Gandurile trudei si nadejdii

[cezar_ioan]

Deoarece în ultimul an m-am bucurat de postarea pe forum a unor fragmente din cărţile atribuite Sfântului Teofan Zăvorâtul (culegere de scrisori prin care sfântul se adresa credincioşilor), mă alătur lui Cristiboss şi lui Cătălin2 în culegerea de fragmente din opera acestui sfânt. Le consider cuvinte de mare folos pentru omul care se aventurează pe marea lucrării interioare. Voi transcrie cu bucurie, prin Mila Domnului, câteva rânduri zilnic. (Sper că mi se vor alătura şi alţi forumişti.) Domnul să ni le facă folositoare tuturor!


1. Când cel ce s-a întors pe calea pocăinţei începe să lucreze asupra sa,
atunci, vazînd cum totul parcă îi scapă din mâini din pricina
gravei slăbiri a puterilor
şi a împotrivirii vechilor năravuri,
acesta va rosti, fără voie:
"Doamne, Atotţiitorule, mântuieşte-mă!"

2. Există un gând al stăpânirii întregii lumi. Uitînd de sine,
sufletul începe să reconstruiască şi să schimbe (cu mintea) totul în lume,
după bunul său plac - lucruri, oameni, întâmplări.
Vrajmaşul îl aşază într-un fotoliu
şi face din el o maimuţă a cârmuirii mondiale.
Poate fi ceva mai caraghios decât această pocitanie?

3. Domnul este pe Cruce. Treci, cu mintea, alături de El
şi gândeşte-te cu ce fel de ochi te-ar privi El de pe Cruce.
Rămâi mai mult în această cugetare
şi conştiinţa îţi va lămuri totul.


Exemple de notare a gândurilor bune, fragment din lucrarea "Viaţa lăuntrică", autor Sfantul Teofan Zavorâtul.