Despre judecarea aproapelui

[Marius22]

Dintre toti semenii nostri parca pe clerici suntem dispusi ai judeca cu cea mai mare usurinta. Neputintele lor ni se infatiseaza ca printr-o lupa, redimensionate, in toata "gravitatea" lor. Nu au tinuta morala, scurteaza slujbele etc.

Insa, in aceasta privinta, am ajuns a ne lua drept reper mai degraba cuvintele "sa faci ce spune popa, nu ce face popa", iar nu cuvintele Scripturii si poruncile lui Hristos.

Ori cuvintele Scripturii atribuie crestinilor, poporului lui Dumnezeu, numirea de "preotie sfanta" in sensul ca toti suntem partasi preotiei universale. Fiecare dintre noi este chemat sa aduca jertfa, doxologie, liturghie, in camara de taina a sufletului sau, inima.

Daca ne-am vedea noi cu iubire si daruire de aceaste lucrari ale preotiei la care Mantuitorul ne-a facut pe toti partasi, rugaciunea si faptele bune, nu i-am mai judeca nici pe preotii Bisericii (preotia sacramentala) si nici pe ceilalti semeni.

[antiecumenism]

-ma gandesc ca in antiteza cu judecarea pacatelor aproapelui se afla
Vederea pacatului propriu:

Sfantul Ignatie Briancianinov-Vederea pacatului propriu:

http://carteromaneasca.wordpress.com...tului-propriu/


"Singur Dumnezeu poate sa-i dea omului darul de a-si vedea pacatele si pacatul, caderea lui in care se afla radacina, samanta, gandurile, samburele, manunchiul tuturor gresalelor omenesti. Chemand in ajutor mila si puterea lui Dumnezeu, chemandu-le in ajutor prin cea mai calda rugaciune, unita cu post bine chibzuit, unita cu lacrimile si plansul inimii, deschid din nou cartea constiintei, din nou cercetez cu luare aminte cantitatea si calitatea pacatelor mele, cercetez ca sa vad la ce au dat nastere gresalele facute de mine.

Mintea unui pacatos invederat nu vede nici binele, nici raul; inima lui isi pierde puterea de a simti cele duhovnicesti.

Cand prin lucrarea Dumnezeiescului Dar i se vor descoperi nevoitorului multimea gresalelor lui, atunci e cu neputinta ca el sa nu ajunga la cea mai mare nedumerire, sa nu se scufunde intr-o adanca tristete: “Inima mea s-a tulburat”, din pricina unei asemenea privelisti.."

[iustin10]

Cea mai des replica am auzit-o ca fiind :"da ce ,eu am judecat ?" "Am exprimat o opinie ,a trebuit sa spun ca asa era corect,nu puteam lasa netaxata minciuna celuilalt. Dar de judecat nu am judecat ."
Cand judecam si cand facem observatii indreptatite asupra celorlalti ? Iata o granita foarte fragila si greu de deosebit.
Si iata si o propunere de a dsitinge intre cele doua . (E de fapt o aplicare a principiului :nu judeca ca sa nu fii judecat.)
Daca reactia celui vizat este de a te judeca si el la rindul sau pe tine ,si tu te simti judecat de el,inseamna ca atunci,si tu l-ai judecat initial,cand ai facut observatia respectiva .
Cine scoate sabia de sabie va pieri,dar capul plecat sabia nu il taie
Deci exista o lege a reciprocitatii,cu ce moneda platesti,cu aceiasi ti se raspunde.
Si acum vine partea interesanta:
In primul caz ,cand noi vorbim de altii,avem tendinta de a nu vedea judecata ,de a o dezvinovati ,de a nu ne fi clar ca judecam,caci mintea noastra se dezvinovateste singura,si de aceea nu vede clar .
In al 2 lea caz ,cand suntem judecati,o simtim pina in adincul sufletului,strigam in gura mare,si nedreptatea care ni se face ne copleseste.Iata minune,in al 2 lea caz stim sa discernem f bine ce este judecarea,caci o simtim pe pielea noastra.Gata,au disparut toate nelamuririle metafizice si confuziile ,caci orice judecata care ni se face o simtim ca pe o arsura
Deci iata criteriul : ce tie nu iti place,altuia nu ii face.
Si iata si concluzia dureroasa pentru multi din noi : Nu exista adevar cat de mare,incat sa aiba nevoie sa fie aparat prin utilizarea judecarii celorlalti.
Caci adevarul in sine chiar acesta este : nu jdeca si nu ai sa gusti amarul judecarii tale, nici dreapta ,nici nedrepta.
Aproape toti condamnatii unei inchisori,se considera nedreptatiti ,la judecata ce li s-a facut.
Ori adevarul are capacitatea magica de a se impune ca adevar ,in contradcitie cu minciuna ,dar fara a o judeca :) Minciuna doar judeca adevarul.Dar adevarul ,desi ar putea judeca intreaga lume ,prefera o cale mult mai frumoasa :iubirea,o ARMA MAGICA,care copleseste si inmoaie orice opozitie. Si care e asociata cu constiinta de sine ,deci nu mai poate fi judecata ,caci s-a judecat ea inainte.