Sfintii Zilei

[tabitha]

Sărbătorit de azi înainte la data de 2 Decembrie - Sf. Cuvios Porfirie Kafsokalivitul.

Acatistul Sfântului Porfirie Kafsokalivitul

http://www.doxologia.ro/acatist/acat...kafsokalivitul

Pe Părintele nostru Porfirie, făcătorul de minuni, care a împărţit mană din pustia binecuvântată a Sfântului Munte celor ce flămânzeau în pustia duhovnicească a lumii, veniţi să îl lăudăm, binecredincioşilor, şi pentru rugăciunile pe care le înalţă Domnului pentru mântuirea neamului creştinesc să îi mulţumim cântându-i: Bucură-te, Părinte Porfirie, biserică vie a lui Dumnezeu!

Pomenirea pătimirii Sfintei Mari Muceniţe Varvara

Această slăvită următoare a lui Hristos s-a logodit Lui încă din frageda ei tinereţe. Tatăl ei, păgînul Dioscor, a fost vestit în cetatea Heliopolis din Egipt, prin înălţimea rangului şi a bogăţiei. El a închis-o pe fiica lui Varvara într-un turn înalt, spre a o păzi de ochii oamenilor, căci era foarte învăţată şi neasemănat de frumoasă la trup. El a înconjurat-o cu tot confortul şi cu toată strălucirea, i-a dăruit multe roabe, i-a făcut idol de aur înaintea căruia să se închine şi i-a zidit o baie somptuoasă cu două minunate ferestre. Dar privind prin fereastra luxosului ei iatac la frumuseţea pămîntului ce se desfăşura la picioarele ei şi la lumina strălucitoare a stelelor, mintea înţeleaptă a Varvarei s-a deschis la harul lui Dumnezeu. Ea L-a cunoscut atunci pe Unul Adevăratul Dumnezeu, Făcătorul, în pofida faptului că nu a avut atunci aproape nici un învăţător omenesc care să o aducă pe ea la cunoştinţa aceasta. Odată pe cînd tatăl ei a lipsit din cetate, Varvara a coborît din turn să se preumble şi, prin Purtarea de Grijă a lui Dumnezeu, a cunoscut nişte femei care i-au grăit ei şi iau descoperit credinţa în Dumnezeul adevărat, Hristos. Atunci inima Varvarei s-a aprins de dumnezeiasca dragoste pentru Făcătorul ei, Hristos Domnul. Ea a poruncit atunci să se taie a treia fereastră în zidul băii ei, astfel încăt cele trei ferestre să fie spre cinstea Numărului Sfintei Treimi. Ea pe perete a închipui semnul Sfintei Cruci cu al ei deget, iar semnul s-a săpat prin lucrare dumnezeiască în zid ca şi cînd s-ar fi săpat cu o daltă. Din urmele paşilor ei de pe pardoseala băii au izbucnit izvoraşe de apă care, umplînd bazinul, au dat mai apoi multora vindecare din boli incurabile. Auzind de credinţa fiicei lui, Dioscor a bătut-o bestial şi a alungat-o din turnul ei. El a urmărit-o ca să o ucidă, dar s-a deschis stînca şi a ascuns-o pe Muceniţă de bestialul ei tată. Dar venind Varvara din nou înaintea tatălui ei, el a apucat-o şi a tîrît-o înaintea lui Marţian magistratul, care a osîndit-o la bestiale torturi. Ei au despuiat-o pe Varvara de haine şi au biciuit-o cu sălbăticie, prefăcînd-o toată într-o rană, dar Domnul S-a pogorît la temniţa ei şi a vindecat-o pe ea desăvîrşit. O anume femeie pe nume luliana, văzînd martiriul Sfintei, a dorit mucenicia şi ea. Ambele femei au fost date la cele mai bestiale chinuri, apoi purtate pe străzile cetăţii spre batjocura gloatei. Lor li s-au tăiat sînii, din care au curs pîraie de sînge. Ele au fost duse la urmă la locul de ucidere, unde Sfinta Varvara a fost măcelărită de bestialul ei tată, iar Sfînta luliana, de soldaţi. Întru aceeaşi zi însă fulgerul Domnului a izbit casa lui Dioscor, omorîndu-1 şi pe el, şi pe Marţian. Sfânta Mare Muceniţă Varvara a luat mucenicia la anul 306. Sfintele ei moaşte făcătoare de minuni odihnesc la Kiev. Preaslăvită fiind întru Împărăţia Cerurilor, ea s-a arătat multora chiar şi în vremurile noastre, uneori singură, iar alteori alături de Preasfânta Născătoare de Dumnezeu.

Tot astazi pomenim pe:
- Sfantul Cuvios Ioan, episcopul Polivatului;
- Sfinta Mucenite Iuliana;
- Sfintii Hristodul si Hristodula;
- Sfantul Mucenic Serafim, episcopul Fanarului.
- Sfantul Ghenadie Arhiepiscopul Novgorodului

http://sfantulnicolaevelimirovici.wo...-de-la-ohrida/

[tabitha]

Astazi il sarbatorim pe Sfantul Nicolae, arhiepiscopul Mirelor Lichiei.

Moastele sale (intregi) se gasesc in orasul italian Bari.

La noi la Bucuresti avem Palma Sf. Nicolae - la Biserica Sf. Gheorghe Nou de la km 0.




Din Acatistul Sfantului Nicolae :

Condacul 1 :

Cel ce versi mir de mult pret la toata lumea si mie celui nevrednic si mai mult decat toti pacatos, daruieste-mi ca sa-ti aduc tie cantare, Parinte Nicolae. Tu, ca cel ce ai indraznire catre Dumnezeu, slobozeste-ma din toate necazurile ca sa cant tie : bucura-te, Sfante Ierarhe Nicolae, mare facator de minuni!

http://www.ortodoxiatinerilor.ro/cra...ntului-nicolae

[tabitha]

În prealabil postat de antoniap

http://www.ortodoxiatinerilor.ro/cra...ntului-nicolae

Multumim pentru poveste, Antonia.

În prealabil postat de mirela.t

Multumim pentru poveste, Antonia.

Sfantul Nicolae sa ne ajute pe toti.

[cristiboss56]

Sfanta Mucenita Filofteia de la Arges

Sfanta Mucenita Filofteia a trait in sec. al XIII-lea, in sudul Dunarii, insa nu se stie cu exactitate daca provenea din neam de romani sau de bulgari. Numele sau in limba greaca inseamna "iubitoare de Dumnezeu". Pentru ca a dovedit mila fata de oamenii sarmani, a fost omorata de tatal sau, la varsta de numai 12 ani. Chiar daca moastele sale se afla la Curtea de Arges de la sfarsitul sec. al XIV-lea, abia in anul 1950, Sinodul BOR a decis generalizarea cultului Sfintei Filofteia.

Istoria arata ca moastele Sfintei Filofteia au fost duse initial la Tarnovo, unde au ramas pana in anul 1393. In acel an, Taratul bulgar a fost ocupat de turci, care au si ars orasul. Pentru a le feri de profanare, moastele au fost duse la Vidin, unde au stat putin timp, probabil pana in 1396. Dupa infrangerea armatelor crestine la Nikopole, crescand amenintarea turca, moastele au fost oferite domnitorului Tarii Romanesti, Mircea cel Batran (1386-1418). Acesta le-a asezat in vechea ctitorie domneasca, cu hramul "Sf. Nicolae", de la Curtea de Arges, pe atunci catedrala mitropolitana. In acest fel se explica si alegerea zilei de 7 decembrie drept zi de pomenire (imediat dupa ziua hramului). Dupa construirea noii biserici de catre Neagoe Basarab, sfintita la 15 august 1517, moastele au fost asezate aici a doua zi, cand s-a facut si proclamarea canonizarii Sf. Ierarh Nifon al Constantinopolului (prima canonizare la noi).

Moastele au ramas la Curtea de Arges pana in 1893, cand, datorita starii avansate de degradare a bisericii, au fost mutate in bisericile "Sf. Gheorghe" si "Adormirea Maicii Domnului" - Olari, din aceeasi localitate. In timpul primului razboi mondial, datorita mutarii frontului in apropierea acestei localitati, moastele au fost duse in paraclisul Manastirii Antim din Bucuresti. Dupa terminarea razboiului, au fost readuse la Curtea de Arges, iar din 1949 se afla in paraclisul acestei manastiri.

In traditia populara este Sfanta Filofteia este numita Poitra lui Nicolae.

[cristiboss56]

Sfantul Spiridon este cinstit de Biserica pe 12 decembrie. Spiridon este sfantul care pleaca periodic din racla, pentru a-i ajuta pe oamenii care il cheama in rugaciune, cu credinta si cu dragoste. Astfel, precum se cunoaste indeobste, Sfantul Ierarh Spiridon al Trimitundei ale carui Sfinte Moaste se pastreaza in catedrala cea mare din insula Corfu, Grecia, este un mare facator de minuni.

Sfantul Ierarh Spiridon s-a nascut in jurul anului 270, in localitatea Askia, insula Cipru, in vremea Sfantului Imparat Constantin cel Mare. Numele sau se trage din cuvantul grecesc "σπυρις", care inseamna "cosulet impletit". Mai inainte de a fi hirotonit episcop, fiind casatorit si avand o fiica, Spiridon s-a indeletnicit cu pascutul oilor. Ramanand vaduv inca de tanar, sfantul a continuat sa-si creasca fiica de unul singur. Mai tarziu, fiica sfantului, Irina, va trece si ea la cele vesnice. Fiind plin de dragoste dumnezeiasca, sfantul va imbratisa o viata ascetica, cheltuindu-si intreaga avere cu ingrijirea bolnavilor si gazduirea strainilor.

Pentru viata sa curata, Spiridon a fost ales episcop al cetatii Trimitunda, aflata aproape de orasul Pafos, in aceasta calitate el participand si la Sinodul intai Ecumenic (Niceea, 325). Ales episcop in cetatea Trimitunda, sfantul a trecut de la pascutul oilor cele necuvantatoare, la ingrijirea cu ravna a celor cuvantatoare, nelasandu-le insa nici pe primele. Astfel, smeritul Spiridon a continuat sa pasca oile si dupa randuirea lui ca episcop.

In jurul anului 295, in vremea persecutiilor imparatului pagan Maximian, sfantul din Trimitunda este arestat si exilat pentru o vreme. In cadrul sedintelor Sinodului Ecumenic de la Niceea, convocat de Sfantul Imparat Constantin cel Mare impotriva ereziei lui Arie, in anul 325, sfantul din Trimitunda se va arata inaintea tuturor ca un strasnic aparator al dreptei credinte si facator de minuni.


Pentru a inchide gura ereticilor lui Arie care luptau impotriva Sfintei Treimi, sfantul ia in mana o caramida, face deasupra ei semnul Crucii si se roaga, zicand: "In numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh." Apoi, strangandu-o in mana, caramida se descompune in cele trei parti din care fusese compusa: focul se inalta in sus, pamantul ii ramane in palma, iar apa curge pe podea. Asa a aratat sfantul cum trei lucruri pot exista simultan intr-unul: precum intr-o caramida se afla simultan si foc si apa si pamant, tot asa, Tatal, Fiul si Duhul Sfant sunt Trei si Unul in acelasi timp.

Sfantul Ierarh Spiridon a trecut la cele vesnice in anul 348, la varsta de 78 de ani, fiind ingropat dupa cuviinta in Biserica Sfintii Apostoli, din cetatea Trimitunda. Pentru a le pazi de pericolul saracin, cipriotii au hotarat mutarea cinstitelor sale Moaste in capitala bizantina, Constantinopol. In anul 1453, cu putin mai inainte de cucerirea capitalei bizantine de catre turci, Moastele Sfantului Spiridon sunt duse in Serbia, iar mai apoi in insula Corfu, Grecia, unde se afla si astazi. In insula greceasca, cinstitele Moaste au fost aduse de catre parintele Georgios Kalohairetis.


Spiridon, sfantul care isi paraseste racla

Sfantul Spiridon pleaca periodic din racla sa, pentru a-i ajuta pe oamenii care il cheama in rugaciune, cu credinta si cu dragoste, pretutindeni in lume. Alergand prin lume sa faca bine tuturor celor care au nevoie de ajutorul sau, sfantul cel milostiv isi toceste periodic incaltamintea (papuci din matase).

Pentru minunatele "plecari" din racla ale Sfantului Spiridon, parintii slujitori la catedrala din Corfu ii schimba anual vesmintele si incaltamintea tocita. Innoirea vestmintelor sfantului are loc in ziua de 12 decembrie, cand Biserica Ortodoxa il praznuieste cu mare bucurie. Cu binecuvantarea episcopului grec din Pafos, aceste daruri duhovnicesti (hainele si incaltamintea) sunt daruite parohiilor si manastirilor ortodoxe din intreaga lume.

Datorita minunilor savarsite in intreaga lume, Sfantul Spiridon a fost numit "sfantul calator". Potrivit unor evlaviosi parinti ai locului, pentru perioade scurte de timp, cinstitele Moaste ale sfantului nu mai sunt prezente in racla din catedrala, iar atunci cand acestea revin, in chip minunat, ele sunt calde si prafuite; la randul lor, incaltarile noi ale sfantului apar tocite, pastrand pe ele pamant si fire de iarba.

In amintirea acestei minuni periodice, in Acatistul Sfantului Spiridon, in icosul al saselea, ne rugam acestuia, zicand: "Bucura-te, cel ce esti cu ingerii slujitor; Bucura-te, ca esti si cu oamenii cu trupul petrecator; Bucura-te, al carui trup astazi savarseste minuni; Bucura-te, ca incaltamintele tale slujesc drept dovada."

[cristiboss56]

Biserica Ortodoxă îl pomeneşte pe 14 decembrie pe Sfântul Mucenic Filimon. Acesta, după cum aminteşte sinaxarul, „de credinţă elin şi cu meşteşugul comedian”, a primit botezul creştin şi a fost martirizat în timpul împăratului Diocleţian. Pentru că era actor, Sfântul este considerat ocrotitorul breslei. În Biserica Mănăstirii „Radu Vodă” din Capitală, Preasfinţitul Părinte Varsanufie Prahoveanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Bucureştilor, a oficiat, după Sfânta Liturghie, slujba de pomenire pentru toţi cei care şi-au dedicat activitatea scenei şi filmului, trecuţi la cele veşnice, informează TRINITAS TV.
Actori, regizori, nume importante ale scenei şi filmului româneşti au ţinut să fie prezenţi la comemorarea colegilor trecuţi la Domnul.
A devenit deja o tradiţie ca, în fiecare an, pe 14 decembrie, actorii bucureşteni să se reunească în rugăciune la Mănăstirea ”Radu Vodă” pentru a-şi comemora colegii trecuţi la cele veşnice.

Viaţa Sfântului Daniil Sihastrul

Cuviosul Părintele nostru Daniil Sihastrul a fost unul din cei mai mari sfinţi pe care i-a odrăslit pământul Moldovei, mare dascăl ai pustiei şi povăţuitor al călugărilor.

Acest sfânt al neamului nostru s-a născut într-o familie de oameni săraci de pe moşia mănăstirii Sfântul Nicolae din Rădăuţi, la începutul secolului al XV-lea, primind din botez numele de Dumitru. Fiind ales de Dumnezeu din sânul maicii sale pentru viaţa cea îngerească a pustnicilor, s-a dovedit din pruncie purtător de Hristos. Că niciodată nu lipsea de la biserică, nici nu se juca asemenea cu ceilalţi copii, nici nu căuta odihnă şi mâncare; ci mereu se ruga, şi întru toate asculta de părinţi.

Când avea vârsta de zece ani, fiind dat să înveţe carte în mănăstirea Sfântul Nicolae din Rădăuţi, copilul Dumitru, deşi tânăr cu vârsta, s-a dovedit bătrân cu înţelegerea. Căci în puţină vreme a deprins Ceaslovul şi Psaltirea pe de rost, precum şi nevoinţa cea duhovnicească, adică rugăciunea cea de taină a inimii, postul, smerenia şi păzirea minţii de gânduri rele. Pentru aceasta cuvioşii călugări foarte mult îl iubeau şi se foloseau de blândeţea şi priceperea lui, căci era întotdeauna umbrit de darul Duhului Sfânt.


După cinci ani de ucenicie, tânărul ostaş al lui Hristos s-a făcut călugăr în această mănăstire, primind numele marelui prooroc şi împărat David. Şi era întru toate ascultător cuvioşilor părinţi, având ca dascăl şi părinte duhovnicesc pe mult nevoitorul şi purtătorul de Dumnezeu Sfântul Ierarh Leontie de Rădăuţi.


Acest tânăr monah David era foarte râvnitor în nevoinţa vieţii călugăreşti. Cel mai mult iubea liniştea, postul şi rugăciunea. Zilnic nu gusta nimic până la asfinţitul soarelui, iar uneori postea desăvârşit câte trei şi chiar cinci zile şi se hrănea numai cu legume şi ierburi. În ascultare era tăcut, blând şi tuturor supus, iar la biserică zăbovea ziua şi noaptea ca o candelă mereu nestinsă. Încă şi la chilie dormea puţin pe un mic scăunel, mereu veghind şi cugetând la cele dum*nezeieşti. Iar dintre cărţi cel mai mult iubea Psaltirea, pe care o ştia pe de rost şi o repeta zilnic.


Aşa nevoindu-se câţiva ani de zile, Cuviosul David s-a făcut vas al Sfântului Duh, învrednicindu-se de darul preoţiei şi al facerii de minuni. Mulţi bolnavi, auzind de minunile ce se făceau prin rugăciunile lui, alergau la smeritul ieromonah David şi se vindecau de suferinţele lor. Alţii veneau să-i ceară sfat, că era foarte înţelept în cuvânt şi înainte-văzător, iar alţii veneau să-şi mărturisească păcatele, căci ajunsese cuviosul vestit duhovnic în părţile de nord ale Moldovei.

Continuare:



http://schituldaniilsihastrul.wordpr...iil-sihastrul/