adoptie

[sophia]

În prealabil postat de Laura19

Nu au adoptat. Au copii lor. Cum ce au facut? au apelat la Dumnezeu. Doar Dumnezeu poate orice, sa schimbe adn-ul, sa te vindece de cancer, si inclusiv sa iti dea un copil, caci asa cum am spus, Dumnezeu este Creatorul, nu medicul sau fertilizarea. Ce este asa mirare ca un cuplu steril din punct de vedere medical au resit sa aibe copii cu ajutorul Domnului? Dumnezeu face minuni mereu. Vorbim de Dumnezeu aici, Atotputernic.

Ba da cred ca daca este o rugaciune sincera, si nu egoista si daca nu este indoiala in credinta ta si esti drept-credincios, Domnul iti va da un copil sau mai multi, depinde de fiecare cuplu. Poti sa te rogi si fals sau sa ai credinta putina si atunci normal ca nu este nici un rezultat. Sau cum a spus acel Parinte in articolul postat de mine, problema poate sa fie si pe baza psihologica. Doar ptr. ca mergi la Biserica si spui o rugaciune nu inseamna ca ai credinta. Poti fi fizic in Biserica, si sa fi plin de credinte false si sa te tot indoiesti de credinta, de ce spune Biblia, de ce spun Sf.Parinti si tot asa.

La Dumnezeu totul este posibil, totul este sa ai credinta sincera.

edit: Nu consider ca le-as da sperante desarte oamenilor daca ii sfatuiesc sa se lase in voia Domnului, sa traiasca ortodox si sa se roage din suflet. E ca si cum ai spune ca a avea incredere in Dumnezeu este o speranta desarta. Caci Domnul face doar ce vrea El, netinand cont de om si de aici ar rezulta ca Dumnezeu este rau. Nu cred asta. Ca Dumnezeu este rau si face doar ce vrea El si nu da copii oamenilor doar asa, ca vrea El sa nu le dea, caci pur si simplu nu are chef. Treaba este mai complicata, zic eu. Ma repet. Depinde si cum s-a trait inainte de dorinta de a avea copii si de cata ravna duhovniceasca ai dat dovada dupa ce te-ai convertit la ortodoxie (in sensul sa nu fi doar botezat, ci sa fi practicant). Pai daca inainte ai facut avorturi sau ai luat contraceptive si ai trait o viata destrabalata, de ce sa asculte acum Domnul de tine? Dumnezeu nu este robul nostru, ci noi suntem robii Sai. Sunt mai multi factori.

Nu a spus nimeni ca cei fara copii ar fi mai prejos sau ca pacatuiesc ca nu le-a dat Domnul copii. Nimeni nu a spus asta. Asta totusi nu inseamna ca altii nu trebuie sa se mai roage si sa spere de la Domnul un copil, caci si asa altii nu au primit. Fiecare este unic si fiecare are credinta sa si Domnul are un plan cu fiecare in parte. A sfatui oamenii sa aibe incredere in Dumnezeu, in Biserica, in Tainele Bisericii nu sunt sperante desarte. E urat sa spunem asa si sa indrumam oamenii sa nu se roage, ca oricum nu iese nimic si pe Domnul nu Il intereseaza.

Cand te casatoresti si faci Taina Cununiei nu poti sa divortezi si sa iti parasesti sotul/sotia la primul hop sau ptr. ca ceva nu iese imediat. Casatoria este o Cruce pe viata. Nu inteleg ideea asta. Adica sotia care nu poate face copii este egoista ptr. ca nu vrea sa fie parasita de sot? Pai sotul o iubeste doar daca poate face copii, dupa gata, numai? Pai asta e dragoste? Mie nu imi suna a dragoste. Este lasitate sa pleci daca sotia nu iti un copil imediat. Trebuie sa stai si sa lupti pana la capat. Si stiu ca casatoria este o jertfa, o cruce. Dar cu Domnul se poate orice. Am incredere in El ca nu isi lasa credinciosii la greu de dragul de ai vedea cum sufera. Dumnezeu este Iubirea Absoluta. Doar ptr. ca nu intelegem mereu caile Sale, nu inseamna ca nu ne iubeste absolut si Biserica, Tainele, rugile nu functioneaza.

Laura19 ce spui tu in teorie se poate sa fie asa, dar cel mai bine stie un preot.
Nu te supara, dar sa vii tu, o fata de 21 ani sa ne spui lucruri pe care nici nu te de fapt nu le stii, unor oameni care sunt de atatea ori mai in varsta decat tine si au trecut prin numai ei stiu ce experiente, nu este drept.

Fiecare caz este special si trebuie tratat ca atare.

Te contrazici singura: intr-o fraza spui ca "Depinde cum s-a trait inainte...si daca s-au facut avorturi sau cum s-a practicat ortodoxia" si mai apoi spui ca "nu a spus nimeni ca cei care nu au copii sunt pacatosi sau sunt mai prejos."
Pai ori, ori.

Si te mai intreb un singur lucru, daca ar fi asa cum spui tu: un om care este credincios si care a pastrat curatia ani multi pana la casatorie si care nu a luat tratament ca sa se fereasca de copil, de ce nu are copii?

Si am pus o intrebare si nu ai vazut-o: exista si preoti fara copii. La ei ce este dupa parerea ta? Ca se presupune ca sunt familii model de curatenie si credinta.

Sigur, sunt probleme individuale.
Dar eu am invatat (inclusiv de la preoti) altceva: ca Dumnezeu singur stie de ce la unii le da copii (multi) si la altii deloc. Si daca nu-ti da, pana la urma sa nu ceri, ca poate el stie ca este mai bine asa pentru tine (poate sa patesti tu ceva, sau sa vina un copil bolnav, handicapat, sau sa moara).

La Dumnezeu totul este posibil, dar si Voia este tot la El.

Cand am spus de sfaturile pe care le dam oamenilor aici, m-am referit nu sa nu se roage, sau sa nu aibe credinta/incredere in Dumnezeu.
Sunt probleme foarte personale unde nu avem voie sa dam sfaturi asa dupa ureche, caci putem lovi in om si face mai rau.
Si mai ales in situatii in care nu stim si nu avem o experienta.
Gandeste-te cum ti-ar fi tie in asa o situatie, om in toata firea casatorit si suferind de ani de zile ca nu apare sarcina, si vine o pustoiaca de 19 ani sa-ti spuna: esti un pacatos, te rogi fals, nu ai incredere in Dumnezeu si de aia nu ai copii. Asteapta si roaga-te. Si trec anii si imbatranesti si tot degeaba?

Mai bine nu te amesteci in discutie, sau si mai bine indrumi omul sa vorbeasca cu preot/duhovnic, sa mearga la medic sa vada cauza sterilitatii, sa se gandeasca si la adoptie.

Si inca ceva: eu n-am spus sa se destrame o familie incheiata, sa se ajunga la divort. Uneori este insa si asta o solutie daca altfel nu se poate si oamenii se distrug. Exista si cazuri speciale in care biserica aproba divortul (trebuie sa scrie undeva pe net).

Eu spuneam ca exista posbilitatea sa se afle inainte de casatorie ca ai unele probleme si trebuie sa discuti pe fata cu parenerul/partenera. Repet inainte de casatorie.
Daca acela/aceea te accepta asa cum esti si nu vrea copil, atunci se merge inainte, daca nu, fiecare isi gaseste alt drum.
Sunt investigatii simple (mai ales la barbat) si daca ai si unele probleme/simptome poti afla. Si asa, stiu ca in inainte se facea control la medic pentru casatorie si iti dadea un certificat. In tara asa era, iti trebuia certificat de la medic pentru casatorie (inclusiv ginecolog/urolog).
Dar sunt lucruri care le poti sti dinainte: probleme organice, ovare polichistice, sau baieti care au avut oreion in copilarie, boli genetice. Ai un beculet de alarma si te gandesti, mergi la medic si intrebi.
Macar esti cinstit cu viitoarea/viitorul.

Pentru ca sunt oameni care nu au asa probleme daca nu au copii, sau chiar nu-si doresc si altii care isi doresc din copilarie si din tot sufletul si inseamna o condamnare pe viata sa nu aibe.

Si legat de motivul pentru care iti doresti copii. Eu refuz sa ma gandesc ca sunt oameni care isi doresc din alte motive decat din multa dragoste de daruit. Nici macar motivul de adopta un copil din mila, sau ca sa-l ajuti nu e bun. Un copil ti-l doresti din dragoste. Punct.

Deci pentru intrebarea initiala raspunsul este:
1. mers la medic (amandoi) si investigat cauza infertilitatii. De multe ori se rezolva cu un simplu tratament.
2. mers la biserica, la preot sau duhovnic si discutat, facut rugaciuni
3. adoptia este o cale buna si nu este pacat, daca amandoi din cuplu sunt convinsi si pregatiti si indeplinesc conditiile necesare.
Se poate face o proba, luand un copil temporar, in asistenta maternala.
In tara exista multe posibilitati.

Atentie: depinde totul de varsta, domiciliu (in tara, sau in afara), serviciu, bani etc.

Legat de preot si rugaciuni: acatistul Sf. Ioachim si Ana, unii sfinti ajuta mamelor care doresc copii (Sf. Fecioara, Sf. Spiridon am auzit, in rest nu mai stiu).

Nu lasati mult timp sa treaca, exista limite de varsta si la adoptie si cu cat e cuplul mai tanar sunt sanse mai mari.

[sophia]

În prealabil postat de AlinB

Ce ar fi daca in loc de "pentru mine implica" sa te raportezi la ce spune Biserica pe linia asta?
Esti totusi crestin ortodox, nu?


Uite asa au aparut sectele, interepretand dupa pofte si lasitati Scriptura.



Poti sa te gandesti si ce ai face sa fii in ipostaza exact opusa, tu sa ai probleme cu fertilitatea si sotia in care ai investit tot si care o iubesti enorm sa-ti spuna "dragule, imi pare rau dar stii ca asa ai spus si tu, ca familia implica neaparat copii si cum din cauza ta nu putem avea ...pa si la revedere, ne vedem la partaj".

Ce fatza ai avea...



Nu, perversitatea omului face viata complicata.

Nu este usor sa fii nici in ipostaza celui care are probleme de fertilitate.

Dar gandeste-te totusi ca exista oameni care gandesc si altfel, din si mai mare iubire: "uite, eu nu pot sa-ti daruiesc copii, desi as vrea, dar sunt gata sa te las sa te duci sa fii mai fericit(a) si sa ii ai cu altcineva."

Deciziile acestea sunt foarte sensibile si se iau greu, dupa lupte sufletesti. Daca este asa iubire nu ii este usor nici celui care doreste copil sa plece, sau sa-i faca rau celuilalt.
Sunt cupluri unde exista un respect deosebit.

Daca voi cei ce scrieti aici v-ati uita macar pe un forum de specialitate sa vedeti ce suferinta duc oamenii, ce decizii au de luat, ce se intampla in astfel de cupluri, n-ati mai vorbi/scrie asa usor.
Exista si forumuri de adoptie si pentru persoane cu probleme de infertilitate.
Numai sa vedeti ce problematica infrunta acesti oameni.

Nu mai priviti lucrurile astea atat de usor!

În prealabil postat de sophia

Laura19 ce spui tu in teorie se poate sa fie asa, dar cel mai bine stie un preot.
Nu te supara, dar sa vii tu, o fata de 21 ani sa ne spui lucruri pe care nici nu te de fapt nu le stii, unor oameni care sunt de atatea ori mai in varsta decat tine si au trecut prin numai ei stiu ce experiente, nu este drept.

Fiecare caz este special si trebuie tratat ca atare.

Te contrazici singura: intr-o fraza spui ca "Depinde cum s-a trait inainte...si daca s-au facut avorturi sau cum s-a practicat ortodoxia" si mai apoi spui ca "nu a spus nimeni ca cei care nu au copii sunt pacatosi sau sunt mai prejos."
Pai ori, ori.

Si te mai intreb un singur lucru, daca ar fi asa cum spui tu: un om care este credincios si care a pastrat curatia ani multi pana la casatorie si care nu a luat tratament ca sa se fereasca de copil, de ce nu are copii?

Si am pus o intrebare si nu ai vazut-o: exista si preoti fara copii. La ei ce este dupa parerea ta? Ca se presupune ca sunt familii model de curatenie si credinta.

Sigur, sunt probleme individuale.
Dar eu am invatat (inclusiv de la preoti) altceva: ca Dumnezeu singur stie de ce la unii le da copii (multi) si la altii deloc. Si daca nu-ti da, pana la urma sa nu ceri, ca poate el stie ca este mai bine asa pentru tine (poate sa patesti tu ceva, sau sa vina un copil bolnav, handicapat, sau sa moara).

La Dumnezeu totul este posibil, dar si Voia este tot la El.

Cand am spus de sfaturile pe care le dam oamenilor aici, m-am referit nu sa nu se roage, sau sa nu aibe credinta/incredere in Dumnezeu.
Sunt probleme foarte personale unde nu avem voie sa dam sfaturi asa dupa ureche, caci putem lovi in om si face mai rau.
Si mai ales in situatii in care nu stim si nu avem o experienta.
Gandeste-te cum ti-ar fi tie in asa o situatie, om in toata firea casatorit si suferind de ani de zile ca nu apare sarcina, si vine o pustoiaca de 19 ani sa-ti spuna: esti un pacatos, te rogi fals, nu ai incredere in Dumnezeu si de aia nu ai copii. Asteapta si roaga-te. Si trec anii si imbatranesti si tot degeaba?

Mai bine nu te amesteci in discutie, sau si mai bine indrumi omul sa vorbeasca cu preot/duhovnic, sa mearga la medic sa vada cauza sterilitatii, sa se gandeasca si la adoptie.

Si inca ceva: eu n-am spus sa se destrame o familie incheiata, sa se ajunga la divort. Uneori este insa si asta o solutie daca altfel nu se poate si oamenii se distrug. Exista si cazuri speciale in care biserica aproba divortul (trebuie sa scrie undeva pe net).

Eu spuneam ca exista posbilitatea sa se afle inainte de casatorie ca ai unele probleme si trebuie sa discuti pe fata cu parenerul/partenera. Repet inainte de casatorie.
Daca acela/aceea te accepta asa cum esti si nu vrea copil, atunci se merge inainte, daca nu, fiecare isi gaseste alt drum.
Sunt investigatii simple (mai ales la barbat) si daca ai si unele probleme/simptome poti afla. Si asa, stiu ca in inainte se facea control la medic pentru casatorie si iti dadea un certificat. In tara asa era, iti trebuia certificat de la medic pentru casatorie (inclusiv ginecolog/urolog).
Dar sunt lucruri care le poti sti dinainte: probleme organice, ovare polichistice, sau baieti care au avut oreion in copilarie, boli genetice. Ai un beculet de alarma si te gandesti, mergi la medic si intrebi.
Macar esti cinstit cu viitoarea/viitorul.

Pentru ca sunt oameni care nu au asa probleme daca nu au copii, sau chiar nu-si doresc si altii care isi doresc din copilarie si din tot sufletul si inseamna o condamnare pe viata sa nu aibe.

Si legat de motivul pentru care iti doresti copii. Eu refuz sa ma gandesc ca sunt oameni care isi doresc din alte motive decat din multa dragoste de daruit. Nici macar motivul de adopta un copil din mila, sau ca sa-l ajuti nu e bun. Un copil ti-l doresti din dragoste. Punct.

Deci pentru intrebarea initiala raspunsul este:
1. mers la medic (amandoi) si investigat cauza infertilitatii. De multe ori se rezolva cu un simplu tratament.
2. mers la biserica, la preot sau duhovnic si discutat, facut rugaciuni
3. adoptia este o cale buna si nu este pacat, daca amandoi din cuplu sunt convinsi si pregatiti si indeplinesc conditiile necesare.
Se poate face o proba, luand un copil temporar, in asistenta maternala.
In tara exista multe posibilitati.

Atentie: depinde totul de varsta, domiciliu (in tara, sau in afara), serviciu, bani etc.

Legat de preot si rugaciuni: acatistul Sf. Ioachim si Ana, unii sfinti ajuta mamelor care doresc copii (Sf. Fecioara, Sf. Spiridon am auzit, in rest nu mai stiu).

Nu lasati mult timp sa treaca, exista limite de varsta si la adoptie si cu cat e cuplul mai tanar sunt sanse mai mari.

Eu nu cred că este o problemă de vârstă, ci de credinţă - referitor la felul în care vedem lucrurile. Evident şi experienţa de viaţă îşi spune cuvântul, dar nu cred că Laura a bătut câmpii în cazul de faţă...

Apoi, mie mi se pare neconstructivă încercarea insistentă de a înţelege "deciziile" lui Dumnezeu. Poate gândesc eu prea simplu... Dar e mai odihnitor să accept că totul de întâmplă cu voia lui Dumnezeu şi să fiu mulţumită cu asta, decât să încerc să aplic principiul egalităţii între oameni şi să mă revolt că nu funcţionează...

[cristina2012]

În prealabil postat de guardian knight

Totusi,chiar daca s-ar proceda asa ,ideea de baza e ca sa se mentina o relatie omeneasca cat mai apropiata fata de persoana respectiva, si ea sa fie ajutata in continuare sub multe aspecte,si nu lasata de izbeliste ! Adica sa simta ca face,cumva parte din viata cuiva si in continuare, si nu a fost data la o parte !!!
Poate ca niste oameni inteligeni,si care ar dezbate aceasta problema in deplin acord, ar ajunge la niste rezultate pozitive pentru fiecare ,fara ca vreo parte sa fie foarte lezata in final !!!

Suna a poligamie?! Poligamia, asa cum e la musulmani, ar rezolva problema... daca infertilitatea e problema femeii. Iti iei a doua nevasta sa-ti faca copii, dar esti obligat sa o intretii corect si pe prima, nu ai voie sa o nedreptatesti. Da' ce te faci daca barbatul e infertil? Nevasta isi ia altul iar primului ce ii face, il tine in casa si ii serveste masa??? Da' omul cand s-a insurat nu isi cauta menajera, nu de asta ar fi lipsit, cum nici femeia nu isi cauta tutore cand se marita...

[cristina2012]

În prealabil postat de honeyeyes

As vrea si eu sa pun o intrebare, pentru ca am auzit multe pareri si as avea nevoie de un sfat. De mai bine de 2 ani incercam sa avem un copil si pana acum Dumnezeu nu ne-a binecuvantat cu acest dar. Nu am renuntat sa luptam, dar am hotarat sa depunem actele si pentru adoptie. Multi spun ca nu este bine pentru ca nu poti sa stii niciodata ce fel de copil primesti, ce fel de gene are, din ce familie destamata provine si de ce va fi capabil cand este mare. Eu consider ca indiferent cum este, conteaza in primul rand educatia ce i-o vom da.
Voi ce perere aveti?

Cand infiezi un copil il vezi ca e normal sau are vreun handicap si care anume, este testat si chiar il poti testa suplimentar, pana cand se incheie adoptia inca mai poti observa defecte, mai poti renunta. Cand e copilul conceput de tine, ce s-a prins, aia ai, plus riscurile unor boli sau accidente survenite de-a lungul sarcinii, plus riscul obstetrical la nastere. Nu degeaba exista si se inventeaza tot mai multe testari prenatale iar clinicile isi ingorasa conturile...
Ideea e ca a avea un copil, sange din sangele tau sau de orice sange strain o fi, tot implica riscuri si dupa contabilitatea mea personala riscurile sunt mai mari la propriul tau copil.

copil adoptat:
risc: gene necunoscute + obiceiuri nesanatoase in sarcina ale mamei naturale
avantaj: poti alege si testa inainte de decizie

copil natural:
risc: gene necunoscute in familie
anomalii genetice aparute in momentul fecundarii
boli si si accidente in sarcina
traumatisme obstetricale la nastere
avantaj: parinti sanatosi + comportament responsabil in timpul sarcinii

[cezar_ioan]

În prealabil postat de cristina2012

avantaj: parinti sanatosi + comportament responsabil in timpul sarcinii

Asta in cazul ca ne intereseaza doar sanatatea copilului la nastere.
Dar apoi?... Cum stam cu sanatatea (fizica, psihica, spirituala), cu educatia?

Dupa opinia mea, asa cum cu tarie cred, situatia pe parcursul copilariei, fie si in cei sapte ani de-acasa, este asa:

dezavantaj: parinti aparent sanatosi (si in orice caz, vulnerabili in orice clipa a vietii) + comportament iresponsabil al parintilor fata de interesele/nevoile fundamentale ale copilului de-a lungul fiecarei zile, an de an... (roadele se vad cu ochiul liber: in parc, pe strada, la scoala, in curtea Bisericii care a devenit maidan de joaca pentru micii "crestini" etc.)

Nu doresc sa polemizam pe acesta tema. Am spus doar ca este opinia si convingerea mea, posibil falsa. Insa eu asa cred cu tarie ca stau lucrurile in realitatea/societatea romaneasca de azi. Cel putin in Bucuresti.

P.S. In prezent consider ca se petrece unul din cele mai oribile fenomene din istorie: multilarea sistematica si complexa a copiilor de catre vrajmasul omului prin intermediul parintilor. Dracu nu mai asteapta pana ajunge feciorul sau fiica la adolescenta, ci lucreaza cu mare spor de cand vine bebelusul pe lume. Cu deplinul concurs al parintilor. Care parinti? Cum care? Acei parinti care, nu-i evident?, isi "iubesc" copilul pana-l omoara sau il transforma, probabil pentru totdeauna, in porc. Pardon, ma iertati, in cetatean european, in individ californian, in om evoluat spiritual, in femeie cu demnitate, in abil om de afaceri, in fotbalist, in om cu stare, in starleta, in VIP, in ce mai vreti sa insiram...

[cristina2012]

În prealabil postat de cezar_ioan

Asta in cazul ca ne intereseaza doar sanatatea copilului la nastere.
Dar apoi?... Cum stam cu sanatatea (fizica, psihica, spirituala), cu educatia?

Dupa opinia mea, asa cum cu tarie cred, situatia pe parcursul copilariei, fie si in cei sapte ani de-acasa, este asa:

dezavantaj: parinti aparent sanatosi (si in orice caz, vulnerabili in orice clipa a vietii) + comportament iresponsabil al parintilor fata de interesele/nevoile fundamentale ale copilului de-a lungul fiecarei zile, an de an... (roadele se vad cu ochiul liber: in parc, pe strada, la scoala, in curtea Bisericii care a devenit maidan de joaca pentru micii "crestini" etc.)

Nu doresc sa polemizam pe acesta tema. Am spus doar ca este opinia si convingerea mea, posibil falsa. Insa eu asa cred cu tarie ca stau lucrurile in realitatea/societatea romaneasca de azi. Cel putin in Bucuresti.

P.S. In prezent consider ca se petrece unul din cele mai oribile fenomene din istorie: multilarea sistematica si complexa a copiilor de catre vrajmasul omului prin intermediul parintilor. Dracu nu mai asteapta pana ajunge feciorul sau fiica la adolescenta, ci lucreaza cu mare spor de cand vine bebelusul pe lume. Cu deplinul concurs al parintilor. Care parinti? Cum care? Acei parinti care, nu-i evident?, isi "iubesc" copilul pana-l omoara sau il transforma, probabil pentru totdeauna, in porc. Pardon, ma iertati, in cetatean european, in individ californian, in om evoluat spiritual, in femeie cu demnitate, in abil om de afaceri, in fotbalist, in om cu stare, in starleta, in VIP, in ce mai vreti sa insiram...

Hmmm, discutia era despre riscurile adoptiei (nu stii ce copil iei). Educatia, cei 7 ani de acasa nu tin de problema adoptiei unui copil strain. Formarea copilului tine de parinti in mai mare masura decat de calitatile copilului, deci sunt de acord cu dvs.

[Yasmina]

Degeaba ii dati peste nas Laurei ca nu are experienta si varsta necesara pt a se amesteca in discutie!
Ceea ce este de admirat la o tanara ca ea este tocmai credinta mare si sprijinul pe care si-l pune in Dumnezeu;credinta care multora de varste diferite lipseste cu desavarsire sau este o credinta de suprafata.

Varsta si experienta nu inseamna mai nimic daca nu ai cules roade duhovnicesti dealungul vietii si desigur nu cantareste mai mult in fata unor copii credinciosi.
Aici vorbim despre credinta,nu despre experienta in relatia de cuplu,cum sa dragalesti barbatul sau cum sa pregatesti cina.
Desigur ca sotiile cu ceva experienta au o anume intaietare in aceste subiecte si ar fi de dorit sa ceri sfaturi gospodaresti unei femei cu experienta decat unei tinere necasatorite...
Insa in subiectul de fata,nu se cereau sfaturi gospodaresti!

[sophia]

În prealabil postat de cristina2012

Cand infiezi un copil il vezi ca e normal sau are vreun handicap si care anume, este testat si chiar il poti testa suplimentar, pana cand se incheie adoptia inca mai poti observa defecte, mai poti renunta. Cand e copilul conceput de tine, ce s-a prins, aia ai, plus riscurile unor boli sau accidente survenite de-a lungul sarcinii, plus riscul obstetrical la nastere. Nu degeaba exista si se inventeaza tot mai multe testari prenatale iar clinicile isi ingorasa conturile...
Ideea e ca a avea un copil, sange din sangele tau sau de orice sange strain o fi, tot implica riscuri si dupa contabilitatea mea personala riscurile sunt mai mari la propriul tau copil.

copil adoptat:
risc: gene necunoscute + obiceiuri nesanatoase in sarcina ale mamei naturale
avantaj: poti alege si testa inainte de decizie

copil natural:
risc: gene necunoscute in familie
anomalii genetice aparute in momentul fecundarii
boli si si accidente in sarcina
traumatisme obstetricale la nastere
avantaj: parinti sanatosi + comportament responsabil in timpul sarcinii

Cristina, nu stiu cum este la adoptiile in tara, dar aici este regula ca nu-ti arata decat poza copilului, nu poti verifica nimic. Daca vrei copilul (dupa poza), atunci se fac formele mai departe si poti merge sa-l vezi. Daca nu-l vrei, cred ca nici nu-ti da altul, depinde de institutia prin care derulezi adoptia. In plus in afara nu dau decat copii refuzati de cei din tara (mai in varsta, sau bolnavi, sau cu handicapuri etc.).

La cele ce ai listat tu, eu mai am ceva de adaugat:
Este si problema sufleteasca (sangele apa nu se face). Pe copilul nascut de tine, asa cum este sau nu este tot il iubesti prin instinctul matern.
Un copil strain...trebuie sa-ti formezi acest instinct, sa te obisnuiesti cu ideea in timp si sa-l accepti asa cum este.

Este cumva ca si la casatorie: poate fi dragoste la prima vedere, sau dragoste care se formeaza in timp.

[Yasmina]

În prealabil postat de sophia

Laura19 ce spui tu in teorie se poate sa fie asa, dar cel mai bine stie un preot.
Nu te supara, dar sa vii tu, o fata de 21 ani sa ne spui lucruri pe care nici nu te de fapt nu le stii, unor oameni care sunt de atatea ori mai in varsta decat tine si au trecut prin numai ei stiu ce experiente, nu este drept.

Fiecare caz este special si trebuie tratat ca atare.

Te contrazici singura: intr-o fraza spui ca "Depinde cum s-a trait inainte...si daca s-au facut avorturi sau cum s-a practicat ortodoxia" si mai apoi spui ca "nu a spus nimeni ca cei care nu au copii sunt pacatosi sau sunt mai prejos."
Pai ori, ori.

Si te mai intreb un singur lucru, daca ar fi asa cum spui tu: un om care este credincios si care a pastrat curatia ani multi pana la casatorie si care nu a luat tratament ca sa se fereasca de copil, de ce nu are copii?

Si am pus o intrebare si nu ai vazut-o: exista si preoti fara copii. La ei ce este dupa parerea ta? Ca se presupune ca sunt familii model de curatenie si credinta.

Sigur, sunt probleme individuale.
Dar eu am invatat (inclusiv de la preoti) altceva: ca Dumnezeu singur stie de ce la unii le da copii (multi) si la altii deloc. Si daca nu-ti da, pana la urma sa nu ceri, ca poate el stie ca este mai bine asa pentru tine (poate sa patesti tu ceva, sau sa vina un copil bolnav, handicapat, sau sa moara).

La Dumnezeu totul este posibil, dar si Voia este tot la El.

Cand am spus de sfaturile pe care le dam oamenilor aici, m-am referit nu sa nu se roage, sau sa nu aibe credinta/incredere in Dumnezeu.
Sunt probleme foarte personale unde nu avem voie sa dam sfaturi asa dupa ureche, caci putem lovi in om si face mai rau.
Si mai ales in situatii in care nu stim si nu avem o experienta.
Gandeste-te cum ti-ar fi tie in asa o situatie, om in toata firea casatorit si suferind de ani de zile ca nu apare sarcina, si vine o pustoiaca de 19 ani sa-ti spuna: esti un pacatos, te rogi fals, nu ai incredere in Dumnezeu si de aia nu ai copii. Asteapta si roaga-te. Si trec anii si imbatranesti si tot degeaba?

Mai bine nu te amesteci in discutie, sau si mai bine indrumi omul sa vorbeasca cu preot/duhovnic, sa mearga la medic sa vada cauza sterilitatii, sa se gandeasca si la adoptie.

Si inca ceva: eu n-am spus sa se destrame o familie incheiata, sa se ajunga la divort. Uneori este insa si asta o solutie daca altfel nu se poate si oamenii se distrug. Exista si cazuri speciale in care biserica aproba divortul (trebuie sa scrie undeva pe net).

Eu spuneam ca exista posbilitatea sa se afle inainte de casatorie ca ai unele probleme si trebuie sa discuti pe fata cu parenerul/partenera. Repet inainte de casatorie.
Daca acela/aceea te accepta asa cum esti si nu vrea copil, atunci se merge inainte, daca nu, fiecare isi gaseste alt drum.
Sunt investigatii simple (mai ales la barbat) si daca ai si unele probleme/simptome poti afla. Si asa, stiu ca in inainte se facea control la medic pentru casatorie si iti dadea un certificat. In tara asa era, iti trebuia certificat de la medic pentru casatorie (inclusiv ginecolog/urolog).
Dar sunt lucruri care le poti sti dinainte: probleme organice, ovare polichistice, sau baieti care au avut oreion in copilarie, boli genetice. Ai un beculet de alarma si te gandesti, mergi la medic si intrebi.
Macar esti cinstit cu viitoarea/viitorul.

Pentru ca sunt oameni care nu au asa probleme daca nu au copii, sau chiar nu-si doresc si altii care isi doresc din copilarie si din tot sufletul si inseamna o condamnare pe viata sa nu aibe.

Si legat de motivul pentru care iti doresti copii. Eu refuz sa ma gandesc ca sunt oameni care isi doresc din alte motive decat din multa dragoste de daruit. Nici macar motivul de adopta un copil din mila, sau ca sa-l ajuti nu e bun. Un copil ti-l doresti din dragoste. Punct.

Deci pentru intrebarea initiala raspunsul este:
1. mers la medic (amandoi) si investigat cauza infertilitatii. De multe ori se rezolva cu un simplu tratament.
2. mers la biserica, la preot sau duhovnic si discutat, facut rugaciuni
3. adoptia este o cale buna si nu este pacat, daca amandoi din cuplu sunt convinsi si pregatiti si indeplinesc conditiile necesare.
Se poate face o proba, luand un copil temporar, in asistenta maternala.
In tara exista multe posibilitati.

Atentie: depinde totul de varsta, domiciliu (in tara, sau in afara), serviciu, bani etc.

Legat de preot si rugaciuni: acatistul Sf. Ioachim si Ana, unii sfinti ajuta mamelor care doresc copii (Sf. Fecioara, Sf. Spiridon am auzit, in rest nu mai stiu).

Nu lasati mult timp sa treaca, exista limite de varsta si la adoptie si cu cat e cuplul mai tanar sunt sanse mai mari.

Laura nu a numit pe nimeni " pacatos" ci doar a venit cu niste exemple de cazuri pe care a dorit sa le faca cunoscute si altora.

La intrebarea ta despre preotii care nu pot avea copii sau cei care traiesc in curatie pana la casatorie ,nu desfraneaza sau iau pilule si nici ei nu pot avea copii-nu stiu cum sa-ti raspund?!
Probabil ca unii dintre ei nu fac din acest aspect o problema vitala,nu se impotmolesc in credinta si apeleaza la adoptie ca la o solutie salvatoare.
Cunosc un cuplu care s-a dat peste cap sa adopte 2 copii lasati de izbeliste cand parintii lor naturali au intrat in puscarie pt multi ani.
Uite ca stiau cine le sunt parintii,niste drogati si criminali si tot au avut curajul sa adopte copiii ba chiar pot spune ca s-au luptat pt ei,fiind un cuplu mai pe la 40+ ani.
S-au luptat din plinatatea sufletului si din dorinta ca acesti copii sa aibe o familie onesta sa se poata dezvolta ca si persoane normale ,nu ca si copii ai unor parinti devianti.
De asta s-au luptat,nici macar ca sa-si satisfaca ei nevoile de parenting caci Slava-Domnului au copii care deja au plecat din casa,la studii.

Asta ar trebui sa fie si atitudinea noastra,sa ajutam un suflet la raspantie;un copil abandonat de oameni fara inima,fara judecata.Poate unii de aia nu au copiii,pt ca sunt si altii aruncati pe camp sau prin boscheti pe care nu-i vrea nimeni. Cu amaratii aia cine sa-si faca milostenie???
Dar oamenii uita adesea ca "fratele tau" este orice om si nu numai fratele tau de sange!!La fel si cu copiii.