de seama lui se distrau si la un moment un duh rau in chip de om il intreaba unde merge, la care el raspunde ca tine calea spre manastire. Duhul il trata cu atita maiestrie in al convinge ca e prea tinar, si ca ..., si ca ... in cat acesta convins de cuget merge de indata spre tinerii de pe ses si in joaca se si indragosteste de o fata.
Inteles lucru urmeaza cuplu, familie, copii dar si saracie. Deznadajduit acesta iar ia traista si lasand totul in voia Domnului pleaca spre manastire.
In cale un alt duh rau ( in chip de om) interesat de faptul unde merge drumetul nostru ii spune:
- Cum poti proceda asemenea, maini pe Dumnezeu. Copii cine tii va creste? si bla-bla-bla .....
Acesta umilit se intoarce acasa la ai sai.
Dupa un timp; a imbatrinit eroul nostru, sotia se mutase catre vecinicie, copii pe la casele lor. Sa si hotarit sa-si realizeze marea sa dorinta de alta data. Ne avind obligatiuni si-a luat traista si spre manastire.
Nu la mai intimpinat nici un calator in cale. A ajuns in curtea manastirii. Egumenul manastirii, monah induhovnicit il intimpina:
- Ce doresti om bun!
- Doresc sa fiu monah, Parinte! raspunse batrinul.
- Bine mergi spre rasarit si adu un vreasc de lemne.
Merse batrinul dar ce sa vada, padurea era toata absolut de aur. de unde lemne?
Trecu ceva timp, egumenul vazu ca batrinul nu mai vine, trimise un ascultator sa-l aduca.
- Hai frate te asteapta parintele! il indemna ascultatorul trimis de egumen.
- Pai ....!?
- Hai, sa mergem!
- Parinte, iertat sa-mi fie dar ... . se indreptati batrinul in fat a staretului.
- Mergi, tu frate, spre miazazi si adu lemne. Il indruma egumenul pe batrinel.
Ce sa vada sre miazazi, padurea de argint.
Atunci inteleptul monah il indreapta sre asfintit.
Si acolo, spre asfintit, batrinul nu vede decat numai putregai, absolut totul putregai, indrazneste sa ridice de jos o creanga ramine doar cu ce apucase in mina. Totul putred.
Vine batrinelul rusinat in fata egumenului ca nici de asta data nu a reusit sa indeplineasca ascultarea.
Atunci minunatul si duhovnicescul parinte zise:
- Te pornise-i spre manastire tinar neprihanit, intocmai ca aurul avea sa fii in fata lui Dumnezeu ; la mijlocul vietii te-ai pornit era sa fii ca argintul; iar acum batrin , putregai ai ajuns a fi.

Extraordinar de frumoasa istorisirea, dar lasand la o parte povestea, in esenta ei, este atat de adevarata!!! Multumesc din toata fiinta!!!

[anne]

În prealabil postat de adeodatus

Un tinar foarte hotarit s-a pornit, cu o traista in spinare, la manastire.
Mergand, pe un ses, a vazut cum fete si baieti de seama lui se distrau si la un moment un duh rau in chip de om il intreaba unde merge, la care el raspunde ca tine calea spre manastire. Duhul il trata cu atita maiestrie in al convinge ca e prea tinar, si ca ..., si ca ... in cat acesta convins de cuget merge de indata spre tinerii de pe ses si in joaca se si indragosteste de o fata.
Inteles lucru urmeaza cuplu, familie, copii dar si saracie. Deznadajduit acesta iar ia traista si lasand totul in voia Domnului pleaca spre manastire.
In cale un alt duh rau ( in chip de om) interesat de faptul unde merge drumetul nostru ii spune:
- Cum poti proceda asemenea, maini pe Dumnezeu. Copii cine tii va creste? si bla-bla-bla .....
Acesta umilit se intoarce acasa la ai sai.
Dupa un timp; a imbatrinit eroul nostru, sotia se mutase catre vecinicie, copii pe la casele lor. Sa si hotarit sa-si realizeze marea sa dorinta de alta data. Ne avind obligatiuni si-a luat traista si spre manastire.
Nu la mai intimpinat nici un calator in cale. A ajuns in curtea manastirii. Egumenul manastirii, monah induhovnicit il intimpina:
- Ce doresti om bun!
- Doresc sa fiu monah, Parinte! raspunse batrinul.
- Bine mergi spre rasarit si adu un vreasc de lemne.
Merse batrinul dar ce sa vada, padurea era toata absolut de aur. de unde lemne?
Trecu ceva timp, egumenul vazu ca batrinul nu mai vine, trimise un ascultator sa-l aduca.
- Hai frate te asteapta parintele! il indemna ascultatorul trimis de egumen.
- Pai ....!?
- Hai, sa mergem!
- Parinte, iertat sa-mi fie dar ... . se indreptati batrinul in fat a staretului.
- Mergi, tu frate, spre miazazi si adu lemne. Il indruma egumenul pe batrinel.
Ce sa vada sre miazazi, padurea de argint.
Atunci inteleptul monah il indreapta sre asfintit.
Si acolo, spre asfintit, batrinul nu vede decat numai putregai, absolut totul putregai, indrazneste sa ridice de jos o creanga ramine doar cu ce apucase in mina. Totul putred.
Vine batrinelul rusinat in fata egumenului ca nici de asta data nu a reusit sa indeplineasca ascultarea.
Atunci minunatul si duhovnicescul parinte zise:
- Te pornise-i spre manastire tinar neprihanit, intocmai ca aurul avea sa fii in fata lui Dumnezeu ; la mijlocul vietii te-ai pornit era sa fii ca argintul; iar acum batrin , putregai ai ajuns a fi.

[SIZE=3]offfffffffffff....cat m-ai amarat cu aceasta frumoasa povestire....[/SIZE]

[windorin]

Cred ca nu exista suflet crestin fara nostalgia monahismului, oricat de firava ar fi prezenta acestuia in el. Tot crestinul isi doreste sa-l iubeasca mai mult si mai mult pe Dumnezeu, sa intre cu El intr-o comuniune din ce in ce mai adanca. Dar "nu toti sunt calugari, nu toti sunt preoti, nu toti invatatori", parafrazand pe Apostolul Pavel.

Sa nu uitam de monahismul interiorizat. Nimic nu ne impiedica sa iubim, in lume fiind. Sfantul Ioan Gura de Aur era in mijlocul Constantinopolului, si atatia multi alti sfinti. Sa ne amintim si de seria de sfinti casatoriti, din lume.

Diavolul profita de orice gand si miscare a sufletului pentru a tulbura si intrista pe om, mai ales pe cel ravnitor de cele sfinte. Monahismul poate fi una dintre cele mai mari ispite, pentru unii dintre noi. Sa pastram o stransa legatura cu duhovnicul, pentru a-l lasa pe acela sa vada de suntem de manastire sau nu. In cele din urma, tot noi vom hotara, sau inima noastra.

Monahismul, vot personal sau harisma. In ultimele zile am tot gasit temeiuri pentru faptul ca acesta este o harisma, data de Dumnezeu celor cu inima fierbinte de dragoste pentru lume, pentru om si pentru Dumnezeu.

Eram la Manastirea Sihastria. Am mers in cimitir si am vazut o maicuta, era sora Maria. Avea atata pace si liniste, incat am indraznit sa merg sa iau cuvant. In acea perioada aveam o mare intrebare (aparent prosteasca, dar pe atunci tulburatoare) "se mai poate mantui omul in lume?". In momentul in care am ajuns langa ea, mi-a zis direct. "Sa nu crezi ca trebuie sa intre omul in manastire ca sa se mantuiasca. Omul trebuie sa faca rugaciune acolo unde l-a pus Dumnezeu, pentru a sfinti acel loc cu rugaciunea sa. Si sa stea acolo, pana ce Domnul il va binecuvanta in inima sa. Toata natura sufera si are nevoie de rugaciune." Batrana avea in jur de 80 de ani. In punga de langa ea se aflau Filocalii, iar un parinte mi-a spus apoi.. "este ucenica Parintelui Paisie Olaru". Cuvantul ei mi-a ramas in minte.

Sa iubim mai intai pe toti oamenii, apoi sa ravnim la mai mult.
Pace, bucurie si iertare.

[vsovi]

Domnule, oriunde eshti shi unde te duci, manastireshte-tzi shi calugareshte-tzi viatza...

"fura" de la calugari, asha cum ucenicul "fura" de la maistru (nu maestru ci maistru) shi aplica la tine acasa, la tine in suflet, la tine insutzi... shi roaga-te sa nu intri in ispita, in mandrie, in trufie ca indoielile nu dorm shi abea ashteapta ca sa se manifeste cand vine incercarea... oferindu-tzi bineintzeles, scuza shi apoi rezolvarea... shi ai sa fii fericit ca ai fost shi dumneata Rezolvat... ca defapt doar asta vrOIai ca sa fi shi dumneata rezolvat shi nicidecum mantuit.

[vsovi]

CLD ne spune asha shi nu eu pacatosul shi sfatosul, asha par dar nu sunt, deci CLD zice ca oriunde eshti shi unde te duci, manastireshte-tzi shi calugareshte-tzi viatza... citez aproximativ shi sintetic pentruca nu am memorie prea clara, dar dupa moarte, cand trupul nu ne va mai obosi cu neputintzele sale , toate ni le-vom vedea shi aminti fara greshala, toate ne vor fi in fatza ochilor... asha parca am citit peundeva.

În prealabil postat de vsovi

Domnule, oriunde eshti shi unde te duci, manastireshte-tzi shi calugareshte-tzi viatza...

"fura" de la calugari, asha cum ucenicul "fura" de la maistru (nu maestru ci maistru) shi aplica la tine acasa, la tine in suflet, la tine insutzi... shi roaga-te sa nu intri in ispita, in mandrie, in trufie ca indoielile nu dorm shi abea ashteapta ca sa se manifeste cand vine incercarea... oferindu-tzi bineintzeles, scuza shi apoi rezolvarea... shi ai sa fii fericit ca ai fost shi dumneata Rezolvat... ca defapt doar asta vrOIai ca sa fi shi dumneata rezolvat shi nicidecum mantuit.

[anne]

În prealabil postat de windorin

Cred ca nu exista suflet crestin fara nostalgia monahismului, oricat de firava ar fi prezenta acestuia in el. Tot crestinul isi doreste sa-l iubeasca mai mult si mai mult pe Dumnezeu, sa intre cu El intr-o comuniune din ce in ce mai adanca. Dar "nu toti sunt calugari, nu toti sunt preoti, nu toti invatatori", parafrazand pe Apostolul Pavel.

Sa nu uitam de monahismul interiorizat. Nimic nu ne impiedica sa iubim, in lume fiind. Sfantul Ioan Gura de Aur era in mijlocul Constantinopolului, si atatia multi alti sfinti. Sa ne amintim si de seria de sfinti casatoriti, din lume.

Diavolul profita de orice gand si miscare a sufletului pentru a tulbura si intrista pe om, mai ales pe cel ravnitor de cele sfinte. Monahismul poate fi una dintre cele mai mari ispite, pentru unii dintre noi. Sa pastram o stransa legatura cu duhovnicul, pentru a-l lasa pe acela sa vada de suntem de manastire sau nu. In cele din urma, tot noi vom hotara, sau inima noastra.

Monahismul, vot personal sau harisma. In ultimele zile am tot gasit temeiuri pentru faptul ca acesta este o harisma, data de Dumnezeu celor cu inima fierbinte de dragoste pentru lume, pentru om si pentru Dumnezeu.

Eram la Manastirea Sihastria. Am mers in cimitir si am vazut o maicuta, era sora Maria. Avea atata pace si liniste, incat am indraznit sa merg sa iau cuvant. In acea perioada aveam o mare intrebare (aparent prosteasca, dar pe atunci tulburatoare) "se mai poate mantui omul in lume?". In momentul in care am ajuns langa ea, mi-a zis direct. "Sa nu crezi ca trebuie sa intre omul in manastire ca sa se mantuiasca. Omul trebuie sa faca rugaciune acolo unde l-a pus Dumnezeu, pentru a sfinti acel loc cu rugaciunea sa. Si sa stea acolo, pana ce Domnul il va binecuvanta in inima sa. Toata natura sufera si are nevoie de rugaciune." Batrana avea in jur de 80 de ani. In punga de langa ea se aflau Filocalii, iar un parinte mi-a spus apoi.. "este ucenica Parintelui Paisie Olaru". Cuvantul ei mi-a ramas in minte.

Sa iubim mai intai pe toti oamenii, apoi sa ravnim la mai mult.
Pace, bucurie si iertare.

[SIZE=3]Multumesc, windorin...gandurile tale m-au mangaiat...muuuult! Cat adevar...[/SIZE]

[Marius22]

"Manastire poate fi si casa ta, numai sa vrei. Nu e cu nimic diferita de o manastire. Este de-ajuns sa faci ce-ti spun. Nu locul face manastirea, ci felul in care vietuiesti. Du-te acum, roaga-te si fii rabdator in toate". - Parintele Porfirie

[patinina34]

În prealabil postat de maiami

in momente grele din viata mea cand nu mai aveam incredere in nimeni, cand la serviciu totul se darama m-am indreptat spre manastire si asa am ajuns sa ma linistesc;
acum nu sunt calugar ci lucrez in oras dar nu exclud posibiliatea ca intr-o zi sa ma calugaresc, mai la batranete.

Multi sint chemati...... daca esti esti printre cei chemati, cu siguranta, intr-o buna zi vei deveni un calugar!

Ti-o doresc din tot sufletul!