Intrebare despre milostenie

[Adrianna]

Buna tuturor,

M-ar interesa niste invataturi ortodoxe privind pasajul in care Domnul Iisus spune sa dam tuturor celor ce ne cer. Asta inseamna ca oricati cersetori am intalni pe strada in drumul nostru in fiecare zi, trebuie sa le dam cate ceva? Sau exista totusi o limita? Sau nu la asta (nu si la asta) se refera pasajul?

Multumesc de raspunsuri.

Iata ce spune parintele Paisie de la Sihla:
http://www.sfaturiortodoxe.ro/prpaisie-sihla.htm

""Despre milostenie Milă de săraci ai? Să nu-i judeci, tată. De-i poti ajuta, ajută-i. Si chiar dacă nu le dai un ban, ai milă de ei. Iar dacă ai, dă. Fă milostenie cu lucrul sau cu cuvântul. Fă tot ce poti. Nu-i da prea mult, ca să nu-ti pară rău. Dar să nu-i judeci niciodată. Parcă eu, dacă le dau, ce, le dau de milă? Le dau ca să scap de ei... Si dacă dai, să fugi cât poti de mândrie. Ei, parcă cine stie ce am făcut! Au fost sfinti care-si dădeau si hainele de pe ei. Eu ce mare lucru am făcut?
Milostenia trebuie făcută în ascuns. Poti umbla si în haine luxoase si să faci milostenie asa încât să nu te stie nimeni. Mai sunt asemenea sfinti si în zilele noastre. Pe Sf. Iacob l-au pus să vândă vin într-o cârciumă, si când venea cineva să cumpere, sfântul îl ruga: "Nu cumpăra asa mult, cumpără mai putin, că ai acasă copii care te asteaptă..." Iaca asa... Si acum, după 20 de ani, când l-au dezgropat, era cu hainele si cu încăltămintea asa cum l-au îngropat atunci, cu barba si cu părul la fel - l-au si pieptănat. Si nu-l stiuse nimeni până atunci... Ai văzut?
Petru Vamesul - era un vames... om mare era el în vremea aceea. Si asa de nemilostiv era, că de la el nimeni nu vedea nimic. Era bogat, avea slugi multe si în orasul acela nu era altul mai mare ca el. Asa spune cartea... Dar în orasul acela erau si multi săraci. Si s-au adunat săracii toti, într-o seară, si se lăuda fiecare cu cât a câstigat. "Mă, da' tu cât ai câstigat? Da' tu? Da' tu?..." Si unul zice: "Măi, dar umblând voi prin oras, de la Petru Vamesul ati căpătat cândva milostenie?" Cela nu, cela nu... NU! "Mă, zice unul mai răsărit, ce-mi dati voi mie ca mâine să vin eu cu milostenie din mâna lui Petru Vamesul?" Ceilalti au râs: "Mă, da' ai să capeti câteva bete..." Si au pus rămăsag. Si acela mai îndrăznet se duce la poarta lui Petru Vamesul. Petru avea un car pe care îl încărca cu pâine, să se ducă s-o vândă. Cersetorul, la poartă, "dă-mi" si "dă-mi". "Mai pleacă de acolo, măi... Mai du-te, am zis!" Acela, "dă-mi" si "dă-mi" - nu se ducea. Se înfurie Petru si caută un băt împrejur - nu găseste. De furie, ia o pâine si poc!, în capul cersetorului. I-a dat si cu pâinea în cap, săracu'. Acela a înhătat pâinea si, pe fugă - drept la ceilalti, care-l asteptau: "Uite, mă, am căpătat... din mâna lui, mă... din mâna lui Petru Vamesul". Si-uite asa, a câstigat rămăsagul. Ca să vezi - i-a dat Petru cu pâinea în cap... Dar n-a luat seamă că pâinea aceea o să-i ajute cândva tare mult.
În seara aceea s-a îmbolnăvit Petru Vamesul - dar s-a îmbolnăvit de moarte. Si n-a mai stiut nimic, în boala lui... Ceilalti ziceau că a murit. Dar el s-a aflat înaintea Dreptului Judecător. Si a poruncit Judecătorul îngerilor să-l lege pe Petru si să-l arunce în gheenă, că-i tare păcătos. Dar îngerul de la botez a venit degrabă, plângând, cu pâinea: "Doamne, nu-l osândi, uite că si ăsta a făcut milostenie!" Si S-a milostivit Dumnezeu si i-a spus: "Mergi, sărace Petre, si adaugă la pâinea ta" - adică să dea mai mult, să se înmultească. Si s-a trezit Petru din boala aceea de moarte si a înteles că, va să zică, pâinea aceea l-a scăpat de la moarte si de la iad. Si a zis asa: "Să nu mor până ce nu voi fi si eu sărac". Si a doua zi a prins a împărti la săraci, la slugile pe care le avea - le-a dat tot, tot, si le-a lăsat să se ducă. Si a rămas cu o singură slugă, căreia i-a spus asa: "Îti dau tot ce mi-a mai rămas, toată datoria pe care trebuia să ti-o dau, dar mâine să mă duci tu pe mine în oras si să mă vinzi ca rob, iar pretul pe care îl iei pe mine să-l dai la săraci". "Cum, stăpâne, să te vând?!" "Dacă nu mă vinzi tu pe mine, te vând eu pe tine." Si, de frică, sluga l-a vândut. În târg. Că atunci se vindeau oamenii, mai ales crestinii, că erau credinciosi, si erau mai buni decât păgânii. Si cât a luat pe dânsul, a dat la săraci. Iaca asa... Dintr-o pâine, atât de milostiv a devenit, că s-a vândut si pe dânsul. L-au luat turcii si l-au dus acolo, în Turcia, unde a căzut slugă la un boier. Si l-a întrebat boierul: "Ce stii tu să faci?" "Grădinărie, stăpâne." Si l-a pus grădinar. Trei ani de zile a lucrat la grădină, în tară străină. Din atâta slavă câtă a avut si din atâta avere, a rămas slugă la grădina turcului. Si lucra cu credintă, nu asa... Odată, când aducea el din grădină legume pentru masă, s-au întâmplat la masa turcului doi negustori din orasul lui. Si s-au uitat negustorii unul la altul, si l-au cunoscut: "Mă, ăsta-i Petru Vamesul!" "Ba nu-i el, seamănă cu el..." "Ba el e, măi, Petru e..." L-au cunoscut. Însă Petru a simtit că de el vorbesc si a fugit din casă pe furis. Turcul acela avea un portar surd si mut, iar când Petru a ajuns la poartă, a strigat la acel portar: "Deschide poarta!" "O deschid, stăpâne!" - a vorbit mutul... Si Petru a iesit pe poartă si a fugit, că n-a mai stiut nimeni de el. Si a venit portarul care fusese surd si mut si a spus: "Stăpâne, acela care avea grijă de grădină a plecat". Iaca asa... Ai văzut? Dintr-o pâine... A dat-o de ciudă. Dar darul lui Dumnezeu, măcar că dai de ciudă, sau oricum dai, te aduce la cunostinta adevărului.
Desigur că cei care au sot, familie, copii trebuie întâi să-si împace casa, familia, copiii, si pe urmă să facă milostenie. Acela care face milostenie cu altii, străini, iar copiii si-i lasă să flămânzească si să tremure de frig, acela nu face milostenie pentru Dumnezeu, ci pentru slava omenească. Ca să zică lumea: "Mă, da' milostiv este acesta! Uite, a dat tot, a vândut tot..." Întâi casa să ti-o îngrijesti, familia s-o întretii, si apoi te ocupi si de altii. Asa spun canoanele, asa spune cartea...""

Totul trebuie făcut cu dreapta socoteala chiar și milostenia, de f multe ori suntem încercați și îmi amintesc de Sf Ioan cel milostiv:

Mergînd Sfîntul să cerceteze pe bolnavi - pentru că de două sau de trei ori pe săptămînă cerceta pe cei bolnavi -, l-a întîmpinat pe el un străin şi i-a cerut milostenie, iar el a poruncit slugii sale să-i dea şase arginţi. Deci, luînd străinul arginţii, s-a dus. Şi vrînd să ispitească îndurarea Sfîntului, şi-a schimbat hainele şi alergînd pe altă cale, iarăşi a întîmpinat pe fericitul Ioan şi l-a rugat, zicînd: "Miluieşte-mă, stăpîne, că sînt robit". Iar el iarăşi a poruncit slugii sale ca să-i dea şase arginţi.

Apoi sluga a zis stăpînului la ureche: "Stăpîne, acesta este săracul acela care a luat mai înainte şase arginţi". Iar patriarhul s-a făcut ca şi cum n-ar fi auzit şi a poruncit să-i dea. Străinul, luînd şi a doua oară milostenie, iarăşi şi-a schimbat hainele sale şi a întîmpinat pe patriarhul pe altă cale, cerşind şi a treia oară milostenie de la dînsul. Iar sluga a zis către patriarh: "Stăpîne, acesta este tot acela care a luat de două ori cîte şase arginţi şi acum cere şi a treia oară". Atunci fericitul a răspuns slugii, zicînd: "Dă-i lui doi arginţi, ca nu cumva să fie Hristosul meu, Care mă ispiteşte pe mine!".

Am observa ca femeile sunt f rele si acum vorbesc si de mine, de multe ori sotii vor sa faca multa milostenie si imediat femei.. la copiii tai nu te gandesti?... offff de am avea CREDINȚA.

„Dacă dai săracului, îl împrumuţi pe Dumnezeu“ (Pilde, 19, 17)

„Milă voiesc, iar nu jertfă“ (Osea 6, 6)

[Adrianna]

Multumesc de raspunsuri.

Tot Domnul a spus ca cine nu munceste sa nu manance. Deci saracii sunt cei care muncesc dar nu castiga destul, sau nu mai pot munci de boala sau batranete, sau sunt si toti cei care isi fac din cersit o meserie? In ce consta dreapta socoteala daca nu trebuie sa judecam?
Daca in fiecare zi intalnim in drum spre- si de la servici cativa oameni din acestia care isi fac din cersit meserie si care refuza sa munceasca atunci cand li se propune, si acestora trebuie sa le dam daca cer? Cam in aceasta directie bate intrebarea mea.

Multumesc de raspunsuri.

in raspunsul dar de Simply_me este un astfel de exemplu....

spun: sa iti transpire banul in palma pina il dai cuiva.
sa luam aminte.

[glykys]

Draga Adrianna, ortodoxia inseamna, in primul rand, traire. Nu e o relatie contractualista, de tip do ut des, sau asa cum spunea parintele Steinhardt, na paraua, ia sarmaua. Nu e o lista intreaga de atributii pe care, daca le bifezi pe toate, ai asigurate mantuirea, harul, Duhul Sfant... Nu!

Ideea subliniata si inj fragmentele citate de Simply in ceea ce priveste milostenia este ca atunci cand dai ceva de pomana, trebuie sa o faci ca si cum i-ai da-o Domnului, nu cersetorului de pe strada. Uite un filmulet despre intalnirea cu Domnul si despre milostenie, care s-ar putea sa iti foloseasca - http://www.youtube.com/watch?v=KH0ZrwTI0Zk (de la min. 27 incolo).

[Adrianna]

Multumesc de raspuns.

Aveti dreptate in ceea ce spuneti, altfel nu ar fi adevarata judecata de la Matei 25. Intrebarea nu era daca lui Hristos ii dam sau nu, ci intrebarea era legata de acei oameni care refuza sa munceasca chiar si atunci cand li se propune, preferand sa traiasca din cersit pentru ca este un "venit" mai usor de castigat. Si stiti foarte bine ca o anumita categorie din populatia romaneasca are acest obicei peste tot pe unde se duce. Intrebarea este: si acestora trebuie sa le dam sau dimpotriva, ei se incadreaza la ceea ce Domnul a spus: "Cine nu munceste sa nu manance"?. Este sau nu de datoria noastra sa ii educam spre munca in loc sa ii incurajam in atitudinea lor de a nu munci si de a trai din cersit? In exemplele pe care Domnul le-a dat nu erau oameni care sa poata sa munceasca si care sa refuze munca. Despre acestia tocmai ca a spus: "cine nu munceste sa nu manance".

Multumesc de raspuns.

[Mosh-Neagu]

În prealabil postat de glykys

Draga Adrianna, ortodoxia inseamna, in primul rand, traire. Nu e o relatie contractualista, de tip do ut des...

Iti multumesc, glykys ca mi-ai adus zambetul pe buze, pentru ziua de azi. Ai fost tare simpatica cu acest "do ut des"...

[Florin-Ionut]

Isaia 58

6. Nu ştiţi voi postul care Îmi place? - zice Domnul. Rupeţi lanţurile nedreptăţii, dezlegaţi legăturile jugului, daţi drumul celor asupriţi şi sfărâmaţi jugul lor.
7. Împarte pâinea ta cu cel flămând, adăposteşte în casă pe cel sărman, pe cel gol îmbracă-l şi nu te ascunde de cel de un neam cu tine.
8. Atunci lumina ta va răsări ca zorile şi tămăduirea ta se va grăbi. Dreptatea ta va merge înaintea ta, iar în urma ta slava lui Dumnezeu.
9. Atunci vei striga şi Domnul te va auzi; la strigătul tău El va zice: Iată-mă! Dacă tu îndepărtezi din mijlocul tău asuprirea, ameninţarea cu mâna şi cuvântul de cârtire,
10. Dacă dai pâinea ta celui flămând şi tu saturi sufletul amărât, lumina ta va răsări în întuneric şi bezna ta va fi ca miezul zilei.
11. Domnul te va călăuzi necontenit şi în pustiu va sătura sufletul tău. El va da tărie oaselor tale şi vei fi ca o grădină adăpată, ca un izvor de apă vie, care nu seacă niciodată.
12. Pe vechile tale ruine se vor înălţa clădiri noi, vei ridica din nou temeliile străbune şi vei fi numit dregător de spărturi şi înnoitor de drumuri, ca ţara să poată fi locuită.