Forum Crestin Ortodox Crestin Ortodox
 
 


Du-te înapoi   Forum Crestin Ortodox > Morala Crestina
Răspunde
 
Thread Tools Moduri de afișare
  #1  
Vechi 17.06.2012, 14:35:21
arthur_clennam arthur_clennam is offline
Junior Member
 
Data înregistrării: 17.06.2012
Mesaje: 9
Implicit cat de departe merge datoria fata de parinti?

Salutari tuturor. Apelez la acest forum pentru ca in ultimele zile ma confunt co o dilema morala agravata de anumite evenimente prin care trec. Pe scurt, am 21 de ani si ma gandesc sa-mi parasesc parintii cu prima ocazie care apare. Asta nu e ceva nou si nici neobisnuit, numai ca eu simt ca pur si simplu as prefera sa nu-i mai vad. Am suficiente motive pentru a-mi justifica dorinta si nevoia; am crescut intr-o familie dezbinata, in care bunicii se certau cu parintii, bunicul meu si mama se imbatau si astfel scandalul escalada. Tatal meu a fost incapabil sa rezolve problema si in schimb a facut o greseala care ne-a facut sa ajungem pe strada. Mi-am petrecut o treime din viata locuind cu bunicii in alt oras decat cel in care se aflau parintii mei. In ultimii 3 ani m-am mutat inapoi cu parintii, dar problemele nu s-au incheiat. Mi-am dat seama ca ei doi sunt persoane ilogice, care nu fac planuri si nu rezolva un conflict pe calea discutiei rationale. Mama are tendinte schizofrenice care s-au agravat in ultimul timp, si am ajuns sa-mi dau seama ca ii invinovatesc pe parintii mei pentru ca nu s-au comportat responsabil toata viata lor, si si-au distrus singuri sansele de a trai normal, incluzandu-ma si pe mine in acest circuit al distrugerii. Am ajuns sa ma simt batran la varsta mea. Mi-e frica sa mai stau langa mama mea, si nu vreau sa mai stau cu tatal meu care refuza sa-si analizeze lucid situatia. Stiu ca ei nu pot mai mult, dar asta nu ajuta pe nimeni. M-am saturat sa-mi fie frica, sa traiesc in nesiguranta, sa incerc sa le explic chestii pe care ei trebuiau sa mi le explice mie. In ciuda dificultatilor prin care am trecut, mereu am avut rezultate bune la scoala si niciodata nu am provocat probleme bunicilor mei. Pur si simplu simt ca in viata asta merit mai mult decat sa fiu nevoit sa fiu pentru parintii mei ceea ce ei trebuiau sa fie pentru mine. M-am saturat sa fiu posomorat tot timpul din cauza lor, si nu vreau sa-mi ratez viata pentru ca o sa trebuiasca sa am grija de ei in viitorul apropiat.
Asa ca am decis ca singura optiune echitabila ar fi ca eu sa plec de acasa cu prima ocazie, si sa le trimit lor o parte din venitul meu ca sa-mi platesc astfel datoriile formale fata de ei. Nu vreau insa sa mai stau alaturi de ei, si in asta consta dilema mea. Datoria mea din punct de vedere crestin merge atat de departe incat sa fiu nevoit sa-mi petrec restul vietii alaturi de ei? Ar fi un pacat daca i-as ajuta numai cu bani(in masura posibilitatilor mele), fara sa-i ajut fizic, moral? Nu de alta, dar dupa cum spuneam, simt si realizez ca nu prea s-au comportat ca niste parinti responsabili si prin urmare nu pot sa-i iubesc asa cum ar fi trebuit sa o fac. Greseliel lor repetate m-au facut sa ma departez de ei, si m-au afectat intr-o maniera aproape ireparabila. Nu pot sa spun ca sunt un om normal, nu dupa toate lucrurile pe care le-am trait si vazut de la varsta de 11 ani si pana acum. Ce-ar trebui sa fac?
Reply With Quote
  #2  
Vechi 17.06.2012, 14:54:40
Simply_me
Guest
 
Mesaje: n/a
Implicit

Roaga-te f mult pentru parintii tai si inainte sa iei o decizie vorbeste si cu duhovnicul tau, spune-i de intentiile tale de a pleca si vezi ce-ti spune, Dumnezeu vorbeste prin gura duhovnicului.

Doamne ajuta.
Reply With Quote
  #3  
Vechi 17.06.2012, 16:46:31
arthur_clennam arthur_clennam is offline
Junior Member
 
Data înregistrării: 17.06.2012
Mesaje: 9
Implicit

Nu am un duhovnic. De altfel, daca Dumnezeu ne-a creat pe toti dupa Chipul si Asemanarea Sa, atunci as spune ca o persoana familarizata cu dogma si morala crestina are capacitatea de a oferi cel putin o parere relevanta privitor la o astfel de situatie. Exista vreun text religios scris pe tema datoriei copiilor fata de parinti, de pilda?
Reply With Quote
  #4  
Vechi 17.06.2012, 17:03:15
Adriana Cluj
Guest
 
Mesaje: n/a
Implicit

Citat:
În prealabil postat de arthur_clennam Vezi mesajul
Nu am un duhovnic. De altfel, daca Dumnezeu ne-a creat pe toti dupa Chipul si Asemanarea Sa, atunci as spune ca o persoana familarizata cu dogma si morala crestina are capacitatea de a oferi cel putin o parere relevanta privitor la o astfel de situatie. Exista vreun text religios scris pe tema datoriei copiilor fata de parinti, de pilda?
a cincea porunca
Reply With Quote
  #5  
Vechi 17.06.2012, 17:19:33
arthur_clennam arthur_clennam is offline
Junior Member
 
Data înregistrării: 17.06.2012
Mesaje: 9
Implicit

Un raspuns foarte elaborat, pe care nu l-as fi putut banui. De vreme ce am intrat pe forumul crestin-ortodox, se putea banui ca sunt si eu familiarizat cu cele 10 porunci. Am gasit insa ceva mai relevant despre asta aici http://catehism.ortodoxiatinerilor.ro/?p=870
Totusi, la sfarsit scrie:
"Care sunt datoriile parintilor fata de copii?

Aceste datorii sunt, pe scurt, urmatoarele:

1) Sa-i iubeasca, sa se ingrijeasca de buna lor stare trupeasca, de hrana, imbracamintea si sanatatea lor, caci: “Daca cineva nu poarta grija de ai sai si mai ales de casnicii sai s-a lepadat de credinta si este mai rau decat un necredincios” (I Tim. 5, 8).

2) Sa le dea un mijloc de a castiga in chip cinstit cele trebuincioase traiului.

3) Sa le dea o crestere buna, pentru a-i face cetateni vrednici ai patriei pamantesti si ai patriei ceresti.
Temelia bunei cresteri a copiilor o pun parintii prin sfaturile si pilda vietii lor, laudand, mustrand si la nevoie chiar si pedepsind, caci: “Care este fiul pe care tatal sau nu-l pedepseste?” (Evr. 12, 7). Indeosebi, credinciosii trebuie sa se ingrijeasca de buna crestere a copiilor si in cele religioase si morale, dupa cuvintele Sfantului Apostol Pavel: “Parintilor, nu intaratati la manie pe copiii vostri, ci cresteti-i intru invatatura si certa-rea Domnului” (Efes. 6, 4). Invatatura si pilda buna a parintilor se intiparesc adanc in inima copiilor si-i deprind la viata cinstita."

Parintii mei nu au respectat aceste cerinte, care pana la urma tin de bunul-simt. Asta e de fapt dilema: eu trebuie sa respect integral datoria mea fata de ei, in conditiile in care ei nu si-au indeplinit integral datoria lor fata de mine? Logic vorbind, situatia asta nu ar fi echitabila.
Reply With Quote
  #6  
Vechi 17.06.2012, 17:23:22
ioanna's Avatar
ioanna ioanna is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 20.07.2011
Locație: Cluj-Napoca
Religia: Ortodox
Mesaje: 3.535
Implicit

Citat:
În prealabil postat de arthur_clennam Vezi mesajul
Parintii mei nu au respectat aceste cerinte, care pana la urma tin de bunul-simt. Asta e de fapt dilema: eu trebuie sa respect integral datoria mea fata de ei, in conditiile in care ei nu si-au indeplinit integral datoria lor fata de mine? Logic vorbind, situatia asta nu ar fi echitabila.
Nu ti-e mila? Nu te gandesti ce o sa se intample cu ei daca tu pleci, tinand cont ca tu esti mintea lucida a familiei?
Nu-s in masura sa-ti spun: da, du-te si stai separat sau ramane impreuna, tu stii mai bine care-i situatia familiala. Totusi, in cazul in care te hotarasti sa locuiesti separat, ti-as sugera sa nu pleci certat, sa faci cumva ca ei sa fie de acord cu decizia ta, sa inteleaga ca e mai bine asa si ca separarea nu inseamna ca rupi orice legatura cu ei, sa te ingrijesti ca tatal tau sa fie atent ca mama ta sa-si ia medicatia, ca sa-si tina afectiunea sub control si atunci poti sa pleci si tu linistit.

Last edited by ioanna; 17.06.2012 at 17:52:09.
Reply With Quote
  #7  
Vechi 17.06.2012, 17:57:46
arthur_clennam arthur_clennam is offline
Junior Member
 
Data înregistrării: 17.06.2012
Mesaje: 9
Implicit

Frumos raspuns, Ioana. Se intelege ca mi-e mila, dar fata de ce? eu nu pot sa le spun cum sa-si organizeze viata, niciodata nu m-au ascultat. Nu as putea decat sa-i ajut material, altfel fiecare om si cuplu e responsabil de modul in care isi traieste/traiesc viata. In plus, de mine cui ii e mila? pe mine cine o sa ma ajute? Daca stau sa pun lucrurile in balanta, imi dau seama ca bunicii mei mi-au fost mai mult parinti decat parintii propriu-zisi. Si vreau sa plec ca sa nu ajung ca parintii mei. Nu vad cum as putea indrepta lucrurile, dar pot sa o iau de la capat, si sa-mi fac propria mea familie, evitand greselile pe care le-au facut ei.
Reply With Quote
  #8  
Vechi 17.06.2012, 17:58:25
Noesisaa's Avatar
Noesisaa Noesisaa is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 10.10.2008
Locație: Christendom
Religia: Catolic
Mesaje: 1.829
Implicit

Arthur, ai 21 de ani, ai tot dreptul de a-ti urma propria viata separata de parintii tai, fiindca nu mai esti copil. In Romania tinerii stau cu parintii cel putin pana se casatoresc, sau si dupa, in cele mai multe alte tari tinerii se muta din casa parinteasca la 18 ani.

Totusi nu ai niciodata, indiferent de varsta pe care o ai, dreptul sa iti jignesti parintii sau sa le faci rau. Le datorezi respect si, cand sunt batrani si nu se mai pot ajuta singuri, ajutor. Asta nu inseamna ca trebuie sa intri in certurile lor si sa incerci sa ii impaci. Daca nu poti, te retragi in liniste si iti vezi de viata ta.

Si bineinteles, ai obligatia de a te ruga pentru ei cat traiesc, dar si dupa ce se duc la Domnul.

De asemenea, respectul pe care il datoram parintilor nu se raporteaza la cat au facut ei pentru noi, ci la faptul ca ei ne sunt parinti, pur si simplu. Daca ei n-au facut nimic pentru tine nu inseamna ca tu nu mai ai obligatia sa faci nimic pentru ei... Dar din nou, asta nu inseamna ca si viata ta trebuie sa devina un haos.
__________________
„Mare ești tu, Doamne, și preavrednic de laudă (…) Căci pentru tine ne‑ai creat și neliniștită este inima noastră până sa-si afle odihna in tine.” (Sfântul Augustin).

Last edited by Noesisaa; 17.06.2012 at 18:02:24.
Reply With Quote
  #9  
Vechi 17.06.2012, 18:02:35
ioanna's Avatar
ioanna ioanna is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 20.07.2011
Locație: Cluj-Napoca
Religia: Ortodox
Mesaje: 3.535
Implicit

Citat:
În prealabil postat de arthur_clennam Vezi mesajul
dar pot sa o iau de la capat, si sa-mi fac propria mea familie, evitand greselile pe care le-au facut ei.
Ok, am inteles asta, eu doar ti-am sugerat sa nu pleci certat, ci pe cale amiabila. Si eventual spune-le de pe acuma ca ai dori sa locuiesti separat intr-un viitor apropiat, nu ii pune in fata faptului implinit: "mama, tata, maine ma mut de acasa".

Last edited by ioanna; 17.06.2012 at 18:06:43.
Reply With Quote
  #10  
Vechi 17.06.2012, 18:21:04
anna21 anna21 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 07.03.2009
Religia: Ortodox
Mesaje: 3.476
Implicit

Cred ca ti-ai definit gresit problema.
Daca familia este disfunctionala, foarte probabil ca tu nu esti singurul lucid si logic de acolo, ci ai si tu propriile probleme.
In primul rand oamenii NU sunt rationali, logici.. De aceea pretentia ca parintii tai sa trateze situatia rational nu este realista. Orice minunata strategie ai gandi pentru ai tai, se va clatina la prima emotie, frustrare etc.. (si tu functionezi la fel).
In al doilea rand, desi inteleg (sau incerc sa inteleg) ca este greu sa te dezvolti in asa mediu, gandeste-te ca acum esti un om matur si esti responsabil de modul in care te simti. Nu exista sa spui :"ei ma fac sa ma simt astfel!" Ceea ce traiesti iti apartine, poti controla... Imi este greu sa-ti explic acest lucru (eu l-am aflat intai intuitiv). Nu esti responsabil pentru starea de familie, nu este in puterea ta sa o schimbi. Nu-ti asuma vinovatie (ca nu poti sa-i ajuti, de exemplu). Nu ii invinovati pe ei pentru ceea ce nu sunt (pentru ca nu se ridica la inaltimea ideii tale despre familia ideala). Intelege aceste lucruri si incearca sa te debarasezi de toate trairile asociate acestora. Vei gandi mai clar.
In al treilea rand, daca vrei sa-ti depasesti frustrarile, aversiunea, revolta etc.. incearca sa-i intelegi pe fiecare in parte. Pune-te in situatia fiecaruia, incearca sa intelegi cum se simte fiecare, ce dorinte are, care e sursa frustrarilor etc.. Dar nu ii judeca, nu incerca sa schimbi, ci doar fa tot posibilul sa ii intelegi pe fiecare si felul in care relatia a ajuns astfel. Gandeste-te ca si ei au pornit de la o stare de relativa "normalitate".
Daca ii intelegi, nu numai ca ii vei putea accepta si iubi, dar vei invata foarte multe lucruri despre tine. Gandeste-te ca tu nu ai cum sa fii foarte diferit. Dar ai sansa sa identifici in tine patternuri disfunctionale, daca-ti cunosti parintii (adica nu vei face aceleasi greseli. Iar greseala nu incepe cu actiunea, ci cu lucruri m delicate, pe care poate nu le-ai identificat in parinti).
In opinia mea nu conteaza foarte mult daca pleci sau stai cu ei. Nu cred ca multi parinti chiar se asteapta sa primeasca suportul consistent din partea copiilor.
Dar cred ca conteaza enorm relatia ta cu ei. Indiferent unde esti, daca tu ii intelegi, iti pasa, ii iubesti, ei simt aceasta si in final cred ca aceasta este adevarata recompensa a unui parinte (daca nu sunt ff naiva).

PS acum am observat numele de user. Ma mir ca mai citeste cineva Dickens... Sper ca nu esti troll :)))

Citat:
În prealabil postat de arthur_clennam Vezi mesajul
Salutari tuturor. Apelez la acest forum pentru ca in ultimele zile ma confunt co o dilema morala agravata de anumite evenimente prin care trec. Pe scurt, am 21 de ani si ma gandesc sa-mi parasesc parintii cu prima ocazie care apare. Asta nu e ceva nou si nici neobisnuit, numai ca eu simt ca pur si simplu as prefera sa nu-i mai vad. Am suficiente motive pentru a-mi justifica dorinta si nevoia; am crescut intr-o familie dezbinata, in care bunicii se certau cu parintii, bunicul meu si mama se imbatau si astfel scandalul escalada. Tatal meu a fost incapabil sa rezolve problema si in schimb a facut o greseala care ne-a facut sa ajungem pe strada. Mi-am petrecut o treime din viata locuind cu bunicii in alt oras decat cel in care se aflau parintii mei. In ultimii 3 ani m-am mutat inapoi cu parintii, dar problemele nu s-au incheiat. Mi-am dat seama ca ei doi sunt persoane ilogice, care nu fac planuri si nu rezolva un conflict pe calea discutiei rationale. Mama are tendinte schizofrenice care s-au agravat in ultimul timp, si am ajuns sa-mi dau seama ca ii invinovatesc pe parintii mei pentru ca nu s-au comportat responsabil toata viata lor, si si-au distrus singuri sansele de a trai normal, incluzandu-ma si pe mine in acest circuit al distrugerii. Am ajuns sa ma simt batran la varsta mea. Mi-e frica sa mai stau langa mama mea, si nu vreau sa mai stau cu tatal meu care refuza sa-si analizeze lucid situatia. Stiu ca ei nu pot mai mult, dar asta nu ajuta pe nimeni. M-am saturat sa-mi fie frica, sa traiesc in nesiguranta, sa incerc sa le explic chestii pe care ei trebuiau sa mi le explice mie. In ciuda dificultatilor prin care am trecut, mereu am avut rezultate bune la scoala si niciodata nu am provocat probleme bunicilor mei. Pur si simplu simt ca in viata asta merit mai mult decat sa fiu nevoit sa fiu pentru parintii mei ceea ce ei trebuiau sa fie pentru mine. M-am saturat sa fiu posomorat tot timpul din cauza lor, si nu vreau sa-mi ratez viata pentru ca o sa trebuiasca sa am grija de ei in viitorul apropiat.
Asa ca am decis ca singura optiune echitabila ar fi ca eu sa plec de acasa cu prima ocazie, si sa le trimit lor o parte din venitul meu ca sa-mi platesc astfel datoriile formale fata de ei. Nu vreau insa sa mai stau alaturi de ei, si in asta consta dilema mea. Datoria mea din punct de vedere crestin merge atat de departe incat sa fiu nevoit sa-mi petrec restul vietii alaturi de ei? Ar fi un pacat daca i-as ajuta numai cu bani(in masura posibilitatilor mele), fara sa-i ajut fizic, moral? Nu de alta, dar dupa cum spuneam, simt si realizez ca nu prea s-au comportat ca niste parinti responsabili si prin urmare nu pot sa-i iubesc asa cum ar fi trebuit sa o fac. Greseliel lor repetate m-au facut sa ma departez de ei, si m-au afectat intr-o maniera aproape ireparabila. Nu pot sa spun ca sunt un om normal, nu dupa toate lucrurile pe care le-am trait si vazut de la varsta de 11 ani si pana acum. Ce-ar trebui sa fac?

Last edited by anna21; 17.06.2012 at 18:28:02.
Reply With Quote
Răspunde

Thread Tools
Moduri de afișare


Subiecte asemănătoare
Subiect Subiect început de Forum Răspunsuri Ultimele Postari
Dragostea fata de parinti papyllon Intrebari utilizatori 0 10.06.2011 15:06:27
De ce oare s-au racit copiii fata de parinti? andreicozia Generalitati 34 25.02.2011 22:22:09
A merge sau a nu merge cu Hristos. maria-luisa Generalitati 7 17.12.2009 16:48:21
ajutati o fata sa poata merge johnson22cta Umanitare 3 29.08.2008 00:12:19