"Nu mancarurile sunt rele, ci lacomia pantecelui"

[cristiboss56]

Facerea 1 , 29 : "Apoi a zis Dumnezeu : < Iata , va dau toata iarba ce face samanta de pe toata fata pamantului si tot pomul ce are rod cu samanta in el. Acestea vor fi hrana voastra > " . In lumea primordiala, in Gradina Raiului, omul se hranea cu plante si produsul lor. Ferocitatea si, implicit suferinta, urmeaza caderii omului in pacat. Sfantul Vasile cel Mare spune ca , " dupa potop, cand omul si-a schimbat felul vietuirii si s-a departat de hotarul randuit lui, Domnul, cunoscand ca omul este risipitor , i-a ingaduit folosirea tuturor felurilor de hrana :< < Tot ce se misca si ce traieste sa va fie de mancare; toate vi le-am dat, ca si iarba verde >> (Facerea 9, 3). Prin aceasta ingaduinta, si celelalte dobitoace au fost slobozite sa le manance. " Este limpede insa ca toate cele zidite de Dumnezeu erau bune si folositoare, caci "a potrivit Dumnezeu toate cate a facut si, iata, erau bune foarte" (Facerea 1, 31 ). Problema insa apare cand omul nu intelege buna folosire a celor incredintate lui. Nesabuinta de care am amintit mai la toate topicele de pe forum. Sfintii Parinti ai Bisericii spun, in unanimitate ca drept cauze principale ale tuturor relelor pe care le observam in asta lume si a sufletului nostru sunt " pacatul si patimile, ca forme ale bolii spirituale". Biserica vorbeste de opt patimi care "subjuga sufletul omenesc", prima dintre acestea, find lacomia pantecelui. "Nimic nu e rau din cele ce sunt, decat reaua lor intrebuintare, care vine din negrija mintih de a cultiva cele firesti " ( Sfantul Maxim Marturisitorul - <400 de capete despre dragoste>. Dumitru Staniloae in <Antropologia ortodoxa> spune : "Pe plan mîstico - ascetic , cunoasterea ratiunilor Cuvantului sadite in lucruri, duce, in primul rand, la buna folosire a lor. Caci daca am vedea cu ochii duhovnicesti ca intreaga natura ne este data : nu spre a ne folosi de ea posesiv si cu o sete nesfarsita sete de acaparare, ci pentru a-L slavi pe Dumnezeu si pentru a-I multumî Luî , nu am ajunge la pacat ( sau patimî ) prin vreo folosire incorecta si neconforma cu scopul lucrurilor. Neantelegand insa rostul tuturor, noi, de multe ori, dam vina pe lucruri, iar prin aceasta, pe Creatorul lucrurilor, dar, de fapt, vina este a noastra, pentru ca nu stim sa folosim lucrurile in conformitate cu scopul lor primar. " Iata, acea nesabuinta, lacomie ce dainuie in viata noastra explicata atat de bine Dumitru Staniloaie .

[valentin.viliga]

pai da abia dupa potop omul a inceput sa consume si carne

[cristiboss56]

În prealabil postat de valentin.viliga

pai da abia dupa potop omul a inceput sa consume si carne

nestiinta omului de a sti a folosi lucrurile , ce au fost facute in scopul lor primar. Oare crezi ca si acum in epoca consumista, ar muri cineva fara carne ? Oare ierburile sunt mai prejos decat medicamentele sintetice ?

[patinina34]

Da, sint de acord, si asta pentru ca din pacate lacomia, placerea nu vine de la Dumnezeu, ci este calea spre pierzanie. Inselatorul asta vrea ca noi sa dorim mai mult, sa avem mai mult si sa ne pierdem sufletele in felul asta.

Doamne fereste-ne de rau!!!
________________________________

Unde dragoste si milostenie nu este, acolo nimic nu este.

[cristiboss56]

În prealabil postat de patinina34

Da, sint de acord, si asta pentru ca din pacate lacomia, placerea nu vine de la Dumnezeu, ci este calea spre pierzanie. Inselatorul asta vrea ca noi sa dorim mai mult, sa avem mai mult si sa ne pierdem sufletele in felul asta.

Doamne fereste-ne de rau!!!
________________________________

Unde dragoste si milostenie nu este, acolo nimic nu este.

Exact ! Pai ce rol are imbuibarea, lacomia , nesabuinta ? "Concentrarea"tuturor energiilor noastre spre satisfacerea placerilor trupesti, uitand a hrani cu cele de folos sufletul si mintea. Dar oare aceasta concentrare spre cele trupesti este benefica trupului ? Cu siguranta nu, caci daca aceasta supraevaluare prosteasca asupra celor trupesti era benefica trupului, poate pana la urma totul era in regula ( trupul find considerat templul sufletului ) . Imbuibarea, nechibzuinta, omoara trupul , secatuieste sufletul. Iata cum in asta situatie, sufletul este lovit miseleste din doua parti , prin trup si prin "infometarea"lui spirituala.

[heaven]

În prealabil postat de cristiboss56

nestiinta omului de a sti a folosi lucrurile , ce au fost facute in scopul lor primar. Oare crezi ca si acum in epoca consumista, ar muri cineva fara carne ? Oare ierburile sunt mai prejos decat medicamentele sintetice ?

Nu ca ar muri,dimpotriva,ar fi si mult mai sanatos!

[cristiboss56]

Natura mancarii, oricat de saraca si simpla ar fi , n-are darul de a ne conduce acolo unde vrem sa ajungem, daca nu ne straduim si noi putin. Sfintii s-au despatimit prin post si nu le-a fost usor, pentru ca luptau cu cel mai mare vrajmas al omului, iar armele lor erau ale firii celei cazute. Ei nu se fereau de boli sau necazuri , se fereau mai ales de imbuibare, pentru ca stiau ca orice exces duce la patimire. Sfintii au inlocuit hrana cea pamanteasca cu cea duhovniceasca si n-au dispretuit darurile pamantului, asa cum facem noi astazi. S-au hranit cu radacini, cu fructe, cu paine uscata, si au multumit Domnului pentru toate, iar El le-a daruit zile indelungate, spor si ajutor. Ne-au aratat ca postul poate fi mai hranitor decat orice alta forma de hrana, daca e primit si purtat cum se cuvine. Sa gustam si noi cate putin din mancarea Sfintilor si sa ne rugam mai mult pentru painea noastra cea spre fiinta !

[George.m]

"Ce este altceva trupul porcesc, decat a lasa pantecele fara hotar si a-l umple pururea si a nu avea vreme randuita anume pentru trebuinta trupului, cum au fiintele cuvantatoare. Si ce se naste din aceasta?

De aici se naste ingreuierea capului si multa greutate a trupului impreuna cu slabirea umerilor. Apoi, nevoia de a parasi liturghia (slujirea) lui Dumnezeu. Caci se iveste o lene de a face matanii in timpul ei; o nesocotire a inchinaciunilor obisnuite, o intunecare si o racire a cugetarii; o minte ingrosata care nu poate deslusi nimic din pricina tulburarilor si a multelor ganduri intunecate;

o negura groasa si intunecoasa intinsa peste tot sufletul; multa trandavie intinsa peste tot lucrul lui Dumnezeu, ba si in citire, datotita faptului ca acela nu gusta dulceata cuvintelor lui Dumnezeu; multa nelucrare a celor de trebuinta; o minte stapanita si imptastiata peste tot pamantul; mult must adunat in toate madularele; inchipuiri necurate in timpul noptilor, pricinuite de naluciri spurcate si de chipuri necuvenite ce starnesc o pofta care trece in suflet si-si implineste in suflet voile ei in chip necurat" (Sfantul Isaac Sirul).

[Yasmina]

Placerea satietatii si cautarea satisfacerii diverselor gusturi se obtine chiar si cu mancaruri de post;este adevarat ca nu ar trebui sa sacrificam nici o vietate pt a ne hrani,caci acest lucru nu este inaltator in spiritualitate ci chiar opusul...
Lacomia este animalica.

[George.m]

"Mancarurile s-au facut pentru doua pricini: pentru hrana si pentru tamaduire. Prin urmare, cei ce se impartasesc de ele, in afara de aceste pricini, se vor osandi ca unii ce s-au dedat desfatarilor, folosnd rau cele date de Dumnezeu spre trebuinta. Si, in toate lucrurile, reaua folosire este pacat" (Sfantul Maxim Marturisitorul).