despre familia numeroasa si eticheta de "pocaiti"

intotdeauna am simtit ca familiile cu multi copii au ceva special.
cand eram mica aveam vecini o familie de penticostali cu 6 copii.tot satul ii cunostea,atrageau atentia oriunde se duceau.eu si sora mea ne jucam zilnic cu ei(erau vecinii nostri)si tin minte ca de fiecare data cand ma aflam in mijlocul lor ma simteam fascinata.imi placea sentimentul acela care ma cuprindea cand auzeam atata galagie,era mereu forfota in casa lor,dar cel mai mult ma fascina dragostea dintre ei,mai ales cand ii vedeam pe cei mai marisori ca au grija de cei mici(sincera sa fiu,uimirea mea venea si din faptul ca eu si sora mea ne certam mai tot timpul).au plecat in strainatate si s-au stabilit acolo,unde familia s-a marit cu inca un membru.

eu una am ajuns la concluzia ca principalul motiv pt. care familiile nu-si doresc mai mult de 1-2 copii este banul.se tem de faptul ca nu-i vor putea creste pe toti "avand ceea ce ei nu am avut".atunci cand aud de cazul vreunei familii numeroase si sarace unele persoane exclama ""na,de ce-or facut atatia?"

[Yasmina]

În prealabil postat de maria-15

intotdeauna am simtit ca familiile cu multi copii au ceva special.
cand eram mica aveam vecini o familie de penticostali cu 6 copii.tot satul ii cunostea,atrageau atentia oriunde se duceau.eu si sora mea ne jucam zilnic cu ei(erau vecinii nostri)si tin minte ca de fiecare data cand ma aflam in mijlocul lor ma simteam fascinata.imi placea sentimentul acela care ma cuprindea cand auzeam atata galagie,era mereu forfota in casa lor,dar cel mai mult ma fascina dragostea dintre ei,mai ales cand ii vedeam pe cei mai marisori ca au grija de cei mici(sincera sa fiu,uimirea mea venea si din faptul ca eu si sora mea ne certam mai tot timpul).au plecat in strainatate si s-au stabilit acolo,unde familia s-a marit cu inca un membru.

eu una am ajuns la concluzia ca principalul motiv pt. care familiile nu-si doresc mai mult de 1-2 copii este banul.se tem de faptul ca nu-i vor putea creste pe toti "avand ceea ce ei nu am avut".atunci cand aud de cazul vreunei familii numeroase si sarace unele persoane exclama ""na,de ce-or facut atatia?"

Sunt multe deosebiri intr-o familie de atei,care au ajuns sa faca copii multi fiindca el este betiv iar ea...nepasatoare si o alta familie de crestini care au multi copii datorita conceptiilor religioase,dar le langa asta mai au si educatie,constiinta si un plan de viata pentru a face acest mod de viata valid.

Nu este problema mea,nu judec pe nimeni,insa este mai dificil sa faci copii fara nici un plan,fara sa-ti pese ce vor face si cu ce vor fi ingrijiti,sa faci copii si sa pleci prin sat la cersit ca ai familie numeroasa.
Cand nu se mai poate,da-te jos de pe nevasta,simplu!Abstinenta este cea mai eficace metoda de contraceptive!

[lore86]

citeam chiar in ultimul numar al familiei ortodoxe, ca au acolo un obicei tare frumos, sa prezinte vietile diferitelor familii cu copii multi despre presiunile la cares unt supuse atatfemeile cu copii multi, cat si copii acestora. Ajung la un moment dat s afie marginalizati, ca niste ciudati si trebuie sa upte mult mai mult decat copii care provin din familia cu 1-2 copii pt a se integra.
Eu nu m-am gandit niciodata la lucrurile astea. Nici nu ma gandeam ca exista realitatea asta.
Dar, tebuie sar ecunosc, e o realitate dureroase. Nici macar crestinii nu au ingaduinta fata d e familiile cu copii multi. Ingaduinta, in sensul cas e pastreze o atitudine normala, echilibrata. Nu sa se bage cu nerusinare in viata acelor familii dandu-le sfaturi cati copii sa aiba.

Mi-a placut de doamna aceea, prezentata in revista, care avea 5 copii, dintre care unul cu sindrom Down si care a descoperit ca avea cancer. Dar bucuria care ii cuprindea inima era atat de mare, ca lupta ca o eroina impotriva tuturor! A zis o vorba tare faina""Cine esi, tu, ca sa-mi fixezi robinete la bucuria pe care o am?

parerea mea e ca societatea si-a schimbat scara valorilor.Ceea ce acum cativa ani era o valoare, acum a devenit o nonvaloare. Ceea ce atunci era pretuit, acum este blamat.
SI am mai observat un lucru: cand vorbesti de o realitate crestina, pe care nu te pui tu s-o reinventezi, au inventat-o altii si s-au bucurat de ea generatii intregi, tu doar incerci sa te mentii pe aceeasi directie, mult sar in sus ca impuscati. E ca si cum ai apasa cu degetul pe o buba puroiata.
Spre ex: spui ca nu vrei sa opresti nasterea de prunci, ca sa invata Biserica. Atunci sa vezi:"Ce Biserica invata sa faci copii si sa ii lasi sa moara de foame? Sau sa umble neingrijiti. sau sa ii trimit la cersit?"
Adica se merge pe extreme. Daca faci copii multi, inseamna neaparat ca ii ti flamanzi, murdari, neingrijiti. Oamenii cand nu pot face un lucru, merg pe extreme. De ce sa nasc, ca sa sufere toata viata? PAi de ce sa sufere, daca te are pe tine mama lui, ca sa il veghezi, s ail ocrotesti, sa te lupti ptr binele lui. De ce sa umble nespalat cand te are pe tine mamica lui care sa-l speli, sa-l hranesti, sa-l mangai, sa te joci cu el, sa te ingrijesti de el.

Asadar, se poate si altfel. Se poate si sa faci copii multi, dar sa-i tii curati, sa-i hranesti, sa te ocupi de educatia lor. Trebuie doar s avrei. Si daca e dorinta sincera, vine garantat si ajutorul Domnului. Caci asa cum spune psalmistul Am fost tanar, si am imbatranit, dar n-am vazut pe cel neprihanit parasit, nici pe urmasii lui cersindu-si painea. {Ps 37}
Asadar daca iti pui nadejdea in Domnul, muncesti atat cat poti(si asta inseamna si 16 ore pe zi), te stradui zi de zi, e imposibil ca Dumnezeu sa te lase de izbeliste.
Dar daca intervine"sfanta comoditate" intervine si saracia, mizeria.

Am mare admirație pentru familiile cu mulți copii și găsesc defectuoasă părerea că trebuie să fii „pocăit” pentru asta. Cu alte cuvinte, în concepția românului așa-zis ortodox (mă refer la cei care nu păstrează legătura cu Biserica), a face copii puțini și avorturi multe este normalul. E dureros faptul că s-a propagat gândirea asta.

Însă orice credincios care nu ignoră Biserica știe că normalul înseamnă să primești copiii pe care ți-i dăruiește Dumnezeu. Cu atât mai mult cu cât este atât de mare nevoie de ei în zilele noastre, când natalitatea este atât de scăzută.

Până la urmă, este adevărat că trebuie să fii cu adevărat, și ca ortodox, pocăit pentru a înțelege asta.

Îmi vine în minte regizorul Iulian Capsali, care are cel puțin 7 copii, reușind să trăiască, cel puțin până în urmă cu niște ani, într-un apartament de 3 camere din București. Toată stima!

[Patrie si Credinta]

la cum e natalitatea prin partea asta a Europei, un procent ceva mai mare de familii numeroase ar pica numai bine. deci trebuie sa gandesti pe termen scurt si cam prost sa discriminezi.

În prealabil postat de lore86

Mi-a placut de doamna aceea, prezentata in revista, care avea 5 copii, dintre care unul cu sindrom Down si care a descoperit ca avea cancer. Dar bucuria care ii cuprindea inima era atat de mare, ca lupta ca o eroina impotriva tuturor!

am citit si eu despre cazul dansei si m-am minunat de taria dumneaei.

În prealabil postat de N.Priceput

Îmi vine în minte regizorul Iulian Capsali, care are cel puțin 7 copii, reușind să trăiască, cel puțin până în urmă cu niște ani, într-un apartament de 3 camere din București. Toată stima!

in aceeasi revista am citit si despre regizorul Iulian Capsali,acum are 8 copii.

[lore86]

În prealabil postat de maria-15

in aceeasi revista am citit si despre regizorul Iulian Capsali,acum are 8 copii.

Da, stiu povestea. Mai ales, ca din ingaduinta Domnului a ajuns sa fie moasa ultimului sau copil.

[sophia]

Aici sunt mai multe aspecte:

1. Multa vreme se spunea/stia ca familiile de pocaiti au copii multi. Eu una n-am auzit de multe familii ortodoxe cu copii multi. De regula cam 3, 4 maximum, rar mai multi. Existau zone unde intr-adevar erau mai multe familii cu peste 8-10 copii: undeva Ardeal si in Moldova.Asa stiam eu cu ani in urma.

Problema se punea insa invers. Nu se spunea "ai copii multi, poate esti pocait", ci se spunea ca aia sunt pocaiti si de aceea au copii multi. Pocaitii, au unele obicieuri mai deosebite si lumea a invatat asta.
Culmea este ca nu se spune despre ortodocsi sau alte confesiuni asa, desi si aceste biserici interzic anticonceptia si avortul.

2. Problema este, indiferent de religie asa: copii multi au cei care evita metode de contraceptie sau avortul. Imediat te duce gandul la aceste doua aspecte.
Si mai departe aceste doua aspecte sunt legate de interdictia bisericii. Si aici este culmea, o asemanare a mai multor credinte, in special ortodocsi si sectari.
Nimeni nu se gandeste insa si la aspectul civic, omenesc, al abstinentei.
Eu nu stiu exact cum functioneaza problema: fac multi copii pentru ca nu am voie sa evit sarcina, sau fac multi copii pentru ca imi doresc neaparat, sau fac multi copii pentru ca nu accept abstinenta.

3. Mai ales in vremurile acestea grele, chiar isi pune oricine intrebarea cum cresti multi copii. Concret, de unde ai? Pentru ca fiecare isi poate permite un anumit numar de copii. Unii nu-si permit chiar deloc, altii unul, doi, sau trei.
E vorba aici de conditii materiale, de sanatate si de educatie (rabdare, scoala etc.).
Sa ne gandim ca totusi pentru o familie iti trebuie casa (suficient spatiu), si un venit constant care sa asigure: haine, alimente, intretinerea casei si alte cheltuieli.
Un parinte automat nu poate lucra, deobicei mama: ea este mereu gravida si se si ocupa de copii. Poate mai da statul o alocatie acolo, de nu stiu cat. Dar in rest cam ce salariu trebuie sa aibe un tata ca sa intretina o familie de la 5 persoane in sus?
Concret cine le da casa, bani etc?
Multe cazuri ajung in media si atunci oamenii se intreaba pe buna dreptate: pai unii fac copii fara sa se gandeasca si pe urma vin si cer de la altii ajutor.

Inainte vreme se cereau multi copii si statul le dadea la toti. Ii ajuta cu de toate: le dadea case, serviciu etc.
Acum nu mai este asa.

Alta intrebare este cu organismul femeilor care nasc multi copii. Cum rezista? Nu au probleme de "uzura"?

Si alta problema: copiii (fratii mai mari) care nu au copilarie pentru ca trebuie sa-i creasca pe cei mici. Ei ce simt?

4. Revin la o intrebare si la mesajul Yasminei care de data asta mi se pare foarte corect. Va intreb, ca sa inteleg si eu:

Persoanele care fac multi copii, pe langa faptul ca le da Dumnezeu fertilitatea asta mare, se gandesc la consecinte cand au relatii? Adica isi pun problema cum o sa se descurce cu acei copii? Daca au cu ce?
Sau in optimismul/relaxarea lor nu se gandesc si spun doar ca "lasa ca vedem noi...". Sau se bazeaza ca se duc si cer si ii ajuta altii?

Nu o spun cu rautate ci privesc real problema si sunt curioasa cum gandesc unii oameni.

Pentru ca ma gandesc eu ca de aici este conflictul si etichetarea.

Si daca discutam despre etichetarea familiilor cu multi copii, atunci sa spuneam si de partea cealalta: cum sunt etichetate familiile fara copii, din care majoritatea isi doresc sa aibe, dar au probleme de infertilitate.

Vreti sa stiti? Iata:

a. de acum 2000 ani erau considerati blestemati, pacatosi, erau marginalizati
(de aceea Sf. Ioachim si Ana si Zaharia si altii se rugau necontenit la Dumnezeu pentru un copil. Ca sa scape de rusine si eticheta)
b. sunt comozi, nu vor sa-si cheltuiasca banii
c. sunt bogati, isi permit de toate, duc o viata frumoasa, (spre deosebire de cei care au copii)
d. sunt puturosi, nu iubesc copiii, sunt rai etc.
e. sunt pacatosi si trebuie sa ispaseasca pacatele, de aceea nu le da Dumnezeu copii
f. nu sunt credinciosi (crestini)
g. daca apeleaza la medic sa-i ajute sa aibe copii e si mai rau, mai mare pacatul
h. nu se vor mantui, caci mantuirea celor casatoriti se face prin nastere de prunci

In general nu se face deosebirea intre cei care nu au copii pentru ca nu-si doresc si cei care nu au copii pentru ca nu pot sa-i aibe.

In plus: cei fara copii au de suferit mai mult: au de platit taxe suplimentare, sunt dezavantajati/discriminati in unele situatii.
Au teama ingrijirii la caz de boala sau batranete.

Voi cei cu copii multi nu trebuie sa va faceti griji de etichete si ce spun unii sau altii. Aveti ceva concret in casa: copiii si aveti cu ei si alte lucruri asigurate, mai pe urma si nepoti. Bucurati-va si va veseliti!!!

Noi ceilalati avem si etichete si dezavantaje si...cuibul si sufletul gol.

[Ekaterina]

În prealabil postat de lore86

da, e ciudat cum niste oameni care nu te-au intrebat niciodata cum iti merge, la ce scoala iti invata copii, sau pur si simplu cum va descurcati prima grija cand te vede este sa te intrebe:""mai faci?" sau"nu-i asa ca va opritii?". Mi se pare de-a dreptul nepoliticos sa pui o astfel de intrebare. Ca sa nu zic ca mi se pare fatarnic, ca nu-ti pasa deloc de soarta omului dar grija ta principala e daca mai face copii.
Asa ca am luat atitudine: cand mi se mai adreseaza astfel de intrebari pe tonuri mieroase, raspund plina de entuziasm:o, de-abia am inceput!
este asa de amuzant sa vezi fata atat de mirata a interlocutorului, care, in mod sigur nu se astepta la un astfel de raspuns cum abia ingana da? incercand sa schiteze un zambet.

Ca si tine, gasesc nepotrivita o asemenea intrebare indiscreta. De multe ori aceste persoane curioase nici nu sunt foarte apropiate, ca sa intelegi macar dorinta de a afla un lucru atat de personal familiei. La o asa intrebare, asa raspuns. Poate in felul acesta omul intelege ca isi baga nasul unde nu-i fierbe oala si pe viitor evita sa puna asemenea intrebari.

În prealabil postat de lore86

Dar, tebuie sa recunosc, e o realitate dureroase. Nici macar crestinii nu au ingaduinta fata de familiile cu copii multi. Ingaduinta, in sensul ca se pastreze o atitudine normala, echilibrata. Nu sa se bage cu nerusinare in viata acelor familii dandu-le sfaturi cati copii sa aiba.

Din pacate crestinii nu mai sunt saritori, nu mai au dorinta de a ajuta. Daca stiu de o femeie cu multi copii, nu se gandesc si la greutatile prin care trece, cat de greu ii este, sa inalte macar un gand catre Dumnezeu: "Doamne ajuta-i si lui X ca tare greu cred ca ii este cu asa multi copii" ba din contra zic "lasa ca ea i-a facut, nu a pus-o nimeni".

Cand mergeam cu cei doi copii singura in parc si ma gaseam in situatii mai grele, unul plangea in carucior si tot atunci trebuia sa fug repede dupa fetita ca se ducea intr-un loc periculos, mai intalneam cate o doamna draguta, ce isi supraveghea nepotica care spunea "Hai ca ma uit eu putin la baiat" (in sensul ca il supraveghea putin, poate doar un minut). Conta asa mult pentru mine bunatatea de care dadea dovada, ma umplea de bucurie. Cu siguranta si Harul lui Dumnezeu se revarsa asupra acestei persoane cu inima buna.

În prealabil postat de lore86

Mi-a placut de doamna aceea, prezentata in revista, care avea 5 copii, dintre care unul cu sindrom Down si care a descoperit ca avea cancer. Dar bucuria care ii cuprindea inima era atat de mare, ca lupta ca o eroina impotriva tuturor! A zis o vorba tare faina""Cine esi, tu, ca sa-mi fixezi robinete la bucuria pe care o am?

Si pe mine m-a impresionat aceasta familie minunata. Povesteste doamna ca la unul dintre copii doctorul i-a spus ca era mai putin dezvoltat si atunci s-a pus pe mancat. Pana la urma a faut copilul de 5100 (daca imi amintesc bine). Si-a dorit mult sa nasca normal si doctorul s-a pliat pe firea ei curajoasa. Dupa un travaliu extrem de greu, a reusit. Cu toate ca totul a fost bine in sfarsit, doctorita cu care a nascut a fost data afara din spital, pe motiv ca nu a facut cezariana in acest caz si a riscat. Cu toate ca sunt off-topic (nu am vrut sa deschid alt topic), voiam sa intreb daca greutatea copilului la nastere este influentata de cat mananca mama. Mie mi-a spus doctorita care ma urmarea ca nu are nicio legatura. Voi ce credeti?

[lore86]

Sophia, ridici probleme interesante. Niciodata nu m-am gandit la toate aspectele astea.

Cred ca raspunsurile sunt variante, in functei d efiecare persoana. Mie personal imi sunt tare dragi copiii.De mica visam sa am multi copii, imi placea atmosfera din familia matusei mele penticostale care a facut 12, si era asa mare bucurie cand ne invitau duminica la ei la masa!
Mereu mi-au fost dragi copii. Inainte sa ma marit visam sa am 6. Acum nu mai visez nici un numar, ma las in voia Domnului. AM nadejdea ca nu imi va da mai mult decat putem creste.

Nu stiu cum ein alte cazuri, dar la noi fiecare copil a venit cu bucata sa de paine. Adica o duceam mult mai greu financiar acum 10 ani. Si cu fiecare copil care se nastea, prosperitatea incepe sa ne bata la usa. Avem de toate: hrana, caldura,hainute, acces la scoli bune, vara ne petrecem concediile la manastiri cu copii. Adica nu mergem la mare sau in vre-o statiune , ci la maanstiri unde nu platim cazare si masa, doar transport. Asa reusim sa le oferim si iesiri in tara, si vacante frumoase. Iar daca e ceva ce ne lipseste, inseamna ca nu avem nevoie de el. Caci una e sa crezi ca ai nevoie si alta e sa ai chiar nevoie.
Iar cand uneori ma mai clatin, sotul ma linisteste""Cautati mai intai Imparatia Lui Dumnezeu si dreptatea lui, iar toate celelalte vi se vor adauga voua.

Nu facem proiectii, nu ne imaginam scenarii. Nu le promitem ca le vom oferi marea cu sarea. Ii invatam sa fie oameni, si sa aiba mereu nadejde in Dumnezeu. Ca daca pe astea le au, pe celelalte li le va da Domnul.