ce inseamna sa fii homosexual

[Demetrius]

În prealabil postat de robert27

As vrea sa va zic si un alt punct de vedere legat de homosexualitate, si m-as bucura daca as afla si parerea voastra, oricare ar fi ea.

Homosexualitatea nu este o preferinta, si nici o decizie, nu alegi sa fi gay, pur si simplu esti.?...

...aici cer si ajutorul vostru.

Homosexualitatea nu este o preferință zici tu.
Dar mânia(nervozitatea) este? Isus ne-a demonstrat că omul se poate controla dacă vrea. Tu vrei?
Tu ești homosexual datorită orgoliului tău enorm și nu ești dispus să-l sacrifici, ci el te sacrifică pe tine.
Dumnezeu a sădit în firea noastră instinctul sexual pentru a ne înmulți(reproduce), nu pentru a ne destrăbăla.
Contactul sexual este un mijloc(de reproducere), nu un scop al plăcerii. Dacă nu poți avea copii, la ce folos sexul? Ca să satisfaci patima care te posedă.


Eu înțeleg că ție nu ți-e jenă pentru că te ”descurci”; dacă ți-era jenă nu intrai aici, pe forum și tăceai, dar tu nu ceri ajutor, ci cauți aprobare/susținere pentru că ești împăcat cu devierea ta și nu vrei schimbare.

Din cele 18 mesaje publicate până acum, primele 10 le-ai postat pe acest topic, iar apoi ai postat pe încă trei.
Acum te revolți și nu mai vrei ajutor, ba chiar te victimizezi asemuindu-te cu cerșetorul de la ușa bisericii(#39); tu nu intri în Biserică pentru că nu cauți schimbare, dar cerșești la ușă ”firimituri”(aprobare pe forum) pentru că-ți plac.

Nimeni nu te poate ajuta mai eficient decât părinții tăi(poate ei te-au crescut așa), de care însă te ferești pentru că ți-e bine. te-ai ”acomodat”. Ei sunt datori să te ajute, dar nu le ceri ajutorul pentru că ”duhul” care te stăpânește te motivează să nu le spui ca să le protejezi... bătrânețile.
Pe tine nu te doare starea ta. Dacă te-ar interesa le-ai spune și astfel ți-ai distruge orgoliul.

Prima frază pe care ai scris-o pe acest topic(și am citat-o mai sus), dar și titlul, te dă de gol că orgoliul te-a motivat;la titlu n-ai spus ”Ce înseamnă să fiu homosexual” pentru că nu se referă la tine, Doamne ferește(!).
Prezența ta pe forum se reduce doar la cazul tău, nu la credința ta.

Când omul înțelege că a greșit, se va lepăda imediat ori de greșeală, ori de cinste.

[robert27]

În prealabil postat de Demetrius

Homosexualitatea nu este o preferință zici tu.
Dar mânia(nervozitatea) este? Isus ne-a demonstrat că omul se poate controla dacă vrea. Tu vrei?
Tu ești homosexual datorită orgoliului tău enorm și nu ești dispus să-l sacrifici, ci el te sacrifică pe tine.
Dumnezeu a sădit în firea noastră instinctul sexual pentru a ne înmulți(reproduce), nu pentru a ne destrăbăla.
Contactul sexual este un mijloc(de reproducere), nu un scop al plăcerii. Dacă nu poți avea copii, la ce folos sexul? Ca să satisfaci patima care te posedă.

Stiu ca am un orgoliu mare si incerc sa-l hranesc cat mai putin, dar nu are legatura orgoliul cu atractia sexuala. Orgoliul nu creste prin asa ceva, ci prin cautarea laudelor. Homosexualitatea este atractie sexuala, nu inseamna doar sa faci sex. Este mai intai gandul, apoi aprobarea lui si dupa asta si fapta. Aparitia gandului nu poate fi controlata. Acceptarea gandului insa poate fi controlata, doar dupa ce apare gandul poate fi respins. Exact ca si mania, ca tot ai dat exemplu, cand cineva iti face un rau, te maniezi pe el, dar te controlezi, pleci capul si nu-l iei la bataie...

În prealabil postat de Demetrius

Eu înțeleg că ție nu ți-e jenă pentru că te ”descurci”; dacă ți-era jenă nu intrai aici, pe forum și tăceai, dar tu nu ceri ajutor, ci cauți aprobare/susținere pentru că ești împăcat cu devierea ta și nu vrei schimbare.

Din cele 18 mesaje publicate până acum, primele 10 le-ai postat pe acest topic, iar apoi ai postat pe încă trei.
Acum te revolți și nu mai vrei ajutor, ba chiar te victimizezi asemuindu-te cu cerșetorul de la ușa bisericii(#39); tu nu intri în Biserică pentru că nu cauți schimbare, dar cerșești la ușă ”firimituri”(aprobare pe forum) pentru că-ți plac.

Nu mai vreau ajutor pentru ca sub ideea ca ma ajutati si faceti bine, va certati intre voi, judecati, si va hraniti orgoliul prin impunerea punctului de vedere personal si chiar nu vreau lucru asa. Regret ca am postat asemenea subiect si am iscat aceste lucruri. Iar lucru asta l-am facut din egoism.

În prealabil postat de Demetrius

Nimeni nu te poate ajuta mai eficient decât părinții tăi(poate ei te-au crescut așa), de care însă te ferești pentru că ți-e bine. te-ai ”acomodat”. Ei sunt datori să te ajute, dar nu le ceri ajutorul pentru că ”duhul” care te stăpânește te motivează să nu le spui ca să le protejezi... bătrânețile.
Pe tine nu te doare starea ta. Dacă te-ar interesa le-ai spune și astfel ți-ai distruge orgoliul.

Prima frază pe care ai scris-o pe acest topic(și am citat-o mai sus), dar și titlul, te dă de gol că orgoliul te-a motivat;la titlu n-ai spus ”Ce înseamnă să fiu homosexual” pentru că nu se referă la tine, Doamne ferește(!).
Prezența ta pe forum se reduce doar la cazul tău, nu la credința ta.

Am gresit sa caut ajutorul pe net, si gresesc in continuare daca il voi cauta in parerile oamenilor.

[nicolae44]

În prealabil postat de robert27

Cum am zis si la inceput... Acum vad ca a ajuns sa fie din ce in ce mai grav, asa ca, va rog eu frumos, nu ma mai ajutati. Ca si cum ai arunca o pietricica in mijocul oceanului, valurile ei pot ajunge tzunami la mal...
Egoismul meu cel mare m-a orbit si nu am vazut ca va fac rau. Prin intrebarile mele v-am ispitit la multe lucruri rele si pentru asta imi cer iertare.
Numai bine, si inca o data, iertare...

robert,eu il iubesc pe Isus si neprihanirea care vine de la El.El te intelege si eu te inteleg caci am fost ispitit si am biruit.nu stii ce zice Domnul Isus?ca a fost ispitit in toate felurile??pentru biruinta si ca si noi sa capatam acea biruinta.iti pot explica amanuntit aceasta problema si ma bucur ca nu te-ai lasat obisnuit cu gandul acesta caci in America de ex sunt chiar biserici unde homosexualitatea nu mai e considerata pacat .ai sa scapi de aceasta pofta,problema daca e reala putem discuta aici sau pe privat mai pot citi si altii nu ma deranjeaza caci TOTI SUNTEM PACATOSI si biserica Lui cristos nu-i un club de sfinti ci un spital de vindecare

[grigoras gherase]

În prealabil postat de robert27

As vrea sa va zic si un alt punct de vedere legat de homosexualitate, si m-as bucura daca as afla si parerea voastra, oricare ar fi ea.

Homosexualitatea nu este o preferinta, si nici o decizie, nu alegi sa fi gay, pur si simplu esti. Asa cum un baiat heterosexual este atras de o fata, exact la fel, un baiat homosexual este atras de un baiat. Asa cum o persoana hetero nu are atractie fata de o pers de acelasi sex, este exact la fel si cu o persoana gay, care nu are atractie fata de o pers de sex opus. Nu vreau sa promovez homosexualitatea, (atractia catre pers de acelasi sex) pentru ca ea nu este un comportament.
Daca invatam copii in scoli despre homosexualitate, si ei intelg exact ce inseamna, evitam multe cazuri in care copilul ajunge chiar la tentativa de sinucidere atunci cand isi da seama ca este homosexual, si despre asta nu stie decat ca este un mare pacat, ca este o rusine, o anomalie, ca trebuie sa dispara. Ironia este ca acel copil este impins tocmai de catre parintii lui care il iubesc, dar care nu stiu ce este in inima lui. Cum este si cazul meu, dealtfel.
Nu poti controla atractia sexuala, dar poti controla fapta. Ce poti sa alegi este sa nu ai relatii sexuale, dar nu poti alege ce tip de atractie sa ai. De exemplu, nu poti sa alegi sa fii atras de o persoana obeza si nu de o persoana bine facuta, sau sa nu fi atras de o persoana tinara, imbracata provocator, care arata foarte bine. Dar poti sa alegi, si sa nu-ti inchipui cum o sa fie cu acea persoana in pat, poti sa alegi sa nu vorbesti cu acea persoana, sa o ocolesti.
Cea mai mare dezamagire este ca nu pot avea o relatie sincera cu o fata, asa ca pentru mine casatoria este doar un vis. Viata mea inseamna singuratate si minciuna pentru ca nu pot spune adevarul celor din jurul meu. Sunt obligat sa mint, pentru ca nu vreau sa aduc suferinta parintilor si fratilor mei.
Singurul lucru care imi mai ramane este sa aflu adevarul despre Dumnezeu, sa gasesc o cale de evolutie spirituala si aici cer si ajutorul vostru.

Pentru un crestin adevarat,raspunsul la intrebarile tale este unul singur:"aceasta-i crucea mea si trebuie sa mi-o duc pana la capat"!Recunosc,nu-i o treaba tocmai usoara,ba din contra!Dar te intreb:esti tu crestin adevarat,crezi cu adevarat in Dumnezeu?
De la raspunsul acestei intrebari pleaca si rezolvarea problemei tale.Aici tu alegi daca iti duci crucea sau daca o lepezi!Nu exista cale de mijloc.Par dur,dar nu sunt.
Cu ce te crezi tu mai nedreptatit decat unul care se naste orb?Marturisesc ca nu am vazut si auzit unul macar, care sa-L traga la raspundere pe Dumnezeu pentru necazul lui.Priveste la ei,la surdo-muti,la cei ce se nasc fara membre si la cate altele de acest fel,si invata de la ei!
Marturisesc ca am 63 de ani,m-am nascut si eu cu unele "defecte",nu usoare dar nu de genul celei ale tale,si,cu rabdare si cu ajutorul Domnului,le-am depasit,iar astazi pot sa afirm ca am trait ca un om normal,iar bucuria aceasta este infinit mai mare decat tristetea.Ba chiar cred ca defectele m-au ajutat sa pot trai cat mai aproape de dorintele Domnului nostru Iisus Hristos! Sti tu vorba aceea veche:tot raul spre bine!
Dar mai sper ca altcineva,mai intelept decat mine,sa-ti aduca si alte sfaturi,care mie imi scapa acum.
Dumnezeu sa te lumineze!

[Tartaruga]

Http://www.svph.tk/

[RalucaG]

Robert, duhovnicul te poate ajuta cum nici prin cap nu-ti trece ca o poate face. Cu sfaturi, cu bunavointa, cu intelegere, cu medicamente spirituale pentru suferinta ta. Poate ca ai sa descoperi ca problema care te framanta este, de fapt, ultima in ordinea importantei si vei gasi cauza adevarata a nelinistii din viata ta. Du-te la el si vorbeste asa cum i-ai vorbi lui Dumnezeu (pentru ca, prin el, cu Dumnezeu comunici). Acolo o sa gasesti raspunsuri si indreptare.
Doamne ajuta!

[Eugen7]

În prealabil postat de robert27

As vrea sa va zic si un alt punct de vedere legat de homosexualitate, si m-as bucura daca as afla si parerea voastra, oricare ar fi ea.

Homosexualitatea nu este o preferinta, si nici o decizie, nu alegi sa fi gay, pur si simplu esti. Asa cum un baiat heterosexual este atras de o fata, exact la fel, un baiat homosexual este atras de un baiat. Asa cum o persoana hetero nu are atractie fata de o pers de acelasi sex, este exact la fel si cu o persoana gay, care nu are atractie fata de o pers de sex opus. Nu vreau sa promovez homosexualitatea, (atractia catre pers de acelasi sex) pentru ca ea nu este un comportament.
Daca invatam copii in scoli despre homosexualitate, si ei intelg exact ce inseamna, evitam multe cazuri in care copilul ajunge chiar la tentativa de sinucidere atunci cand isi da seama ca este homosexual, si despre asta nu stie decat ca este un mare pacat, ca este o rusine, o anomalie, ca trebuie sa dispara. Ironia este ca acel copil este impins tocmai de catre parintii lui care il iubesc, dar care nu stiu ce este in inima lui. Cum este si cazul meu, dealtfel.
Nu poti controla atractia sexuala, dar poti controla fapta. Ce poti sa alegi este sa nu ai relatii sexuale, dar nu poti alege ce tip de atractie sa ai. De exemplu, nu poti sa alegi sa fii atras de o persoana obeza si nu de o persoana bine facuta, sau sa nu fi atras de o persoana tinara, imbracata provocator, care arata foarte bine. Dar poti sa alegi, si sa nu-ti inchipui cum o sa fie cu acea persoana in pat, poti sa alegi sa nu vorbesti cu acea persoana, sa o ocolesti.
Cea mai mare dezamagire este ca nu pot avea o relatie sincera cu o fata, asa ca pentru mine casatoria este doar un vis. Viata mea inseamna singuratate si minciuna pentru ca nu pot spune adevarul celor din jurul meu. Sunt obligat sa mint, pentru ca nu vreau sa aduc suferinta parintilor si fratilor mei.
Singurul lucru care imi mai ramane este sa aflu adevarul despre Dumnezeu, sa gasesc o cale de evolutie spirituala si aici cer si ajutorul vostru.

Stimate Robert, homosexualitatea ca manifestare atat in sfera raporturilor sexuale cat si in sfera emotionala este o BOALA si ca orice boala poate fi tamaduita, evident daca bolnavul vrea sa fie vindecat.

Hristos Iisus Mantuitorul, iarta si tamaduiteste, in Sfanta Sa Biserica, prin Sfintele Taine si evident ca medicina poate ajuta in procesul videcarii.

Pentru mai multe detalii mai jos sunt cateva postari elocvente pe un alt topic.

http://www.crestinortodox.ro/forum/s...60&postcount=3

http://www.crestinortodox.ro/forum/s...62&postcount=4

http://www.crestinortodox.ro/forum/s...64&postcount=5

http://www.crestinortodox.ro/forum/s...78&postcount=8

http://www.crestinortodox.ro/forum/s...80&postcount=9

http://www.crestinortodox.ro/forum/s...0&postcount=12

http://www.crestinortodox.ro/forum/s...4&postcount=14

[Tomita]

Daca cauti acceptarea in inima lui Dumnezeu (cum te-ai exprimat) atunci cauti Calea, Adevarul si Viata.
Adevarul este ca sodomia este pacat de moarte. Tentatia sodomiei este si ea pacat..dorinta de a iubi fara sa implice si pacatul sodomiei este o ispita, un pas spre pacat si deci un pacat. Atractia de care spui este un diavol (ceva de genul dependentei de alcool/droguri/etc...vrei si nu te poti abtine).
Un om desavarsit, binecuvantat cu Duhul Sfant, nu are ispite de natura sexuala /ganduri de atractie fizica, vorbeste cu oricine la fel si cauta doar (si subliniez doar) sa-i ajute pe semeni sa se "imbunatateasca". Poate nu ajungem la acest nivel..ideea este sa luptam ca sa ajungem. Deci trebuie sa lupti cu tentatia si nu sa o accepti ca ceva normal/innascut/etc.
Nu cred ca datorita conceptiei gresite despre acest subiect persoanele "gay" se indeparteaza de Dumnezeu...se indeparteaza singure pentru ca e alegerea lor si gasesc justificari.
Nu consider gresit ca ai cautat ajutor pe Net. Asa intelegem unele perspective/puncte de vedere...si prin unele analogii ne dam seama si de alte situatii.
Ideea este ca din toata parerea/cearta/sfatul de pe Net sa iei ce e bun si sa te "ridici"...vezi tu prin ce metode.

Nu te nasti 'gay', devii. Sunt mai multi factori, insa daca doresti si ai ambitie, poti sa scapi de acesta ispita.

"În calitate de persoană implicată în misionarismul creştin, am observat o anumită tendinţă în creştere în ultimii ani.

Se pare că noi, ca creştini, individual, şi ca Biserică, colectiv, suntem foarte preocupaţi să ne diminuăm exprimarea exterioară a credinţei noastre, de teamă să nu îi incomodăm pe alţii. Uneori, cei ce vorbesc în sprijinul credinţei îşi diluează cumva credinţa şi mesajul pentru a fi siguri că nimeni nu se simte ofensat. Oamenii ignoră unele comportamente greşite ale prietenilor lor ca să nu îi jignească. Se caută acele relaţii şi medii sociale în care se evită posibilele situaţii conflictuale, pentru ca nimeni să nu se simtă incomod.

În ultima vreme m-am întâlnit cu situaţii care conflictul de idei părea iminent, dar nici una dintre părţi nu a vrut să facă pasul de deschidere. Asta m-a făcut să mă gândesc la credinţa mea. În ce măsură cred în Hristos? Dacă cred, de ce îmi este teamă să le vorbesc deschis altora despre credinţa în El? Dacă îmi pasă de aproapele meu, nu ar trebui să risc incomodarea lor atunci când e vorba de mântuirea lor?
Adevărul e că Evanghelia lui Hristos şi Adevărul lui Dumnezeu sunt prin natura lor intimidante. Sunt asemenea unei săbii care desparte, aduce la suprafaţă şi pătrunde până în cele mai ascunse locuri. Ne conduce la Dumnezeu, la adevăr, la vindecare, la împlinire şi la libertate.

Gândindu-mă la asta, mi-am amintit de o perioadă din viaţa mea în care mă simţeam foarte ofensat de prietenii şi familia mea. Îmi părăsisem soţia pentru a-mi construi o viaţă definită de atracţia mea faţă de acelaşi sex. Voiam ca prietenii şi familia să accepte ce fac, să mă încurajeze şi să nu pună la îndoială comportamentele mele. M-am simţit incomodat de creştinismul lor şi, pentru o vreme, m-am îndepărtat de cei ce mă iubeau şi de Biserică.

Astăzi însă, după 13 ani, aş vrea să le mulţumesc din inimă soţiei mele, părinţilor şi familiei, precum şi prietenilor cărora le-a păsat de mine suficient de mult ca să mă ofenseze. Mă cutremur când mă gândesc la implicaţiile din viaţa mea dacă cei din jurul meu ar fi acceptat minciuna că a iubi pe cineva înseamnă a-l încuraja în păcatele lui. Atunci când mi-am părăsit soţia, ea mi-a spus direct că ştie că Dumnezeu mă poate scăpa din căderea aceea şi că nu va intenta divorţ. Şi-a apărat interesele dar în acelaşi timp a continuat să mă iubească şi să mă ajute să-mi revin.
Părinţii mei (şi alţi membri ai familiei) mi-au spus că ce fac eu e greşit. Au cumpărat cărţi şi alte materiale şi au încercat să mă convingă să merg la un psiholog. De asemenea, mă sunau frecvent ca să vadă ce fac, îmi trimiteau bani când aveam nevoie, veneau la ziua mea de naştere şi îmi plăteau avionul ca să vin acasă de sărbători. Veneau cu avionul în oraşul meu şi mă invitau la cină ca să poată sta de vorbă cu mine şi să mă convingă să abandonez drumul pe care apucasem. De asemenea, îmi trimiteau cărţi poştale şi scrisori de dragoste şi confirmare a prieteniei noastre.

M-am simţit incomodat de fiecare dintre ei. Fiecare m-a enervat. Erau pentru mine nişte bigoţi, încuiaţi, ignoranţi şi plini de ură. Dacă chiar m-ar fi iubit, le-am spus eu, ar fi trebuit să mă accepte şi să mă susţină în stilul de viaţă pe care mi-l alesesem. Le-am ignorat telefoanele şi i-am privit cu scepticism. Am făcut tot ce am putut ca să rup legăturile cu cei ce mă ofensau. Ei însă nu au renunţat. Nu mi-am cântat în strună, dar nici nu au renunţat la mine.

La un moment dat am luat o carte de la tatăl meu. Nu am vrut-o – o consideram „propagandă extremistă de dreapta” – dar am luat-o ca să-l fac să tacă. Eram decis să trag o linie şi să rup orice legătură cu soţia mea, cu familia şi cu prietenii. Însă Dumnezeu nu dormea. Cartea de la tatăl meu nu mă condamna, dar îmi arăta că iubirea sentimentală şi siropoasă a lui Dumnezeu, pe care mi-o însuşisem eu ca credinţă, era o minciună. Îmi arăta dragostea puternică a unui Mântuitor înviat şi mă invita să răspund acelei iubiri. Oamenii ofensatori din viaţa mea erau acolo, cu dragoste şi răbdare ca întotdeauna, fără a-mi arunca în faţă păcatele mele, ci aşteptând să păşească împreună cu mine pe drumul de eliberare.

Astăzi căsnicia mea este refăcută şi consolidată. Am trei copii minunaţi şi îmi conduc viaţa după Cuvântul lui Dumnezeu. Relaţiile mele de familie s-au vindecat şi sunt mai apropiat acum de prietenii mei decât am fost vreodată. Atunci când îi ascult pe cei ce se frământă cum să nu îi intimideze pe alţii cu mesajul lor, când îi văd cum îşi schimbă întregul sistem de referinţă al credinţei lor pentru a-i face pe alţii să se simtă bine, când îi văd că îngăduie comportamente greşite doar ca să evite conflicte, mă întreb unde aş fi fost eu astăzi dacă Stephanie ar fi înaintat divorţ aşa cum voiam eu să facă. Mă întreb unde aş fi fost acum dacă părinţii şi prietenii mei ar fi fost alături de mine când voiam să divorţez de ea, şi dacă m-ar fi susţinut în noua mea identitate. Mă întreb unde aş fi fost dacă creştinii din jurul meu ar fi fost „amabili” cu mine şi m-ar fi bătut aprobator pe umăr. Mă cutremur la gândul acesta. Ştiu că i-ar fi durut cumplit să mă piardă, dar m-au iubit suficient de mult ca să-şi asume acest risc.

Vă mulţumesc, prieteni, că m-aţi intimidat, indispus şi ofensat. Atunci, adevărul pe care mi l-aţi înfăţişat era „o mireasmă a morţii” pentru mine (2 Corinteni 2:15), dar astăzi este „o mireasmă a vieţii spre viaţă”.

Traducere şi adaptare de Bogdan Mateciuc după Mike Goeke "

Oare sunt homosexual ?

Sunt unii tineri care se-ntreabă acest lucru la diferite vârste, sau chiar se gândesc că simt o atracţie mai mare faţă de băieţi decât faţă de fete. Nu putem spune că li se pare sau că e doar în imaginaţia lor, dar putem spune cu siguranţă că ceva e în neregulă cu ei, ceva anormal li se-ntâmplă.
Unul dintre cei mai mari sfinţi ai lumii care a fost şi monah, necunoscând femeie, a zis ceva foarte frumos:

"Nu există relaţie între doi oameni aşa de apropiată ca cea dintre femeie şi bărbat, dacă ar fi uniţi aşa cum trebuie.... şi nimic nu e mai preţios decât... să fii iubit de o soţie şi s-o iubeşti". (Sfântul Ioan Gură de Aur)

Sfântul Apostol Pavel, cel mai mare apostol a lui Dumnezeu, îi mustră pe homesexuali în Epistola către Romani şi arată şi care e motivul pentru care ei au ajuns în starea aceasta. În primul rând le spune că deşi puteau să-şi dea seama că Dumnezeu există uitându-se la toată creaţia, la tot ce este în jurul lor, la frumuseţea extraordinară a întregului univers totuşi n-au crezut în El:

"Cele nevăzute ale Lui se văd de la facerea lumii, înţelegându-se din făpturi, adică veşnica Lui putere şi dumnezeire, aşa ca ei să fie fără cuvânt de apărare, pentru că, cunoscând pe Dumnezeu, nu L-au slăvit ca pe Dumnezeu, nici nu I-au mulţumit, ci s-au rătăcit în gândurile lor şi inima lor cea nesocotită s-a întunecat. Zicând că sunt înţelepţi, au ajuns nebuni." (Romani, 1:20-22)

Şi necrezând în Dumnezeu, dar totuşi având nevoie de ajutor ca nişte oameni slabi ce sunt, au început să se-nchine la idoli, la zei sculptaţi şi făcuţi de mâna lor:

"Şi au schimbat slava lui Dumnezeu Celui nestricăcios cu asemănarea chipului omului celui stricăcios şi al păsărilor şi al celor cu patru picioare şi al târâtoarelor." (Romani, 1:23)

Oamenii au făcut cea mai mare confuzie, s-au înşelat asupra celui mai evident şi mai clar lucru din univers. Cei necredincioşi au confudat creatura cu Creatorul, s-au închinat materiei în loc să se-nchine lui Dumnezeu. Şi pentru această gravă confuzie Dumnezeu i-a lăsat la mintea lor:

"De aceea Dumnezeu i-a dat necurăţiei, după poftele inimilor lor, ca să-şi pângărească trupurile lor între ei, ca unii care au schimbat adevărul lui Dumnezeu în minciună şi s-au închinat şi au slujit făpturii, în locul Făcătorului, Care este binecuvântat în veci, amin!" (Romani, 1:24-25)
Confundarea creaturii cu Creatorul a dus la o altă gravă confuzie:

"Pentru aceea, Dumnezeu i-a dat unor patimi de ocară, căci şi femeile lor au schimbat fireasca rânduială cu cea împotriva firii; Asemenea şi bărbaţii lăsând rânduiala cea după fire a părţii femeieşti, s-au aprins în pofta lor unii pentru alţii, bărbaţi cu bărbaţi, săvârşind ruşinea şi luând cu ei răsplata cuvenită rătăcirii lor. Şi precum n-au încercat să aibă pe Dumnezeu în cunoştinţă, aşa şi Dumnezeu i-a lăsat la mintea lor fără judecată, să facă cele ce nu se cuvine." (Romani, 1:26-28)

Din cuvintele adresate celor din Roma de Sfântul Pavel ne dăm seama că homosexualitatea este o gravă confuzie, este o schimbare a adevărului în minciună, o schimbarea a rânduielii fireşti a lucrurilor într-una împotriva firii, este în final o rătăcire. Şi marea cauză esti depărtarea de Dumnezeu şi adâncirea în păcat. Când oamenii caută în mod egoist doar plăcerilor lumii atunci ei nu mai înţeleg raţiunile pentru care a fost făcută lumea şi scopul fiecărui lucru şi încep să facă confuzii şi aceste confuzii sunt răsplătite.

Aşa cum manipularea unui automobil în exces, peste limitele lui fizice, poate duce la accidente grave tot aşa folosirea trupului în afara limitelor lui aduce multă suferinţă şi necaz. Dacă Loganul meu poate circula în siguranţă cu 100 de km la ora şi pot frâna şi opri în condiţii de siguranţă, folosirea lui la viteze de peste 150-160 km/h poate duce la mari probleme. Fiecare exemplu ale limitele lui.

Dacă unii tineri n-au avut succes în dragoste şi fetele nu prea se lipesc de ei asta nu înseamnă că sunt homosexuali. La fel cum dacă nu te atrag prea mult fetele, înseamnă că încă n-ai cunoscut gingăşia şi frumuseţea unei femei.

Mai sunt multe lucruri de spus, dar poate în alt articol. Vreau să închei aşa:
"Şi a făcut Dumnezeu pe om după chipul Său; după chipul lui Dumnezeu l-a făcut; a făcut bărbat şi femeie."
http://ortodoxiatinerilor.ro/sexuali...omosexual.html