Forum Crestin Ortodox Crestin Ortodox
 
 


Du-te înapoi   Forum Crestin Ortodox > Morala Crestina
Răspunde
 
Thread Tools Moduri de afișare
  #71  
Vechi 28.12.2012, 14:13:18
Cornel Urs's Avatar
Cornel Urs Cornel Urs is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 27.05.2012
Mesaje: 1.620
Implicit

Citat:
În prealabil postat de Ciprian Mustiata Vezi mesajul

Nu dumneavoastra erati cel ce spunea ca zeciuiala este obligatorie la baptisti?
si nu v-am aratat ca este ?!!!

nu v-ati saturat sa platiti atatea taxe la biserica baptista?
Reply With Quote
  #72  
Vechi 20.04.2013, 06:22:33
Parascheva16's Avatar
Parascheva16 Parascheva16 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 26.02.2013
Religia: Ortodox
Mesaje: 1.920
Implicit

Turcii se întorc la Ortodoxie
Reply With Quote
  #73  
Vechi 10.04.2014, 20:50:07
Annyta
Guest
 
Mesaje: n/a
Implicit

Mi-am adus aminte de acest topic, în urma discuțiilor din ultima vreme...

Am avut o colegă (între timp a plecat la altă firmă) care era foarte credincioasă, în felul ei... Era ortodoxă și căsătorită cu un preot. Zicea că bunica ei o crescuse în spiritul credinței, obișnuia să citească des din Biblie.

Avea o fetiță, la grădiniță pe atunci, iar într-o înregistrare de la Craciun am văzut-o pe fetiță, lângă brad, recitând.. că nu îmi vine un cuvânt mai potrivit - Că într'atât a iubit Dumnezeu lumea, încât pe Fiul Său Cel Unul-Născut L-a dat, pentru ca tot cel ce crede într'Însul să nu piară, ci să aibă viață veșnică.

Colega mea era uimită și nemulțumită că preoții, colegi ai soțului ei, nu dădeau toți banii care se strângeau la biserică săracilor; mai era uimită că părintele meu duhovnic mă împărtășea deși eram vinovată de anumite păcate...

Nu știu ce impresie vă face vouă acest portret.

Ideea este că această femeie a început să meargă pe la adunările mai multe confesiuni, să vadă cum se simte și care i se pare ei mai aproape de cuvântul Domnului. Și avea de gând să se boteze la baptiști, împreună cu soțul ei care a renunțat la preoție (sau intenționa...)... că de, botezul ar trebui să se facă atunci când omul știe ce vrea, nu când e bebe, zicea ea...

Îmi pare rău de acest caz.

Nu sunt în stare să scriu nicio concluzie. Îmi pare rău că ne certăm, sau vedem probleme când nu e cazul... în loc să facem ceva constructiv...
Oare putem preveni, sau împiedica, noi cei din Biserică, astfel de alunecări?

Last edited by Annyta; 10.04.2014 at 21:42:02.
Reply With Quote
  #74  
Vechi 12.04.2014, 08:46:31
tabitha's Avatar
tabitha tabitha is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 06.04.2011
Locație: usa
Religia: Ortodox
Mesaje: 3.956
Implicit

Père Placide Deseille: Drumul meu către Ortodoxie – Începutul (1926-1942)

10 Aprilie 2014



Mă gândesc cu o profundă recunoștință la toți cei care au contribuit la educația mea umană și spirituală. Am fost format, în sânul familiei mele, la școala marii tradiții liturgice și patristice a Bisericii. Bunica mea și cele două mătuși din partea tatălui, care au exercitat asupra mea o influență profundă, aveau ca și cărți de căpătâi Cartea rugăciunii antice de Dom Cabrol și Anul Liturgic de Dom Guéranger, care conțin atâtea texte admirabile ale liturghiilor străvechi din Occident și Orient.

Aceste trei femei, animate de o credință solidă și de o evlavie profundă, detestau pietatea sentimentală și au știut să-mi ofere de foarte devreme sensul și gustul bogățiilor Tradiției. Ele iubeau, de asemenea, viața călugărească, operele lui Dom Marmion [1], iar marile abații din Beuron, Maredsous și din Solesmes [2] erau sferele înalte ale creștinismului lor. În liceu, educatorii mei iezuiți – oameni de rugăciune, de o mare noblețe a inimii și de o mare inteligență – au trezit în mine dragostea pentru Antichitatea clasică greacă și latină, pentru Evul Mediu Cavaleresc și, de asemenea, pentru secolul al XVII-lea francez. Sub îndrumarea lor, în pragul adolescenței mele, am descoperit în rugăciune, mai ales în rugăciunea către Preasfânta Maică a lui Dumnezeu, un izvor de pace și de bucurie pururea curgător.

Totuși, mediul meu familial era surprinzător de divers. Credinței profunde a familiei mele din partea tatălui se opunea vechea tradiție socialistă și anticlericală căreia i se revendica mama mea, care nu putea suporta ideea vederii vreunei suferințe pe marginea drumului. Două dintre mătușile mele din partea mamei se căsătoriseră cu emigranți ruși, frații Constantin și Serghie Cherchevsky din Chessin, astfel încât Ortodoxia avea să facă parte foarte curând din mediul meu familial. O altă mătușă de-a mea se căsătorise cu un descendent al unei întregi linii de pastori calvini, Félix Gal-Ladevèze, și am încă amintirea crucii hughenote pe care o purtau verii mei mai tineri. Acest unchi era animat de un duh profund evanghelic. Îmi amintesc că am asistat, pe când aveam zece sau unsprezece ani, la conversații în care el insista cu putere asupra iubirii vrăjmașilor și iertarea greșelilor, lucruri care erau, după el, criteriul adevăratului duh creștin. Anumite anecdote care circulau în familie arătau că știa să pună în practică ceea ce profesa.

Trebuie să fi avut cam doisprezece ani când am citit într-o revistă mai veche, Luna literară și pitorească, un articol ilustrat cu evocatoare fotografii despre mănăstirile din Meteore, în Thessalia. Această lectură avea să-mi lase o profundă impresie, presimțind că aceste cuiburi de vulturi duhovnicești erau simboluri ale unei tradiții încă și mai venerabile, încă și mai autentice decât aceea a marilor abații contemporane benedictine de care îmi vorbea bunica mea. Mi-ar fi plăcut să fiu călugăr în Marile Meteore. Dar, aceasta era, în mod evident, o dorință irealizabilă și nici măcar nu-mi imaginam că aș fi putut fi acceptat într-o mănăstire catolică, într-atât sublimă și inaccesibilă îmi părea viața care se ducea acolo. Calea mea îmi părea croită către căsătorie și o carieră profană.

Războiul din 1939 și ocupația germană vor schimba în mod brutal întreg cadrul existenței mele. Mi s-a oferit ocazia să frecventez Abația de Wisques, în regiunea Pas-de-Calais. Acolo am cunoscut un călugăr admirabil, Dom Pierre Doyère, fost ofițer de marină, intrat în această mănăstire al cărei rugător devenise apoi. Am rămas mereu foarte atașat de el, cât și de Părintele Abate, Dom Augustin Savaton. Cincisprezece ani mai târziu, am ajuns să colaborez cu Dom Doyère, pentru colecția «Sources chrétiennes», la ediția operelor Sfintei Gertrude din Helft, marea mistică benedictină a secolului al XIV-lea.

Mă entuziasma figura Sfântului Francisc de Assisi și a primilor săi tovarăși, descoperită de-a lungul operelor lui Joergensen [3] și Fioretti [4], însă franciscanismul nu mă atrăgea. Am vizitat câteva abații benedictine, mai ales Solesmes, unde aveam să revin adesea și care va rămâne pentru mine, alături de Trappe, o a doua patrie spirituală. Dar viața benedictină, care mă cucerea prin înrădăcinarea sa tradițională, nu satisfăcea în mine o anumită nevoie de absolut, un gust pentru un fel de asprime a existenței și de primitivism evanghelic pe care le evocau așa de bine, în ochii mei, sihăstriile franciscane din Ombrie și mănăstirile din Meteore.

Va urma…

[1] Dom Colomba Marmion (1858-1923), Abate de Maredsous, a publicat solide opere de spiritualitate, fondate pe teologia Sfântului Pavel și pe Regulile Sfântului Benedict.

[2] Beuron, Maredsous și Solesmes sunt mănăstiri benedictine situate în Germania, Belgia și respectiv în Franța. În secolul al XIX-lea și în secolul al XX-lea au contribuit foarte mult la reînnoirea liturgică și patristică în Biserica Catolică.

[3] Autor danez care a scris o excelentă carte despre Viața Sfântului Francisc de Assisi și alte lucrări despre originile monahismului franciscan.

[4] Fioretti (Florilegii ale Sfântului Francisc) este o antologie scrisă în sihăstria din Ombria cuprinzând viața Sfântului Francisc de Assisi și a însoțitorilor săi.

sursa : www.pemptousia.ro
Reply With Quote
  #75  
Vechi 12.04.2014, 08:52:06
tabitha's Avatar
tabitha tabitha is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 06.04.2011
Locație: usa
Religia: Ortodox
Mesaje: 3.956
Implicit

Père Placide Deseille: Drumul meu către Ortodoxie – Abația cisterciană Bellefontaine (1942-1966)

11 Aprilie 2014

În iulie 1942, circumstanțe providențiale m-au condus într-o scurtă vizită la Abația de Bellefontaine, în Anjou [5]. Părintele Abate mă va întreba în mod foarte abrut chiar de la prima noastră discuție: «Când doriți să intrați?», făcând astfel, în mod cu totul straniu, o derogare de la obiceiul său de a încerca îndelung [pe cei chemați la monahism]. Surprins, dar nu descumpănit, i-am răspuns: «Cu cât mai curând, cu atât mai bine!» Am fost primit ca începător în luna septembrie a anului următor. Aveam pe atunci șaisprezece ani. Ca și benedictinii, cistercienii trapiști urmau Regula Sfântului Benedict, dar viața lor avea un caracter de simplitate și de austeritate mai marcat. La Trappe mă simțeam mai aproape de izvoarele vii ale monahismului, mai aproape de Evanghelie, așa cum Părinții Pustiului au vrut să-o transpună în viața lor.



foto : Abația Bellefontaine

Abatele mănăstirii, Dom Gabriel Sortais, era un bărbat de mare credință și de rugăciune. Nu oprise el într-o zi un incendiu, aruncându-și metanierul în flăcări? Energic și bun, riguros în asceza sa personală și știind să se arate exigent către ceilalți, se străduia, după exemplul Sfântului Bernard de Clairvaux, să se arate «tată și mamă» pentru călugării săi. Nu cred să fi citit prea mult din Părinții Bisericii, dar era foarte legat de tradiția monastică, întâlnindu-se cu duhul vechilor Părinți prin respectarea și practica concretă a Regulii.

La școala Părinților Bisericii și a tradiției monastice

Pentru formarea mea, Părintele Abate mă va încredința dascălului începătorilor, Părintele Emil, un călugăr tânăr care se pătrunsese de învățătura Sfântului Casian și care împărtășea începătorilor Regula Sfântului Benedict, făcându-le tâlcuirea ei plecând de la izvoare: Părinții Pustiei, Sfântul Pahomie și Sfântul Vasile. Puțin mai târziu, va trebui să citesc scrierile Sfântului Dorotei al Gazei și ale Sfântului Ioan Scărarul, care fuseseră, în vremea convertirii sale, principalele surse de inspirație ale Abatelui de Rancé, marele reformator al Abației de Trappe din secolul al XVII-lea. În timpul acestor ani de formare îi frecventam asiduu pe autorii cistercieni ai secolului al XII-lea, care conjugau în mod armonios tradiția spirituală augustiniană cu un origenism purificat și decantat de către Sfântul Grigorie de Nissa și Sfântul Maxim Mărturisitorul. Însă iubeam, de asemenea, și învățăturile Sfântului Ioan al Crucii din școala franceză a secolului al XVII-lea, unde se regăsește ceva din marele suflu al Părinților Bisericii și a unor autori iezuiți cum ar fi Părintele Lallemant și Părintele Surin, ghiduri practice și lucide pentru cine vrea să progreseze în viața spirituală.

Continuarea aici : http://www.pemptousia.ro/2014/04/per...ine-1942-1966/
Reply With Quote
  #76  
Vechi 13.04.2014, 14:55:21
Parascheva16's Avatar
Parascheva16 Parascheva16 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 26.02.2013
Religia: Ortodox
Mesaje: 1.920
Implicit

Citat:
În prealabil postat de Annyta Vezi mesajul
Mi-am adus aminte de acest topic, în urma discuțiilor din ultima vreme...

Am avut o colegă (între timp a plecat la altă firmă) care era foarte credincioasă, în felul ei... Era ortodoxă și căsătorită cu un preot. Zicea că bunica ei o crescuse în spiritul credinței, obișnuia să citească des din Biblie.

Avea o fetiță, la grădiniță pe atunci, iar într-o înregistrare de la Craciun am văzut-o pe fetiță, lângă brad, recitând.. că nu îmi vine un cuvânt mai potrivit - Că într'atât a iubit Dumnezeu lumea, încât pe Fiul Său Cel Unul-Născut L-a dat, pentru ca tot cel ce crede într'Însul să nu piară, ci să aibă viață veșnică.

Colega mea era uimită și nemulțumită că preoții, colegi ai soțului ei, nu dădeau toți banii care se strângeau la biserică săracilor; mai era uimită că părintele meu duhovnic mă împărtășea deși eram vinovată de anumite păcate...

Nu știu ce impresie vă face vouă acest portret.

Ideea este că această femeie a început să meargă pe la adunările mai multe confesiuni, să vadă cum se simte și care i se pare ei mai aproape de cuvântul Domnului. Și avea de gând să se boteze la baptiști, împreună cu soțul ei care a renunțat la preoție (sau intenționa...)... că de, botezul ar trebui să se facă atunci când omul știe ce vrea, nu când e bebe, zicea ea...

Îmi pare rău de acest caz.

Nu sunt în stare să scriu nicio concluzie. Îmi pare rău că ne certăm, sau vedem probleme când nu e cazul... în loc să facem ceva constructiv...
Oare putem preveni, sau împiedica, noi cei din Biserică, astfel de alunecări?
Trist cazul. Si nu e singular.
Nu stiu daca putem sau daca e bine sa prevenim astfel de cazuri. Cum spunea un Parinte calugar, mai bine sa se rataceasca, sa dea cu fruntea de tocul usii si apoi sa se intoarca. Deobicei cei care au avut rataciri si cautari, cand se intorc la Ortodoxie sunt mult mai vii si pretuiesc mult mai mult Biserica, decat cei care stau ca muraturile sau ca statuile si nu au nici o ispita.

Nu sunt eu experta, dar spun ce am inteles si eu de la diversi Parinti. In zilele noastre ispitele sunt la tot pasul si e f.greu. Noi nu suntem ca cei de acum 200 de ani. Suntem slabanogiti, si sufleteste si trupeste. Avem nevoie de Sf.Impartasanie si de spovedanie deasa ptr. a rezista. Sf.Impartasanie nu se da doar la puri, caci asa nu ne.am mai impartasii deloc. Povestea cineva de un baiat care, daca nu se spovedeste saptamanal, cade inapoi in pacat--cred ca malahie.
Reply With Quote
  #77  
Vechi 14.06.2015, 09:40:05
tabitha's Avatar
tabitha tabitha is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 06.04.2011
Locație: usa
Religia: Ortodox
Mesaje: 3.956
Arrow Lumea Credintei

«Ortodoxia este o luminare prin sfinți a lumii și a sufletelor noastre».
Interviu cu teologul ortodox Jean Claude Larchet


Gânditor creștin francez convertit la 21 de ani de la catolicism la ortodoxie, autor a numeroase lucrări teologice și filosofice, unele traduse și în românesște (Terapeutica bolilor spirituale – teza sa de doctorat în Filosofie, din 1987; Îndumnezeirea omului la Sfântul Maxim Mărturisitorul – teza sa de doctorat în Teologie, din 1994; Semnificația trupului în Ortodoxie; Despre iubirea creștină; Sfântul Maxim Mărturisitorul, mediator între Răsărit și Apus etc.), d-l Jean-Claude Larchet (n. 1949) a avut bunăvoința, în octombrie 2010, la Iași, cu prilejul vizitei întreprinse în România la invitația ÎPS Teofan, Mitropolitul Moldovei și Bucovinei, să ne acorde acest interviu în exclusivitate pentru magazinul ilustrat Lumea credinței.

Cum ați descoperit Ortodoxia?

Am mai răspuns la această întrebare deja de patru ori de când am venit în România. Așa cum spuneam, la sfârșitul studiilor mele filosofice a trebuit să scriu o mică lucrare despre Sf. Dionisie Areopagitul. Pe Sf. Dionisie trebuia să îl studiez din punct de vedere filosofic, dar atunci când am intrat în lucrările lui, pentru a le înțelege mai bine, a trebuit să citesc și scrierile altor Sfinți Părinți ai Bisericii. Am citit la acel moment câteva lucrări de Sf. Grigorie de Nyssa, de Sf. Vasile cel Mare și de Sf. Grigore Teologul, precum și ale unor părinți din jurul Sf. Dionisie Areopagitul. Și, pentru că înainte nu mai citisem nici o carte a Sfinților Părinți ai Bisericii, acolo am descoperit că lucrările lor erau foarte apropiate de credința creștină originară, o credință foarte apropiată de predania evanghelică și cu un mod de gândire foarte viu. Părinții au fost pentru mine teologi foarte vii, care au exprimat în lucrările lor nu numai lucrurile pe care le-au gândit, ci lucruri pe care le trăiau. După această primă descoperire am fost nevoit să mai citesc pentru studiul despre Sf. Dionisie Areopagitul comentarii asupra lucrărilor și gândirii lui, și am ajuns în comentariile lui Vl. Lossky, la acel moment cel mai bun comentator al Areopagitului. Cu Lossky am intrat în teologia ortodoxă care aborda chestiunea pe care trebuia să o studiez, aceea a teologiei negative, a apofatismului, și atunci am văzut că modul de gândire al teologiei ortodoxe era și el foarte apropiat de credința creștină primară și de modul de gândire al Părinților Bisericii. Atunci am văzut o legătură directă între modul de gândire al teologiei ortodoxe moderne cu modul de gândire al Sfinților Părinți și cu credința creștină așa cum a fost ea dată de Hristos sfinților apostoli, Bisericii primare.

Dar de la naștere erați romano-catolic…

Eram romano-catolic, dar am constatat că modul de gândire și modul de viețuire în Biserica Romano-Catolică era foarte îndepărtat de acest mod de viață, de modul de viață ortodox, de modul de viață al Sfinților Părinți și al Bisericii primare. Am văzut că unele lucruri ale credinței creștine originare au rămas și în credința catolică, dar erau și multe deviații, multe erori care fuseseră făcute de-a lungul istoriei catolicismului de după mileniul întâi. Convertirea mea la Ortodoxie nu a fost însă un gest de ostilitate față de Biserica Catolică, ci a fost rezultatul faptului că în Biserica Ortodoxă am găsit ceva mai mult, o plenitudine care nu era în Biserica Catolică, o plenitudine a credinței și o plenitudine a harului. Scopul meu nu e de a vorbi împotriva Bisericii Catolice, de a purta o controversă cu aceasta, ci de a exprima în munca mea această plenitudine a Bisericii Ortodoxe.

continuarea aici : http://www.lumeacredintei.com/revist...laude-larchet/
Reply With Quote
Răspunde

Thread Tools
Moduri de afișare


Subiecte asemănătoare
Subiect Subiect început de Forum Răspunsuri Ultimele Postari
convertiri la ortodoxie Timis1 Biserica Ortodoxa in relatia cu alte confesiuni 22 03.09.2017 17:43:21
ortodoxie ocultista padrevicentiu Generalitati 5 02.07.2010 21:03:08
Patriotism & Ortodoxie eodor nastasa Generalitati 31 07.04.2010 13:20:20
Calea spre ortodoxie are un inceput naiewn Biserica Ortodoxa Romana 7 16.05.2009 06:11:44