Fenomenul Noul Ierusalim de la Pucioasa

[vsovivi]

În prealabil postat de Grabriella

Citat:

Sfânta Evanghelie după Luca

Cap. 6

44. Căci fiecare pom se cunoaşte după roadele lui. Că nu se adună smochine din mărăcini şi nici nu se culeg struguri din spini.

Sfânta Evanghelie după Matei

Cap. 7

16. După roadele lor îi veţi cunoaşte. Au doară culeg oamenii struguri din spini sau smochine din mărăcini?

20. De aceea, după roadele lor îi veţi cunoaşte.

Insinuant răspuns şi tainic şi greu de înţeles, dar nu zic abscons adică obscur, ci zic eficient pentru cei înţelepţi dar şi plin de viceversare pentru savantul îngâmfat şi absurd în milogeala lui făţarnică, muncind pentru ca să cadă în capcana suficienţei şi amăgirii cu propria lui gunoaştere; adică imită ei pe cei ce folosesc defectuos, spre a lor pierzare, Tradiţia şi Evanghelia, căci vor să apere minciuna primejduindu-şi mântuirea. Şi ''ce ar face paznicul sau străjerul sau albina dacă n-ar păzi Însuşi Dumnezeu Cetatea?'' (citat după ureche)

Pentru a înţelege răspunsul tău care se referea la mine...; adică e foarte clar că mă consideri mărăcine şi spin, fiindcă multora nu le place Adevărul şi tu iată că eşti de partea lor; dar să ieşim din reflectorul ăsta pus pe mine, şi să ne întoarcem la textul citat din Cuvântul lui Dumnezeu şi să încercăm să pricepem:

-referirea este la ''securea care stă la rădăcinea copacilor, că cei care nu aduc roade vrednice de pocăinţa lor se vor arunca în foc'',

-şi referirea se face la ''pomul bun face roade bune iar pomul rău face roade rele, şi aşa cum pomul rău nu poate să facă roade bune tot aşa pomul bun nu poate să facă roade rele'',

deci pentru a înţelege taina pildei pomilor neroditori să dăm citatul din nou:

''44. Căci fiecare pom se cunoaşte după roadele lui. Că nu se adună smochine din mărăcini şi nici nu se culeg struguri din spini. ''

''16. După roadele lor îi veţi cunoaşte. Au doară culeg oamenii struguri din spini sau smochine din mărăcini?

20. De aceea, după roadele lor îi veţi cunoaşte. ''

Deci:

1.Cine oare este Cel ce cunoaşte pomii?
2.Care sunt roadele pomilor? Şi ale Cui sunt?
3.Cine sunt cei ce le adună?
4.Cine sau ce sau pe Cine reprezintă smochinul?
5.Cine este viţa de vie?
6.Care sunt strugurii? Care este tulpina, rădăcina şi cine sunt mlădiţele?
7.Cine sunt spinii? Dar mărăcinii?
8.Cine sunt culegătorii? Se arată că parcă ar fi oamenii...
9.Cine sunt trimişii care să culeagă via şi smochinul?
10.Dar cum poţi să cunoşti roadele pe care tu însuţi nu le rodeşti?

La care dumneata dai răspunsul tainic cuvenit, care răspunde la toate aceste întrebări şi îndoieli:

''5. Cercetaţi-vă pe voi înşivă dacă sunteţi în credinţă; încercaţi-vă pe voi înşivă.''

Dar cum te poţi tu însuţi încerca şi lămuri aşa încât să nu te păcăleşti singur din pofta cea dulce a vicleniei mândriei şi a slavei de la oameni primită pentru spurcăciunea pustiirii şi pentru bucuria răutăţii ridicată ca să-L ispiteşti mereu pe Domnul Iisus Hristos, pe Cuvântul lui Dumnezeu?

Sau crezi că are cineva roade vrednice de pocăinţa lui? Poate pomul bun sau rău şi apoi resădit, poate să rodească dacă nu i se dă lui de sus?

Că aşa unii chiar sub insuflarea Duhului, fiind tari la cerbice se nemulţumesc punându-se contra pentru ca să rodească ei musai neascultarea... şi insisistă la nesfârşit până în ispânzele albe crezând că aduc astfel jertfe de bun mieros Lui Dumnezeu... De parcă n-ar ştii ei ce s-a zis prin profetul: ''Milă voiesc şi nu jertfe'' s-au parcă nu s-ar ştii ce a răspuns Domnul fariseilor şi saducheilor care întrebau mereu câte ceva plini de nemulţumire, păi le-a răspuns: ''Mergeţi dar de învăţaţi ce însemnează Milă voiesc şi nu jertfe că nu am venit să-i chem la pocăinţă pe cei drepţi ci pe cei păcătoşi'', pe cei strâmbi, pe cei răi, pe cei rătăciţi şi pe cei pierduţi... pe uituci.

Iar smochinului i-a zis: ''niciodată să nu mai dai rod din tine'' şi a ascultat că până dimineaţa s-a uscat...

Deci ascultă oare şi creştinul aşa ca smochinul? Iar dacă n-ascultă, atunci ce anume rodeşte el? Şi pentru cine?

[iordanmihai]

Hristos a Inviat!
Doamne ajuta!

Urmaresc cu deosebita atentie acest topic.Sunt foarte interesat de asa zisul "Fenomen" Pucioasa,deoarece lucrurile par sa degenereze.S-a acordat prea multa atentie Noului Ierusalim de la Pucioasa,care de fapt(asa cum au afirmat mai multi utilizatori ai acestui site) NU ESTE DECAT O SECTA MINCINOASA.Normal traim vremuri de sfarsit de lume,apar din ce in ce mai multe "grupari" sponsorizate din afara tarii si care pretind cu tarie ca ei sunt adevaratii crestini,ba mai mult vin si cu carti si chiar biblie modificata dupa bunul lor plac afirmand ca aceasta este credinta cea adevarata.O MARE BLASFENIE adusa la adresa ortodoxiei.Ce este mai ingrijorator este ca incearca prim toate metodele sa "racoleze" cat mai multi adepti,mintind,promitand,vrajind si chiar fortand anumiti crestini ortodoxi care sunt slabi in credinta si pleaca urechea la prostiile lor.Eu personal am avut o confruntare cu un adept al acestei secte "Noul Ierusalim" care incearca sa se foloseasca de :sfinti ,apostoli si preoti care slujesc ortodoxiei afirmand ca fac parte din Noul Ierusalim incercand prin acest fel sa devina cat mai credibili.

[vsovivi]

În prealabil postat de iordanmihai

Hristos a Inviat!
Doamne ajuta!

Urmaresc cu deosebita atentie acest topic.Sunt foarte interesat de asa zisul "Fenomen" Pucioasa,deoarece lucrurile par sa degenereze.S-a acordat prea multa atentie Noului Ierusalim de la Pucioasa,care de fapt(asa cum au afirmat mai multi utilizatori ai acestui site) NU ESTE DECAT O SECTA MINCINOASA.Normal traim vremuri de sfarsit de lume,apar din ce in ce mai multe "grupari" sponsorizate din afara tarii si care pretind cu tarie ca ei sunt adevaratii crestini,ba mai mult vin si cu carti si chiar biblie modificata dupa bunul lor plac afirmand ca aceasta este credinta cea adevarata.O MARE BLASFENIE adusa la adresa ortodoxiei.Ce este mai ingrijorator este ca incearca prim toate metodele sa "racoleze" cat mai multi adepti,mintind,promitand,vrajind si chiar fortand anumiti crestini ortodoxi care sunt slabi in credinta si pleaca urechea la prostiile lor.Eu personal am avut o confruntare cu un adept al acestei secte "Noul Ierusalim" care incearca sa se foloseasca de :sfinti ,apostoli si preoti care slujesc ortodoxiei afirmand ca fac parte din Noul Ierusalim incercand prin acest fel sa devina cat mai credibili.

Domnule, şi dumneata ai venit să loveşti în ţepuşă? Păi nu sunt destui?

Dar problema este că voi nu ştiţi de unde este şi totuşi iată că ştiţi să loviţi deşi mi-a deschis ochii. Nu cumva vreţi să vă faceţi şi voi ucenici ai Lui?

Repet pentru cine voieşte:

1.Nu este sectă,
2.Este Domnul Însuşi, care nu este mincinos!
3.Nu este fenomen ci proorocie şi plinire,
4.Nu s-a acordat nici o ateneţie fiindcă voi aţi scos mereu zvonul că este sectă, că este îndrăcire, că este nebunie, dar fără argumente, fără dovezi ci pe stupizenii gLumeşti, pe răutăţi şi presupoziţii şi insinuări ca să-i faceţi pe plac lui nenia şi lui tanti grijania...
5.Sunt sponsorizate din mila Lui Dumnezeu, nu din banii KGB sau ai francamasoneriei, sau ai sectelor pe care le visaţi voi,
6.Nu sunt din afara ţării ci sunt dintre ultimii creştini care au mai rămas fideli lui Dumnezeu, ca să creadă şi să plinească,
7.Nu sunt cărţi şi nici biblie modificată ci este proorocie sfântă de la Dumnezeu, deci cu siguranţă este Adevărată.
8.Păi eu văd că voi blasfemiaţi mereu fără jenă. Ei cu ce ţi-au greşit, că dumneata nu crezi atunci ei sunt musai de vină?
9.Prozelitizm şi racolări văd că faci dumneata sau pentru ce ţi-e frică, crezi că o să-ţi pierzi oamenii băgaţi cu forţa în temple şi case şi biserici de pe care profitai? Eu îmi spun convingerea şi Adevărul neîndoielnic primit de sus că nu ei sunt sectă, dar nu pentru a face eu cuiva vre-un târg, din moment ce nu vă cheamă nicăieri cineva ci eu ziceam să citiţi ca să folosiţi în viaţa voastră, căci în dar am primit, aşa dau mai departe, în dar dacă eu sunt lămurit. Căci este în folosul vostru dacă citiţi zilnic.
10.Iar prostii lipsite de argumente şi aşa ca un semnal de alarmă care ar avertiza, tu le faci. Sau ce panică sădeşti dumneata şi cine te-a speriat ca să sperii? Şi ce o să se întâmple dacă toţi oamenii ar fi credincioşi Noului Ierusalim? Ia spune dumneata ce se va întâmpla dacă toţi oamenii ar asculta de Dumnezeu prin proorocii şi sfinţii Lui? Şi n-ar mai fi altă biserică decât aceasta? Cine ar avea de câştigat şi cine de pierdut?
11. Care sunt dovezile acuzaţiilor sau vorbeşti din bârfe ca să te afli în treabă căci zici: ''mintind,promitand,vrajind si chiar fortand anumiti crestini ortodoxi'' sau dumneata ştii cine pe cine a abuzat de peste 50 de ani? Păi cine pe cine a abuzat sau a minţit poborul cu tembelizorul?
12. Dumneata ai avut o confruntare în care ai crezut că ce? Păi e chiar adevărat, mulţi dintre drepţii VT şi din sfinţii NT au mărturisit despre slava Noului Ierusalim care va să fie, care din cer se aşează pe pământ... şi iată proorociile se împlinesc deci mulţi dintre sfinţi au proorocit şi mulţi au crezut deci nu e de mirare ca prin BOR să existe credincioşi care au primit pe prooroci şi cred pe Domnul. Căci credibilitatea nu şade în mulţimea celor ce cred ci în rămăşiţa care împlineşte în taină ceea ce s-a dăruit ca mare DAR nouă de sus.

Deci Domnule cu Adevărat Iisus Hristos, Cuvântul lui Dumnezeu, a înviat din morţi! Deci lasă vrăjelala că ar fi încercat cineva să te amăgească. Eu aici vă repet că dacă nu primiţi pe prooroci, s-ar putea ca nici Domnul să nu vă primească pe voi. Dar nu ca să vă ameninţ am scris ci fiindcă mie mi-e clar ca dar că neîndoielnic Domnul se vesteşte peste pământ şi se pregăteşte întru venirea Sa spre slavă şi spre judecată... deci de bucurie am scris şi nu ca să vă racolez, că racolarea se face de către îngeri pentru cer, dar mai înainte face şi dracul racolare, ca să rămâneţi în baltă fericiţi că numai voi sunteţi deja gata mântuiţi, voi iată mai rău ca sectanţii.

Deci credibilitatea o conferă nu mulţimea de oi pământeşti ci dragostea sfinţită a oilor cereşti care ascultă de Mielul Cel fără de păcat ce îşi pune sufletul pentru oi şi nu doar aşa că păstoreşte pentru o plată... vremelnică... şi pentru aia se cred vrednici dar când vine lupul ori tac ori dau bir cu fugiţii.

Deci fără argumente şi cu insinuări absurde de ce crezi că mă încânţi că vii ca să faci şi tu prezenţă alături de tabăra răzvrătiţilor? Crezi că dacă sunteţi mai mulţi aveţi voi dreptate? Păi dreptatea e a lui Dumnezeu şi nu a gLumii, şi de la El purcede. Deci ce vrei dumneata să spui defapt? Că n-am înţeles ci îmi pare că ai repetat necredinţa şi minciuna ca s-o luăm drept bună... bună de tot.

Deci ai de grijă că lovind mereu în ţepuşă ai să-ţi răneşti piciorul! Şingur ai să-ţi atragi durerea.

Nu-i aşa că te-am convins? Dar zi-mi şi mie unde anume vreau ca să te înscriu? În ce partid? Căci nu vreau să fim mai mulţi ci e deajuns câte unul, câte doi, ici şi colo... N-are nevoie Dumnezeu ci omul are nevoie dar nu acum când e îmbuibat şi crede că le ştie pe toate ci mai târziu, atunci când Adevărul Carele Este se va vedea. Iar atunci să-i vezi cum îşi vor aminti şi se vor întreba:

Oareoare de ce nu l-am ascultat pe păcătosul ăla mare, marele păcătos mirean din poBor? Că de câteori nu ne-a zis ca să citim pe Cuvântul ca să ne mântuim...
De ce nu l-om fi ascultat ? Din putoareoare sau puteroareoare? Deci aşa va fi cu siguranţă pentru unii care s-au împiedicat de acest fir de discuţii fiind foarte interesaţi de acest ''fenomen''. Păi dumneata nu ştii că minteresul poartă fesul? Deci cum o să afli Adevărul dacă dumneata cauţi să faci voia ta atunci când judeci? Iar Tatăl nu judecă pe nimeni ci toată judecata a dat-o în mâna Fiului iar Fiul n-a venit ca să judece pe cineva ci să găsească oaia pierdută, dar este scris că nimic nu v-a trece până se vor plini toate, Cerul şi Pământul va trece dar Cuvântul lui Dumnezeu nu va trece.

Deci să fi sănătos şi să ai şi dumneata parte de tot Cuvântul lui Dumnezeu.

[mariamargareta]

În prealabil postat de Grabriella

Va rog, stiti cumva ce sa intamplat cu Daniela? S-a despartit intr-adevar de Secta?
Cunosc tragedia acestei familii dar nu stiu deznodamantul.Stiam ca au divortat.

Dragă Gabriella,

La întrebarea ta am un răspuns cu veşti bune. Daniela s-a întors definitiv în Ortodoxie, şi o poţi întâlni în fiecare duminică într-una din bisericile din oraşul tău (Cluj). Regretele ei pentru perioada în care a fost amăgită de pucioşi sunt acum adânci şi sincere, iar clipa când îşi va face curaj să mărturisească (poate, chiar pe acest Forum, sau pe vreun blog dedicat subiectului) epopeea vieţii ei şi prin ce a trecut ea în perioada când îi simpatiza pe pucioşi, pentru sfinţenia lor fariseică, sper să nu fie departe.

Deocamdată, să consemnăm că o serie de afirmaţii “prooroceşti” din “Cuvântul lui Dumnezeul Pucios” privind implicarea Danielei în scrierea şi publicarea în toată lumea a unei cărţi care să-i aclame pe pucioşi şi să laude ideologia lor eretică s-au dovedit a fi nişte minciuni sfruntate. Daniela nu numai că n-a mai scris nimic în favoarea pucioşilor, dar a găsit puterea să descopere singură adevărul şi să se dezică radical şi definitiv de ei. Iată aceste “proorocii” pucioase, în splendoarea înşelăciunii lor:



1. Daniela trebuia să se scoale din mijlocul teologilor BOR şi să scrie împotriva BOR şi să arate “minciuna” preoţilor ei. (Dar ea n-a făcut-o!):

“ O, fiilor mici, […] sunt Eu, Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt. Iar acum scol pe cineva din mijlocul celor ce-şi zic că împlinesc ei Scripturile de nou Ierusalim. Ridic din mijlocul lor foc şi ard minciuna lor, căci minciuna lor este fărădelege împotriva Mea, nu este lucrare de nou Ierusalim. Eu sunt lucrarea de nou Ierusalim” (citat din “Cuvântul lui Dumnezeu dela Pucioasa” din 14 octombrie 1998)

2. Daniela trebuia să fie “inimioara cea nouă” care va scăpăra amnarul care aprinde scânteia care va înteţi focul ce va arde în BOR. Ea urma să primească putere nouă pentru ca să împlinească porunca ce o primise prin “Cuvântul” Pucios. (Dar ea n-a primit nici o putere nouă şi potrivnică şi n-a mai aprins nici un foc în Biserică!):

“Mă las cuvânt nou peste inimioara care scapără amnarul Meu pentru ca să iasă scânteia cea pentru focul Meu, pentru jalea Mea care vine de la omul minciunii; inimioară plăpândă în care Eu, Domnul, Mă voi slăvi şi voi arde de durerea pe care Mi-a făcut-o omul mincinos. Mai întâi învălui în pacea Mea şi în puterea Mea inimioara cea nouă, căreia îi dau putere nouă pentru ca să împlinească la cuvântul Meu.” (citat din “Cuvântul lui Dumnezeu dela Pucioasa” din 14 octombrie 1998)

3. Daniela urma să fie “o nouă Iudită” şi o nouă Iudă care va lucra alături (de fapt, în subordinea) liderilor pucioşi, adulaţi cu cuvintele “copiii cei unşi” (adică, unşi cu toate alifiile)ca să taie capul unui “Olofern cu trup de şarpe” ( adică, să-l intimideze pe patriarhul BOR, întinându-i imaginea şi rănindu-i încrederea în sine. Patriarhul urma să se retragă, pentru a-i face loc acelui episcop care era agreat de către pucioşi). Aşa se anunţa că se va împlini Scriptura aceasta de Nou Ierusalim. (Dar Daniela s-a dovedit “leneşă şi neascultătoare” faţă de liderii pucioşi cei unsuroşi, motiv pentru care ei au şi expulzat-o ulterior din proximitatea lor. Iar “Scriptura aceasta de Nou Ierusalim” – “Cuvântul lui Dumnezeul Pucios” care prooroceşte scrierea “cărţii Danielei”, nu s-a mai împlinit nici până în ziua de astăzi):

“Pace ţie! Pace ţie! Pace ţie, copilă nouă! Fac din tine cărare pentru Mine spre oameni, şi cărare pentru oameni spre Mine. Întăreşte-te în umilinţa inimii, iar sinele tău să fiu Eu, ca să pot Eu vorbi pe limba lor cu cei ce râd zădărnicindu-Mi planul Meu cel din Scripturile de nou Ierusalim. Aşează-te cu dragoste cerească alături de copiii Mei cei unşi, căci va să te trimit ca pe Iudita să te atingi de capul şarpelui, şi apoi să-l răneşti. El va ţipa apoi de ruşine şi îşi va ascunde capul rănit şi va fugi dinaintea Mea, şi Eu Îmi voi împlini Scriptura aceasta. Amin.” (citat din “Cuvântul lui Dumnezeu dela Pucioasa” din 14 octombrie 1998)

4. Daniela ar fi trebuit să tragă semnalul de alarmă, precum că BOR nu-i judecă drept pe liderii pucioşi-proorocii mincinoşi. (Dar Daniela n-a mai scris nimic şi nici nu i-a atenţionat pe arhiereii BOR cum că ar fi “judecători nedrepţi” cu “fenomenul” Pucioasa):

“Spune-le la vrăjmaşii Mei că ei nu Mă cunosc; spune-le că nu lucrează drept în judecata lor cea împotriva Mea, căci nu Mă cunosc.”(citat din “Cuvântul lui Dumnezeu dela Pucioasa” din 14 octombrie 1998)

5. Trimiterea Danielei ca o “Iudită” la arhiereii BOR şi cartea pe care urma ea s-o scrie ar fi trebuit să fie chiar împlinirea acestei proorocii. (Dar n-au fost: Daniela nu s-a mai dus ca o “Iudită” la arhiereii BOR, iar “proorocia” nu s-a mai împlinit!):

“Spune-le pe numele lor, ca să le scriu în cer numele lor, spre mărturie împotriva Mea, căci cartea trimiterii tale între ei, este carte din cărţile Mele, este proorocie peste ei.” (citat din “Cuvântul lui Dumnezeu dela Pucioasa” din 14 octombrie 1998)

6. Daniela urma să lucreze plină de “Duhul Sfânt dela Pucioasa”, şi nu mâna ei urma să scrie, ci “mâna Domnului” ar fi trebuit să scrie prin mâna ei. (Dar, ori Daniela s-a lenevit, ori mâna “Domnului Pucios” a amorţit, cert este că lucrarea nu s-a mai ivit, iar “proorocia” nu s-a mai împlinit!):

“Duhul Meu Cel Sfânt suflă peste tine, iar tu eşti mâna care-Mi scrie dreptatea Mea. Voiesc să-ţi dau mărire împotriva celor ce s-au sculat împotriva ta, fiindcă diavolul cel de peste tot Îmi pipăie toate planurile Mele şi scoate limba lui la cei cu care Eu Mă sprijin între cer şi pământ. Fac din tine aşternutul picioarelor Mele pentru o clipă; pentru o clipă mică, fiindcă Eu sunt Dumnezeu mare şi Mi-e milă de om, căci omul este mic. O clipă tu vei lucra prin Duhul Meu Cel Sfânt o lucrare aşteptată de toţi sfinţii din cer şi de pe pământ.” (citat din “Cuvântul lui Dumnezeu dela Pucioasa” din 14 octombrie 1998)

7. Scrierea Danielei era, chipurile, “aşteptată de către toţi sfinţii din cer” şi ea îi va ruşina pe înţelepţii din BOR, care îi învaţă pe alţii numai de la ei, şi nu vor să-i înveţe de la Dumnezeul Pucioasei. (Dar scrierea n-a mai apărut, sfinţii au aşteptat degeaba, iar înţelepţii BOR au rămas “ne-ruşinaţi” şi fără interes pentru învăţăturile eretice ale Pucioasei):

“Această lucrare va ruşina pe cei înţelepţi, pe cei ce s-au aşezat ca nişte dumnezei pentru calea oamenilor, pe cei ce s-au pus mai mari ca Mine peste sufletele multora care caută pe Dumnezeu, şi omul cel plin de dor nu mai dă de Mine, şi dă de ei.” (citat din “Cuvântul lui Dumnezeu dela Pucioasa” din 14 octombrie 1998)

[mariamargareta]

8. Daniela urma să fie îndrumată concret de către liderii pucioşi asupra stilului în care va scrie. Urma să i se arate şi firul pe care trebuie să-l urmărească, ca “să se lege” firele şi înţelesurile trecutului cu ale prezentului. ( Dar, ori pucioşii nu s-au priceput la îndrumat şi la arătat, ori Daniela nu le-a înţeles îndrumările, ori nu le-a văzut arătările, cert este că nimic din ce era aranjat, nici n-a mai ieşit, şi nici nu s-a “legat”):

“Vom lucra cu umilinţă şi cu durere în cuvânt, căci toţi cei care grăiesc pe pământ au duhul mândriei lor în grăirea lor, şi aceştia iau de la oameni, nu iau de la Mine, fiindcă ei lucrează în voia oamenilor. Voi arăta firul Meu cel de la apostolii Mei, cel de la începutul bisericii Mele, şi îl vom lega cu capătul cel de azi, ca să stea în faţa celor de la început, şi să dea seamă cei de azi pentru cele de azi, şi să se pocăiască dacă vor voi şi dacă vor putea să voiască. Dar acest lucru este urâciune înaintea Mea, căci desfrânarea lor Mi-a făcut mare ruşine în cer şi pe pământ.” (citat din “Cuvântul lui Dumnezeu dela Pucioasa” din 14 octombrie 1998)

9. Daniela era măgulită cu promisiunea că “va fi ridicată dintre hulitorii din BOR”, unde, cică fusese strecurată cu premeditare de către “Dumnezeul” Pucioasei, ca să aibă El acum ce scoate. Fiind o “inimioară blândă” şi “curată la inimă”, ea va putea vedea în liderii pucioşi pe “unşii Domnului”, iar în cuvântul lor, va vedea “Cuvântul lui Dumnezeu”. (Dar Daniela a rămas până la urmă între creştinii din BOR, unde este şi astăzi, iar pe “unşii de la Pucioasa” i-a descoperit ca pe nişte impostori şi le-a aruncat în faţă cuvintele “Sunteţi nişte oameni răi!”) :

“ Te ridic din mijlocul lor, că de aceea te-am strecurat între ei, ca să te pot ridica azi, şi să-Mi plâng durerea Mea cea de şapte mii de ani, că tu eşti o inimioară blândă şi bună şi credincioasă lucrului Meu din zilele acestea, iar cel curat la inimă, acela Mă vede în mijlocul unşilor Mei lucrând şi cuvântând cuvântul dreptăţii şi al mântuirii.

10. Daniela era încurajată că-l va avea ca ajutor la scrierea cărţii pe Ninel (Ioan), soţul ei, iar Ninel va fi şi el răsplătit cu o parte din slava ei. (Dar Ninel n-a ajutat-o cu nimic, ba chiar a divorţat de ea şi părăsit-o tocmai pentru că avea impresia că le face prea mari concesii pucioşilor. Nici vorbă să mai ia şi din slava Danielei, primită la lansarea cărţii, carte care n-a ieşit, pentru că nu s-a mai scris):

“Ai lângă tine ajutorul Meu, ai pe copilul care Mă ajută pe Mine cu iubire. El te va ajuta, căci te voieşte lucrând, şi va lua şi el din slava Mea care va ieşi de la lucrarea ta pentru Mine.“ (citat din “Cuvântul lui Dumnezeu dela Pucioasa” din 14 octombrie 1998)

11. Daniela era măgulită cu cuvinte sforăitoare: ea va fi “armă de apărare” a BNI (Bisericii Noul Ierusalim), ostaş viteaz în Armata Domnului ( a nu se confunda cumva cu Oastea Domnului, care e altă mâncare de peşte) care se va lupta cu Antichristul ascuns printre slujitorii BOR. Şi pentru că Daniela tocmai îşi amânase examenul de licenţă după cei 4 ani urmaţi de ea la Facultatea de Teologie, “Domnul Pucioasei” îi mai promitea şi că îi va echivala cartea pe care o va scrie cu examenul de licenţă, deci ea nu va mai trebui să-l susţină pe cel de la Facultate. (Daniela n-a mai apărat BNI, nu s-a mai înrolat voluntar în “Armata Domnului de la Noul Ierusalim” şi a refuzat să i se echivaleze “din cer” examenul amânat de licenţă cu “cartea” pe care urma s-o scrie, prin simplul fapt că n-a mai scris-o. Apoi, ca să fie în legalitate, şi-a dat examenul aici, pe pământ, fără nici o scamatorie sau “premiu din cer”):

“Am venit nu demult şi te-am pregătit prin unşii Mei şi te-am întărit ca să poţi prin puterea Mea. Tu te-ai plecat şi ai zis să fii a Mea după voia Mea, şi acum te cer, şi voi fi cu tine ca să lucrezi o clipă pentru Mine. Fac din tine armă de apărare a bisericii Mele, viteaz destoinic în armata Mea, căci tu ai învăţat arma. Acesta este examenul tău pentru arma pe care ai învăţat-o din cărţile bisericii, iar premiul ţi-l voi da Eu şi nu omul, că te voi curăţa de toate păcatele pe care le-ai făcut ca un om, şi îţi voi da mântuirea cea de la Mine. Ascultarea ta de cuvântul împlinirii Mele în om să n-o calci, că te fac datoare Mie, fiindcă îţi dau arvuna Duhului Meu Cel Sfânt, şi cu ea vei grăi împotriva omului care a îmbrăcat haina lui antichrist pe sub haina de slujitor al bisericii.” (citat din “Cuvântul lui Dumnezeu dela Pucioasa” din 14 octombrie 1998)

12. Danielei i s-a prezentat apoi modelul “eşuat” al arhiereului Irineu, care a fost “laş şi cu iubire de sine” şi n-a avut putere ca să stea cu liderii pucioşi (“unşii cei mici”) până la capăt, aşa cum le promisese el lor, cum că “va accepta până şi caterisirea pentru asta”. Asta ca nu cumva să-i vină ideea să “eşueze” şi ea cum a făcut “laşul” de Irineu, cel “plin de iubire de sine”. (Dar acest lucru chiar aşa s-a şi întâmplat: Daniela a făcut exact ce a făcut şi Irineu, dezicându-se ferm şi definitiv de pucioşi. S-a văzut de aici că “Domnul Pucioasei” nu avea atâta forţă de scruta viitorul, ca să poată anticipa aşa ceva, o asemenea incredibilă “defectare”):

“Mi-e milă de gloatele cele fără de cunoştinţă, şi nu are cine se ridica pentru neamul omenesc ca să-l scol spre mântuire, că arhiereul Meu de la care am aşteptat lucrare vie după ce i-am dat să aibă, a căzut din cer, că a fost fricos şi că s-a ruşinat cu Mine şi cu unşii Mei cei mai mici. Mă zbat să-l scol şi pe el, că e curat, dar e neputincios, că a vrut să poată prin el, nu prin Mine. El vede minciuna lui antichrist şi plânge cu inima, dar e laş şi are iubire de sine, şi de aceea a dat să Mă părăsească şi să nu Mă mai cunoască prin cuvântul Meu cel nou, şi să se ascundă apoi. Dar vreau să-l scot curat, să-l scot de sub vina aceasta şi să-l măresc, pentru numele Meu şi numai pentru numele Meu, care stă mare peste grădina cuvântului Meu şi care se face mare din grădina Mea din România. Atât mai am viu în România; cu atâta nădejde am mai rămas pentru învierea cea din morţi a bisericii.” (citat din “Cuvântul lui Dumnezeu dela Pucioasa” din 14 octombrie 1998)

13. Danielei i s-a poruncit să se ridice la luptă şi să-l omoare pe antichristul ascuns în BOR, dar nu singură, de capul ei, ci “unită cu cei din grădină” (adică “binecuvântată” de către liderii pucioşi-proorocii mincinoşi, care urmau să-i dirijeze îndeaproape scrierea, ca să o ajute ca “să poată”), iar scrierea Danielei să iasă aşa cum vor ei. (Dar nici Daniela nu s-a mai ridicat “la luptă”, nici binecuvântarea liderilor pucioşi n-a fost altceva decât apă de ploaie. Scrierea Danielei nu a mai ieşit aşa cum voiau liderii pucioşi, deoarece n-a mai ieşit deloc):

“Ridică-te, căci Eu sunt Cel ce Mă ridic în tine ca să spun: "Înviaţi, voi, oase uscate!". Amin, amin, amin. Pregăteşte-te cu iubire, şi cu puterea Mea te îmbracă şi stai unită cu cei din grădină ca să te ajute ei să împlineşti porunca Mea. Ei te vor binecuvânta din partea Mea şi te vor ajuta să poţi şi să fii arma Mea pentru moartea minciunii lui antichrist.” (citat din “Cuvântul lui Dumnezeu dela Pucioasa” din 14 octombrie 1998)

[mariamargareta]

14. Danielei i s-a promis că nu va fi singură, ci toţi “şfinţii pucioşi” se vor scula şi-i vor şopti la ureche ce să scrie, şi va scrie cartea împreună cu sfinţii. Îndeosebi şfântul prooroc Daniel, cel care-i poartă numele, o va ajuta cel mai mult. ( Dar ajutorul de la “şfinţi” ori n-a existat, ori n-a fost bun de nimic, ori Daniela a fost cam tare de ureche şi n-a auzit nimic din ce i-au şopotit “şfinţii” la ureche. Cartea tot nu s-a mai scris, cu tot ajutorul promis al sfinţilor):

“Se vor scula sfinţii şi îţi vor da lucrarea lor cea din mijlocul bisericii, că pentru totdeauna au dat-o. Se va scula proorocul Daniel şi te va ajuta din cer şi mulţi vor cerceta cu amănuntul cartea pe care o scriu cu tine şi multă înţelepciune voi coborî prin ea pentru cei ce aşteaptă scăparea din robia lui antichrist.” (citat din “Cuvântul lui Dumnezeu dela Pucioasa” din 14 octombrie 1998)

15. Danielei i s-a promis că cel mai preţios sprijin va fi însă tot “Cuvântul Pucios”, care se va coborî din cer prin intermediul liderilor pucioşi, care o vor îndruma pe Daniela ce şi cum să facă, în toată vremea lucrului “Dumnezeului Pucios” şi a “cerului” cu ea. Daniela urma să “meargă pe fir”, făcând echilibristică pe sârmă întinsă. ( Această “însoţire în toată vremea lucrului” n-a mai existat, îndată ce “lucrul” la carte n-a mai existat. Daniela n-a mai “mers pe fir”. Aşadar, încă o proorocie mincinoasă) :

“Cuvântul Meu cel din cer te va însoţi în toată vremea lucrului Meu cu tine şi vom lucra cu cerul alături. Mergi pe fir, căci firul este întreg de la capăt la capăt, şi caută să vezi cine a rupt firul şi unde este nodul pe care Eu l-am înnodat mereu la ruptură, l-am înnodat tainic, ca să-i am pe cei de azi şi să lucrez lucrarea cea de la capătul firului, lucrarea cea de nou Ierusalim peste pământ, iar firele lăturalnice sunt alte fire şi n-au putere să ajungă la început şi la sfârşit.” (citat din “Cuvântul lui Dumnezeu dela Pucioasa” din 14 octombrie 1998)

16. Cartea care va fi scrisă de Daniela la îndemn dumnezeiesco-pucioşesc i s-a promis că va fi totodată lucrarea ei de licenţă la şcoala teologică a “bisericii din lume”, iar numele ei de “scriitoare” va fi mare în cer şi pe pământ. (Dar n-a fost să fie aşa. Daniela şi-a dat mai târziu examenul de licenţă la “şcoala bisericii din lume”, ca orice absolvent obişnuit de teologie. Numele ei a rămas un nume obişnuit în şcoala bisericii, un nume de profesoară de religie ca oricare altul) :

“Scoală-te şi scrie! Amin, amin, amin. Aceasta este cartea ta de titlu de la Dumnezeu după ce ai învăţat în şcoala bisericii de azi. Ferice ţie pentru numele tău cel de după şcoala aceasta, căci toţi cei ce şi-au luat nume mare prin şcoala bisericii au prins învăţătură să-Mi dărâme biserica Mea cea de la Mine şi de la urmaşii Mei cei sfinţi lăsată.” (citat din “Cuvântul lui Dumnezeu dela Pucioasa” din 14 octombrie 1998)

17. Bineînţeles că “lucrarea” Danielei, ca orice mecanism, nu putea începe fără “ungere” de la “unşii” pucioşi. După ce va primi ungerea şi binecuvântarea lor, Daniela va putea scrie repede şi cu mult spor şi “va lucra minunat”. (Dar n-a mai lucrat, nici minunat, nici ne-minunat, ceea ce înseamnă că “ungerea” şi binecuvântarea liderilor pucioşi nu i-au fost de nici un folos):

“Vino şi ia ungerea Mea pe care o cobor pentru tine prin unşii Mei ca să scrii. Scoală-te şi scrie! Amin. Scrie repede, că vremea este aproape. Eu vin curând […]“Scoală-te şi scrie! Amin, amin, amin. Eu sunt Dumnezeu Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt. Întreită binecuvântare pun peste tine, şi vei lucra minunat lucrarea Mea cu tine, căci Eu îţi dau de la Mine.”(citat din “Cuvântul lui Dumnezeu dela Pucioasa” din 14 octombrie 1998)

18. Dacă chemarea Danielei nu va fi de ajuns, poate că o poruncă va fi mai de efect. Daniela primeşte poruncă fermă să se apuce de treabă. De asemenea, toate puterile cele potrivnice sunt puse la respect, deci nici o oprelişte nu mai stătea de acum în calea Danielei. (Şi atunci, de ce n-a fost ea în stare să scrie nici un rând, lăsând de ruşine ditamai proorocia?):

“Ţie îţi poruncesc: scrie! Amin. Orice putere potrivnică să cadă şi să se tragă în lături la porunca Mea cea pentru moartea lui antichrist şi pentru învierea morţilor. Amin. Eu sunt Cel dintâi şi Cel de pe urmă, şi sunt Cel ce sunt. Amin, amin, amin. “(citat din “Cuvântul lui Dumnezeu dela Pucioasa” din 14 octombrie 1998)

19. “Proorociile” pucioşilor curgeau lanţ. Liderii pucioşi, auto-alintaţi cu cuvintele lămuritoare “fiii cei unşi în grădină” (ca să nu se înţeleagă cumva de cineva că ar fi unşi pe altundeva) erau apoi chemaţi să ia din mâna Danielei “cartea” (pe care ea n-a mai scris-o niciodată) şi s-o trimită pecetluită la toate bisericile, de pe tot pământul. (Poate că n-au reuşit ei să o trimită chiar la toate, pentru că până acum nici o biserică n-a primit vreun exemplar, iar pământul e cam mare, e rotund şi cam greu de străbătut în întregime cu piciorul):

“Fiilor unşi în grădină, luaţi în mâini ungerea Mea cea pentru inimioara care va lucra prin lucrarea Mea cu voi şi va da semnalul minciunii lui antichrist, care a înşelat toată lumea. Luaţi apoi din mâna ei cartea şi daţi-Mi-o Mie s-o pecetluiesc prin mâna voastră şi s-o trimit bisericilor şi peste tot pământul. Şi se va vedea biserica Mea cea cu voi, căci v-am răscumpărat dintre oameni ca să fiţi Mie biserică sfântă întru venirea Mea.” (citat din “Cuvântul lui Dumnezeu dela Pucioasa” din 14 octombrie 1998)

20. Cartea pe care urma s-o scrie Daniela era denumită într-un final “lucrul cel pentru nimicirea proorocului mincinos”. (Întrucât “cartea Danielei” n-a mai ieşit vreodată la lumină, şi nici şanse pentru viitor nu se prea întrevăd, înseamnă că tocmai acesta era aluzia la proorocul mincinos: tot ce s-a spus despre “cartea Danielei” era o proorocie mincinoasă):

“ Iată, am adus la voi lucrul cel pentru nimicirea proorocului mincinos, care s-a aşezat în loc părut sfânt, ca slujitor al Meu, dar el este antichrist, iar Eu sunt Dumnezeu Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt, şi sunt Cel ce sunt, şi sunt Cuvântul Care suflă şi nimiceşte pe antichrist, omul fărădelegii, care s-a aşezat în loc numit sfânt drept Dumnezeu.” (citat din “Cuvântul lui Dumnezeu dela Pucioasa” din 14 octombrie 1998)

[mariamargareta]

198. Templul pustiit de la Pucioasa (Incrementa atque Decrementa Aulae Puciossae) (I)

Templul de la Pucioasa este simbolul văzut al înfloririi şi decadenţei unei secte care s-a ambiţionat să se joace de-a Dumnezeu, vorbind din dreptul Lui de mai bine de 55 de ani încoace.

La origine, el este o biserică ortodoxă care, deşi din punct de vedere al arhitecturii iese din tiparele erminiei ortodoxe tradiţionale (fiind de aceea numită, în mod invariabil, „templu”), a primit binecuvântarea unui episcop canonic de a funcţiona ca lăcaş de cult ortodox. Din nefericire, la scurt timp după târnosirea ei, liderii pucioşi au exacerbat mocnitele lor pretenţii voluntariste şi tendinţe centrifuge, dând un curs schismatic vieţii religioase din această biserică şi impunându-le enoriaşilor ei o conduită decadentă (bigotă şi fundamentalist-extremistă, cu accente naţionalist-monarhiste de extremă dreapta). Legătura cu autorităţile ecleziastice canonice a fost în mod ostentativ ruptă, după şedinţa Sfântului Sinod al BOR din ianuarie 1993, când ierarhii au refuzat să dea curs cererii liderilor pucioşi se a fi recunoscuţi ca având o ascendenţă sacerdotală absolută, de „prooroci ai lui Iisus Hristos care aduc Cuvântul Lui Dumnezeu pe pământ”, faţă de restul ierarhiei legitime a Bisericii. Din acest motiv, viaţa bisericească din acest „templu” pucios a căpătat o traiectorie liturgică deviantă şi incontrolabilă, promovându-se în sânul ei o suită de învăţături eretice, şi astfel biserica glisând rapid spre statutul de locaş de cult desacrat. Stare nefericită în care se află şi astăzi.

Toate icoanele făcute de pucioşi în atelierele lor au pe spate un simbol mic, stilizat, în formă de muşuroi, al acestui templu. Toate cărţile pucioşilor au pe coperta exterioară muşuroiul, iar pe filele din interior el apare chiar de mai multe ori, însoţit de o criptogramă: numărul 92 ( care simbolizează anul de la care pucioşii numără epoca de aur a templului „Noul Ierusalim”).

La început, templul era pentru pucioşi o speranţă sublimă, dar nebunească: el trebuia să reproducă ad litteram „cetatea sfântă, Noul Ierusalim, care se coboară din cer de la Dumnezeu”, ca semn al împlinirii Apocalipsei (v. Apoc. 21,2). Un lucru irealizabil din punct de vedere tehnic, material şi financiar, deoarece cele 12000 de stadii ale cetăţii proorocite în Biblie (v. Apoc. 21,16) ar fi trebuit să acopere o bună parte din Europa, nu numai grădina lui nea’Ilie din Glodeni.

În volumul original al cărţii „Cuvântul lui Dumnezeu” (ediţia 1955) există un capitol special destinat proorociilor despre acest templu, intitulat „ Istoria, anunţarea, construirea şi slava Bisericii Noului Ierusalim (paginile 294-321). Entuziasmul pucioşilor depăşea pe vremea aceea la modul hiperbolic cuminţenia raţionalului:

“Taină vă spun vouă, că sunt în lucru de la cer, şi voi ridica acum piatră de mărturie prin care va mărturisi Domnul taina acestui izvor care a curs atâta vreme în mijlocul acestui popor, şi apoi va fi mare poporul cel credincios, care va fi născut într-o clipă atunci, şi acesta se va numi poporul român, poporul neamului cel nou, poporul Noului Ierusalim. Şi va fi acesta un neam sfânt, care va primi slava cea dintâi între toate noroadele de pe pământ şi va împărţi lumină şi înviere şi sare peste mulţimile care vor curge spre acest munte.” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”; fragment din mesajul datat la 6 iunie 1991)

Clipa aceea, în care Poporul Rromân urma a se naşte ca pasărea Phoenix din propria lui cenuşă, pentru a umili apoi toate noroadele care nu s-au învrednicit să fi descoperit ele primele unde este “slava cea dintâi”, ca să o şterpelească apoi de la Dumnezeu, poate o mai aşteaptă pucioşii şi astăzi, dacă nu cumva se vor fi plictisit de aşteptare.

[mariamargareta]

198. Templul pustiit de la Pucioasa (Incrementa atque Decrementa Aulae Puciossae) (II)

Odată hotărârea luată în ceea ce priveşte zidirea “templului – piatră de mărturie”, trebuia măgulit acum cu un cuvânt meşteşugit cel care fusese ochit de liderii pucioşi că ar putea fi conducătorul echipei de constructori: Nicuşor, zis şi “Zidaru”, pentru că era chiar zidar de meserie:

“Nicuşor Zidaru, deschide-mi ca să intru cu această taină şi scrie această zi, scrie această taină pe tăbliţa inimii tale, şi închide apoi uşa până vor veni zorii acestei împliniri, căci voi coborî spor din cer şi vom lucra cu grabă şi vom ridica piatră de mărturie peste acest izvor, […]”(citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”; fragment din mesajul datat la 6 iunie 1991)

Nicuşor “Zidaru” este chemat cu chemare de sus din cer, şi apoi este tocmit la lucru ceresc pentru care va avea plată şi răsplată întreagă în împărăţia cerurilor:

“Întăreşte-te şi te ridică cu credinţă, că Domnul te tocmeşte pe tine, Nicuşor Zidaru, şi se va şti numele tău de pe această piatră, alături cu cei aleşi ai mei cu care am lucrat ca să ridic în vârful acestei pietre semnul Fiului Omului, Care Se va arăta biruitor în vremea aceasta, şi spre putere de înviere peste noroade, căci Dumnezeu Îşi va arăta apoi slava prin această lucrătură. Aşează-te lângă Domnul, aşează-te lângă mine şi lângă cei ce lucrează întru mine, Nicuşor Zidaru, căci aşa am rostit cuvânt: „Vino după mine! Vino, de acum! Vino, Nicuşor Zidaru, şi te voi face zidar de case vii, de inimi vii, fiindcă de la această piatră va ieşi izvor de înviere, şi Domnul Se va arăta în zilele ce vin“. Fii credincios întru această chemare, căci ce este cu neputinţă la om, este la Dumnezeu cu putinţă, şi vom lucra această piatră, căci Moise a izbăvit pe Israel prin cuvântul credinţei, dar în această lucrare este mai mult decât Moise.” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”; fragment din mesajul datat la 6 iunie 1991)

Nicuşor “Zidaru” şi echipa lui nu vor lucra biserica după capul lui de zidar, ci după planurile cereşti transpuse în schiţe ale liderilor pucioşi:

“A coborât Domnul la aceşti copii cuvânt şi schiţă, şi toate vin după planul cel ceresc, […]”(citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”; fragment din mesajul datat la 6 iunie 1991)

Nicuşor “Zidaru” şi ortacii lui sunt avertizaţi să lucreze în mare taină, ca nu cumva să se afle ce lucrează ei acolo. Explicaţia este simplă (acum, după desfăşurarea lucrurilor): Pucioşii n-aveau aprobare de la autorităţi pentru zidire de biserică, căci ei nu aveau plan şi schiţă de biserică, ci au umblat cu înşelăciune, obţinând aprobarea pentru o cu totul altă clădire: un fel de “centru cultural şi artistic”, în care ar fi urmat să lucreze Marian Zidaru opere de sculptură monumentală şi artă creştină (anticipând puţin povestirea epilogului acestei epopei, dezvăluim de pe acum că, după ridicarea bisericii, pucioşii au pus crucea pe acoperiş într-o noapte, aşa că a doua zi autorităţile s-au văzut în faţa faptului împlinit: clădirea nu mai era “centrul artistic” care primise aprobările, ci o biserică ilegală. Pentru că au minţit, construind fraudulos altceva decât au pretins, pucioşii au primit o amendă substanţială pe care au plătit-o fără comentarii, bucuroşi că au scăpat aşa de lesne şi n-au fost obligaţi să-şi demoleze singuri “muşuroiul”):

“Fii înţelept şi fii pe piatra credinţei, […] Vom lucra după planul cel de sus, şi aceasta va fi o taină mânuită numai de Domnul, până vom ajunge în vârful ei. Să nu te temi că vei muri dacă vei ţine în tine această mărturie. Este scris că vine vremea când cei ce aud nu vor mai auzi, şi apoi cei surzi vor fi să audă. Iată, fă-te mut şi fă-te surd pentru cele tăinuite de Dumnezeu, şi vei fi între cei puţini ai lucrului cel tainic. Pecetlui-voi această taină între ucenicii mei şi voi înscrie numele lor pe această piatră, şi va fi spre mărturie. Amin. Stai lângă acest început de Ierusalim nou, stai lângă cei aleşi ai mei, Nicuşor Zidaru; stai, şi vei fi întru înţelepciunea cea de sus. Domnul lucrează să-Şi desăvârşească cele proorocite pentru această vreme, şi va aşeza Ierusalimul, şi iată cum începe, căci pe această piatră voi zidi începutul cel nou al zilelor ce vin.” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”; fragment din mesajul datat la 6 iunie 1991)

S-a trecut îndată la mare sfat, ca să se hotărască ce şi cum se va face.
Pentru asta, liderii pucioşi au înscenat un fel de consiliu executiv la care urmau să colaboreze trupurile cu duhurile, oamenii cu zeii. Prima şedinţă s-a ţinut în cer şi a fost prezidată de duhul Verginicăi (“mama Gigi”), la care asista ca invitat şi “Iisus Hristos”. Liderii pucioşi consemnau dialogurile în procesul verbal al şedinţei. Verginica deschide şedinţa de sobor ceresc, apoi Îi dă cuvântul şi “Domnului”, ca să zică şi El câteva vorbe de încurajare, iar “Domnul” binecuvintează Sfânta Treime din exteriorul ei: Tatăl, Fiul şi Duhul cel Sfânt şi întreit:

“Pace vouă! Acesta este un sobor ceresc. Mama Gigi este aici cu oaspeţi din cer şi este cu Domnul Iisus Hristos în sfatul acestui sobor, şi e sărbătoare în cer în această zi de sobor sfânt. […]Voi sunteţi trupul lui Iisus Hristos, […] Sunteţi începătura cea nouă, pentru că luaţi şi mâncaţi şi beţi Trupul şi Sângele Fiului Sfintei Treimi, şi iarăşi, după o zi şi o noapte luaţi.
Domnul Iisus Hristos este în sobor cu noi, iubiţii mei copii, şi Domnul dă binecuvântare peste acest sobor. Iată, Domnul grăieşte acum la voi:
– Binecuvântată să fie împărăţia Sfintei Treimi, a Tatălui Meu şi a Fiului Său şi a Duhului Cel Sfânt, întreit lucrător, acum şi peste toţi vecii! Amin.” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”; fragment din mesajul datat la 9 iunie 1991)

Cei tocmiţi să ridice din temelii biserica sunt atenţionaţi să păstreze în ascuns lucrarea lor:

“Pace vouă, celor împreună lucrători întru lucrarea Sfintei Treimi, Care lucrează să aşeze Ierusalimul cel nou! Şi vom începe cu această piatră şi de la această piatră. […] Iată, pe această piatră vom zidi biserica începutului învierii făpturii lui Dumnezeu. Credeţi în Domnul Iisus Hristos. Eu sunt. Nu vă temeţi, şi vom lucra această corabie. Pecetluiţi această taină până vom lua şi vom deschide aceste peceţi, căci vrednic este Mielul lui Dumnezeu să ia această carte şi să deschidă peceţile ei în strigătele mulţimilor care vor veni şi se vor adăpa din această piatră, din acest munte al binecuvântărilor.” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”; fragment din mesajul datat la 9 iunie 1991)

Cei 14 salahori tocmiţi să ridice biserica din temelii sunt pomeniţi apoi, fiecare după numele său:

“Să se scrie spre mărturie numele celor ce au stat cu cerul în sfatul acestui sobor, iar pe această piatră Domnul va săpa numele celor care sunt întru numele Domnului adunaţi în această zi de mărturie. Amin, amin, amin.
Numele celor strânşi în acest sobor ceresc: Ioan Spirea, Gheorghe, Ilie, Nicolae, Spiridon, Emilian, Emilian, Gheorghe, Constantin, Valeriu, Nicolae, Marian, Ioan, Dan.” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”; fragment din mesajul datat la 9 iunie 1991)

[mariamargareta]

198. Templul pustiit de la Pucioasa (Incrementa atque Decrementa Aulae Puciossae) (III)

Unul dintre proprietarii pământului pe care se va zidi biserica este Iliuţă Bunea, pe care Mihaela l-a îmbrobodit din vreme ca “să se dea” cu totul lui Dumnezeu (cu pământ cu tot, adică, şi cu ce este clădit deasupra, pe pământ). Pentru a nu apărea pe viitor surprize (eventuale pretenţii de retrocedare) de la al doilea proprietar al pământului (Bunea Daniel, fratele lui Iliuţă), liderii pucioşi întocmesc un cuvânt de timorare a acestuia, ca să-l cedeze definitiv şi de bunăvoie, cu acte oficiale. Argumentul adus de ei este că “pământul este din veac al Domnului”:

“Iată cuvântul lui Dumnezeu pentru cel ce este înscris cu numele lui tot în acest pământ de aici, căci mai este înscris pe acest pământ încă un nume, şi Domnul vede numele acestui fiu, scris lângă numele fiului cel ales şi cel uns de Dumnezeu. Fiul cel care are ungere cerească, este al Meu cu tot ce este al lui. […]Nu s-a dat numai pe jumătate cu toate ale lui, şi s-a dat pe sine tot şi s-a dat cu tot ce a avut de la Dumnezeu dat. Dar hotarul acestui pământ pecetluit de Dumnezeu, şi hotarul acestui acoperământ pecetluit de mirul ungerii dumnezeieşti, acest hotar mai are prins în pământul lui încă un nume de fiu al acestui pământ prins între hotarele cele pecetluite ale acestei taine. Mai e un pas, şi aceste hotare vor fi şi mai pecetluite […] Iată, peste câteva zile aşezăm piatra de mărturie a acestui început de biserică nouă, şi va fi apoi să ridicăm pe ea altar de mărturie, care va vorbi despre cele ce s-au lucrat în ascuns, după porunca cea din cer coborâtă.[…] Cuvântul care lucrează în acest acoperământ, cuvintează astăzi pentru celălalt fiu care are numele înscris în aceste hotare; pentru cel care nu L-a priceput pe Dumnezeu şi nu L-a urmat pe El după cum a fost coborât cuvânt. Dar iată, încă o dată grăieşte Domnul cuvânt hotărâtor.” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”; fragment din mesajul datat la 8 iulie 1991)

Bunea Daniel primeşte o ameninţare voalată: pământul lui este şi al “Domnului”, căci are alegere cerească. Cineva va trebui să cedeze. Cine să fie, cine să fie? Ochiul “Domnului” a pândit în toată vremea asupra acestui petec de “pământ sfânt”, aşteptând momentul favorabil, care acum a venit:

“Ia seama, fiule al acestor părinţi, căci fratele tău cel mic este al Domnului cu tot ce are el, cu viaţa lui cu tot. Ia aminte, şi nu te lepăda de Domnul Care vorbeşte, căci dacă cei dintâi n-au scăpat de pedeapsă pentru că n-au ascultat de cuvântul care le grăia pe pământ, cu atât mai mult cei de acum care aud cuvântul şi se depărtează de Cel ce grăieşte din ceruri. Ia seama, ia aminte la cuvântul lui Dumnezeu, că iată ce grăieşte Domnul către tine: pământul acestor hotare are alegere cerească, şi Domnul a lucrat în vremea aceasta şi l-a pecetluit ca să fie pământ sfânt şi să calce pe el cei curaţi, cei aleşi cu care lucrează Domnul taina acestei vremi. Dintru început a fost această alegere, şi este acesta pământ ales de Dumnezeu. Ochiul Domnului a fost în toată vremea asupra acestui petec de pământ sfânt, iar la vremea hotărâtă a coborât lucrul Domnului care era proorocit să se lucreze în acest pământ.” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”; fragment din mesajul datat la 8 iulie 1991)

Lui Daniel Bunea i se cere imperativ un cuvânt scris de renunţare la drepturile strămoşeşti. Moştenirea pământului celor doi fraţi Bunea va purta numele "Domnului":

“Am ridicat din cetatea din care te tragi şi tu, am ridicat această trâmbiţă lucrătoare, spre sfârşitul vremurilor lumii, şi spre începutul cel care vine după sfârşitul celor rele. Am ridicat-o pe Verginica. Am mai ridicat din această cetate şi un fiu pe care, iată, l-am uns cu ungere cerească, şi el este un fiu al legământului cel nou. Fii înţelept cu Domnul, căci Domnul îţi cere ţie cuvântul tău ca să-l scrie spre mărturie. Iată ce voiesc să scriu: acest acoperământ şi acest pământ sfânt şi pecetluit este al lucrării Domnului, este al planului Domnului. Acest fiu mai mic este urmaşul acestei ctitorii. Este scris numele lui în dreptul moştenirii de aici, căci el este al lui Dumnezeu şi numai al lui Dumnezeu şi este moştenitorul acestei familii care este trecută ctitoră a acestui pământ, a acestui acoperământ care-L ascunde pe Domnul în ieslea Sa. Bucuraţi-vă, că Domnul a ridicat din mijlocul acestei case un salvator pentru mântuirea a toată casa aceasta. Amin. Ridică-te şi lucrează după cuvântul Meu, şi Eu voi scrie cuvântul tău spre mărturie şi spre mântuire casei tale. Spune cuvântul tău, căci Domnul este aici şi scrie graiul cuvântului tău. Iată, moştenirea ta de aici va purta numele Domnului, prin fiul cel mic care este ridicat dintre voi. Moştenirea ta de aici va sluji de acum lucrării pentru care a fost sortită această moştenire, căci lângă acest sfânt acoperământ Domnul ridică acum turn tare, stâlp de mărturie, piatră de înviere şi început de biserică sfântă şi curată, biserică nouă şi neprihănită, locaş de mărturie peste neamurile pământului, care vor afla din toate părţile şi vor privi slava acestui pământ.” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”; fragment din mesajul datat la 8 iulie 1991)

Odată ce problema pământurilor este ca şi rezolvată, noi aberaţii se lansează în continuare în eter de la Glodeni Vale: România va fi noul Canaan şi va fi condusă de conducerea “teocratică” a liderilor pucioşi de la Noul Ierusalim – Pucioasa, care îşi va avea cartierul general pe aceste pământuri care acum se “negociază”:

“Toţi care vieţuiesc în aceste hotare lucrează Mie, lucrează după cuvântul Meu şi sunt ai Mei, şi îi voi face de folos şi de salvare pentru multe noroade care se vor apleca spre Ierusalimul cel nou al acestei vremi, căci România va fi noul Canaan al Domnului şi va avea peste ea conducerea Noului Ierusalim care, iată, se coboară din cer prin cuvânt, şi iată, Ierusalimul cel ceresc ia viaţă de la acest început de aici.” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”; fragment din mesajul datat la 8 iulie 1991)

Daniel Bunea este forţat să-şi cedeze dreptul lui la acest pământ, pucioşilor. Liderii pucioşi preferă să nu se ajungă la judecată, unde mai mult ca sigur că s-ar face împărţeală dreaptă între cei doi fraţi. Ei vor să pună mâna pe tot pământul, după ce pentru partea lui Iliuţă s-au asigurat, căci l-au convins “să se dea cu totul”. În cel mai rău caz, dacă nu tot vrea să-l dea gratis, Daniel va trebui să-şi formuleze o pretenţie, ca să i se poată da ceva la schimb ( de exemplu, să spună câte icoane şi cruci pictate ar vrea la schimb). Însă fără pretenţii, căci trocul se va face numai după planul liderilor pucioşi:

“Iată, şi ţie, lucrarea pe care o ai de împlinit. Voiesc să aud cuvântul tău şi să-l scriu, căci Eu sunt Dumnezeul tău, şi tu Mă ştii, dar nu voieşti să calci pe urmele Mele. Iată, voi lucra scăpare ţie, căci sunt dator, dar voi lucra întru dreptate ca să te mântuiesc. Iată, rostesc către tine cuvânt: acest pământ va fi, de acum, al Domnului. Acesta este cuvântul Meu, iar cuvântul tău va fi scris şi va mărturisi pentru sau împotriva ta, dar şi cuvântul Meu va mărturisi tot aşa. Eu nu voiesc să ne judecăm, nu voiesc aşa cu tine. Eu voiesc bine, dar şi tu să faci tot aşa, căci Eu sunt Dumnezeu şi nu om, şi am cerul sub ascultare şi am putere şi Mă slăvesc întru putere şi întru mărire. Şi pentru că tu Îmi dai Mie şi lucrului Meu partea care este aici sub numele tău, iată, spune, şi Eu voi scrie. Ce voieşti să-ţi facă Domnul ţie? Ce voieşti să-ţi dea Domnul ţie? Spune, şi te voi asculta şi voi face după cuvântul tău şi voi scrie cuvântul tău. Dar cuvântul tău să fie dat după cum este cuvântul Meu şi planul Meu. Ceea ce ai tu pus în faţă de la Domnul, n-au avut mulţi, dar fii precaut, căci Domnul este un Dumnezeu tare. […] Scoală-te cu inimă mare şi cu duh de credinţă şi fă voia Mea, iar Eu voi fi şi Îmi voi aminti de credinţa ta şi de aplecarea ta. Ridică-te şi grăieşte, şi Domnul ia aminte şi scrie cele rostite de tine. Spune, ce voieşti să-ţi fac, ce voieşti să-ţi dau? Ce-Mi ceri? Domnul te întreabă şi aşteaptă să audă cuvântul tău. Domnul este gata să te asculte. Dar iată, din cuvintele tale vei fi mântuit sau nu vei fi mântuit. Alege tu pe Domnul şi dă cuvânt pentru El şi nu împotriva planului Său. Eu sunt Dumnezeu, şi tu eşti făptura Mea. Fie ţie după cuvântul Meu. Amin.” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”; fragment din mesajul datat la 8 iulie 1991)

[mariamargareta]

198. Templul pustiit de la Pucioasa (Incrementa atque Decrementa Aulae Puciossae) (IV)

Decizia liderilor pucioşi privind cedarea pământului lui Daniel Bunea către ei, este inflexibilă. Ea nu admite nici o împotrivire. Pentru a fi timorat mai bine şi pentru a-i strivi orice împotrivire, lui Daniel i se arată starea gravă de neîmplinire şi necurăţie în care se află şi este somat să se lepede de “închinarea la idoli”:

“Să se împlinească cuvântul cel coborât acum şi să nu fie împotrivire. Amin. […] Iar tu, cel cu care am vorbit acum, ia aminte şi leapădă-te de idoli şi de stricăciune. Scoală-te şi scutură-te, ca să poţi rămâne împăcat cu Dumnezeu. Deşertăciunea şi idolii ei sunt spre sfârşit, căci răsare o lumină nouă. Luptă-te să dobândeşti viaţă curată, ca să te întorc în starea cea fără de moarte. Ajută-l pe tatăl tău care te-a născut să se lepede de tot ce-l desparte de sfinţenie şi de lucrarea care lucrează salvare şi despărţirea binelui de rău. Luptă-te şi ajută-l, dar nu-l încurca. Dacă ai înţelepciune, pune-o şi în slujba Mea, n-o da pe toată celor străini de Mine. Păstrează din ea şi lucrează cu ea şi pentru Mine, căci ţie îţi lucrezi binele.” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”; fragment din mesajul datat la 8 iulie 1991)

În ediţia 2006 a cărţii “Cuvântul lui Dumnezeu”, pucioşii adaugă un codicil la “Cuvântul” din 8 iulie 1991, care exprimă destul de limpede amploarea şi subtilitatea înşelăciunii prin care Daniel, tras pe urmele lui Iliuţă, îşi pierdea la rândul lui pământurile moştenite de la strămoşi:

Act:
Încheiat astăzi, 24 iulie 1991, între Bunea Daniel şi Bunea Ilie, cu prilejul consimţirii utilizării locuinţei primului, din Glodeni Vale, pe termen nelimitat. Încheiat în prezenţa membrilor familiei, urmând ca ulterior a se stabili forme legale.

Cu alte cuvinte, “ hai să trecem repede pe hârtie faptul că te-am convins şi că ai consimţit, până nu te răzgândeşti. Pe urmă, avem noi grijă de restul, ca să iasă bine”.

Iliuţă Bunea este numit proprietar de faţadă, numai cu numele, dar nu va mai avea niciodată drept de decizie şi de folosinţă exclusivă asupra pământului care tocmai le-a fost luat cu japca, lui şi fratelui lui:

“Aceasta este o zi de mărturie. Să se scrie această zi şi de Mine şi de voi, căci în această zi Domnul rosteşte în cer şi pe pământ numele celui mic din această casă. Iliuţă, tu să fii cu numele Meu şi cu numele tău până la slava Mea peste această moştenire cerească. Tu eşti moştenitorul acestei familii şi prin tine va fi mântuită toată casa ta dacă ea Mă va urma. Amin, amin, amin.” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”; fragment din mesajul datat la 8 iulie 1991)

“Proorocia” lansată de liderii pucioşi cu privire la Iliuţă (Iliuţă, tu să fii cu numele Meu şi cu numele tău până la slava Mea peste această moştenire cerească) a rezistat ce a rezistat, până a crăpat. Mai întâi, când conflictele dintre Iliuţă şi Nicuşor s-au acutizat, liderii pucioşi Mihaela şi Nicuşor au făcut alte presiuni şi ameninţări până ce Iliuţă, scârbit de rapacitatea agresivă a celor doi geambaşi profesionişti de pământuri ale ţăranilor şi de apartamente ale văduvelor, a cedat făcându-le act de donaţie a pământului (adică tot pământul, şi al lui, şi al fratelui lui, care-i fusese cedat chipurile “în folosinţă pe termen nelimitat”), a construcţiilor şi a acareturilor care se află pe acest pământ. Apoi, când nu i-a mai putut suporta pe cei doi pucioşi cu hachiţele şi cu răutăţile lor, a părăsit cu totul şi pământul, şi casele, şi apoi s-a retras la Maluri, la casa bătrânească a părinţilor, unde poate să reflecteze în linişte la naivităţile tinereţilor sale. (Dar poate că până la urmă tot îi va veni mintea la cap, şi va intenta un îndreptăţit proces de revendicare a bunurilor ce i-au fost sustrase prin înşelăciune de către cei doi rechini imobiliari – liderii pucioşi). Proorocia aceea cum că “el va fi şi va rămâne proprietar” (dar numai cu numele), până la venirea văzută a Domnului cu slavă peste această “moştenire cerească”, s-a dovedit o proorocie mincinoasă, iar liderii pucioşi, prooroci mincinoşi. Nici măcar cu numele nu mai are Iliuţă vreo tangenţă cu ceea ce îi aparţine de drept, căci o acţiune în justiţie ar putea scoate la iveală caracterul opresiv şi intimidant prin care i s-a smuls semnarea actului de donaţie. Chiar “Cuvântul” scris al pucioşilor din acele timpuri dovedeşte cu prisosinţă lăcomia şi samavolnicia liderilor pucioşi.

Cum-necum, templul de la Pucioasa s-a zidit în cele trei luni în care au pohtit liderii pucioşi-proorocii mincinoşi. Pe 22 iulie 1991 s-a pus piatra de temelie. Liderii pucioşi au aşezat la temelia bisericii numele regelui Mihai, sperând că în felul acesta îl vor face ctitor din oficiu, în contumacie, fie că vrea, fie că nu vrea; iar când se va sui pe tron (asta fiind altă proorocie mincinoasă de-a lor) regele Mihai “şi mlădiţa sa” ( principesa Margareta, pe care pucioşii o vedeau cu şanse mari la succesiunea pe tron, când va muri tatăl său) îşi va aduce aminte de ei şi-i va sui în scaune dregătoreşti de mare cinste. Au mai aşezat la temelie şi numele lui Irineu, proorocind ei că Irineu va fi patriarhul care se va aşeza în scaunul lui Teoctist (încă o proorocie verificată din plin ca mincinoasă, căci în locul lui Teoctist Arăpaşu a ajuns patriarh Daniel Ciobotea):

“[…]în locul în care Eu te-am uns pe tine peste Ierusalimul cel nou, iată, aşezăm acum piatră de mărturie, şi tu vei fi martorul Meu cel credincios. […] Ia înţelepciunea Mea şi întocmeşte cu ea cuvânt de temelie şi pune numele tău la temelia acestui cuvânt de temelie nouă, şi pune în cuvântul acesta numele unsului Meu Mihail, căci voiesc să rostesc numele lui din vârful acestei pietre când vom termina de lucrat această piatră. Eu sunt Cel Care-l va aduce pe unsul Meu. […] Voi coborî legile Mele peste unsul Meu Mihail şi voi coborî legile acestui pământ ales […] ca să fie nou acest pământ şi să se coboare peste el curcubeul României, însoţit de slava cea nouă a Ierusalimului ceresc. Aceasta este soarta acestui pământ, a acestui nou Canaan, a acestui nou Eden care va străluci peste noroade, iar unsul Meu Mihail şi mlădiţa sa vor fi întru Mine, şi nu vor fi fără Mine peste acest nou pământ.” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”; fragment din mesajul datat la 15 iulie 1991)

Irineu este proorocit a fi patriarh pe scaunul Bisericii, iar regele Mihai va sui iar pe tronul României, iar “mlădiţa lui” (principesa Margareta) va fi de-a dreapta lui (prim ministru, deocamdată?). Proorocia aceasta cu Margareta de-a dreapta regelui este oricum profund mincinoasă, contrazisă fiind doar peste câteva rânduri de o altă “proorocie” care spune că de-a dreapta regelui va sta “patriarhul Irineu Pop” :

“Binecuvântată să fie, şi piatră de temelie a bisericii neprihăniţilor şi a neadormiţilor să fie această piatră care se aşează acum prin martorul Meu Ioan-Irineu, căci el va sta pe scaunul bisericii Mele şi va cuvânta legile Mele cele curate, cele sfinte, căci este martorul lucrului Meu din vremea aceasta. Binecuvântată să fie coroana română şi casa unsului Meu Mihail, rege al României, căci el este de la Dumnezeu peste acest neam, şi iată, vine vremea României lui Dumnezeu, […] Pace şi ţie, rege al României Mele, de aici, de la prima piatră a începutului cel nou! Pace ţie, Mihail, rege al celei binecuvântate! Pace ţie, şi peste casa ta, şi peste mlădiţa ta, care va sta de-a dreapta ta!” (citat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”; fragment din mesajul datat la 22 iulie 1991)