Ce am invatat astazi

[Marius22]

Noi stim ca unu ori unu fac unu,
dar un inorog ori o para
nu stim cat face.
Stim ca cinci fara patru fac unu,
dar un nor fara o corabie
nu stim cat face.
Stim, noi stim ca opt
impartit la opt fac unu,
dar un munte impartit la o capra
nu stim cat face.
Stim ca unu plus unu fac doi,
dar eu si cu tine,
nu stim, vai, nu stim cat facem.

Ah, dar o plapuma
inmultita cu un iepure
face o roscovana, desigur,
o varza impartita la un steag
fac un porc,
un cal fara un tramvai
face un inger,
o conopida plus un ou,
face un astragal...

Numai tu si cu mine
inmultiti si impartiti
adunati si scazuti
ramanem aceiasi...

Pieri din mintea mea!
Revino-mi in inima!

[Dobra Daniela]

Azi am invatat ca deasupra a toate este Dumnezeu care ne iubeste si care ne intinde mana in fiece clipa. Am mai invatat ca fara El nu putem muta nici un pai de aici, dincolo, ca El este atotputernic, bun si plin de iubire si ca ne iarta de fiecare data. Am mai invatat ca umilinta, bunatatea si daruirea catre cei din jurul meu sunt virtutile care conteaza cu adevarat si nu starile de fericire sau nefericire. Am invatat sa accept ca eu nu pot schimba lumea ci ca eu trebuie sa ma schimb. Am invatat ca simplitatea este cu adevarat minunata si implinitoare si ca in ea il aflu pe Dumnezeu. multumesc.

[lavinia40]

Ce am invatat..si ce mai trebuie sa invatam...?..
Multe..si poate nu ne ajunge o viatza, sa tot invatam..........
Sa fim buni, chiar daca ce'i in jur e rau...sa avem sperantza, cei fara sperantza('etichetatzi' de 'lume')..si sa pasim demn, frumos..pe drumul nostru..oranduit de Dumnezeu.....

'Scrisori, invataminte'..... de la Gabriel García Márquez si Octavian Paler

http://www.youtube.com/watch?v=P50Zv...eature=related
http://www.youtube.com/watch?v=gj9wTLVQ4LU

Astazi am observat ca unii dintre oameni,adica eu, procedeaza precum Iona,cand Dumnezeu le cere ceva:,,Si s-a sculat Iona sa fuga la Tarsis, departe de Domnul".Saracul Iona atat a putut,sa-si ia bilet gandindu-se ca daca fuge, Dumnezeu nu-l vede in directia opusa locului unde trebuia sa ajunga :) Acesta cred ca este unul din momentele cand Dumnezeu zambeste cu intelegere si ii multumesc pentru asta.

[Mtcrysty17]

astazi am invatat sa trec peste o noua zi fara nadejde si credinta....... Doamne ajuta....

[glykys]

În prealabil postat de Mtcrysty17

astazi am invatat sa trec peste o noua zi fara nadejde si credinta....... Doamne ajuta....

Asta e ca in povestea cu urma pasilor pe nisip, in care omul realizeaza ca in momentele in care i-a fost cel mai greu in viata e numai o singura urma de pasi impregnati in nisip si Ii zice Domnului: aha, aici, unde mi-a fost cel mai greu, m-ai parasit. Afla apoi ca atunci aceia erau pasii lui Dumnezeu il purtase pe brate.

[FiulRisipitor]

Astazi n-am invatat nimic, dar zilele trecute da.
Mergeam cu masina si trecand printru-un sat unde o femeie statea la autostop, desi mi-a facut semn sa opresc, m-am gandit sa nu ma mai complic desi masina era goala. Trecand de satul cu pricina dar analizand in continuare situatia, mi-a venit gandul ca fiind dimineata este frig si multi au nevoie de transport iar eu ma plimb cu masina goala. M-a mustrat constiinta ca nu am oprit si pentru asta in urmatoarea localitate am oprit unde erau circa 7 oameni la autostop si le-am spus destinatia unde merg si ca am 4 locuri libere si oricine doreste poate sa vina, mai ales ca nu cer nici un ban. Spre surprinderea mea nu a vrut nimeni sa urce!
Asadar binele trebuie facut cu orice sacrificiu atunci cand se iveste, nu cand avem noi dispozitia sa-l facem (mai ales cand e vorba sa sacrifici maruntisuri cum ar fi - confortul personal!). Asa cum si raiul se poate castiga sau se poate pierde intr-o secunda!

[lorena29]

sa nu mai urasc oamenii..?

[spre_rasarit]

Acum doua zile am invatat cat de slab sunt. Pe cand ma duceam la o masa acum ceva timp am auzit o voce care mi-a zis, la mesele astea de la Biserica sa nu dai bani ca daca toata lumea plateste si platesti si tu, femeile care au muncit si-au luat plata si eu nu pot sa le ajut. Mai bine sa nu platesti tu si eu am sa pot sa le ajut.

Si zic, bine dar mie imi este rusine sa stau fara sa platesc , mai bine platesc ca sa nu ma fac de rusine fie ca n-am bani fie ca am.

Si imi zice, vai de tine daca platesti.

Asa ca Duminica trecuta m-am rugat rog sa ma ajute Dumnezeu sa nu platesc si sa nu ma fac de rusine.

Duminica trecuta, masa mare, si la plata am ramas singur la masa cu cei ce strangeau banii si nu mai stiam ce sa fac. Tare nu sunt, slab sunt scot banii si in ultima clipa in vine in minte ideea salvatoare, acesti bani nu sunt pentru masa ci pentru donatie la Biserica. Si asa am scapat .

Ideea e ca ori de cate ori esti in imposibilitate sa iesi dintr-o situatie, zi o rugaciune si lasa-te in seama lui Dumnezeu.

[glykys]

În prealabil postat de lorena29

sa nu mai urasc oamenii..?

Gandeste-te ca oamenii sunt facuti dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu si ca urandu-i pe ei, Il urasti pe Cel care i-a creat.
E porunca sa ne iubim aproapele ca pe noi insine. Tu te urasti pe tine? Trebuie sa facem asta, ca sa ajungem la asemanarea lui Hristos, care i-a iubit si iertat pe toti, chiar si pe cei care L-au rastignit.

Iata o povestioara de pe forum care sper sa te ajute:

Un rege avea un fiu deştept şi curajos. Ca să-l pregătească pentru a înfrunta viaţa, îl trimise la un bătrân înţelept.
- Luminează-mă: ce trebuie să ştiu în viaţă?
- Vorbele mele se vor pierde precum urmele paşilor tăi pe nisip, dar o să-ţi dau totuşi câteva sfaturi. În drumul tău prin viaţă vei întâlni trei porţi. Citeşte ce scrie pe fiecare dintre ele. O dorinţă mai puternică decât tine te va împinge să le urmezi. Nu încerca să te întorci, căci vei fi condamnat să retrăieşti din nou şi din nou ceea ce încerci să eviţi. Nu pot să-ţi spun mai mult. Tu singur trebuie să treci prin asta, cu inima şi cu trupul. Acum du-te! Urmează drumul acesta drept din faţa ta.
Bătrânul înţelept dispăru şi tânărul porni pe drumul vieţii. Nu după mult timp, se găsi în faţa unei porţi mari, pe care se putea citi:
SCHIMBĂ LUMEA.
Asta era şi intenţia mea, gândi prinţul, căci chiar dacă sunt lucruri care îmi plac pe această lume, altele nu-mi convin deloc.
Atunci începu prima sa luptă. Idealul său, abilitatea şi vigoarea sa îl împinseră să se confrunte cu lumea, să întreprindă, să cucerească, să modeleze realitatea după dorinţa sa. El găsi plăcerea şi beţia cuceritorului, dar nu şi alinarea inimii. Reuşi să schimbe câteva lucruri, dar multe altele îi rezistară.
Anii trecură. Într-o zi îl întâlni din nou pe bătrânul înţelept care-l întrebă:
- Ce-ai învăţat tu pe acest drum?
- Am învăţat să deosebesc ceea ce e în puterea mea de ceea ce îmi scapă, ceea ce depinde de mine de ceea ce nu depinde de mine.
- Bine, zise bătrânul. Utilizează-ţi forţele pentru ceea ce stă în puterea ta şi uită ceea ce-ţi scapă printre degete.
Şi dispăru.
Puţin după această întâlnire, prinţul se găsi în faţa celei de-a doua porţi pe care stătea scris:
SCHIMBĂ-I PE CEILALŢI.
Asta era şi intenţia mea, gândi el. Ceilalţi sunt sursa de plăcere, bucurii şi satisfacţii, dar şi de durere, necazuri şi frustrări.
El se ridică deci contra a tot ce-l deranja sau nu-i plăcea la cei din jurul sau. Încerca să le pătrundă în caracter şi să le extirpeze defectele. Aceasta fu a doua luptă a sa.
Într-o zi, pe când medita asupra utilităţii tentativelor sale de a-i schimba pe ceilalţi, îl întâlni din nou pe bătrânul înţelept, care-l întrebă:
- Ce ai învăţat tu, deci, pe acest drum?
- Am învăţat că nu ceilalţi sunt cauza sau sursa bucuriilor sau necazurilor, a satisfacţiilor sau înfrângerilor mele. Ei sunt doar prilejul, ocazia care le scoate la lumină. În mine, prind rădăcină toate aceste lucruri.
- Ai dreptate, spuse bătrânul. Prin ceea ce ceilalţi trezesc în tine, ei te descoperă în faţa ta. Fii recunoscător celor care fac să vibreze în tine bucuria şi plăcerea, dar şi celor care fac să se nasca în tine suferinţa sau frustrarea, căci prin ei viaţa îţi arată ce mai ai încă de învăţat şi calea pe care trebuie s-o urmezi.
Nu după multă vreme, prinţul ajunse în faţa unei porţi pe care scria:
SCHIMBĂ-TE PE TINE ÎNSUŢI.
Dacă eu sunt cauza problemelor mele, atunci înseamnă că asta îmi rămâne de făcut, îşi zise el şi începu lupta cu el însuşi.
El caută să pătrundă în interiorul său, să-şi combată imperfecţiunile, să-şi înlăture defectele, să schimbe tot ce nu-i plăcea în el, tot ce nu corespundea idealului său.
După câţiva ani de luptă cu el însuşi, după ce cunoscu câteva succese, dar şi eşecuri şi rezistenţă, prinţul îl întâlni iarăşi pe bătrânul înţelept, care-l întrebă:
- Ce ai învăţat tu pe acest drum?
- Am învăţat că există în noi lucruri pe care le putem ameliora, dar şi altele care ne rezistă şi pe care nu le putem învinge.
- Aşa este, spuse bătrânul.
- Da, dar m-am săturat să lupt împotriva a tot, a toţi şi chiar împotiva mea! Oare nu se termină niciodată? Îmi vine să renunţ, să mă dau bătut şi să mă resemnez.
- Asta va fi ultima ta lecţie, dar înainte de a merge mai departe, întoarce-te şi contemplă drumul parcurs, răspunse bătrânul şi apoi dispăru.
Privind înapoi, prinţul văzu în departare spatele celei de-a treia porţi pe care stătea scris:
ACCEPTĂ-TE PE TINE ÎNSUŢI.
Prinţul se mira că n-a vazut cele scrise atunci când a pătruns prima dată prin acea poarta, dar în celălalt sens.
În luptă devenim orbi, îşi spuse el. Şi mai văzu zăcând pe jos, peste tot în jurul lui, tot ce a respins şi a învins în luptă cu el însuşi: defectele, umbrele, frica, limitele sale.
Le recunoscu pe toate şi învăţă să le accepte şi să le iubească. Învăţă să se iubească pe el însuşi, fără să se mai compare, să se judece, să se învinovăţească.
Îl intalni din nou pe bătrânul înţelept, care-l întrebă:
- Ce-ai învăţat în plus pe acest drum?
- Am învăţat că urând sau detestând o parte din mine înseamnă să mă condamn să nu fiu niciodată de acord cu mine însumi. Am învăţat să mă accept în totalitate, necondiţionat.
- Bine, acesta este primul lucru pe care nu trebuie să-l uiţi în viaţă, acum poţi merge mai departe.
Prinţul zări în departare cea de-a doua poartă, pe spatele căreia scria:
ACCEPTĂ-I PE CEILALŢI.
Şi în jurul lui recunoscu toate persoanele pe care le-a întâlnit în viaţa sa, pe cei pe care i-a iubit şi pe cei pe care i-a urât, pe cei pe care i-a ajutat şi pe cei pe care i-a înfruntat. Dar spre surpriza sa, acum era incapabil să le vadă imperfecţiunile, defectele, lucrurile care altădata îl deranjau enorm şi impotriva cărora luptase.
Bătrânul înţelept apăru din nou şi-l întrebă:
- Ce-ai învăţat mai mult decât prima dată pe acest drum?
- Am învăţat că fiind în acord cu mine însumi, nu mai am nimic de reproşat celorlaţi şi nici nu mă mai tem de ei. Am învăţat să-i accept şi să-i iubesc aşa cum sunt.
- Bine, acesta este cel de al doilea lucru pe care trebuie să-l ţii minte.
Continuă drumul. Prinţul zări prima poartă, prin care trecuse cu mult timp în urmă, şi văzu ceea ce era scris pe spatele ei:
ACCEPTĂ LUMEA.
Privi în jurul său şi recunoscu acea lume pe care a dorit s-o cucerească, s-o transforme, s-o schimbe. Fu izbit de lumina şi frumuseţea tuturor lucrurilor, de perfecţiunea lor.
Era totuşi aceeaşi lume de altă dată. Oare lumea se schimbase, sau privirea sa? Atunci se ivi bătrânul, care-l întrebă:
- Ce-ai învăţat pe drumul acesta?
- Acum am învăţat că lumea este oglinda sufletului meu. Că eu nu văd lumea, ci mă văd în ea. Când sunt fericit, lumea mi se pare minunată, când sunt necăjit, lumea îmi pare tristă. Ea nu este nici veselă, nici tristă. Ea există, atât. Nu lumea mă necăjea, ci starea mea de spirit şi grijile pe care mi le făceam. Am învăţat să o accept fără să o judec, fara nici o condiţie.
- Acesta este cel de al treia lucru important pe care nu trebuie să-l uiţi. Acum eşti împăcat cu tine, cu ceilalţi şi cu lumea!
Eşti pregătit să porneşti spre ultima încercare: trecerea de la liniştea împlinirii, la împlinirea liniştii, spuse el şi dispăru pentru totdeauna.


Dar trebuie rugaciune si spovedanie. E greu drumul de unul singur.