Forum Crestin Ortodox Crestin Ortodox
 
 


Du-te înapoi   Forum Crestin Ortodox > Minuni ale Ortodoxiei > Mari Duhovnici si predicile lor
Răspunde
 
Thread Tools Moduri de afișare
  #1  
Vechi 15.10.2008, 12:17:09
eduardd
Guest
 
Mesaje: n/a
Implicit Protos. Teofan Merla

[SIZE=4]Parintele Teofan Merla, de la Manastirea Cetatuia

[/SIZE]Originar din Vaslui, parintele Teofan Merla a intrat in obstea Manastirii Cetatuia dupa cel de-al doilea razboi mondial. In perioada 1959-1968 a fost nevoit sa paraseasca manastirea. In 1968 s-a intors la Manastirea Cetatuia din ordinul mitropolitului de atunci Iustin Moisescu. Amanunte despre viata parintelui protosinghel Teofan Merla ne-a oferit parintele arhimandrit Timotei Aioanei, exarh cultural al Arhiepiscopiei Iasilor: 'Protosinghelul Teofan Merla, vietuitor in obstea Manastirii Cetatuia, a fost unul din duhovnicii cunoscuti, in special din tinutul Iasilor. El s-a nascut la 8 septembrie 1921, la Vaslui, in satul Tatarani si impreuna cu fratele sau, Crescent, in momentul de fata ieromonah la Manastirea Slatina, din tinutul Falticenilor, au ales drumul manastirii. Dupa razboiul al II-lea mondial, el s-a stabilit impreuna cu fratele sau la Manastirea Cetatuia. In anul 1959, in perioada grea, cand decretul comunist 410 a scos numerosi monahi din manastiri, el a fost nevoit sa paraseasca manastirea, lucrand in Iasi pana in anul 1968, cand episcopul Irineu Craciunas Suceveanul l-a rechemat din porunca IPS Mitropolit de atunci Iustin Moisescu, sa revina in obstea Manastirii Cetatuia, asadar, aproape 60 de ani de vietuire in obstea acestei manastiri. In vremea pastoririi la Iasi a PF Teoctist, actualul patriarh al Bisericii Ortodoxe Romane, a fost hirotesit protosinghel'.
Marturii:
parintele arhimandrit Timotei Aioanei, exarh cultural al Arhiepiscopiei Iasilor: 'Parintele Teofan Merla a stat de dimineata pana seara in biserica Manastirii Cetatuia. A ascultat sub epitrahil pacatele atator oameni, a indrumat pe multi, de aceea, la aceasta varsta venerabila, la 85 de ani, parintele Teofan era foarte cunoscut si foarte iubit de catre numerosi credinciosi si fiii sai duhovnicesti din Iasi si din alte locuri.

La Manastirea Cetatuia din municipiul Iasi s-a oficiat slujba inmormantarii protosinghelului Teofan Merla, vietuitor la acest sfant lacas, care a trecut la cele vesnice in ziua de sambata, 11 februarie. La aceasta slujba au participat peste 20 de preoti, precum si ucenici ai parintelui si numerosi credinciosi care l-au cunoscut. In cadrul slujbei de inmormantare, parintele arhimandrit Timotei Aioanei, exarh cultural al Arhiepiscopiei Iasilor, a dat citire mesajului transmis de catre IPS Daniel, Mitropolitul Moldovei si Bucovinei, mesaj din care redam un scurt fragment: 'Asemenea lucrurilor de mare pret pe care le pastram cu grija, tot asa vorba plina de duh, intelepciunea si modul de viata al parintelui Teofan nu pot fi uitate de cei care l-au avut duhovnic. Cei carora l-a cunoscut le-a fost calauza si sfatuitor, simt astazi ca desi au pierdut un duhovnic, au castigat totusi un rugator in ceruri. In aceste momente de vremelnica despartire, il rugam pe Mantuitorul Hristos Cel Inviat din morti sa aseze sufletul parintelui Teofan intru Imparatia Sa cea cereasca, unde nu este nici durere, nici intristare, nici suspin, ci viata fara de sfarsit. Vesnica lui pomenire din neam in neam'!
Cu parintesti binecuvantari si condoleante pentru obstea indoliata a Manastirii Cetatuia,
DANIEL,
Arhiepiscop al Iasilor si Mitropolit al Moldovei si Bucovine
Reply With Quote
  #2  
Vechi 15.10.2008, 12:18:52
eduardd
Guest
 
Mesaje: n/a
Implicit

[SIZE=4][COLOR=Red]„Nu au pierdut un sprijin, ci au câștigat un rugător“ [/COLOR][/SIZE]

Părintele Teofan a răspuns celei de-a doua chemări din decursul vieții sale

Mănăstirile ajung loc de pelerinaj și de regăsire sufletească și datorită preoților care slujesc în ele. Fiecare mănăstire are câte un duhovnic ce adună de prin toate locurile credincioși care au mare nevoie de un sfătuitor. Mănăstirea Cetățuia de la Iași l-a avut pe părintele Teofan Merlă. Protosinghelul Teofan Merlă, îndrumător spiritual a mii de credincioși din întreaga țară, a plecat în lumea de dincolo în dimineața zilei de 11 februarie 2006. A fost condus pe ultimul drum ieri, 14 februarie, de toți cei care l-au iubit și pe care i-a condus în drumul lor spre mântuire. Aproximativ 700 de persoane, preoți de mir, călugări și călugărițe, credincioși și credincioase, tineri și vârstnici, din toată țara au înfruntat gerul crunt al dimineții de ieri pentru a-l mai vedea încă o dată pe iubitorul de Dumnezeu și de oameni, protosinghelul Teofan Merlă.

Începând cu ora 8.00 dimineața, când în biserica Mănăstirii Cetățuia a început Sfânta Liturghie, zeci de mașini au început să urce șoseaua ce duce către lăcașul sfânt de acolo de sus, denumit cândva de noi, „fortăreața spirituală“ de pe cea mai înaltă culme a Iașului. Am văzut în parcare și mai apoi înșirate pe marginea șoselei, pe o distanță de aproximativ 400 de metri, mașini cu numere de Iași, Vaslui, Botoșani, Suceava, Bacău, București, Ilfov, chiar și o mașină cu număr de Basarabia. Mai mult, au venit la înmormântarea unuia dintre cei mai iubiți duhovnici grupuri organizate de la Vaslui sau de la Botoșani. Taxiurile urcau continuu pe șoseaua de pe care zăpada se topise de mult din cauza traficului.
În biserică nu se putea intra, iar lumea ținea în mâini lumănări aprinse pentru sufletul celui adormit.
„A fost un om deosebit! Îl cunosc de aproximativ cinci ani și în tot acest timp am venit cu pioșenie să ascultăm un sfat bun dat de sfinția sa. Pur și simplu, sunt tulburat. Nici nu pot să cred că s-a dus dintre noi“, a mărturisit cu emoție dl. Ioan Vicov din Iași, în vârstă de 51 de ani. Întrebat care sunt cuvintele cele mai potrivite pentru a descrie însemnătatea părintelui Teofan pentru dânsul, dar și pentru credincioșii care l-au cunoscut, în general, dl. Vicov a răspuns: „Numai simplul fapt că în fiecare duminică la Sfânta Liturghie veneau foarte mulți oameni și numai privind la acești oameni care stau la rând ne putem da seama cât de nerăbdători erau ca să ajungă la el să primească un sfat pentru ceea ce se cuvine în viața pământească“.

„Nu au pierdut un sprijin, ci au câștigat un rugător“
Reply With Quote
  #3  
Vechi 15.10.2008, 12:20:22
eduardd
Guest
 
Mesaje: n/a
Implicit

Slujba de înmormântare a fost oficiată în curtea mănăstirii de arhim. Timotei Aioanei, exarh cultural al mănăstirilor din Arhiepiscopia Iașilor, și de arhim. Dosoftei, mare ecleziarh la Catedrala mitropolitană din Iași, împreună cu un sobor de 22 de preoți și diaconi. Părintele Timotei a citit cuvântul din partea Înalt Prea Sfințitului Daniel, Mitropolitul Moldovei și Bucovinei, prin care a trecut în revistă cele mai semnificative momente din biografia marelui duhovnic: „Asemeni lucrurilor de preț pe care timpul și viața nu ni le pot face uitate, nici vorba plină de duh, trăirea și exemplul de viață al părintelui nu se pot înstrăina de la noi. Cei care l-au cunoscut, cărora le-a fost duhovnic și sfătuitor, vor înțelege astăzi că nu au pierdut un sprijin, ci au câștigat un rugător. Vor înțelege că nu le va lipsi omul, pentru că au dobândit modelul de urmat. Suntem datori ca astăzi, în fața catafalcului durerii și al tristeții omenești, să aducem mulțumire lui Dumnezeu că ne-a învrednicit să-i fim în preajmă părintelui, să-i putem asculta sfaturile și să-i urmăm îndemnurile. Părintele Protosinghel Teofan Merlă s-a născut la 8 septembrie 1921, în comuna Dănești, satul Tătărani, județul Vaslui. După o copilărie petrecută în ascultare de părinți și de școală, va pleca pe front în cel de-al doilea război mondial, unde se va evidenția ca apărător al pământului străbun al țării. După terminarea războiului, tânărul Toader (n.r. - numele de botez) se hotărăște să intre în mănăstire, convins fiind că-i datorează acest lucru lui Dumnezeu, salvarea vieții sale în grelele clipe petrecute. Astfel, în vara anului 1947, se va îndrepta spre Mănăstirea Cetățuia. În scurt timp, datorită dăruirii și râvnei de care dădea dovadă, a fost propus pentru hirotonia în ieromonah. Considerându-se tânăr și fără experiență, monahul Teofan nu a vrut să primească preoția. Starețul său l-a încurajat însă spunându-i: „Mergi cu încredere că acolo unde nu știi sfinția ta ce să spui îți va șopti Dumnezeu răspunsul potrivit“. Astfel a acceptat preoția. S-a așezat cu smerenie în ușa altarului, ascultând și sfătuind, mustrând și binecuvântând. Cu timpul, părintele Teofan și-a câștigat renumele de duhovnic bun printre credincioșii din Iași și din alte locuri. Mulțimea de cazuri la care părintele a dat răspunsul potrivit a confirmat cuvintele spuse de stareț la începutul preoției sale“.
Ca urmare a Decretului comunist nr. 410, în 1959 părintele Teofan a fost scos din mănăstire, dar a revenit în anul 1968 tot la Cetățuia. „Va urma o perioadă de dăruire și slujire neîncetată. În urma acestei activități neobosite, va primi în data de 17 februarie 1985, ca dovadă de apreciere din partea Centrului Mitropolitan Iași, rangul de protosinghel. S-a bucurat de aprecierea primită, dar marea lui bucurie o găsea în ochii credincioșilor care veneau recunoscători să-i mulțumească. Și până în ultimele clipe ale vieții sale a sfătuit și povățuit. În aceste momente de vremelnică despărțire, îl rugăm pe Mântuitorul Hristos Cel Înviat din morți să așeze sufletul părintelui Teofan întru Împărăția Sa cea cerească, unde nu este nici durere, nici întristare, nici suspin, ci viață fără de sfârșit. Veșnica lui pomenire din neam în neam! Cu părintești binecuvântări și condoleanțe pentru obștea îndoliată a Mănăstirii Cetățuia IPS Daniel, Mitropolitul Moldovei și Bucovinei“.

[SIZE=4][COLOR=Red]„Numele de Teofan - «arătătorul de Dumnezeu» a fost confirmat“
[/COLOR][/SIZE]A ținut să-și exprime durerea prilejuită de tristul eveniment și părintele Vasile Nechita, inspector pe disciplina religie în cadrul Inspectoratului Județean Iași și paroh al Bisericii „Sf. Andrei“ din Iași, care, în fața celor aproximativ 700 de persoane care au ocupat aleile din curtea mănăstirii, a mărturisit, prin altele: „Am fost și eu printre ucenicii părintelui Teofan. Mi-aduc aminte că acum 28 de ani, când am venit aici și voiam să plec în părțile de unde sunt, undeva prin jud. Suceava, părintele mi-a spus să rămân aici pentru că și aici trebuie dusă lupta cea bună. Astfel, am înțeles de la el că oriunde în această vremelnică viață trebuie să ardem și noi ca lumânarea, să transformăm lutul existenței noastre în lumină. Acest crez m-a însoțit, ca pe atâția dintre ucenicii părintelui. Preoți, călugări, credincioși, de toate categoriile sociale, toți au venit și s-au împărtășit din acest izvor de lumină care a fost părintele Teofan. Într-adevăr, numele pe care l-a primit la călugărie, Teofan - „arătătorul de Dumnezeu“, a fost confirmat de darul deosebit de duhovnic pe care l-a avut. Adeseori am alergat la rugăciunea lui și acum am simțit nevoia în petrecerea lui spre cer, acolo unde nădăjduim că Dumnezeu îl va ferici între aleșii săi, să-l conducem tot în această rugăciune în care am fost învățați, călăuziți și, mai ales, mângâiați atunci când am fost în dezolare sau deznădejde sufletească. Cel mai frumos sfat pe care l-a dat întodeauna a fost să nu uităm că și noi suntem la fel pelerini spre cer și să nu căutăm și să ne împiedicăm de greutățile și de grijile acestei lumi“.
În final, părintele Nechita și-a exprimat dorința publicării unei cărți despre părintele Teofan, invitând pe toți cei care l-au cunoscut și care au ceva de spus despre el și despre ceea ce au învățat de la el să scrie și să aducă acele texte pentru publicare, „pentru că până acum ne-a vorbit prin grai, iar de acum încolo vrem ca prin această carte și prin altele care se vor mai scrie să ne vorbească nouă și altor generații care vor mai veni despre credința și despre rostul spiritual al luptei noastre de ostași ai lui Hristos“.

[COLOR=Red]„Datorez părintelui Teofan faptul că astăzi sunt preot“ [/COLOR]

Mulți ar fi vrut poate să-i mai spună bunului duhovnic durerea sau bucuria, dar Dumnezeu a hotărât să-l ducă acolo, între sfinți. Mulți ar fi vrut și ieri să-și exprime părerea de rău cu privire la plecarea sa, însă mulțimea de credincioși, sosiți din toată Moldova, dar și din afara ei, era ea însăși dovada acestei suferințe.
Femei din mulțime au dat de pomană colaci de sufletul monahului, iar lumânările ardeau în ciuda aerului rece de februarie. „A plecat din această lume un mare duhovnic. Mă număr printre ucenicii părintelui Teofan și dacă astăzi sunt preot, aceasta o datorez, în primul rând, acestui părinte care m-a povățuit și care mi-a stat în preajmă în anii de formare, anii tinereții. A rânduit Dumnezeu ca eu și familia mea să-l cunoaștem pe părintele Teofan în momentul în care ne-am confruntat cu tot ceea ce poate fi mai greu din punct de vedere uman, pierderea mamei. Nu l-am perceput ca pe un călugăr. Pe părintele Teofan l-am descoperit ca pe un familiar al meu, ca pe un om care parcă era ca și mine. Parcă era tânăr ca și mine, în ciuda marii diferențe de vârstă. De la el am învățat primele cântări bisericești, el mi-a călăuzit pașii în primele citiri din cărțile de slujire liturgică și tot el mi-a stat în preajmă la cele dintâi slujbe pe care le-am săvârșit ca preot, făcând practică la Mănăstirea Cetățuia. În permanență, în ispitele pe care le întâlneam simțeam prezentă rugăciunea părintelui Teofan. Un mare maestru al duhovniciei, un frate apropiat, un frate mai mare, un om care a știut să cuprindă în cuvinte simple mari adevăruri ale vieții“, a rostit cu vădită emoție și tristețe părintele Mihai Mărgineanu, parohul Bisericii „Sf. Ap. Toma“ din cartierul Păcurari.

[COLOR=Red]„Am vrut doar să ating sicriul“ [/COLOR]
Reply With Quote
  #4  
Vechi 15.10.2008, 12:21:58
eduardd
Guest
 
Mesaje: n/a
Implicit

După toate cuvintele și cântările specifice slujbei de înmormântare a călugărilor, cortegiul s-a îndreptat către cimitirul mănăstirii pentru slujba de înhumare.
La poarta mănăstirii lumea s-a lipit de ziduri, făcând loc soborului de preoți și trupului neînsuflețit ce pleca spre cimitir. [COLOR=Black]„Nu se poate trece în față. Am vrut doar să ating sicriul“, se necăjea în spatele nostru o femeie venită cine știe de unde. O alta, cu ochii spre cer, îi mulțumea lui Dumnezeu că a trimis în această zi soare pe pământ: „Ce zi frumoasă de plecare are părintele!“. Și cu toții se îndreptau în liniște spre cimitir, ca într-un pelerinaj. Vestitul bun duhovnic Teofan de la Mănăstirea Cetățuia s-a dus către Cer. ▲ [/COLOR]

[SIZE=4][COLOR=Red]Părintele Teofan a predat impecabil lecția smereniei [/COLOR][/SIZE]

În toate cele trei zile, cât trupul părintelui Teofan s-a odihnit în mijlocul bisericii pe care a iubit-o atât de tare, sute de credincioși au venit să-și ia rămas bun de le el. I-au înconjurat sicriul cu flori, iar în pridvor au așezat multe coroane de flori.
I-am întrebat, în ajunul înmormântării pe câțiva dintre aceștia cum a rămas părintele Teofan în inima lor.
„L-am cunoscut pe părintele Teofan în anul 1973, pe când eram preot casier la Protoieria Iași. Am adus salariile aici. El a rămas ultimul, smerit într-un colț, și mi-a spus că dacă e trecut pe listă, să-i dau și lui ceva, dar dacă nu, nu-i nici o problemă. Și am început să vin la el. De-a lungul timpului am învățat multe de la sfinția sa, pentru că a devenit duhovnicul meu. Am aplicat, pe cât am putut eu, din ceea ce am învățat de la sfinția sa, toate învățăturile duhovnicești și smerenia. El era un exemplu viu al smereniei. Prin ceea ce am învățat de la sfinția sa, pot spune că am adus un plus de trăire duhovnicească în rândul credincioșilor cărora le-am fost îndrumător“, a mărturisit pr. Neculai Stoian.
„A rânduit Dumnezeu să cunoaștem un sfânt, lucru rar în vremurile noastre. A fost un om deosebit, un monument de iubire și de adevărată smerenie. Îl cunosc nu de foarte mulți ani, dar parcă îl cunosc de o viață“, ne-a spus cu glasul stins de durere Maria, în vârstă de 35 de ani, din Iași.
„Am venit de la Vaslui pentru a veghea la căpătâiul celui care ne-a ajutat în viața sa cu rugăciunile sale. De când l-am descoperit, de prin februarie '86, ne-a călăuzit, mie și familiei mele, pașii pe calea cea bună. Un exemplu de smerenie. Am învățat de la dânsul că toate greutățile se vor transforma în lucruri bune. Eram aici și tot ceea ce înfruntam mi se păreau niște fleacuri. Priveam altfel viața și problemele pe care le aveam. Poate că e prematur, dar pot să spun că am avut un sfânt printre noi“, ne-a mărturisit Georgeta Nica, de 56 de ani, din Vaslui.
„O, acest om a însemnat foarte mult pentru mine. Ne-a luminat pașii, mie și familiei mele. Rugăciunile sale mi-au ajutat fiica să o ia pe drumul cel bun. Îl respect și îl rog să se roage în continuare bunului Dumnezeu pentru mine păcătoasa și nevrednica și îi mulțumesc Domnului că mi l-a scos în cale. L-am cunoscut în anul 2003, când aveam mari probleme, iar în anul 2004 ne-a mers foarte bine. M-a învățat să fiu smerită. Îmi era frică atunci când veneam să-l văd, pentru că știam că binecuvântează cu pumnul pentru a lua păcatele, dar pe mine nu m-a bătut. Oamenii ca el sunt vrednici de a trăi pe pământ. Mulțumesc lui Dumnzeu că am luat această cale și că am învățat să nu fac tragedie din nimic ce
mi-ar părea grav“, a mărturisit printre lacrimi Janeta Gulei, în vârstă de 53 de ani din Iași.

Care este specificul ritualului înmormântării la monahi

Ritualul înmormântării călugărilor diferă de cel al mirenilor. Arhim. Timotei Aioanei ne-a explicat în ce constă specificitatea acestui ritual: „În primul rând, monahii sunt îngropați întotdeauna în cimitirele mănăstirilor. Foarte puține sunt excepțiile de la această regulă. Apoi, ierarhii, care fac parte și ei din rândul călugărilor, sunt îngropați în scaun în preajma sau chiar în interiorul unei catedrale episcopale. Rânduiala înmormântării are câteva puncte specifice. Pentru monahi, în ziua înmormântării se face întotdeauna Sfânta Liturghie, apoi la slujba înmormântării se adună întreaga obște și uneori chiar monahi de la alte mănăstiri, în cazul unui duhovnic mai cunoscut, cu o anumită experiență duhovnicească.
La înmormântarea călugărilor sunt câteva lucruri deosebite. În primul rând, sunt opt canoane, formate din patru tropare care se citesc întercalate cu cântarea celor opt antifoane. Grupări de cântări din antifoanele Învierii, care se cântă duminica, sunt încadrate cu citiri specifice înmormântării călugărilor. Apoi este o cântare care revine de mai multe ori în timpul slujbei de înmormântare, «Al tău sunt eu, mântuiește-mă!», care este o rugăciune, de fapt, un strigăt plin de nădejde către Dumnezeu, acea dorință a monahilor de a fi mântuiți, de a se bucura de veșnicile bunătăți ale împărăției lui Dumnezeu, pregătite celor care i-au făcut voia. La fel, la groapă este o rânduială specifică, cu cântări specifice, printre care «Frații mei duhovnicești, nu mă uitați pe mine când vă rugați către Domnul și văzând groapa mea, aduceți-vă aminte de dragostea mea și rugați pe Hristos ca să așeze sufletul meu cu drepții». Apoi, întotdeauna, călugării sunt înmormântați în uniforma lor.
În rânduiala unor mănăstiri, cum ar fi mănăstirile cu tradiție veche și cu influență atonită, călugării sunt înmormântați fără sicrie, fiind așezați doar pe o rogojină, simplu și acoperiți cu pământ. Și aceasta, pentru că monahul trebuie să aibă și în viața lui, dar și în momentul în care trece dincolo de această viață, un ritual foarte simplu“.
Ritualul înmormântării călugărilor l-a inspirat pe poetul Mihai Eminescu când a scris poezia «Mai am un sigur dor». El a petrecut mai multe veri la mătușile sale de la Mănăstirea Gafton, la călugărițele Iurașcu, unde a văzut că măicuțele erau îngropate nu în sicrie, ci pe rogojină. Și de aici versurile «Nu voi sicriu bogat, nu-mi trebuie flamuri/ Ci-mi împletiți un pat din tinere ramuri»“, a adăugat părintele Timotei.
_________________
Cea mai mare dorință a dragostei este să găsească o dragoste care să răspundă la dragoste.
Attached Images
File Type: jpg Pr teofan.jpg (47,7 KB, 22 views)
Reply With Quote
  #5  
Vechi 15.10.2008, 12:31:22
eduardd
Guest
 
Mesaje: n/a
Implicit

Cetatuia
1. Biserica
-locul unde statea adesea parintele si asculta durerea oamenilor
2. Cimitirul
Attached Images
File Type: jpg 449cefa854e0021iunie%20040.jpg (69,5 KB, 13 views)
File Type: jpg etrip01956.jpg (83,6 KB, 12 views)
File Type: jpg Manastirea%20Cetatuia%20icoane%20imparatesti.jpg (17,5 KB, 15 views)
File Type: jpg avva.jpg (45,5 KB, 31 views)
File Type: jpg t c.jpg (45,1 KB, 25 views)
Reply With Quote
  #6  
Vechi 15.10.2008, 12:34:42
eduardd
Guest
 
Mesaje: n/a
Implicit

In curand va fi editata o carte despre viata si minunile Protos. Teofan. Cei ce doresc sa contribuie cu marturia proprie, pot lua legatura cu ucenicul sfintiei sale, Daniel ( il gasiti la manastire) sau cu parintele Tanase.
voi reveni cu fotografii si marturii din viata acestui bun si iubit parinte.:)
Reply With Quote
Răspunde

Thread Tools
Moduri de afișare


Subiecte asemănătoare
Subiect Subiect început de Forum Răspunsuri Ultimele Postari
IPS Teofan un antihrist? mihailt Biserica Ortodoxa Romana 29 04.08.2014 17:25:08
Teofan Zavoratul Adela444 Sfintele Pasti - Invierea Domnului 2 12.04.2012 17:37:23
sf Teofan Zavoratul iuda Moaste 3 30.06.2009 23:16:02
I.P.S. Teofan Laurentiu Generalitati 30 16.03.2008 22:35:41
Teofan sau Daniel danyel Generalitati 11 08.09.2007 21:54:50