Razboiul crestinilor cu diavolii!

[dobrin7m]

[quote=adrian010155;358479]

În prealabil postat de ortodox4life

De ce majoritatea oamenilor nu văd si nu simt pe diavoli?


Crestinii nu se lupta cu diavolii. Crestinii coexista cu diavolii in aceasta lume. Nu au nimic cu ei. Nici un crestin, cat ar fi el de extraordinar, nu are nici o putere asupra diavolului si nici nu este cazul sa se lupte cu el. Ca sa te lupti cu cineva trebuie sa ai o oarecare putere dar nimeni nu are vreo putere, nici crestinii si nici diavolii. Puterea este numai la Dumnezeu si atat. Crestinii doar se roaga la Dumnezeu sa-i apere de vicleniile diavolului. Nimeni, fratilor, nu are vreo putere, nici sa se lupte si nici sa ajute pe cineva. Toate vin de la Dumnezeu daca ne lasam in voia Lui. Aceasta este esenta crestinismului - sa ne lasam in voia lui Dumnezeu si sa-L marturisim pe Dumnezeu in Sfanta Treime indiferent de situatie si indiferent de risc.

Noi nu avem putere dar de luptat ne luptam. Cum? Cerand intarire de la Dumnezeu.

Doamne da-mi tarie sa nu cad prada ispitei.
Doamne Iisuse Hristoase, alunga de la mine gandurile cele rele si ispititoare ca netrebnic sunt si pacatos.
Doamne Iisuse Hristoase Fiul lui Dumnezeu miluieste-ma pe mine pacatoasa.
Doamne Dumnezeule priveste lucrarea mainilor Tale si cu duh stapanitor ma intareste.
Doamne, izbaveste-ne pe noi de tot necazul cel din rele si durere.

Prea Sfanta mea Stapana de Dumnezeu Nascatoare, cu sfintele si prea puternicele tale rugaciuni izgoneste de la mine , smeritul si netrebnicul robul tau, deznadajduirea, uitarea, necunostiinta, nepurtarea de grija si toate gandurile cele spurcate si hulitoare de la ticaloasa mea inima si de la intunecata mea minte.
Si stinge vapaia poftelor mele ca singur sunt si neputincios. Si ma izbaveste de multe rele si aduceri aminte si naravuri si de toate faptele cele rele ma slobozeste.
ca binecuvantata esti de toate neamurile si prea cinstitul tau nume se slaveste in vecii vecilor. Amin

Acestea sunt armele cu care lupta crestinul.

Te afli in inselare de ganduri. Atentie. ``Crestinii nu se afla in lupta cu diavolii.``
Doamne ajuta si Hristos a inviat!

[glykys]

În prealabil postat de Florin-Ionut

Ma intreb de ce demonilor nu li s-a dat posibilitatea sa redevina ingeri - nu sunt sigur ca-i asa sau nu. In fond, si ei sunt creaturi ale lui Dumnezeu.

Sau, daca au totusi aceasta posibilitate (spre exemplu recunoasterea greselii si smerenia in fata lui Dumnezeu), de ce n-o fac?! Caci ei nu au nevoie de credinta din moment ce cunosc realitatea lucrurilor si mai stiu ca se apropie judecata...

Un profesor (nu de teologie) ne-a explicat candva treaba asta - nu stiu daca asta e parerea Parintilor Bisericii, dar mie mi s-a parut logica: Pentru ca ingerii sunt creaturi perfecte. Asa au fost create, sa fie perfecte. Si li s-a dat liber arbitru, unii au hotarat sa se rascoale cu Lucifer, altii sa ramana cu Dumnezeu. Fiind creaturi perfecte, au putut alege o singura data, pe vesnicie si in virtutea perfectiunii lor, raman asa pentru totdeauna. Nu pot alege a doua oara, caci asta ar insemna nu sunt fiinte perfecte. Asta e natura lor. In schimb, omul nu a fost creat sa fie perfect, ci perfectibil, adica sa poata ajunga la desavarsire. De aceea mai cade, se mai ridica, urca, coboara, urca...
Sper sa iti foloseasca.

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de glykys

Un profesor (nu de teologie) ne-a explicat candva treaba asta - nu stiu daca asta e parerea Parintilor Bisericii, dar mie mi s-a parut logica: Pentru ca ingerii sunt creaturi perfecte. Asa au fost create, sa fie perfecte. Si li s-a dat liber arbitru, unii au hotarat sa se rascoale cu Lucifer, altii sa ramana cu Dumnezeu. Fiind creaturi perfecte, au putut alege o singura data, pe vesnicie si in virtutea perfectiunii lor, raman asa pentru totdeauna. Nu pot alege a doua oara, caci asta ar insemna nu sunt fiinte perfecte. Asta e natura lor. In schimb, omul nu a fost creat sa fie perfect, ci perfectibil, adica sa poata ajunga la desavarsire. De aceea mai cade, se mai ridica, urca, coboara, urca...
Sper sa iti foloseasca.

Am reflectat adesea la această întrebare: de ce omul se poate salva, pe când diavolul nu se poate salva ? Părerea mea personală este că îngerul căzut L-a cunoscut pe Dumnezeu faţă către faţă şi a văzut slava Lui în mod nemijlocit, pe când omul, nu. Adică, omul are o scuză pe care îngerul nu o are.

Părerea celor mai mulţi teologi din Biserica mea, precum şi a Sf Toma din Aquino, este că această deosebire s-ar datora faptului că îngerii, trăind în afara timpului, alegerea lor este în perpetuitate. Cu alte cuvinte, eu pot cădea acum şi să mă ridic în ceasul al 12-lea, pe când îngerul nu poate, neexistând, pentru el, ceasul al 12-lea şi ceasuri în general.

[George.m]

Sfantul Maxim Marturisitorul spune ca "pentru cinci pricini ingaduie Dumnezeu sa fim razboiti de draci:

Cea dintai, pentru ca, razboiti fiind si razboindu-ne in aparare, sa venim la puterea de a deosebi virtutea si pacatul.
A doua, ca dobandind prin lupta si durere virtutea, sa o avem sigura si nestramutata.
A treia, ca inaintand in virtute, sa nu ne ingamfam, ci sa invatam a ne smeri.
A patra, ca dupa ce am fost ispititi de pacat, sa-l uram cu ura desavarsita.
A cincea, care-i mai presus de toate, ca devenind nepatimasi, sa nu uitam slabiciunea noastra, nici puterea Celui ce ne-a ajutat".

[George.m]

"De te rogi lui Dumnezeu sa ia razboiul de la tine si nu te aude, nu te intrista. Caci cunoaste ceea ce iti e de un folos mai mare.
Deci, de Ii ceri lui Dumnezeu in orice vreme de razboi, ca sa-l ia de la tine, sa nu spui: Ia de la mine asta si da-mi-o pe aceasta, ci roaga-te, zicand:

Stapane, Iisuse Hristoase, ajuta-mi si nu ma lasa sa pacatuiesc fata de Tine, ca sunt ratacit si sa nu ma lasi sa urmez vointei mele; sa nu ma lasi sa ma pierd in pacatele mele, ci ai mila de faptura Ta si nu ma trece cu vederea, ca sunt slab; nu ma parasi, ca la Tine am alergat, vindeca sufletul meu, ca am pacatuit Tie.

Inaintea Ta sunt toti cei ce ma necajesc pe mine si nu este pentru mine scapare decat la Tine, Doamne. Mantuieste-ma cu mila Ta si sa se rusineze toti cei ce s-au sculat asupra mea, cei ce cauta sufletul meu ca sa-l nimiceasca. Ca puternic esti, Doamne, in toate si prin Tine dam slava Tatalui si Duhului in vecii vecilor. Amin.

Si atunci constiinta ta spune inimii tale in ascuns pentru care lucru nu te aude pe tine Dumnezeu, dar este cu tine... Voile noastre sunt cele ce nu-L lasa pe El sa ne auda" (Cuviosul Isaia Pustnicul).

[LittleSparrow]

Nelamurire: Lucifer a cazut in păcatul mândriei împreuna cu a treia parte din ingeri si din pricina asta au fost aruncati departe de faţa lui Dumnezeu.
Daca vreunul din ei se va căi, si se va ruga sa fie miluit, se va intoarce la gloria dintâi?

[lore86]

În prealabil postat de LittleSparrow

Daca vreunul din ei se va căi, si se va ruga sa fie miluit, se va intoarce la gloria dintâi?

nu stiu daca va ajunge la gloria dinatai, dar stiu sigur ca se va mantui.
Doar ca diavolul nu se va smerni NICIODATA! si asta ptr ca nu vrea, nu ptr ca nu poate.

[LittleSparrow]

În prealabil postat de lore86

nu stiu daca va ajunge la gloria dinatai, dar stiu sigur ca se va mantui.
Doar ca diavolul nu se va smerni NICIODATA! si asta ptr ca nu vrea, nu ptr ca nu poate.

Parintele Cleopa:

Am să vă spun o istorioară sfântă din cartea Everghetinos. La o mănăstire de maici, o călugărită, săraca, era paraclisieră, în viata de obste. Paraclisierul se duce la ora 11 noaptea, că Utrenia se face la miezul noptii, si scoală pe staretă. Asa am apucat si noi. Când eram paraclisier, aveam un clopotel în mână si un ciocan. Mă duceam si băteam de trei ori în usă si ziceam: "Pentru rugăciunile Sfintilor Părintilor nostri, Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi!", iar cel din casă zicea: "Amin".

Sunam clopotelul si plecam la altul. Asa era rânduiala si asa am apucat noi. Asa era si această călugărită. Ea, ca să nu doarmă, ce făcea? Citea la Psaltire de cu seară si până la Utrenie, si când era ora 11 fuga la staretă să ia blagoslovenie ca să meargă să toace, să scoale maicile la rugăciune.

Diavolul avea mare ciudă pe ea, că-l ardea cu Psaltirea. Dar ea ani de zile s-a ostenit asa. Si ce s-a gândit diavolul să-i facă, ca s-o ocărască stareta si maicile? Se ducea dracul noaptea si-i trăgea clopotele. Dar nu le trăgea când trebuie. De abia adormeau maicile si numai ce auzeai: "Bang, bang, bang...". O chema stareta:

- Nebună, hăi, dar de-abia au adormit maicile, de ce tragi clopotele?

Dar ea zicea:

- Iartă-mă, maică staretă, că am gresit!

Ea nu stia că-i dracul, credea că altă călugărită vrea să-i facă ei rău. Altă dată, de două ori le trăgea, si de cu seară si după miezul noptii, după ce adormeau maicile. Numai la vreme nu le trăgea, ca să tulbure pe călugărita care citea la Psaltire.

Dar ea ce-a făcut? "Măi, am să mă duc în clopotnită! Tot nu dorm!" Si a luat Psaltirea, o cruce în mână si niste lumânări, că nu erau pe atunci becuri, ca să citească în clopotnită, să vadă care-i maica aceea, că de atâtea ori au pus-o la canon si stareta si duhovnicii, că sună clopotele înainte de vreme.

Când s-a dus acolo, vine dracul. Pune un picior pe-un geam si un picior pe celălalt si se agată cu mâna de funie ca să tragă clopotele. Dar ea, cum era cu crucea, când l-a văzut, a zis:

- În numele lui Iisus Hristos, stai! Să te lege puterea dumnezeirii!

- Văleu, roaba lui Dumnezeu, dă-mi drumul, că nu mai vin niciodată!

- Nu. Stai!

- Dă-mi drumul! Mă jur că nu mai vin la mă-năstirea asta!

- Nu! Stai să vină maica staretă si maicile din consiliu, care de atâtea ori m-au pus la canon, că eu trag clopotele.

- Dă-mi drumul, roaba lui Dumnezeu!

- Nu. Să te lege puterea lui Dumnezeu si Sfânta Cruce! Stai asa, cu mâna pe funie!

Si ea săraca s-a dat jos din clopotnită si s-a dus la staretă.

- Maică staretă!

- Ce-i cu tine?

- Hai să vezi cine trage clopotele, că de atâtea ori m-ai pus la canon!

Maica staretă a luat câteva maici din consiliu si s-a dus să vadă cine trage clopotele. Ea a crezut că este o maică care trage clopotele, ca s-o supere. Când a ajuns si l-a văzut:

- Văleu! Maică, alungă-l de aici! Vai de noi, murim de frică! Îi urât tare!

Si, pe fugă, când a văzut că dracu-i clopotar!

- Nu! Lăsati-l! Nu poate să se ducă, că-i legat.

Dar el striga:

- Dati-mi drumul, roabele lui Dumnezeu, că nu mai vin la mănăstirea asta în veac!

- Nu! Stai aici să aduc tot soborul mănăstirii să-ti ceri iertare de la maici, că ai tulburat toate maicile, când sunai clopotele înainte de vreme!

- Asta n-o pot face!

Ai văzut răutatea diavolului? "Asta n-o pot face". Ei asa zic în iad: "Nu vom sluji Tie! Nu vom sluji Tie!" Tot împotriva lui Dumnezeu, căci au căzut din mândrie.

Si au tras clopotele să se adune maicile.

- Măi, dracul în clopotnită! Îl pune aceea să-si ceară iertare.

Când îl vedeau, tipau si fugeau care într-o parte, care în alta.

- Zi, iartă-mă! îi spuneau maicile.

- Nu pot, că dacă zic mă fac înger!

- Asta vrem noi! Să vedem un drac că s-a făcut înger cum a fost înainte.

Vezi, dacă a căzut din mândrie, nu poate zice "iartă-mă". Asa si noi. Când vei vedea că cineva îti cere iertare, si tu, dacă nu zici: "Dumnezeu să te ierte!", esti asemenea cu dracul care nu poate zice "iartă-mă". Sau dacă ai gresit ceva, si nu ceri iertare, te asemeni cu el, că nu zici "iartă-mă". "Nu vreau să zic "iartă-mă"! Dar de ce? El este vinovat, nu eu!"

- Nu zic "iartă-mă"!

Atunci a zis călugărita:

- Uite ce-i! Dacă nu zici "iartă-mă", să ne cânti o cântare, cum cântai tu când erai înger înainte.

- Dacă voi cânta, vă topiti ca ceara.

- Nu ne temem!

- Si ce cântare să cânt?

- Cântă Trisaghionul: Sfinte Dumnezeule.

Când a început să cânte, plângea tot soborul mănăstirii. Cânta frumos tare. Dar stii cum cânta? "Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte", si gata. Până acolo! "Miluieşte-ne", nu voia să zică.

- Zi "Miluieşte-ne"!

- Nu pot, că dacă zic mă fac înger!

- Asta vrem noi! Cântă "Miluieşte-ne", că nu-ti dau drumul. Aici te tin legat si mâine, să vină toate satele să te vadă aici clopotar! Puterea dumnezeirii să nu-ti dea drumul, până nu zici "Miluieşte-ne".

Cânta frumos: "Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte" si iar se oprea. "Miluieşte-ne" nu zicea.

- Zi "Miluieşte-ne"!

- Nu pot!

- Să te ardă puterea Sfintei Cruci!

- Văleu! Dati-mi drumul, că nu mai vin în veac aici! Am să spun la tot iadul ce-am pătit aici.

- Nu! Zi: "Miluieşte-ne pe noi"!

Când a văzut că-l arde puterea Sfintei Cruci, a cântat. Si când a cântat " "Miluieşte-ne pe noi", a strălucit ca soarele si a zburat la cer. S-a făcut înger. Si atunci maicile au început a face metanii:

- Multumim Domnului că am văzut un drac care s-a făcut înger înapoi, că a zis "Miluieşte-ne pe noi"!

De aceea, dacă cineva a gresit ceva, să zică imediat: "Iartă-mă, frate, că am gresit!"

[glykys]

În prealabil postat de LittleSparrow

De aceea, dacă cineva a gresit ceva, să zică imediat: "Iartă-mă, frate, că am gresit!"

Asta e morala povestioarei, atata tot. Parintele Cleopa nu o comenteaza deloc, nu afirma nimic pe seama ei.
Apocatastaza nu e admisa in ortodoxie -
http://www.crestinortodox.ro/dogmati...aza-88722.html si este socotita erezie. Au fost teologi valorosi care au fost declarati eretici dupa ce au sustinut aceasta teorie - vezi si aici:
http://prgabriel.wordpress.com/2010/...-dogmatice-iv/.

Ingerii nu se pot cai, fiindca au alta fire decat oamenii: au fost creati perfecti, spre deosebire de om, care e doar perfectibil, si cu liber arbitru. Au putut alege o singura data si acum nu mai pot da inapoi, trebuie sa actioneze conform alegerii lor, altfel nu ar mai fi prefecti.

[LittleSparrow]

În prealabil postat de glykys

Apocatastaza nu e admisa in ortodoxie -
http://www.crestinortodox.ro/dogmati...aza-88722.html si este socotita erezie. Au fost teologi valorosi care au fost declarati eretici dupa ce au sustinut aceasta teorie - vezi si aici:
http://prgabriel.wordpress.com/2010/...-dogmatice-iv/.

Mulţumesc tare mult, Glykys! Voi studia linkurile pe care le-ai postat.