Forum Crestin Ortodox Crestin Ortodox
 
 


Du-te înapoi   Forum Crestin Ortodox > Cultura, Arta, Stiinta > Teologie si Stiinta
Răspunde
 
Thread Tools Moduri de afișare
  #11  
Vechi 19.10.2011, 22:56:55
ioanna's Avatar
ioanna ioanna is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 20.07.2011
Locație: Cluj-Napoca
Religia: Ortodox
Mesaje: 3.494
Implicit Credinta populara in destin (2)

2. Zorile apartin tot de mitologia romaneasca a sortii, alaturi de ursitoare. În obiceiurile de înmormântare, locul moașei, de la naștere, care asigura venirea fătului fără incidente deosebite în lumea de aici și îi primea apoi, după un anume ritual, Ursitoarele este preluat la moartea omului de un grup fără soț de femei, preotese antice uitate prin unele sate până spre zilele noastre.

Acestea, stând cu fața la răsărit, invocă în textul cântat Zorile, zeițe ale destinului, care hotărăsc plecarea sufletului în lumea de dincolo. Din textele cântate rezultă că Zorile sunt trei zâne-surori care decid, prin apariția lor înainte de răsăritul Soarelui, ieșirea sufletului din existență și intrarea lui în postexistență.

În variantele gorjene, Zorile sunt rugate să întârzie răsăritul (Zorilor, Zorilor / Voi surorilor, / Voi să nu pripiți / Să ne năvăliți), ca să dea răgaz defunctului să pregătească: ospățul funerar (Un cuptor de pâine, / Altul de mălai, / Nouă buți de vin, / Nouă de rachiu / Și-o văcuță grasă, / Din ciread-aleasă, / Să-i fie de masă); o turtă de ceară (Turtiță de ceară, Fie-ți de vădeală) din care trebuia confecționată lumânarea de mărimea mortului, numită stat, toiag, privighetoare; să scrie rudelor răvașe ca să vină la ospăț (Nouă răvașele / Arse-n cornurele, / Ca să le trimeată / Pe la nemurele, / Să vină și ele, / Să vadă ce jele); să pregătească mijlocul de transport, carul cu boi (Un car cărător, / Doi boi trăgători, / Că e călător / Dintr-o lume-ntr-alta,/ Dintr-o țară-ntr-alta, / Din țara cu dor / În cea fără dor; / Din țara cu milă / În cea fără milă).

În variantele mehedințene și caraș-severinene, Zorile, interogate de ce au întârziat răsăritul, motivează că au dat răgaz defunctului să-și ia rămas bun de la cei dragi: soț, soție, copii, părinți. Cântecele de Zori, atestate la mijlocul secolului trecut în mai multe județe (Gorj, Mehedinți, Caraș-Severin, Timiș, Bihor, Hunedoara, Alba, Sibiu), sunt texte rituale de mare vechime, cântate la unison sau antifonic în diferite momente ale ceremonialului funerar. Melodia impresionează prin arhaicitatea sonorităților și textul prin marea putere evocatoare. Până la etnomuzicologul român Constantin Brăiloiu, folcloriștii și etnografii, neîntâlnind în Europa o specie asemănătoare, au încadrat-o greșit în categoria bocetelor.

Cantec zori audio: http://www.youtube.com/watch?v=Z7FhVsuqASI

Zeițele destinului care ursesc la naștere și moarte cele două suflete nu se confundă cu Ceasul Rău (Piaza Rea, Ghinionul) și Ceasul Bun. Prima reprezentare mitică, Ceasul Rău, este un duh malefic, care iese omului în drum ca să-l îmbolnăvească, să-l îndemne să facă rău, să-l pocească și chiar să-l omoare. Cu el se poate trezi omul în orice zi a săptămânii, fiind recunoscut după țiuitul produs în timpul zborului. Spre deosebire de zilele de duminică, luni, miercuri, joi și vineri, care au fiecare câte un singur Ceas Rău, marțea și sâmbăta au câte trei. Dacă Ceasul Rău este asociat cu plecarea muribundului în lumea de dincolo, Ceasul Bun anunță sosirea fătului în lumea de aici, timp favorabil marcat de apariția unei stele pe cer, care îi va călăuzi viața până la moarte. Sufletele care pribegesc, unul în lumea de aici, de la leagăn la mormânt, și altul în lumea de dincolo, de la veacul de om la veacul vecilor, pot avea la plecare zeițe și timpi favorabili sau nefavorabili.


sursa: partial din Ursitoarele si Zorile, de dr.Ion Ghinoiu, rev.Clipa feb. 2011

Last edited by ioanna; 19.10.2011 at 23:11:56.
Reply With Quote
  #12  
Vechi 20.10.2011, 15:09:55
romanbun romanbun is offline
Member
 
Data înregistrării: 20.05.2011
Mesaje: 95
Implicit

Cred ca oamenii au pus tot felul de denumiri ingerilor pe care ni-i da Dumnezeu in ajutor: unul ar fi cel pazitor, echivalentul, zic eu, al acelei stele de pe cer de care se vorbea mai sus.
Reply With Quote
  #13  
Vechi 20.10.2011, 15:31:38
ioanna's Avatar
ioanna ioanna is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 20.07.2011
Locație: Cluj-Napoca
Religia: Ortodox
Mesaje: 3.494
Implicit surse:

Pentru cine vrea sa citeasca mai mult , va las sursele de unde am selectat textele postate anterior:
povestea oului rosu:
http://www.dilemaveche.ro/sectiune/l...ale-oului-rosu
Mos Craciun in mitologia romaneasca:
http://www.descopera.ro/cultura/3654051-craciun-co
Lumea de dincolo in conceptia populara:
http://www.inoe.ro/ianus/Dulea%207-8.htm
Moirele grecesti:
http://adriana-astro.com/moirae-ursi...-a-destinului/
Ursitoarele si zorile:
http://www.revistaclipa.com/5033/201...eonul-romanesc

Si un articol interesat, potrivit pentru acest topic: Diavolul in conceptia populara:
http://www.crestinortodox.ro/diverse...ara-97493.html


Citat:
romanbun:Cred ca oamenii au pus tot felul de denumiri ingerilor pe care ni-i da Dumnezeu in ajutor: unul ar fi cel pazitor, echivalentul, zic eu, al acelei stele de pe cer de care se vorbea mai sus.
Buna observatia ta, ingerul pazitor= steaua. Cred ca menirea mitologiei romanesti a fost cultivarea in credincios a intelepciunii de a trai in pace cu semenii si natura personificata care-l inconjoara. Romanul isi alegea inca un parinte, un frate sau un prieten din natura inconjuratoare. Practic in tot folclorul romanesc , personificarile mediului onconjurator (stelele de pe cer, pomii din livezi ,brazii din padure) se nasc, se casatoresc si mor impreuna cu oamenii cu care s-au inrudit. In unele sate se crede ca la nasterea unui copil apare pe cer o stea care il va insoti in viata ca un inger pazitor si care va cadea la moartea acestuia. In alte sate, in loc de astru-frate cu romanu, avem bradul taiat din padure pentru a fi pus in cimitir ca sot sau sotie postuma la capataiul tanarului/tinerei necasatorit(e).La fel oamenii se infratesc si cu vietuitoarele, cantecele funerare de Zori fiind un bun exemplu in acest sens: sufletul e sfatuit sa-si aleaga pentru drumul anevoios ce-l are de parcurs pana ajunge pe lumea cealalta lupul ca si frate, vulpea si vidra ca si sora. Crestinismul s-a suprapus in spatiul carpato-dunarean peste o cu totul alta lume mitica decat cea mediteraneana (greco-romana), insa are legaturi firesti cu aceasta, dar si cu a sumero-babilonienilor, a egiptenilor antici, a vechilor indieni, popoare cu care stramosii autohtoni ai romanilor au fost contemporani.

Last edited by ioanna; 20.10.2011 at 18:04:40.
Reply With Quote
  #14  
Vechi 09.05.2012, 20:16:07
ioanna's Avatar
ioanna ioanna is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 20.07.2011
Locație: Cluj-Napoca
Religia: Ortodox
Mesaje: 3.494
Implicit Dualismul religios de origine bogomilica in mitologia populara si folclorul religios

Motto: "De la Adam se crede ca Dumnezeu e în cer,
omul pe pamant si Dracu dedesubt. Ce ar fi daca
s-ar putea vedea ca traim cu totii împreuna!"
Constantin Brancusi


"La început era peste tot numai apa. Singur Dumnezeu si cu Dracul umblau pe deasupra." Asa încep legendele cosmogonice romanesti, cu Dumnezeu si Dracul (ambii cu majuscula) planand pe deasupra apelor haotice primordiale.

"Cum te cheama pe tine?", zice Dumnezeu.
"Nefartate", zice Dracul
"Dar pe tine?", întreaba Dracul
"Pe mine ma cheama Fartate", zice Dumnezeu.
"Haide s-om face pamant", zice Dumnezeu.
"Haide", zice Nefartate
"Baga-te în mare si ia pamant în numele meu", zice Dumnezeu.
Nefartate se baga si maret si zice: Iau pamant în numele meu, nu într-al tau" etc.

Este o tipica legenda cosmogonica dualista. Lumea este creata prin conlucrarea, dar si prin înfruntarea dintre Dumnezeu si Diavol. Mai mult decat atat, existenta acestei lumi bipolare este zi de zi asigurata de înfruntarea dintre cele doua entitati supranaturale antagoniste. Legenda cosmogonica este produsul unei mentalitati mitice dualiste si este, la randul ei, producatoare de mentalitate mitica dualista. Pentru ca legenda cosmogonica este cheia de bolta a întregului sistem mitologic. Ceea ce este Constitutia, legea fundamentala, pentru celelalte legi, este legenda cosmogonica pentru celelalte legende. Si asta pentru ca legenda cosmogonica este legenda fundamentala. Ea instaureaza pattern-ul mental care guverneaza asupra întregului sistem mitologic. Cu alte cuvinte, cosmogonia dualista genereaza o mitologie dualista. Foarte multe ecuatii din mitologia romaneasca se bazeaza pe înfruntarea dintre doua entitati mitice antagoniste: Sf. Ilie vs. Dracul, Sf. Sisoe vs. demonita Avestita, Sf. Haralambie vs. demonul bolii Ciuma, Solomonarul vs. balaurul, Sf. Gheorghe vs. balaurul etc.

Fata de monoteismul constrangator, dualismul este un principiu ordonator mai lax si mai popular, fiind mai usor de perceput. Intr-o lume dualista, guvernata de fenomene bipolare (zi-noapte, cald-frig, bine-rau, viata-moarte, ordine-haos), Dumnezeu nu poate sa existe singur, fara perechea sa maligna. In plus, lumea este mai usor de explicat si de înteles printr-o grila dualista. Principala întrebare la care trebuie sa raspunda orice doctrina religioasa este Unde malum? ("De unde vine raul?") Daca Dumnezeu este omnipotent si omniscient, unic si perfect, cum se face ca a creat o lume imperfecta? Cum au aparut pe lume moartea, durerea, întunericul, frigul, seceta, cutremurele, furtuna etc.?!

Spre deosebire de monoteism, dualismul nu are probleme sa explice pe limba poporului originea raului din lume. Scenariul mitic este extrem de simplu: Dumnezeu este cauza tuturor lucrurilor bune, iar Diavolul a tuturor lucrurilor rele.Daca miturile dualiste sunt atat de importante în economia mitologiei folclorice romanesti (si balcanice), atunci - evident - este importanta si originea lor. Iar problema aparitiei dualismului religios din sud-estul Europei a fost una foarte controversata în randul savantilor europeni înca de la jumatatea secolului al XIX-lea.


de ANDREI OISTEANU
continuarea: http://www.revista22.ro/problema-dua...iade-3342.html
Reply With Quote
  #15  
Vechi 09.05.2012, 22:59:22
Mihnea Dragomir's Avatar
Mihnea Dragomir Mihnea Dragomir is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 15.02.2010
Locație: Ținuturile Loirei, Franța
Religia: Catolic
Mesaje: 7.751
Implicit

După părerea mea, bogomilismul nu este o concepție propriu-zis dualistă. Dumnezeu și Satanail nu sunt precum doi poli, ci precum doi versanți diferiți ale aceluiași pol. "Variantă dialectică de monism" este, cred, o încadrare mai bună a acestei variațiuni răsăritene a ereziei cathare.
__________________
Doamne, Tu pe toate le știi ! Tu știi că Te iubesc !

www.catehism.com
http://regnabit.wordpress.com
Reply With Quote
  #16  
Vechi 16.10.2012, 09:30:05
ioanna's Avatar
ioanna ioanna is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 20.07.2011
Locație: Cluj-Napoca
Religia: Ortodox
Mesaje: 3.494
Implicit Din istoria calendarului popular la romani

Pe un topic cineva se intreba: de ce merg mai mult femeile la biserica decat barbatii? Fenomenul e unul generalizat, nu doar in cazul crestinilor ortodocsi.Cauza certa nu o stiu,dar cu siguranta femeile sunt mai ancorate in necunoscut decat barbatii- mai pragmatici si ancorati in realitate. Ancorarea in necunoscut le face insa si mult mai tributare superstitiilor decat barbatii.


Calendarul femeilor superstițioase
de Iulian Marcel CIUBOTARU

Importanța calendarelor în viața oamenilor este exprimată foarte potrivit de afirmația: „omu, cât trăiește,se ia după calendar”. Privitor la vechimea acestora, calendarul popular trebuie să fi existat înaintea celui creștin,„în care transpare cu câte o mențiune de conexiune, acolo unde sărbătoarea veche, ritualul au rămas puternice”. De obicei, calendarele au cu un conținut variat, prin acesta urmărindu-se stimularea interesului unor categorii socio-profesionale cât mai diversificate și multiple. Un astfel de interes trebuie să fi produs Calendarul femeilor superstițioase, care cuprinde, așa cum lesne intuim, credințe populare și superstiții, dispuse cronologic, în funcție de luna în care acestea se manifestau.




Deși a apărut în 1892, la Piatra-Neamț, acest calendar a cunoscut o reeditare în 1907, tocmai datorită faptului că se remarcă în comparație cu alte scrieri de acest gen prin conținutul său extrem de interesant.

I.Titlul
Subintitulat „Credințe, superstiții și obiceiuri de țară”, Calendarul femeilor superstițioasese deschide cu o strofă populară despre iubire, așezată chiar pe prima pagină, menită să atragă atenția cititorului (sau cititoarelor?) prin mesaj și monorimă : „Dragostea de unde-ncepe, / De la ochi de la sprâncene, / De la buze ruminele/ De la gâtul cu mărgele,/ Și degete cu inele”.

Aceste versuri pot fi privite ca un preambul asupra conținutului, axat numai pe aspecte extrase din folclorul rural românesc. Precum se știe, la românii din vechime folclorul a fost o componentă esențială a vieții acestora. Descântecele, superstițiile, ghicitorile, blestemele, urările, bocetele, cântecele de leagăn, proverbele și zicătorile, strigăturile (și altele de tipul acesta), erau parte integrantă din viața țăranului român, cu o fire muncitoare, „prea bigot în chestiuni de materie religioasă și extrem de susceptibil întru a-și asimila credințe noui pe acest tărâm”.


Încă de la început, editorul ne oferă explicația titlului acestui calendar: femeile, și cu deosebire acele orfane de oarecare educațiune cărturărească, posed o credință cu mult mai tenace, mai îndărătnică și mai nețărmuită în acest domeniu al necunoscutului, de cât bărbații. Ele au un fel de calendar propriu al lor, imprimat într-o fecundă imaginațiune, pe care, prin ereditate, îl transmit copiilor lor”.

Potrivit acestei afirmații, datinile și superstițiile culese în rândurile calendarului au fost receptate de la femei, acestea fiind singurele capabile să dea naștere și să moștenească astfel de creații populare. Dacă la aceasta adăugăm și faptul că în popor încă mai este răspândită ideea conform căreia femeile sunt mai credincioase decât bărbații, mai ales că „fondul tuturor superstițiunilor e numai religios”, înțelegem și mai bine motivația alegerii acestui titlu, absolut firească, contrar impresiei de prim-moment.

Un alt aspect care se observă din credințele și datinele culese, privește arealul geografic de unde acestea au fost preluate. Deși multe din credințele populare menționtate diferă de la o zonă la alta, este sugestiv faptul că acestea se întâlnesc în aproape tot spațiul românesc, dovedind unitatea românilor și în materie de receptare și păstrare a acestor reminiscențe ancestrale.

II. Conținutul

Primele superstiții prezentate sunt cele care se desfășurau chiar din noaptea Anului Nou. Așa cum am precizat, datinile și credințele populare sunt așezate cronologic, începând cu prima zi a lunii ianuarie și sfârșind cu superstițiile din decembrie. În vechime, în Ajunul Sfântului Vasile, „pentru a cunoaște cum are să-i meargă omului peste an, se ieau atâtea pahare pe câte suflete locuesc în casă, și pune în ele apă ne începută, deopotrivă de multă, pe care o menește după pofta inimii; aceste pahare astfel umplute le așează apoi pe o măsuță sub icoane, ca să stee până a doua-zi, când apoi măsoară apa din fiecare pahar, și în care se găsește apa în spor, aceluia i se prevestește noroc și an bun; iar dacă va găsi apa înpuținată, atunci prevestire rea se arată.

Perioada care începe în Ajunul Bobotezei (5 ianuarie), inclusiv sărbătoarea Botezului Domnului, abundă în practici dintre cele mai interesante. Astfel, în Ajunul Bobotezii se botează copii născuți morți, sau „perduți”, care nu au apucat să fie botezați cât timp au fost în viață. Botezul acestora se face cu agheazmă de la șapte biserici, în șapte șipușoare (astfel strânsă agheazma, aceasta trebuie amestecată, cu ea stropindu-se mormântul copilului. La acesta se folosește și o bucățică de pânză ca de trei coți). În felul acesta copilul părăsește starea de Moroi. Tot în Ajunul Bobotezei se face de ursită. Fetele trebuie să nu mănânce nimic până seara, apoi se închină Maicii Domnului, rugând-o să le arate ursitul.

Cu agheasma mare (de la Bobotează) se pot tămădui bolile. Tot acum, „când esă preotul cu Iordanul, fetele s-ațin să vadă pe flăcăii cari vor trece; dacă printre dânșii va zări pe unul călare pe un cal alb, atunci de bună-seamă că se mărită câșlegele acele; iar de nu vede cal alb, atunci numără flăcăii, și de-s cu soț tot e bine”.

Luna ianuarie este una dintre cele mai pline în superstiții. La 16 ianuarie, de Lăutul Sf. Apostol Petru, femeile serbează atunci jumătate de iarnă. La 25 ianuarie sunt celebrați Filipii, când femeile nu se spală pe cap și nu se lipește vatra, „pentru că-i rău de lupi”.

În februarie, pricipalele credințe sunt cele de la Sfântul Haralambie (10 faur), când se face o colivă din care se dă păsărilor să nu moară, dacă vor fi bolnave. Sfântul Haralambie este și cel care ferește lumea de ciumă. De Sfântul Vlasie se deschide gura păsărilor.

Luna martie este străbătută de concepții și superstiții nu lipsite de interes. Astfel, încă de la 1 martie superstițiile se țes în jurul Babei Dochia. Pe 2 martie, de Sfântul Toader se tund vitele în frunte. Mamele care au copii trebuie să îi spele acum în scăldătoare cu pietricele și flori de fân. Tot în martie este începutul Postului Mare. În sâmbăta lăsatului de sec la brânză se face pomenirea morților. După lăsatul secului de brânză are loc Spolocania, când se postește și nu se face treabă. Pe 9 martie se pregătesc sfințișorii iar pe 17 (de Alexii) ies șerpii și jivinele în pădure. Blagoviștenia (Bunavestire) e pe 25 martie, iar Dragobetele se serbează mai mult în Oltenia (situația de la începutul secolului trecut).

Femeile se pot purta aspru cu bărbații de Ropotine Tot acum se oprește orice fel de muncă. Joile după Paști sunt Paparudele, care se obișnuiesc mai mult la țigani. De Izvorul Tămăduirii femeile fac din nou pască și ouă roșii, pentru că urmează Paștile Blajinilor, iar în Săptămâna Negrilor se ține post negru (cine moare de la Înviere până la Ispas merge direct în Rai).

În Ajunul Sfântului Gheorghe, pe 22 aprilie, se ia mana vacilor. Marile sărbători populare care urmează după Sfântul Gheorghe sunt Drăgaica și Sânzâienele (24 iunie), Circovii (17, 18, 19 iulie), când nu se piaptănă, Foca (22 iulie), Ilie Pălii (27 iulie), Probajnele (6 august), când indiferent de situație nu se ceartă cu nimeni.

Urmează sărbătoarea Sfintei Cruci, vrăjile din noaptea Sfântului Andrei și marile sărbători ale lunii decembrie. Cele din Ajunul Crăciunului sau din zilele de Crăciun, au o importanță sporită în raport cu celelalte. De exemplu, dacă la tăiatul porcului splina e mai groasă la unul din capete ori la mijloc, iarna va fi mai geroasă către început, mijloc sau sfârșitul ei, în funcție de partea unde splina e mai proeminentă. Pe 22 decembrie se sărbătorește Sfânta Anastasia, care este izbăvitoare de otravă. După datinile lunii decembrie sunt trecute toate credințele din cursul fiecărei zile a săptămânii. Superstițiile amintite în acest calendar sunt mult prea complexe și variate pentru a le putea aminti pe toate.

Am selectat o parte dintre ele, pentru a ne forma o imagine despre conținutul său. În general, se observă că aceste datini și credințe populare se suprapun peste marile sărbători creștine. Cu toate acestea, așa cum observa Ion Ghinoiu, „zilele lipsite din calendarul de sărbători au fost completate cu tradiții populare legate de momentul calendaristic”.


O perspectivă generală asupra conținutului acestui calendar a fost formulată în mod pertinent de Georgeta și Nicolin Răduică: „combate religia și superstițiile” și, prin el „este evidențiată poezia tradițională a obiceiurilor și datinilor populare”.

Textul integral il gasiti aici:
http://www.romaniaculturala.ro/articol.php?cod=18887






Last edited by ioanna; 16.10.2012 at 09:53:22.
Reply With Quote
  #17  
Vechi 16.10.2012, 11:40:32
catalin2 catalin2 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 26.12.2007
Locație: Brasov
Religia: Ortodox
Mesaje: 9.647
Implicit

Citat:
În prealabil postat de Mihnea Dragomir Vezi mesajul
După părerea mea, bogomilismul nu este o concepție propriu-zis dualistă. Dumnezeu și Satanail nu sunt precum doi poli, ci precum doi versanți diferiți ale aceluiași pol. "Variantă dialectică de monism" este, cred, o încadrare mai bună a acestei variațiuni răsăritene a ereziei cathare.
De fapt se spune ca bogomilismul e la originea catarismului din vest, propovaduitori ajungand prin vest: http://ro.wikipedia.org/wiki/Catarism
Reply With Quote
Răspunde

Thread Tools
Moduri de afișare


Subiecte asemănătoare
Subiect Subiect început de Forum Răspunsuri Ultimele Postari
Pentru o armonie perfecta intre stiinta si teologie... ClaudiuT Teologie si Stiinta 70 12.07.2011 17:45:27
Despre cultura poporului Canadian patinina34 Stiri, actualitati, anunturi 25 12.01.2009 06:02:11
muzica populara Annamarria Generalitati 0 14.05.2008 20:48:11
BISERICA SI CULTURA urzicuta Despre Biserica Ortodoxa in general 5 22.08.2007 00:59:54